Iliton - Revizia istoricului

Oql: Corectare diacritice. Actualizare link-uri.

2021-11-05T10:57:32Z

Corectare diacritice. Actualizare link-uri.

Kamasarye la 21 decembrie 2011 01:48

2011-12-21T01:48:39Z

Kamasarye: nou

2011-12-21T01:43:50Z

nou

Pagină nouă

'''Ilitonul''' (din gr. ''eileton'', „învelitoare”) este o bucată de ţesătură roşie (de obicei din mătase) în care se înveleşte [[antimis]]ul şi care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], peste acestea aşezându-se [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]].

Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se aşază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfinţire, iar după sfinţire şi după [[euharistia|împărtăşirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împătureşte din nou şi se înveleşte în iliton.

Potrivit interpretării pr. [[Ene Branişte]], ilitonul era iniţial pânza care se aşternea peste vechile altare creştine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conţine Sfinte [[Moaşte]].

Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului şi/sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta şi scutecele Pruncului [[Iisus]].

==Surse==
*Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
*Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.

[[Categorie:Obiecte liturgice]]

[[en: Eileton]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 21 decembrie 2011 01:48
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Ilitonul''' (din gr. ~~''eileton''~~, ~~„învelitoare”~~) este o bucată de ţesătură roşie (de obicei din mătase) în care se înveleşte [[antimis]]ul şi care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă\|masa altarului]], peste acestea aşezându-se [[Evanghelie (liturgică)\|Sfânta Evanghelie]].	+	'''Ilitonul''' (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de ţesătură roşie (de obicei din mătase) în care se înveleşte [[antimis]]ul şi care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă\|masa altarului]], peste acestea aşezându-se [[Evanghelie (liturgică)\|Sfânta Evanghelie]].

	Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie\|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se aşază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfinţire, iar după sfinţire şi după [[euharistia\|împărtăşirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împătureşte din nou şi se înveleşte în iliton.		Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie\|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se aşază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfinţire, iar după sfinţire şi după [[euharistia\|împărtăşirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împătureşte din nou şi se înveleşte în iliton.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Ilitonul''' (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de ţesătură roşie (de obicei din mătase) în care se înveleşte [[antimis]]ul şi care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], peste acestea aşezându-se [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]].
+'''Ilitonul''' (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de țesătură roșie (de obicei din mătase) în care se învelește [[antimis]]ul și care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], peste acestea așezându-se [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]].
-Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se aşază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfinţire, iar după sfinţire şi după [[euharistia|împărtăşirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împătureşte din nou şi se înveleşte în iliton.
+Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se așază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfințire, iar după sfințire și după [[Euharistie|împărtășirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împăturește din nou și se învelește în iliton.
-Potrivit interpretării pr. [[Ene Branişte]], ilitonul era iniţial pânza care se aşternea peste vechile altare creştine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conţine Sfinte [[Moaşte]].
+Potrivit interpretării pr. [[Ene Braniște]], ilitonul era inițial pânza care se așternea peste vechile altare creștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conține Sfinte [[Moaște]].
-Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului şi/sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta şi scutecele Pruncului [[Iisus]].
+Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului și/ sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta și scutecele Pruncului [[Iisus Hristos|Iisus]].
 ==Surse==
-*Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
 *Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.