Iconoclasm - Revizia istoricului

RappY: Adăugare imagini

2024-07-03T17:57:23Z

Adăugare imagini

RappY: Corecturi + legături

2024-07-03T15:51:06Z

Corecturi + legături

Afișare diferențe

RappY: Pronunție neo-greacă + corectare cuvânt de proveniență

2024-06-20T08:57:36Z

Pronunție neo-greacă + corectare cuvânt de proveniență

RappY: Adăugare detalii din E. Popescu

2024-06-15T18:53:50Z

Adăugare detalii din E. Popescu

Afișare diferențe

Inistea: /* Prima perioadă iconoclastă: 730-787 */

2022-12-20T18:35:45Z

‎Prima perioadă iconoclastă: 730-787

Sîmbotin: /* A doua perioadă iconoclastă: 813-843 */ leg. int.

2014-08-09T15:40:35Z

‎A doua perioadă iconoclastă: 813-843: leg. int.

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-25T10:02:51Z

ortografie

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2013-09-09T12:03:42Z

diacritice noi (cu virgulă)

Afișare diferențe

Sîmbotin: /* Prima perioadă iconoclastă: 730-787 */

2013-03-14T10:46:46Z

‎Prima perioadă iconoclastă: 730-787

Kamasarye: leg.int.

2013-02-02T22:23:26Z

leg.int.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 '''Iconoclasmul''' este un curent [[erezie|eretic]], care își are începutul mai înainte de domnia lui [[Leon al III-lea Isaurul|Leon al III-lea]], dar care în timpul acestui împărat a luat o dezvoltare foarte mare, reprezentând chiar politica imperială în problemele religioase. Iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare greșită a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea „chipurilor cioplite”.
@@ Linia 67: / Linia 68: @@
 Declanșarea luptei împotriva icoanelor de către [[Leon al III-lea Isaurul|Leon al III-lea]] a fost prilejuită de o erupție vulcanică, care a avut loc în anul 726 între insulele Thera și Therasia și a produs un cutremur. În acest fenomen natural împăratul a văzut dovada mâniei lui Dumnezeu din cauza idolatriei, pe care o constituia cinstirea icoanelor. Anul 726 reprezintă data începerii persecuției împotriva icoanelor. Măsurile imperiale au întâmpinat o dârză rezistență. Când niște ofițeri au vrut să dea jos icoana Mântuitorului, care se afla deasupra porții din cartierul Chalkoprateia, aceștia au fost omorâți de popor și a izbucnit o mare răscoală, terminată cu morți și răniți.
-Împăratul a poruncit numeroase arestări, condamnări, mutilări și exilări. Grecia și insulele Cyclade s-au răsculat în 727 și au proclamat un nou împărat. Revoluția aceasta a fost însă înfrântă. Se spune că, tot atunci, Leon al III-lea ar fi poruncit închiderea [[Universitatae din Constantinopol|Universității din Constantinopol]], arderea bibliotecii și izgonirea profesorilor, deoarece nu i-a putut convinge pe aceștia să sprijine mișcarea iconoclastă.
+Împăratul a poruncit numeroase arestări, condamnări, mutilări și exilări. Grecia și insulele Cyclade s-au răsculat în 727 și au proclamat un nou împărat. Revoluția aceasta a fost însă înfrântă. Se spune că, tot atunci, Leon al III-lea ar fi poruncit închiderea [[Universitatea din Constantinopol|Universității din Constantinopol]], arderea bibliotecii și izgonirea profesorilor, deoarece nu i-a putut convinge pe aceștia să sprijine mișcarea iconoclastă.
 ==== Opoziția ierarhilor ====
@@ Linia 79: / Linia 80: @@
 ==== Opoziția monahilor ====
 Alături de papa [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]], [[Grigorie al III-lea al Romei|Grigorie al III-lea]] și [[Gherman I al Constantinopolului|patriarhul Gherman]], o altă personalitate ortodoxă apare acum în Orient, luând atitudine în favoarea icoanelor: este sfântul [[Ioan Damaschin]]. El a scris trei [[apologetică|apologetici]] în apărarea icoanelor: prima, chiar de la izbucnirea crizei iconoclaste, când se mai spera să se schimbe atitudinea împăratului, celelalte două după [[depunere]]a patriarhului Gherman.
@@ Linia 117: / Linia 119: @@
 === Leon al IV-lea (775-780) ===
+[[Image:Irina imparateasa.jpg|thumb|250px|Sfânta [[Irina Împărăteasa]]]]
 După moartea lui Constantin al V-lea urmează la tronul Imperial fiul său din prima căsătorie, cu o prințesă khazară: Leon al IV-lea, supranumit și „Khazarul”. Domnia lui Leon însemnează trecerea de la faza culminantă a iconoclasmului, atinsă în timpul lui Constantin al V-lea, la restabilirea cultului icoanelor sub [[Irina Împărăteasa|Sfânta Irina]]. Persecuția împotriva icoanelor nu încetează nici acum în întregime, dar ea este mai moderată.
@@ Linia 142: / Linia 144: @@
 == Perioada intermediară (787-813) ==
 === Conflictele de conducere ===
 Elementele ostile cultului icoanelor nu au fost definitiv învinse. Supraviețuirea lor se vede cu ocazia conflictului dintre Irina și fiul ei Constantin.
@@ Linia 211: / Linia 214: @@
 ==== Persecuțiile ====
 Anii de domnie ai lui Teofil însemnează ultima înflorire a iconoclasmului. Se pare că aria de persecuție în timpul lui Teofil a fost limitată mai cu seamă la capitală și împrejurimile ei. În Grecia, insule și Asia Mică, icoanele erau cinstite.
@@ Linia 224: / Linia 229: @@
 === Sf. Teodora ===
-[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|[[Sfânt]]a împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], cea care a restabilit cultul icoanelor în anul 843]]
+[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|200px|right|[[Sfânt]]a împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], cea care a restabilit cultul icoanelor în anul 843.]]
 {{Main|Teodora a II-a}}
 La moartea lui Teofil, succesorul la tron, Mihail al III-lea (842-867) era minor de 6 ani, de aceea se constituie o regență formată din Teodora, văduva împăratului, și Tecla, sora mai mare a lui Mihail.

@@ Linia 146: / Linia 146: @@
 Irina trebuie să părăsească palatul imperial, unde revine abia după 2 ani, la presiunea partizanilor ei. Dar decăderea morală a lui Constantin, concretizată mai cu seamă în faptul că își părăsește soția legitimă, pe frumoasa Maria de Paflagonia, pentru Teodota, o doamnă de onoare de la curtea Irinei, precum și insuccesele militare într-o bătălie cu bulgarii (iulie 792), vor contribui la readucerea Irinei în anul 792, care va domni alături de fiul său după vechea formulă.
-Adulterul împăratului a provocat revolta monahilor intransigenți (a „zeloților”), conduși de Sfântul Platon, [[stareț]]ul mănăstirii Sacudion, și de nepotul său Sfântul [[Teodor Studitul]]. Mișcarea acestora împotriva împăratului este cunoscută sub numele de criza moihiană (μοιχαλίς). La acestea s-a adăugat și cruzimea de care a dat dovadă Constantin față de unchii săi (frații tatălui său), cărora le-a poruncit să li se scoată ochii, pentru a-i împiedica să aibă pretenții la domnie.
+Adulterul împăratului a provocat revolta monahilor intransigenți (a „zeloților”), conduși de Sfântul Platon, [[stareț]]ul mănăstirii Sacudion, și de nepotul său Sfântul [[Teodor Studitul]]. Mișcarea acestora împotriva împăratului este cunoscută sub numele de criza mihiană (μοιχεία). La acestea s-a adăugat și cruzimea de care a dat dovadă Constantin față de unchii săi (frații tatălui său), cărora le-a poruncit să li se scoată ochii, pentru a-i împiedica să aibă pretenții la domnie.
 === Împărăteasa Irina (797-802) ===
@@ Linia 167: / Linia 167: @@
 El intră însă în conflict cu monahii, din cauză că alege patriarh în locul lui Tarasie (806) pe un savant istoric, Nichifor (patriarh 806-815; scrie lucrarea ''Scurtă istorie'', care cuprinde perioada 602-769; moare în 828), nu pe Sfântul [[Teodor Studitul]], cum doreau călugării.
-Un alt motiv al certei dintre împărat și călugări a fost faptul că împăratul a reunit un sinod alcătuit din [[laicat|laici]] și [[cleric]]i, care a recunoscut ca legitimă căsătoria lui Constantin al VI-lea cu Teodota. Amestecându-se, deci, în cearta moihiană, împăratul s-a distanțat de călugări, arătând prin aceasta că el nu se simte legat de canoane. Călugării susțineau, dimpotrivă, că împăratul ca om este pasibil de păcat și nu este deasupra canoanelor, ci supus lor.
+Un alt motiv al certei dintre împărat și călugări a fost faptul că împăratul a reunit un sinod alcătuit din [[laicat|laici]] și [[cleric]]i, care a recunoscut ca legitimă căsătoria lui Constantin al VI-lea cu Teodota. Amestecându-se, deci, în cearta mihiană, împăratul s-a distanțat de călugări, arătând prin aceasta că el nu se simte legat de canoane. Călugării susțineau, dimpotrivă, că împăratul ca om este pasibil de păcat și nu este deasupra canoanelor, ci supus lor.
 ==== Sfârșitul ====

@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 == Prima perioadă iconoclastă: 730-787 ==
-Împăratul Leon al III-lea Isaurul (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[sfinți]]lor și a poruncit distrugerea acestor imagini (precum și a sfintelor moaște) prin edictul imperial din anul 730 d.Hr.
+Împăratul [[Leon al III-lea Isaurul]] (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[sfinți]]lor și a poruncit distrugerea acestor imagini (precum și a sfintelor moaște) prin edictul imperial din anul 730 d.Hr.
 Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afara Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Printre cei mai cunoscuți ''iconoduli'', care au refuzat să se supună edictului iconoclast al împăratului Leon al III-lea, s-au numărat: Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Grigorie Decapolitul]] și mulți alții.

@@ Linia 19: / Linia 19: @@
 == A doua perioadă iconoclastă: 813-843 ==
 [[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|[[Sfânt]]a împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], cea care a restabilit cultul icoanelor în anul 843]]
-Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și [[Irina Împărăteasa]], în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].
+Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi [[Teofil Iconoclastul|Teofil ''Iconoclastul'']], fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și [[Irina Împărăteasa]], în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].
 ==Documente==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 '''Iconoclasm''' înseamă literalmente distrugerea [[icoană|icoanelor]] și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. În mediile creștine, iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare literală a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea de și închinarea la "chipuri cioplite".
-Cei care au urmat aceste practici sunt numiți '''iconoclaști''', termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase sunt numiți '''[[iconodul]]i''' (sau ''slujitori ai icoanelor'').
+Cei care au urmat aceste practici sunt numiți '''iconoclaști''', termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religioase sunt numiți '''[[iconodul]]i''' (sau ''slujitori ai icoanelor'').
 Reacțiile iconoclaste pot apărea între oameni de religii diferite, dar sunt cel mai adesea rezultatul disputelor interne între facțiuni ale aceleiași religii.
@@ Linia 47: / Linia 47: @@
 Apoi mărturisim două voințe și două lucrări, după însușirea firilor în Hristos, așa cum a proclamat și Sinodul al șaselea [Ecumenic] de la Constantinopol, respingând pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toți [aceștia fiind] oameni neiscusiți în dreapta credință și pe [toți] cei care cugetă asemenea lor.
-Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, încredințate nouă [cu sfințenie]. Între ele se află și zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea propăvăduirii evanghelice, în vederea întăririi credinței în întruparea, adevărată și nu închipuită, a lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea și icoana] este spre mărirea amândurora .
+Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, încredințate nouă [cu sfințenie]. Între ele se află și zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea propovăduirii evanghelice, în vederea întăririi credinței în întruparea, adevărată și nu închipuită, a lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea și icoana] este spre mărirea amândurora.
 Așa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească și urmând învățătura [de Dumnezeu] insuflată a Sfinților noștri Părinți și a Predaniei Bisericii Sobornicești, căci noi recunoaștem că ea este a Duhului Sfânt Care locuiește într-însa, hotărâm cu toată grija și acrivia: împreună cu imaginea cinstitei și de viață făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună și: cinstitele și sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase și veșminte, pe ziduri și scânduri, în case și pe drumuri; icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ale cinstiților îngeri și ale tuturor sfinților și drepților bărbați.

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 În mod paradoxal, tocmai creștinii de pe teritoriile aflate sub dominație musulmană în acea vreme au avut mai multă libertate de a scrie în apărarea icoanelor decât cei aflați pe teritoriul Imperiului Bizantin. Leon Isaurul a putut să își pună în aplicare politica iconoclastă datorită popularității sale și a succeselor sale militare (se considera că eliberase [[Constantinopol]]ul de sub asediul arab din anii 717-718), care îi permiseseră menținerea puterii Imperiului prin războaie aproape anuale.
-Fiul lui Leon al III-lea, [[Constantin al V-lea]] ''Copronimul'' (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general bizantin, care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.
+Fiul lui Leon al III-lea, [[Constantin al V-lea]] ''Copronimul'' (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general bizantin, care s-a folosit pentru aceasta de propaganda [[iconofil]]ă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.
 Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (fiul lui Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia, [[Irina Împărăteasa]], a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat [[Sinodul VII Ecumenic]] (cunoscut şi ca ''al doilea Sinod de la Niceea'') în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (''proskynesis'') icoanelor, adorarea (''latreia'') acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra [[Întrupare|Întrupării]]: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două scurte domnii ale împăraţilor care au urmat după acesta.