Ierusalim - Revizia istoricului

Inistea: /* Ierusalimul în perioada bizantină */

2022-10-05T11:35:37Z

‎Ierusalimul în perioada bizantină

Inistea: /* Ierusalimul în perioada bizantină */

2022-10-05T11:18:29Z

‎Ierusalimul în perioada bizantină

Inistea: perioada bizantină

2022-10-03T20:59:56Z

perioada bizantină

Inistea: /* Iisus și Ierusalimul și Biserica primară */

2022-10-03T09:13:53Z

‎Iisus și Ierusalimul și Biserica primară

Sîmbotin: /* A se vedea și */

2016-01-22T15:01:38Z

‎A se vedea și

Sîmbotin: /* A se vedea și */ +categ.

2016-01-21T20:13:03Z

‎A se vedea și: +categ.

Sîmbotin: /* Distrugerea Ierusalimului */

2014-10-24T15:55:52Z

‎Distrugerea Ierusalimului

Inistea la 24 octombrie 2014 15:11

2014-10-24T15:11:02Z

Inistea la 21 iunie 2014 11:39

2014-06-21T11:39:01Z

Inistea la 6 septembrie 2012 12:53

2012-09-06T12:53:55Z

@@ Linia 29: / Linia 29: @@
 Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Ierusalim și Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare]] și a mamei sale, împărăteasa Elena, și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat ([[Edictul de la Milan]] din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini.
-Împărăteasa sfântă Elena vizitează Ierusalimul între 325 și 327 și identifică cele mai importante locuri sfinte creștine, descoperă Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și începe creștinarea Ierusalimului și construirea primelor biserici. Prima și cea mai importantă a fost [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], care adăpostește, pe lângă Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, [[Golgota]] și piatra ungerii cu miruri, și locul unde sfânta Elena a descoperit Crucea cea Adevărată a Mântuitorului. Sfințirea bisericii a avut loc la [[13 septembrie]] 335, dată care corespunde, după spusele pelerinei creștine [[Egeria]] sfințirii primului templu din Ierusalim de către regele [[Solomon]]. Această primă biserică s-a dezvoltat de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt.
+Împărăteasa sfântă Elena vizitează Ierusalimul între 325 și 327 și identifică cele mai importante locuri sfinte creștine, descoperă Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și începe creștinarea Ierusalimului și construirea primelor biserici. Prima și cea mai importantă a fost [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], care adăpostește, pe lângă Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, [[Golgota]] și piatra ungerii cu miruri, și locul unde sfânta Elena a descoperit Crucea cea Adevărată a Mântuitorului. Sfințirea bisericii a avut loc la [[13 septembrie]] 335 (de către patriarhul [[Maxim al III-lea al Ierusalimului]]), dată care corespunde, după spusele pelerinei creștine [[Egeria]] sfințirii primului templu din Ierusalim de către regele [[Solomon]]. Această primă biserică s-a dezvoltat de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt.
 În anul 451 [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]] este ridicată la rang de [[Patriarhie]] în cadrul [[Pentarhia|Pentarhiei]].

@@ Linia 24: / Linia 24: @@
 ==Ierusalimul în perioada bizantină==
-[[Fișier:Jerusalem-Byzantine.JPG|miniatura|Ierusalimul în perioada bizantină]]
+[[Fișier:Jerusalem-Byzantine.JPG|miniatura|Ierusalimul în perioada bizantină (după Mozaicul de la Madaba)]]
-Perioada bizantină a Ierusalimului începe în anul 325 cu venirea sfintei împărătese Elena și se termină în anul 614 cu invazia persă care distruge cetatea Ierusalimului și toate locuri sfinte creștine.
+Perioada bizantină a Ierusalimului începe în anul 325 cu venirea sfintei împărătese Elena și se termină în anul 614 cu invazia persă care distruge cetatea Ierusalimului și cele mai multe locuri sfinte creștine.
 Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Ierusalim și Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare]] și a mamei sale, împărăteasa Elena, și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat ([[Edictul de la Milan]] din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini.
-===Complexul Bisericii Sfântului Mormânt===
+Împărăteasa sfântă Elena vizitează Ierusalimul între 325 și 327 și identifică cele mai importante locuri sfinte creștine, descoperă Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și începe creștinarea Ierusalimului și construirea primelor biserici. Prima și cea mai importantă a fost [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], care adăpostește, pe lângă Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, [[Golgota]] și piatra ungerii cu miruri, și locul unde sfânta Elena a descoperit Crucea cea Adevărată a Mântuitorului. Sfințirea bisericii a avut loc la [[13 septembrie]] 335, dată care corespunde, după spusele pelerinei creștine [[Egeria]] sfințirii primului templu din Ierusalim de către regele [[Solomon]]. Această primă biserică s-a dezvoltat de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt.
-În anul 325, împărăteasa sfântă Elena a venit la Ierusalim, a descoperit Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și a construit aici o primă biserică, care a fost dezvoltată de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt.
+În anul 451 [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]] este ridicată la rang de [[Patriarhie]] în cadrul [[Pentarhia|Pentarhiei]].
 ==Bibliografie==

@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 În Noul Testament, „Noul Ierusalim” sau „Ierusalimul cel de sus” sau „Ierusalimul ceresc” sunt metafore care desemnează patria cerească sau definitivă a celor răscumpărați (Evrei 12, 22<ref>http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=12</ref>; Apocalipsă 21, 1 - 22, 5).
-==Locurile sfinte de la Ierusalim==
+==Ierusalimul în perioada bizantină==
 Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Ierusalim și Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare]] și a mamei sale, împărăteasa Elena, și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat ([[Edictul de la Milan]] din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini.

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 ==Iisus și Ierusalimul și Biserica primară==
-Iisus a venit și a predicat la Ierusalim de multe ori ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 34). După moartea, [[Învierea Domnului|învierea]] și [[Înălţarea Domnului|înălțarea Sa la cer]], aici se formează prima comunitate creștină începând cu [[Pogorârea Duhului Sfânt]], sub conducerea [[apostol]]ilor și a lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov ruda Domnului]]. Aici are loc primul [[sinod]] al Bisericii creștine, numit Sinodul de la Ierusalim, care deschide calea predicării Evangheliei la neamuri fără impunerea tradițiilor iudaice ([[Faptele Apostolilor|FA]] 15).
+Iisus a venit și a predicat la Ierusalim de multe ori ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 34). După moartea, [[Învierea Domnului|învierea]] și [[Înălţarea Domnului|înălțarea Sa la cer]], aici se formează prima comunitate creștină începând cu [[Pogorârea Duhului Sfânt]], sub conducerea [[apostol]]ilor și a lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov ruda Domnului]]. Aici are loc primul [[sinod]] al Bisericii creștine, numit [[Sinodul apostolic de la Ierusalim]], care deschide calea predicării Evangheliei la neamuri fără impunerea tradițiilor iudaice ([[Faptele Apostolilor|FA]] 15).
 ==Distrugerea Ierusalimului==

@@ Linia 42: / Linia 42: @@
 *[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului]]
 [[Categorie:Locuri de pelerinaj]]
 [[Categorie:Țara Sfântă]]

@@ Linia 16: / Linia 16: @@
 ==Distrugerea Ierusalimului==
-Ca urmare a victoriei romanilor în primul război iudeo-roman (66–73 d.Hr.), Templul din Ierusalim este distrus în anul 70 d.Hr., și orașul însuși este distrus în mare parte. Istoricul iudeo-roman [[Iosif Flavius]] spune că Ierusalimul "was so thoroughly razed to the ground by those that demolished it to its foundations, that nothing was left that could ever persuade visitors that it had once been a place of habitation."<ref>Iosif Flavius, Războiul iudaic, 7:1:1</ref>. Dominația romană a fost din nou pusă la încercare de revolta lui Bar Kokhba, începută în anul 132 d.Hr. și complet reprimată de romani până în anul 135 d.Hr. Ca urmare a revoltei lui Bar Kokhba, împăratul Adrian a alipit provincia Iudaea de alte provincii vecine creând o nouă provincie numită Syria Palaestina<ref>Elizabeth Speller, ''Following Hadrian: A Second-Century Journey Through the Roman Empire'', Oxford University Press, 2004, p. 218</ref>. Ierusalimul a devenit o cetate nouă, reconstruită complet în stil roman și numită Aelia Capitolina. Evreilor le era complet interzis de a intra în noul oraș, sub amenințarea pedepsei cu moartea, cu excepția unei singure zile pe an. Măsurile acestea (care s-au prelungit până în secolul IV) i-au afectat în bună măsură și pe creștini, și mai ales pe creștinii de origine evreiască.
+Ca urmare a victoriei romanilor în primul război iudeo-roman (66–73 d.Hr.), Templul din Ierusalim este distrus în anul 70 d.Hr., și orașul însuși este distrus în mare parte. Istoricul iudeo-roman [[Iosif Flavius]] spune că Ierusalimul „''was so thoroughly razed to the ground by those that demolished it to its foundations, that nothing was left that could ever persuade visitors that it had once been a place of habitation''”.<ref>[[Iosif Flavius]], Războiul iudaic, 7:1:1</ref>. Dominația romană a fost din nou pusă la încercare de revolta lui Bar Kokhba, începută în anul 132 d.Hr. și complet reprimată de romani până în anul 135 d.Hr. Ca urmare a revoltei lui Bar Kokhba, împăratul Hadrian a alipit provincia ''Iudaea'' de alte provincii vecine, creând o nouă provincie numită ''Syria Palaestina''<ref>Elizabeth Speller, ''Following Hadrian: A Second-Century Journey Through the Roman Empire'', Oxford University Press, 2004, p. 218</ref>. Ierusalimul a devenit o cetate nouă, reconstruită complet în stil roman și numită ''Aelia Capitolina''. Evreilor le era complet interzis de a intra în noul oraș, sub amenințarea pedepsei cu moartea, cu excepția unei singure zile pe an. Măsurile acestea (care s-au prelungit până în secolul IV) i-au afectat în bună măsură și pe creștini, mai ales pe creștinii de origine evreiască.
 Odată cu distrugerea Ierusalimului vechi și, mai apoi, cu apariția noii cetăți Aelia Capitolina, Ierusalimul își pierde caracterul de centru al creștinismului, pe care nu-l mai recuperează decât simbolic odată cu epoca bizantină și [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] care instaurează [[pentarhia]] în secolele IV-VII.

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
-'''Ierusalimul''' (gr. ''Ierosolyma'', [[Ierousalem]]) este orașul sfânt al poporului evreu. Ierusalimul este și unul din locurile sfinte ale creștinilor, pentru că aici a predicat, a fost crucificat și a înviat Domnul [[Iisus Hristos]].
+'''Ierusalimul''' (gr. ''Ierosolyma'', ''Ierousalem'') este orașul sfânt al poporului evreu. Ierusalimul este și unul din locurile sfinte ale creștinilor, pentru că aici a predicat, a fost crucificat și a înviat Domnul [[Iisus Hristos]].
 ==Vechiul Testament==
@@ Linia 16: / Linia 16: @@
 ==Distrugerea Ierusalimului==
 ==Noul Ierusalim==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 21 iunie 2014 11:39
Linia 1:		Linia 1:
−	:''Acest articol se referă la orașul sfânt '''Ierusalim'''. Ierusalimul ar mai putea trimite și la '''[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului\|Patriarhia de Ierusalim]]''', una dintre cele cinci patriarhii istorice ale Bisericii.''	+	{{Noul Testament}}:''Acest articol se referă la orașul sfânt '''Ierusalim'''. Ierusalimul ar mai putea trimite și la '''[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului\|Patriarhia de Ierusalim]]''', una dintre cele cinci patriarhii istorice ale Bisericii.''

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 :''Acest articol se referă la orașul sfânt '''Ierusalim'''. Ierusalimul ar mai putea trimite și la '''[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhia de Ierusalim]]''', una dintre cele cinci patriarhii istorice ale Bisericii.''
 '''Ierusalimul''' (gr. Ierosolyma, Ierousalem) este orașul sfânt al poporului evreu. Ierusalimul este și unul din locurile sfinte ale creștinilor, pentru că aici a predicat, a fost crucificat și a înviat Domnul Iisus Hristos.
 ==Vechiul Testament==
 Începând cu secolul al X-lea î.Hr., când regele [[David]] a cucerit Ierusalimul (II Regi 5<ref>A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=5</ref>), cetatea cananeană ''Urusha-lim'' („întemeierea zeului Salem/Salim”), acesta a devenit centru unității naționale a poporului evreu<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 311</ref>.
-[[Tradiția]] biblică identifică Ierusalimul cu cetatea lui [[Melchisedec]], regele Salemului și „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” ([[Cartea Facerii|Facere]] 14, 18), cel „care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat” (Evrei 7, 1). În Ierusalim, pe multele Moria, Avraam a adus jertfă lui Dumnezeu (Facere 22). Tot pe muntele Moria, regele „Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul” (II Cronici 3, 1). Odată cu construirea [[Templul din Ierusalim|Templului]], Ierusalimul devine orașul sfânt al poporului ales, centrul spiritual și administrativ.
+[[Tradiția]] biblică identifică Ierusalimul cu cetatea lui [[Melchisedec]], regele Salemului și „preot al [[Dumnezeu]]lui celui Preaînalt” ([[Cartea Facerii|Facere]] 14, 18), cel „care a întâmpinat pe [[Avraam]], pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat” (Evrei 7, 1). În Ierusalim, pe multele Moria, Avraam a adus jertfă lui Dumnezeu (Facere 22). Tot pe muntele Moria, regele „[[Solomon]] a început să înalţe [[Templul din Ierusalim|templul Domnului în Ierusalim]], pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul” (II Cronici 3, 1). Odată cu construirea Templului, Ierusalimul devine orașul sfânt al poporului ales, centrul spiritual și administrativ.
 ==Ierusalimul în timpul Mântuitorului==
-În timpul lui Iisus, Ierusalimul era mai înfloritor ca niciodată: regele Irod cel Mare a reconstruit Templul, a mărit și întărit zidurile orașului, a construit două palate-fortărețe (Antonia și Palatul lui Irod), un teatru, un amfiteatru, un hipodrom. Orașul era înconjurat de grădini la nord și la vest. Toată viața religioasă - cultul Templului, sărbătorile, pelerinajul, [[sanhedrin]]ul etc. -, și administrativă a poporului evreu era concentrată aici, așa încât autoritățile romane își stabilesc reședința la [[Cezareea]] (din respect pentru sensibilitatea religioasă a evreilor), și nu vin în cetatea sfântă decât cu ocazia marilor sărbători sau adunări ale poporului.
+În timpul lui Iisus, Ierusalimul era mai înfloritor ca niciodată: regele [[Irod cel Mare]] a reconstruit Templul, a mărit și întărit zidurile orașului, a construit două palate-fortărețe (Antonia și Palatul lui Irod), un teatru, un amfiteatru, un hipodrom. Orașul era înconjurat de grădini la nord și la vest. Toată viața religioasă - cultul Templului, sărbătorile, pelerinajul, [[sanhedrin]]ul etc. -, și administrativă a poporului evreu era concentrată aici, așa încât autoritățile romane își stabilesc reședința la [[Cezareea]] (din respect pentru sensibilitatea religioasă a evreilor), și nu vin în cetatea sfântă decât cu ocazia marilor sărbători sau adunări ale poporului.
-==Iisus și Ierusalimul==
+==Distrugerea Ierusalimului==
 ==Noul Ierusalim==
@@ Linia 17: / Linia 21: @@
 ==Locurile sfinte de la Ierusalim==
 ==Bibliografie==
 ==Note==