Inistea la 7 decembrie 2023 12:06

2023-12-07T12:06:52Z

Inistea: Pagină nouă: Cuviosul '''Grigorie Isihastul'''Sinaxare sârbești îi dau supranumele de „Sinaitul” (pentru că urma învățătura sfântului Grigorie Sinaitul, nu pentru c...

2023-12-07T11:59:07Z

Pagină nouă: Cuviosul '''Grigorie Isihastul'''<ref>Sinaxare sârbești îi dau supranumele de „Sinaitul” (pentru că urma învățătura sfântului Grigorie Sinaitul, nu pentru c...

Pagină nouă

[[Cuvios|Cuviosul]] '''Grigorie Isihastul'''<ref>Sinaxare sârbești îi dau supranumele de „Sinaitul” (pentru că urma învățătura sfântului Grigorie Sinaitul, nu pentru că ar fi trăit în [[Muntele Sinai]], dar sinaxarele generale îl numesc Grigorie Isihastul ca să-l deosebească de cuviosul Grigorie Sinaitul prăznuit la 27 noiembrie.</ref>, numit și '''Grigorie din Gorniak''' (în sârbă: Григорије Горњачки, Григорије из Горњака) sau '''Grigorie cel Tânăr''', este un sfânt [[Isihasmul|isihast]] care a trăit în [[Muntele Athos]], unde a înființat [[Mănăstirea Grigoriu (Muntele Athos)|Mănăstirea Grigoriu]], și în Serbia în secolul XIV, având o mare influență asupra [[Monahismul|monahismului]] din regatul Serbiei și din Balcani în general. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 decembrie]].

==Viața==
Născut în zorii secolului al XIV-lea într-o regiune necunoscută a Balcanilor (probabil în Serbia), Sfântul Grigorie a auzit, încă de foarte tânăr, despre virtuțile Sfântului Părinte [[Grigorie Sinaitul]] (prăznuit la [[27 noiembrie]]), așa că s-a grăbit să se alăture lui și ucenicilor săi. După [[moartea]] acestui reînnoitor al vieții isihaste la Muntele Athos și în Balcani, Grigorie a venit din [[Constantinopol]] să se alăture Sfântului Romil (sau Romilo, gr. ''Romylos'' - prăznuit la [[18 septembrie]])<ref>Sfântul Grigorie Isihastul este și biograful sfântului Romylos.</ref> la Paroria, în Tracia, la granița dintre Bizanț și Bulgaria (în jurul anului 1350). Dar, după un timp, din cauza frecventelor incursiuni ale turcilor, au trebuit să părăsească acest loc de retragere și s-au refugiat la Zagora, împreună cu părintele lor duhovnicesc, Ilarion. Curând după aceea, Romil a plecat spre Athos, iar Grigorie l-a urmat după decesul lui Ilarion. Au luptat duhovnicește împreună, în tăcere și isihie, pentru virtute, nu departe de [[Marea Lavră]], în deșertul de sud al Athosului. Dar influxul de călugări și vizitatori care veneau la ei în căutare de sfaturi și încurajări i-a determinat să se mute într-un loc și mai izolat.

În 1371, moartea despotului sârb Ioan Uglješa, mare protector al Sfântului Munte, a stârnit teama de noi invazii turcești printre călugări, iar mulți dintre ei au părăsit Athosul, inclusiv Sfântul Romil. Sfântul Grigorie a rămas acolo și a înființat lângă [[Chilie|chilia]] în care locuia [[Mănăstire|Mănăstirea]] Sfântului [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], cunoscută astăzi ca mănăstirea Sfântului Grigorie. Cu toate acestea, amenințarea turcă l-a determinat să părăsească și el Athosul pentru a se duce în Serbia, condusă de prințul Lazăr (prăznuit la [[15 iunie]]), pios și prieten al călugărilor. Acesta a întemeiat numeroase mănăstiri pe munții și dealurile din țara sa și a primit cu bucurie pe Romil, Grigorie și alți refugiați din Athos. Sfântul Grigorie și câțiva [[Ucenic|ucenici]] care l-au însoțit - numiți "sinaiți" („Părinții Sinaiți” sunt prăznuiți în [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Biserica Serbiei]] pe [[6 mai]]) datorită loialității lor față de învățăturile marelui Grigorie Sinaitul - au primit din partea prințului un loc liniștit în regiunea numită Branitchevo. Sfântul s-a stabilit într-o peșteră, care curând a devenit o biserică dedicată Sfântului Nicolae, și a fondat pentru ucenicii săi Mănăstirea Gorniak. De acolo, "sinaiții" au înființat numeroase mănăstiri în alte părți ale Serbiei, răspândind printre poporul sârb tradiția rugăciunii interioare, [[Rugăciunea lui Iisus]], provenită de la Muntele Athos și [[Muntele Sinai]].

Potrivit unor surse, Sfântul Grigorie s-ar fi întors în mănăstirea sa de la Athos puțin înainte de a fi trecut la cele veșnice. [[Moaște|Moaștele]] sale au fost păstrate acolo până la incendiul mănăstirii din 1761, apoi au fost transferate în Serbia, unde au avut diverse deplasări de-a lungul istoriei, pentru a se întoarce în cele din urmă la Mănăstirea Gorniak. O parte din aceste moaște au fost recent restituite la mănăstirea sa de la Athos.

==Note==
<references />

==Surse==
* [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]]

[[Categorie:Sfinți sârbi]]
[[Categorie:Sfinți athoniți]]
[[Categorie:Cuvioși]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 [[Cuvios|Cuviosul]] '''Grigorie Isihastul'''<ref>Sinaxare sârbești îi dau supranumele de „Sinaitul” (pentru că urma învățătura sfântului Grigorie Sinaitul, nu pentru că ar fi trăit în [[Muntele Sinai]], dar sinaxarele generale îl numesc Grigorie Isihastul ca să-l deosebească de cuviosul Grigorie Sinaitul prăznuit la 27 noiembrie.</ref>, numit și '''Grigorie din Gorniak''' (în sârbă: Григорије Горњачки, Григорије из Горњака) sau '''Grigorie cel Tânăr''', este un sfânt [[Isihasmul|isihast]] care a trăit în [[Muntele Athos]], unde a înființat [[Mănăstirea Grigoriu (Muntele Athos)|Mănăstirea Grigoriu]], și în Serbia în secolul XIV, având o mare influență asupra [[Monahismul|monahismului]] din regatul Serbiei și din Balcani în general. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 decembrie]].
@@ Linia 13: / Linia 14: @@
 ==Surse==
 * [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]]
 [[Categorie:Sfinți sârbi]]
 [[Categorie:Sfinți athoniți]]
 [[Categorie:Cuvioși]]

Grigorie Isihastul - Revizia istoricului

Inistea la 7 decembrie 2023 12:06

Inistea: Pagină nouă: Cuviosul '''Grigorie Isihastul'''Sinaxare sârbești îi dau supranumele de „Sinaitul” (pentru că urma învățătura sfântului Grigorie Sinaitul, nu pentru c...