Iconodul - Revizia istoricului

Sîmbotin: /* Contextul istoric */

2014-04-12T09:56:08Z

‎Contextul istoric

Sîmbotin: diacritice

2014-04-12T09:55:09Z

diacritice

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-12T20:07:28Z

ortografie

Sîmbotin: /* Contextul istoric */ typo

2013-03-13T13:26:08Z

‎Contextul istoric: typo

Sîmbotin: rearanjare imagini

2013-02-03T05:57:47Z

rearanjare imagini

Kamasarye: traducere

2013-02-02T22:22:36Z

traducere

Kamasarye: propunere de trad din engleza

2012-12-05T16:46:52Z

propunere de trad din engleza

Pagină nouă

{{Traducere EN}}
An '''iconodule''' (also '''iconophile''') is one who supports or is in favor of using religious images, specifically [[icon]]s. Those who oppose the use of icons are called [[iconoclasm|iconoclasts]]. The word iconodule comes from the Greek ''eikonodoulus'', meaning "one who serves images."

The word was applied to those Orthodox Christians during the eighth and ninth centuries who defended the use of icons in opposition to the iconoclasts, who were against their use. This dispute arose generally over the literal interpretation of the [[Ten Commandments]], one of which forbids the making and worshipping of "graven images," and during the rise of the teachings of [[Islam|Muhammad]].
[[Image:Theodore_the_Studite.jpg|right|thumb|100px|St. Theodore the Studite - Iconodule]]
During the icon disputes of the eighth and ninth centuries, the principal institutions of iconodule support and icon veneration were the [[monastery|monasteries]]. A network of [[monk]]s who supported icon veneration came into being, including [[John of Damascus]] and [[Theodore the Studite]]. Other iconodules within the Church included [[Germanus I of Constantinople]] and Pope [[Gregory III of Rome]]. Within the Byzantine nobility, the principal iconodule was the [[Irene of Athens|Empress Irene]], the mother and regent for her son [[Constantine VI]], who ended the first iconoclastic period and convened the [[Seventh Ecumenical Council]] that confirmed icon veneration.
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|100px|left|St. Theodora the Iconodule]]
Finally, in 843, the [[Theodora (9th century empress)|Empress Theodora]], who was regent for her son Michael III, ended the second iconoclastic period begun by Emperor Leo V the Armenian, in 813. With Theodora's success, the iconodules maintained their position under the leadership of Patriarch [[Ignatius of Constantinople]], who was [[patriarch]] from 847 to 858 and from 867 to 877. Since the time of the Proclamation of 843 restoring veneration of icons, the Orthodox Church has celebrated the [[feast]] of the [[Triumph of Orthodoxy]] on the first Sunday of [[Lent]].

==External links==
*[http://www.tulane.edu/~august/h303/readings/iconoclasm.htm Documents of the Iconoclastic Controversy]
*[[Wikipedia:Iconoclasm]]

[[Category:Liturgics]]
[[Category:Church History]]

[[en:Iconodule]]

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Contextul istoric==
 [[Imagine:Theodore_the_Studite.jpg|left|thumb|180px|Sf. [[Teodor Studitul]], autorul unui tratat în apărarea cultului icoanelor]]
 Apelativul de iconoduli le-a fost dat creștinilor ortodocși care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea și al IX-lea cu iconoclaștii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioșii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a Divinității, și datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea și venerarea „chipurilor cioplite”.
 În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susținătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat și s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuți susținători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris și mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] și Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]. Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ținea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama și regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste și a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al șaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfințit cinstirea icoanelor.
 În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuții iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câștig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruința Ortodoxiei]].

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-Termenul de '''iconodul''' (din gr.  ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creştinii care practică sau susţin folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiţi [[iconoclasm|iconoclaşti]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).
+Termenul de '''iconodul''' (din gr.  ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creștinii care practică sau susțin folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiți [[iconoclasm|iconoclaști]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).
 ==Contextul istoric==
-[[Image:Theodore_the_Studite.jpg|left|thumb|180px|Sf. [[Teodor Studitul]], autorul unui tratat în apărarea cultului icoanelor]]
+[[Imagine:Theodore_the_Studite.jpg|left|thumb|180px|Sf. [[Teodor Studitul]], autorul unui tratat în apărarea cultului icoanelor]]
-Apelativul de iconoduli le-a fost dat creştinilor ortodocşi care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea şi al IX-lea cu iconoclaştii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioşii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a Divinităţii, şi datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea şi venerarea „chipurilor cioplite”.
+Apelativul de iconoduli le-a fost dat creștinilor ortodocși care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea și al IX-lea cu iconoclaștii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioșii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a Divinității, și datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea și venerarea „chipurilor cioplite”.
-În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susţinătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat şi s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuţi susţinători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris şi mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]. Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ţinea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama şi regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste şi a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al şaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfinţit cinstirea icoanelor.
+În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susținătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat și s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuți susținători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris și mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] și Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]. Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ținea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama și regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste și a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al șaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfințit cinstirea icoanelor.
-[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|180px|right|Sf. împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], sprijinitoarea Ortodoxiei]]
+[[Imagine:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|180px|right|Sf. împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], sprijinitoarea Ortodoxiei]]
-În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuţii iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câştig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuieşte în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruinţa Ortodoxiei]].
+În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuții iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câștig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruința Ortodoxiei]].
-==A se vedea şi==
+==A se vedea și==
 *[[Icoană]]
 *[[Iconoclasm]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 12 noiembrie 2013 20:07
Linia 1:		Linia 1:
−	Termenul de '''iconodul''' (din gr. ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creştinii care practică sau ~~suţin~~ folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană\|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiţi [[iconoclasm\|iconoclaşti]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).	+	Termenul de '''iconodul''' (din gr. ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creştinii care practică sau susţin folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană\|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiţi [[iconoclasm\|iconoclaşti]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).

	==Contextul istoric==		==Contextul istoric==

@@ Linia 5: / Linia 5: @@
 Apelativul de iconoduli le-a fost dat creştinilor ortodocşi care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea şi al IX-lea cu iconoclaştii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioşii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a Divinităţii, şi datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea şi venerarea „chipurilor cioplite”.
-În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susţinătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat şi s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuţi susţinători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris şi mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]   Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ţinea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama şi regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste şi a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al şaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfinţit cinstirea icoanelor.
+În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susţinătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat şi s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuţi susţinători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris şi mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]. Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ţinea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama şi regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste şi a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al şaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfinţit cinstirea icoanelor.
 [[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|180px|right|Sf. împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], sprijinitoarea Ortodoxiei]]

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 ==Contextul istoric==
 Apelativul de iconoduli le-a fost dat creştinilor ortodocşi care au apărat cultul icoanelor în disputele din secolele al VIII-lea şi al IX-lea cu iconoclaştii. Disputa a apărut în contextul ascensiunii Islamului în Orient, credincioşii mahomedani respingând orice formă de reprezentare materială a Divinităţii, şi datorită unei interpretări foarte literale a uneia din cele [[Decalog|Zece Porunci]], care interzice crearea şi venerarea „chipurilor cioplite”.
 În timpul „controversei iconoclaste” din secolele VIII-IX, [[mănăstire|mănăstirile]] au fost printre principalele susţinătoare ale cultului icoanelor. Monahii s-au organizat şi s-au mobilizat pentru apărarea icoanelor. Între cei mai cunoscuţi susţinători ai cinstirii icoanelor au fost, în Orient, Sf. [[Ioan Damaschin]], iar la Constantinopol, Sf. [[Teodor Studitul]], care au scris şi mai multe tratate în apărarea icoanelor, iar dintre episcopi, Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]]   Mare parte a poporului, mai ales din provincii, ţinea la cultul icoanelor. Cea mai ilustră reprezentantă a partidei iconodule din rândul nobilimii bizantine a fost [[Irina Împărăteasa|Împărăteasa Irina]], mama şi regenta împăratului [[Constantin al VI-lea]], care a pus capăt primei perioade iconoclaste şi a convocat [[Sinodul VII Ecumenic|al şaptelea Sinod Ecumenic]], care a consfinţit cinstirea icoanelor.
-[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|100px|left|St. Theodora the Iconodule]]
+[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|180px|right|Sf. împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], sprijinitoarea Ortodoxiei]]
 În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuţii iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câştig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuieşte în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruinţa Ortodoxiei]].

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Traducere EN}}
+Termenul de '''iconodul''' (din gr.  ''eikonodoulos'', „cinstitorul” sau „slujitorul” de imagini) sau '''iconofil''' este folosit pentru a-i desemna pe creştinii care practică sau suţin folosirea în cult sau la rugăciunea privată a imaginilor religioase, mai precis a [[icoană|icoanelor]]. Cei care se opun folosirii icoanelor sunt numiţi [[iconoclasm|iconoclaşti]] („distrugătorii” sau, literal, „spărgătorii de icoane”).
-An '''iconodule''' (also '''iconophile''') is one who supports or is in favor of using religious images, specifically [[icon]]s. Those who oppose the use of icons are called [[iconoclasm|iconoclasts]]. The word iconodule comes from the Greek ''eikonodoulus'', meaning "one who serves images."
 [[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|100px|left|St. Theodora the Iconodule]]
-Finally, in 843, the [[Theodora (9th century empress)|Empress Theodora]], who was regent for her son Michael III, ended the second iconoclastic period begun by Emperor Leo V the Armenian, in 813. With Theodora's success, the iconodules maintained their position under the leadership of Patriarch [[Ignatius of Constantinople]], who was [[patriarch]] from 847 to 858 and from 867 to 877. Since the time of the Proclamation of 843 restoring veneration of icons, the Orthodox Church has celebrated the [[feast]] of the [[Triumph of Orthodoxy]] on the first Sunday of [[Lent]].
+În anul 843, o altă împărăteasă, [[Teodora a II-a]], regentă în numele fiului ei, Mihail al III-lea, a pus capăt celei de-a doua persecuţii iconoclaste lansate de împăratul Leon al V-lea Armeanul în anul 813. Ca urmare a măsurilor luate de Teodora, iconodulii, sub conducerea patriarhului [[Ignatie al Constantinopolului]] (847-858, 867-877) au avut definitiv câştig de cauză. De la proclamarea restabilirii cultului icoanelor în anul 843, Biserica Ortodoxă prăznuieşte în fiecare an, în prima duminică din [[Postul Mare]], [[Duminica Ortodoxiei|Biruinţa Ortodoxiei]].
-==External links==
+==Legături externe==
-*[http://www.tulane.edu/~august/h303/readings/iconoclasm.htm Documents of the Iconoclastic Controversy]
+*en: [http://www.tulane.edu/~august/h303/readings/iconoclasm.htm Documents of the Iconoclastic Controversy]
-*[[Wikipedia:Iconoclasm]]
+*en: [[Wikipedia:Iconoclasm]]
-[[Category:Liturgics]]
+[[Categorie:Liturgică]]
-[[Category:Church History]]
+[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 [[en:Iconodule]]