Eufimia din Calcedon - Revizia istoricului

RappY: Adăugare legătură

2024-06-07T22:26:58Z

Adăugare legătură

EGobi: +pt

2019-07-12T03:28:49Z

+pt

Sîmbotin la 11 iulie 2017 04:02

2017-07-11T04:02:38Z

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2015-07-11T04:17:18Z

diacritice noi (cu virgulă)

Afișare diferențe

Sîmbotin: Anularea modificării 41598 făcute de Sîmbotin (Discuție)

2015-07-11T04:09:55Z

Anularea modificării 41598 făcute de Sîmbotin (Discuție)

Afișare diferențe

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2015-07-11T04:04:04Z

diacritice noi (cu virgulă)

Afișare diferențe

Nick15: /* Surse */

2014-08-12T17:32:59Z

‎Surse

Sîmbotin: infocaseta

2014-07-14T07:03:37Z

infocaseta

Sîmbotin: /* Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon */ corect. leg. int.

2014-07-12T04:34:18Z

‎Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon: corect. leg. int.

Sîmbotin: /* Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon */ leg. int.

2014-07-12T04:32:50Z

‎Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon: leg. int.

@@ Linia 45: / Linia 45: @@
 Moaștele Sfintei Eufimia s-au arătat încă de la început făcătoare de minuni. În fiecare an, în ziua praznicului ei, din moaștele sfintei curgea un sânge binemirositor, pe care, strângându-l cu cinste [[episcop]]ul locului, îl folosea ca să ungă pe cei bolnavi. Şi cu sângele sfintei s-au făcut multe vindecări. Iar în alte prilejuri de peste an, mai ales atunci când ierarhul locului era vrednic și evlavios, din moaștele sfintei curgea și mir parfumat, folosit tot la vindecarea bolnavilor. Pentru multele minuni ale sfintei, faima ei s-a răspândit în întregul Imperiu, și mulți pelerini și bolnavi veneau la mormântul ei, învrednicindu-se de vindecare. Pentru aceasta, i s-a spus „prealăudata”, sau „atotlăudata”, și tot pentru cinstirea deosebită arătată sfintei, ierarhii adunați la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] au socotit-o vrednică să arate credința cea adevărată.
-În secolul al VI-lea,  împăratul Mauriciu (582-602) îndoindu-se de minunea care se săvârșea cu moaștele sfintei în fiecare an, a despecetluit odată mormântul acesteia, necrezând că din trupul sfintei putea izvorî cu adevărat sânge. De obicei, sângele sfintei era strâns cu evlavie de episcop în timpul sfintelor slujbe. Împăratul însă a rupt pecetea de pe mormânt și s-a dus singur să vadă dacă minunea era adevărată. Şi deschizând mormântul, a început sângele sfintei să curgă, mai mult decât în orice an, umplând biserica de o mireasmă asemănătoare cu a mirului. Împăratul, încredințat, s-a pocăit.
+În secolul al VI-lea,  împăratul [[Mauriciu]] (582-602) îndoindu-se de minunea care se săvârșea cu moaștele sfintei în fiecare an, a despecetluit odată mormântul acesteia, necrezând că din trupul sfintei putea izvorî cu adevărat sânge. De obicei, sângele sfintei era strâns cu evlavie de episcop în timpul sfintelor slujbe. Împăratul însă a rupt pecetea de pe mormânt și s-a dus singur să vadă dacă minunea era adevărată. Şi deschizând mormântul, a început sângele sfintei să curgă, mai mult decât în orice an, umplând biserica de o mireasmă asemănătoare cu a mirului. Împăratul, încredințat, s-a pocăit.
 În preajma anului 617, în vremea domniei împăratului [[Heraclie]] (610-641), Calcedonul a fost cucerit de perși, sub conducerea lui Chosroes I, iar biserica Sfintei Eufimia a fost arsă și distrusă. Moaștele Sfintei au scăpat însă neatinse. După retragerea perșilor, în jurul anului 620, moaștele Sfintei Eufimia au fost mutate la Constantinopol, într-o nouă biserică închinată sfintei, construită în centrul orașului, în apropiere de Hipodrom.  Minunile sfintei au continuat și acolo.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 12 iulie 2019 03:28
Linia 98:		Linia 98:

	[[en:Euphemia the Great Martyr]]		[[en:Euphemia the Great Martyr]]
		+	[[pt:Eufêmia, a Bem-Aventurada]]

@@ Linia 11: / Linia 11: @@
 |calendar= [[16 septembrie]] (mucenicia)<br>[[11 iulie]] ([[minune]]a săvârșită la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]])
 |biserici=
-|}}
+|}}Sfânta, slăvita, [[Mare Mucenic|Marea Muceniță]] '''Eufimia din Calcedon''' (gr. Ευφημία), numită „prealăudată” în [[Biserica Ortodoxă]], a mucenicit pentru [[credința]] ei în [[Calcedon]], la anul 304. [[Praznic|Prăznuirea]] muceniciei ei se face pe [[16 septembrie]], iar pe [[11 iulie]] se prăznuiește [[minune]]a săvârșită de ea la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451).
 ==Viața==
-[[Sfinți|Sfânta]] Eufimia a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305 d. Hr.) S-a născut în orașul [[Calcedon]] (azi districtul Kadikoy, în Istanbul, Turcia) din părinți creștini,  Filofron (Philophronos) și Teodosia, într-o familie de rang senatorial. Încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos, stăruind în rugăciune, post și curăție.
+[[Sfinți|Sfânta]] Eufimia a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305 d.Hr.) S-a născut în orașul [[Calcedon]] (azi districtul Kadikoy, în Istanbul, Turcia) din părinți creștini,  Filofron (Philophronos) și Teodosia, într-o familie de rang senatorial. Încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos, stăruind în rugăciune, post și curăție.
 Proconsulul provinciei Asia, care era și guvernator al Calcedonului, pe nume Priscus, supranumit Antipater a proclamat prin decret o zi de sărbătoare în cinstea zeului păgân Marte (zeul războiului în mitologia romană), poruncind ca toți locuitorii să se adune și să aducă ofrande și jertfe zeului.

@@ Linia 96: / Linia 96: @@
-[[Categorie:Sfinţi]]
+[[Categorie:Sfinți]]
-[[Categorie:Sfinţi pre-niceeni]]
+[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]
 [[Categorie:Mari Mucenici]]
 [[en:Euphemia the Great Martyr]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-[[Image:St Euphemia.jpg|thumb|right|250px|Sf. Mare Mc. Eufimia]]
+{{Sfinti
-Sfânta, slăvita, [[mucenic|Marea Muceniţă]] '''Eufimia din Calcedon''' (gr. Ευφημία), numită „prealăudată” în [[Biserica Ortodoxă]], a mucenicit pentru [[credința]] ei în [[Calcedon]], la anul 304. [[Praznic|Prăznuirea]] muceniciei ei se face pe [[16 septembrie]], iar pe [[11 iulie]] se prăznuieşte [[minune]]a săvârşită de ea la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451).
+|nume=
 ==Viața==

@@ Linia 24: / Linia 24: @@
 [[Sinodul IV Ecumenic|Al Patrulea Sinod Ecumenic]] s-a întrunit în oraşul Calcedon în cursul lunii octombrie a anului 451. Cei 630 de delegaţi s-au adunat în biserica Sfintei Eufimia, care adăpostea [[moaşte]]le sfintei. Sinodul a condamnat doctrina [[monofizitism|monofizită]] a lui [[Eutihie]] şi a adoptat Mărturisirea de credinţă de la Calcedon, afirmând că [[Iisus Hristos]] a fost "Om adevărat şi Dumnezeu adevărat", a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], în două Firi, dumnezeiască şi omenească „neamestecate, neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite”.
-Raportul între monofiziţi şi ortodocşi era destul de echilibrat în timpul Sinodului, aşa încât lucrările sinodale erau aprig disputate. Neputându-se ajunge la o hotărâre comună, sfântul [[patriarh]] [[Anatolie I al Constantinopolului|Anatolie al Constantinopolului]] a propus ca Sinodul să încredinţeze hotărârea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], rugându-L să le vestească hotărârea corectă cu ajutorul prealăudatei muceniţe Eufimia. Ierarhii ortdocşi şi cei monofiziţi şi-au scris atunci Mărturisirile de credinţă pe două suluri de pergament şi le-au pecetluit cu peceţile lor. Deschizând mormântul sfintei, au aşezat amândouă Mărturisirile de credinţă, în prezenţa [[Marcian (împărat)|împăratului Marcian]] (450-457) pe pieptul Sfintei. Au pecetluit apoi mormântul cu pecetea imperială, şi au aşezat pază imperială la mormântul sfintei. Au petrecut cu toţii, vreme de trei zile, în [[post]] şi [[rugăciune]], iar la sfârşitul celor trei zile, patriarhul şi împăratul au deschis mormântul, fiind de faţă toţi participanţii la Sinod. Au aflat atunci pergamentul monofiziţilor îndepărtat şi aruncat la picioarele sfintei, iar Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a sfintei. În Sinaxar se arată că sfânta însăşi şi-a întins mâna, ca şi cum ar fi fost vie, şi a înmânat patriarhului Mărturisirea ortodoxă. Se spune că, după această [[minune]], mulţi dintre participanţii la Sinod s-au încredinţat de adevărul credinţei ortodoxe, iar cei care au refuzat să se lepede de erezia lor au fost condamnaţi şi excomunicaţi de Sinod.
+Raportul între monofiziţi şi ortodocşi era destul de echilibrat în timpul Sinodului, aşa încât lucrările sinodale erau aprig disputate. Neputându-se ajunge la o hotărâre comună, sfântul [[patriarh]] [[Anatolie al Constantinopolului]] a propus ca Sinodul să încredinţeze hotărârea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], rugându-L să le vestească hotărârea corectă cu ajutorul prealăudatei muceniţe Eufimia. Ierarhii ortdocşi şi cei monofiziţi şi-au scris atunci Mărturisirile de credinţă pe două suluri de pergament şi le-au pecetluit cu peceţile lor. Deschizând mormântul sfintei, au aşezat amândouă Mărturisirile de credinţă, în prezenţa [[Marcian (împărat)|împăratului Marcian]] (450-457) pe pieptul Sfintei. Au pecetluit apoi mormântul cu pecetea imperială, şi au aşezat pază imperială la mormântul sfintei. Au petrecut cu toţii, vreme de trei zile, în [[post]] şi [[rugăciune]], iar la sfârşitul celor trei zile, patriarhul şi împăratul au deschis mormântul, fiind de faţă toţi participanţii la Sinod. Au aflat atunci pergamentul monofiziţilor îndepărtat şi aruncat la picioarele sfintei, iar Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a sfintei. În Sinaxar se arată că sfânta însăşi şi-a întins mâna, ca şi cum ar fi fost vie, şi a înmânat patriarhului Mărturisirea ortodoxă. Se spune că, după această [[minune]], mulţi dintre participanţii la Sinod s-au încredinţat de adevărul credinţei ortodoxe, iar cei care au refuzat să se lepede de erezia lor au fost condamnaţi şi excomunicaţi de Sinod.
 Această minune este relatată într-o scrisoare trimisă de Sinod Papei [[Leon cel Mare|Leon I]]: