Exarh - Revizia istoricului

Nick15: Diacritice noi

2014-09-02T09:56:52Z

Diacritice noi

Afișare diferențe

Inistea: Articol de calitate

2014-03-09T17:23:43Z

Articol de calitate

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-16T15:20:57Z

ortografie

Kamasarye: traducere, completare cu situatia din RO, eliminare formate traducere, in curs

2011-01-28T15:07:47Z

traducere, completare cu situatia din RO, eliminare formate traducere, in curs

Afișare diferențe

Kamasarye: format:in curs - ma ocup eu de traducere.

2011-01-28T13:13:33Z

format:in curs - ma ocup eu de traducere.

Inistea la 14 ianuarie 2011 15:53

2011-01-14T15:53:25Z

Cristianm la 27 noiembrie 2010 19:48

2010-11-27T19:48:05Z

Cristianm: Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{Cler}} An '''exarch''', from the Greek ἔξαρχος (exarchos), was the title given to a governor of the Eastern Roman (Byzantine) Empire who had extended autho...

2010-11-27T19:45:09Z

Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{Cler}} An '''exarch''', from the Greek ἔξαρχος (exarchos), was the title given to a governor of the Eastern Roman (Byzantine) Empire who had extended autho...

Pagină nouă

{{Traducere EN}}
{{Cler}}

An '''exarch''', from the Greek ἔξαρχος (exarchos), was the title given to a governor of the Eastern Roman (Byzantine) Empire who had extended authority in a province that was distant from the capital, Constantinople. The title came to be applied to a [[bishop]] of the Orthodox Church who was a deputy of a [[patriarch]], a bishop who has authority over other bishops without being a patriarch, or a bishop who is appointed to lead a group of people that is not large or organized enough to be constituted an [[diocese]]/[[eparchy]].

==History==
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Extent of the Eastern Roman Empire in 550]]
In 476, after the fall of the Roman Empire in the West, the Eastern Roman Empire remained stable through the early years of the Middle Ages and retained the ability for expansion. During this period Emperor [[Justinian]] re-conquered, as part of the Eastern Roman Empire, North Africa, Italy, Dalmatia, and parts of Spain. This expansion put an incredible strain on the limited resources of the Empire, but later emperors would not surrender the re-conquered lands to remedy the strain on resources. This set the stage for establishment of the Exarchates to handle locally the constantly evolving situation in the provinces.

The Exarchates were a response to weakening imperial authority in the provinces, particularly in Italy and North Africa, and were part of the overall process of unification of civil and military offices in these lands. This type of organization initiated in an early form by [[Justinian]] led eventually to the creation of the Theme system by emperor [[Heraclius]]. The first exarchate, with [Ravenna]] at its center, was formed and organized during the reign of Emperor [[Maurice]]. The exarch functioned also as the representative of the [[Patriarch]] of Constantinople. Similarly, separate exarchates were established for Byzantine Sicily and Africa. By the mid eighth century all these exarchates were lost under the advance of the Lombards and Franks. {{Clergy}}

==Ecclesiastical history==
The term exarch first entered the ecclesiastical language as a title for a [[metropolitan]] with jurisdiction not only for the area for which he was a metropolitan, but also over other metropolitans. The [[First Ecumenical Council]] (held in 451), which gave special authority to the [[see]] of Constantinople as being "the residence of the emperor and the Senate," did not use the term "patriarch", but in its ninth canon still spoke only of "exarchs".

The title patriarch came about when the Imperial government proposed an organization for a universal Christendom that was composed of five patriarchal [[see]]s (Rome, Constantinople, Alexandria, Antioch, and Jerusalem, known as the [[pentarchy]]). This was done under the auspices of a single universal empire as formulated in the legislation of Emperor Justinian, especially in his Novella 131. Having received formal ecclesiastical sanction at the [[Quinisext Council|Council of Trullo]] (held in 692), the name "patriarch" became the official title for the Bishops of these sees. The title "Exarch" remained the proper style for metropolitans who ruled over the three remaining (political) [[diocese]]s of Diocletian's division of the Eastern Prefecture. These were the Exarchs of Asia (at [[Ephesus]]), of Cappadocia and Pontus (at Caesarea), and of Thrace (at [[Heraclea]] Sintica). Later the advance of the stature of Constantinople put an end to these exarchates, and they fell back to the state of ordinary metropolitan sees (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 21-25). But the title of exarch was still occasionally used for any Metropolitan (so at Sardica in 343, can. vi).

The principle was established that, since no addition should be made to the fixed number of five patriarchs of the pentarchy, any bishop with authority over other bishops who was not dependent on any one of these five should be called an exarch. Thus, since the [[Church of Cyprus]] was declared autocephalous (at Ephesus in 431), its Primate received the title of Exarch of Cyprus.

The short-lived medieval Churches of Ipek (for Serbia), Achrida (for Bulgaria) and Tirnova (for Romania), were governed by exarchs, though these prelates occasionally assumed the title of patriarch (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 305 sq. 317 sq., 328 sq.). On the same principle the [[Archbishop]] of Mount Sinai is an exarch, though in this case, as in that of Cyprus, modern Orthodox usage generally prefers the title "Archbishop".

==Recent history==
On [[February 28]], 1870, the twenty-year old struggle between Greeks and Bulgarians for the control of the Church in Bulgaria culminated when the Ottoman Sultan Abd-ul-Aziz created an independent Bulgarian ecclesiastical organization, known as the Bulgarian Exarchate, with its head given the title of Exarch, not that of Patriarch. The [[Church of Bulgaria]] had then become independent of the Greek-dominated Patriarchate of Constantinople. The Bulgarian Exarch resided at Constantinople, the Ottoman capital.

The head of the [[Church of Georgia]], which had been autocephalous since 750, was styled, since 1008, as [[Catholicos]]-Patriarchs of Iberia, i.e. the Caucacus. In 1802, after imperial Russia destroyed the independence of the Georgian Church, the Primate of Georgia (who was always a Russian) sat in the [[Holy Synod]] at St. Petersburg with the title of Exarch of Georgia (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). On [[April 7]], 1917 the Georgian Patriarchate was restored with the title of Catholicos-Patriarch of All Georgia. Its autocephaly was recognized by the Church of Russia, in 1943, and by the Constantinople Patriarchate on [[March 3]], 1990.

Today in the Orthodox Church, an Exarch is usually a deputy of a Patriarch. In many cases he rules, on behalf of the Patriarch, a Church outside the home territory of the Patriarchate. Thus, in the United States of America, there are Exarchs representing, among others, the Serbian, Romanian, Bulgarian and Jerusalem Patriarchs. The style of the Exarchs of the Patriarchate of Jerusalem is "Exarch of the Holy Sepulcher".

In 1972, [[Jose (Cortes y Olmos) of Mexico City|Bishop Jose]] and the Mexican National Church were accepted by the [[Orthodox Church in America]] as the "Exarchate of Mexico (OCA)|Exarchate of Mexico]]," with Archbishop Dmitri (Royster) of Dallas|Dimitri of Dallas]] and the South serving as Exarch of Mexico in addition to his responsibilities for the [[Diocese of the South (OCA)|Diocese of the South]].

The [[Church of Antioch (Syriac)|Oriental Orthodox Patriarch of Antioch]] has under his authority an Exarch in India, known by the ancient title Maphrian, although he is popularly referred to as Catholicos. This is not to be confused with the autocephalous Catholicate of the East, which is also located in India.

==External links==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipeadia: Exarch]

[[Categorie:Episcopi]]

[[en:Exarch]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Cler}}
+{{Articol de calitate}}{{Cler}}Apelativul de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος (''exarchos''), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala [[Constantinopol]] în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
 * fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
 * fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].

@@ Linia 9: / Linia 9: @@
 După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit primelor secole ale Evului Mediu şi şi-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul [[Iustinian]] (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmaţia şi părţi din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împăraţii s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu preţul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea ''exarhatelor'' menite să gestioneze situaţia locală instabilă din provincii.
-Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorităţii imperiale în provincii, îndeosebi în Italia şi în Africa de Nord şi au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcţiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, iniţiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat şi organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteiea a funcţionat şi ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină şi Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi şi de franci.
+Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorităţii imperiale în provincii, îndeosebi în Italia şi în Africa de Nord şi au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcţiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, iniţiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat şi organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteia a funcţionat şi ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină şi Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi şi de franci.
 ==Istoria bisericească a termenului==
 Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un [[mitropolit]] care avea jurisdicţie nu numai asupra [[teritoriu canonic|propriei sale mitropolii]], ci şi asupra altor mitropoliţi. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451) care a dat autoritate specială  [[scaun]]ului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reşedinţa Împăratului şi a Senatului” nu foloseşte încă termenul de [[patriarh]] ci vorbeşte doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al [[Sinodul de la Sardica|Sinodului de la Sardica]] din anul 343).
@@ Linia 15: / Linia 15: @@
 Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept [[Pentarhia]] – organizarea Bisericii în cinci patriarhii ([[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] – principalele oraşe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, aşa cum fusese articulată această idee în legislaţia împăratului Iustinian (în special în ''Novella'' 131). După ce a fost recunoscut formal la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), apelativul de '''patriarh''' a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii.
 Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliţii care guvernau cele trei [[dioceză|dioceze]] (politice) apărute din împărţirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul [[Diocleţian]]. Aceştia erau Exarhii Asiei (cu sediul la [[Efes]]), Capadociei şi Pontului (cu centrul în [[Cezareea (Capadocia)|Cezareea]]) şi Traciei (cu capitala la [[Heracleea]] Sintica). Mai târziu, creşterea autorităţii scaunului de Constantinopol a dus la dispariţia acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obişnuite (Fortescue, ''Orthodox Eastern Church'', pp. 21-25).
-Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi şi care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cini patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.
+Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi şi care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cinci patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.
 Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceştia şi-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria şi părţi din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria şi  Ţara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, [[Arhiepiscop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Muntelui Sinai]] poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât şi al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.
@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 Capul [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Bisericii Georgiei]], autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul [[Catolicos|Catolicoşi]]-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe [[7 aprilie]] 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei şi de Patriarhia Constantinopolului pe [[3 martie]] 1990.
-Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afarea teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alţii, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară şi ierusalemiteană. Exarhii aflaţi sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
+Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afara teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alţii, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară şi ierusalemiteană. Exarhii aflaţi sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
 În anul 1972, [[José (Cortes y Olmos) de Ciudad de Mexico|Episcopul José]] şi Biserica Naţională Mexicană au fost acceptate în [[Biserica Ortodoxă din America]] sub numele de "[[Exarhatul de Mexico (OCA)|Exarhatul de Mexico]]," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul [[Dmitri (Royster) de Dallas|Dimitrie al Dallas]]-ului şi al Sudului  (care are în grijă şi Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i [[Eparhia Sudului (OCA)|Eparhie a Sudului]].

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Traducere EN}}
 {{Cler}}
-Numirea de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος - ''exarchos'', era titlul dat unui guvernator al unei privincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
+Apelativul de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος (''exarchos''), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala [[Constantinopol]] în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
-* fie ca delegat care să aibă autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
+* fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
-* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu este destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
+* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
 ==Istorie==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 27 noiembrie 2010 19:48
Linia 35:		Linia 35:

	[[Categorie:Episcopi]]		[[Categorie:Episcopi]]
		+	[[Categorie:Cler]]

	[[en:Exarch]]		[[en:Exarch]]

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 {{Cler}}
-An '''exarch''', from the Greek ἔξαρχος (exarchos), was the title given to a governor of the Eastern Roman (Byzantine) Empire who had extended authority in a province that was distant from the capital, Constantinople. The title came to be applied to a [[bishop]] of the Orthodox Church who was a deputy of a [[patriarch]], a bishop who has authority over other bishops without being a patriarch, or a bishop who is appointed to lead a group of people that is not large or organized enough to be constituted an [[diocese]]/[[eparchy]].
+Numirea de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος - ''exarchos'', era titlul dat unui guvernator al unei privincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
-==History==
+==Istorie==
 [[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Extent of the Eastern Roman Empire in 550]]
 In 476, after the fall of the Roman Empire in the West, the Eastern Roman Empire remained stable through the early years of the Middle Ages and retained the ability for expansion. During this period Emperor [[Justinian]] re-conquered, as part of the Eastern Roman Empire, North Africa, Italy, Dalmatia, and parts of Spain. This expansion put an incredible strain on the limited resources of the Empire, but later emperors would not surrender the re-conquered lands to remedy the strain on resources. This set the stage for establishment of the Exarchates to handle locally the constantly evolving situation in the provinces.
-The Exarchates were a response to weakening imperial authority in the provinces, particularly in Italy and North Africa, and were part of the overall process of unification of civil and military offices in these lands. This type of organization initiated in an early form by [[Justinian]] led eventually to the creation of the Theme system by emperor [[Heraclius]]. The first exarchate, with [Ravenna]] at its center, was formed and organized during the reign of Emperor [[Maurice]]. The exarch functioned also as the representative of the [[Patriarch]] of Constantinople. Similarly, separate exarchates were established for Byzantine Sicily and Africa. By the mid eighth century all these exarchates were lost under the advance of the Lombards and Franks.  {{Clergy}}
+The Exarchates were a response to weakening imperial authority in the provinces, particularly in Italy and North Africa, and were part of the overall process of unification of civil and military offices in these lands. This type of organization initiated in an early form by [[Justinian]] led eventually to the creation of the Theme system by emperor [[Heraclius]]. The first exarchate, with [Ravenna]] at its center, was formed and organized during the reign of Emperor [[Maurice]]. The exarch functioned also as the representative of the [[Patriarch]] of Constantinople. Similarly, separate exarchates were established for Byzantine Sicily and Africa. By the mid eighth century all these exarchates were lost under the advance of the Lombards and Franks.
-==Ecclesiastical history==
+==Istorie bisericească==
 The term exarch first entered the ecclesiastical language as a title for a [[metropolitan]] with jurisdiction not only for the area for which he was a metropolitan, but also over other metropolitans. The [[First Ecumenical Council]] (held in 451), which gave special authority to the [[see]] of Constantinople as being "the residence of the emperor and the Senate," did not use the term "patriarch", but in its ninth canon still spoke only of "exarchs".
@@ Linia 19: / Linia 21: @@
 The short-lived medieval Churches of Ipek (for Serbia), Achrida (for Bulgaria) and Tirnova (for Romania), were governed by exarchs, though these prelates occasionally assumed the title of patriarch (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 305 sq. 317 sq., 328 sq.). On the same principle the [[Archbishop]] of Mount Sinai is an exarch, though in this case, as in that of Cyprus, modern Orthodox usage generally prefers the title "Archbishop".
-==Recent history==
+==Istorie recentă==
 On [[February 28]], 1870, the twenty-year old struggle between Greeks and Bulgarians for the control of the Church in Bulgaria culminated when the Ottoman Sultan Abd-ul-Aziz created an independent Bulgarian ecclesiastical organization, known as the Bulgarian Exarchate, with its head given the title of Exarch, not that of Patriarch. The [[Church of Bulgaria]] had then become independent of the Greek-dominated Patriarchate of Constantinople. The Bulgarian Exarch resided at Constantinople, the Ottoman capital.
@@ Linia 30: / Linia 32: @@
 The [[Church of Antioch (Syriac)|Oriental Orthodox Patriarch of Antioch]] has under his authority an Exarch in India, known by the ancient title Maphrian, although he is popularly referred to as Catholicos. This is not to be confused with the autocephalous Catholicate of the East, which is also located in India.
-==External links==
+==Legături externe==
 *[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipeadia: Exarch]