Episcopia Caransebeșului - Revizia istoricului

RappY: Completare pagină

2024-04-23T18:33:36Z

Completare pagină

RappY: Adăugare legătură

2024-04-09T20:35:01Z

Adăugare legătură

RappY: /* Nicolae Popea (1889-1908) */ Ortografie

2024-04-09T20:29:28Z

‎Nicolae Popea (1889-1908): Ortografie

RappY: /* Nicolae Popa (1889-1908) */ Ortografie

2024-04-09T20:27:46Z

‎Nicolae Popa (1889-1908): Ortografie

RappY: Creare pagină folosind cartea Pr. Păcurariu și informații de pe site-ul episcopiei

2024-04-09T20:21:48Z

Creare pagină folosind cartea Pr. Păcurariu și informații de pe site-ul episcopiei

Pagină nouă

{{incomplet}}
[[Imagine:Episcopia caransebes.jpg|right|thumb|<center>Stema Episcopiei Caransebeșului</center>]]
'''Episcopia Caransebeșului''' este o episcopie a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. Episcopia Caransebeșului a fost înființată în 1865, odată cu separarea ierarhiei ortodoxe din Transilvania și Banat de Patriarhia de Carloviț. Inițial Episcopia Caransebeșului a fost sufragană a [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]]. În prezent se află în [[Mitropolia Banatului]]. Are jurisdicție asupra județului Caraș-Severin, reședința la Caransebeș și este condusă de episcopul Lucian Mic.

== Primele atestări ==

La Caransebeș, primii episcopi sunt atestați la sfârșitul secolului al XVII-lea și în secolul al XVIII-lea. În ce privește neamul din care făceau parte, unii din ei au fost români, alții sârbi. În 1775, scaunul episcopal a fost mutat de la Caransebeș la Vârșeț.

== Reînființarea (1865) ==

Odată cu reînființarea Mitropoliei Ardealului ([[12 decembrie|12]]/[[24 decembrie]] 1864), s-a acceptat că ea să cuprindă două eparhii sufragane: a Aradului, care exista de peste un veac și jumătate, sub jurisdicția Mitropoliei de Carloviț și a Caransebeșului, care lua ființă acum.

Printr-o diplomă imperială, cu data de [[8 iulie]] 1865, se fixa teritoriul Episcopiei Aradului, care, pe lângă protopopiatele sale din județul Arad, primea și parohiile românești din protopopiatele Hisiaș, Lipova, Timișoara, Cenad, Chichinda și Becicherec (județele Timiș și Torontal), aparținând până atunci de Episcopia ortodoxă sârbă din Timișoara. În schimb, parohiile sârbești din dreapta Mureșului treceau la această Episcopie sârbă.

Oficial, noua Episcopie a Caransebeșului a fost înființată prin diploma imperială din [[6 iulie]] 1865. Era formată din parohiile românești din [[protopopiat]]ele: Caransebeș, Mehadia, Lugoj, Făget, Vărădia, Jebel, Vârșeț, Palanca, Panciova și Ciacova, aparținând până atunci de Episcopiile ortodoxe sârbe din Timișoara și Vârșeț. Despărțirea credincioșilor din parohiile mixte a durat mai mult timp, fiind împiedicată de reprezentanții Bisericii sârbe, care voiau să păstreze cât mai multe parohii.

== Episcopi ==
=== Ioan Popasu (1865-1889) ===
{{Main|Ioan Popasu}}

Primul cârmuitor al acestei eparhii a fost [[Ioan Popasu]] (1865-1889). Ca episcop la Caransebeș, deși a avut de luptat cu greutățile începutului, a reușit să înființeze un Institut Teologic-Pedagogic, a ridicat o reședință, a înființat o tipografie eparhială, precum și ''Foaia Diecezană'', organul de publicitate al eparhiei (1886). În 1874 a fost ales [[Mitropolia Ardealului|mitropolit al Ardealului]], dar împăratul din Viena și Guvernul din Budapesta au refuzat să-l recunoască. A murit în 1889.

=== Nicolae Popa (1889-1908) ===
{{Main|Nicolae Popa}}
În locul lui Ioan Popasu a fost ales [[arhimandrit]]ul [[Nicolae Popea]], vicarul Arhiepiscopiei Sibiului (1889-1908). El a continuat munca rodnică începută de Popasu, îngrijindu-se de Institutul Teologic, de tipografie, de starea materială a eparhiei. Episcopul Nicolae Popea a scris câteva lucrări de istorie. Pe baza acestor lucrări, Academia Română l-a ales membru activ în 1900, fiind astfel al doilea episcop care s-a învrednicit de această înaltă cinstire (după episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]]).

Nicolae Popa s-a îngrijit de școlile eparhiale și a ridicat o nouă clădire pentru Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o Episcopiei, în vederea acordării de burse tinerilor lipsiți de mijloace materiale.

=== Miron Cristea (1909-1918) ===
După moartea episcopului Nicolae Popea ([[26 iulie]]/[[8 august]] 1908), eparhia Caransebeșului a trecut prin mari frământări, căci împăratul — la propunerea guvernului maghiar — a refuzat să recunoască două alegeri: a [[protosinghel]]ului Filaret Musta (1839—1931, asesor, mai târziu [[vicar]]ul Episcopiei și care în 1889 și-a retras candidatura, la dorința mitropolitului Miron Romanul) și a protosinghelului Iosif Traian Bădescu, asesor consistorial, care va ajunge episcop în 1920. Abia cea de-a treia alegere, în persoana protosinghelului [[Miron Cristea]] (1868—1939), asesor (consilier) arhiepiscopesc la Sibiu, a obținut confirmarea.

Miron Cristea a păstorit la Caransebeș în împrejurările grele ale primului război mondial, având de înfruntat — ca și ceilalți ierarhi români — furia oarbă a guvernului de a desființa școlile confesionale românești.

La [[1 decembrie]] 1918 a fost prezent la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, rostind o pătrunzătoare cuvântare, în care amintea toate suferințele de veacuri ale românilor transilvăneni. A făcut parte din delegația care a prezentat actul unirii la București. La [[18 decembrie|18]]/[[31 decembrie]] 1919 a fost ales [[întâistătător|mitropolit primat]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe din România]] întregită, ca simbol al unității poporului român de pretutindeni, iar în 1925 a devenit primul [[patriarh]] al Bisericii Ortodoxe Române.

==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
* Episcopia Caransebeșului. ''Istoricul Episcopiei Caransebeșului'', URL: https://www.episcopiacaransebesului.ro/istoricul-episcopiei-caransebesului/

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
[[Categorie:Eparhii românești]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 [[Imagine:Episcopia caransebes.jpg|right|thumb|<center>Stema Episcopiei Caransebeșului</center>]]
 '''Episcopia Caransebeșului''' este o episcopie a [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. Episcopia Caransebeșului a fost înființată în 1865, odată cu separarea ierarhiei ortodoxe din Transilvania și Banat de Patriarhia de Carloviț. Inițial Episcopia Caransebeșului a fost sufragană a [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]]. În prezent se află în [[Mitropolia Banatului]]. Are jurisdicție asupra județului Caraș-Severin, reședința la Caransebeș și este condusă de episcopul [[Lucian (Mic) al Caransebeșului|Lucian Mic]].
@@ Linia 28: / Linia 27: @@
 === Miron Cristea (1909-1918) ===
 După moartea episcopului Nicolae Popea ([[26 iulie]]/[[8 august]] 1908), eparhia Caransebeșului a trecut prin mari frământări, căci împăratul — la propunerea guvernului maghiar — a refuzat să recunoască două alegeri: a [[protosinghel]]ului Filaret Musta (1839—1931, asesor, mai târziu [[vicar]]ul Episcopiei și care în 1889 și-a retras candidatura, la dorința mitropolitului Miron Romanul) și a protosinghelului Iosif Traian Bădescu, asesor consistorial, care va ajunge episcop în 1920. Abia cea de-a treia alegere, în persoana protosinghelului [[Miron Cristea]] (1868—1939), asesor (consilier) arhiepiscopesc la Sibiu, a obținut confirmarea.
@@ Linia 33: / Linia 33: @@
 La [[1 decembrie]] 1918 a fost prezent la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, rostind o pătrunzătoare cuvântare, în care amintea toate suferințele de veacuri ale românilor transilvăneni. A făcut parte din delegația care a prezentat actul unirii la București. La [[18 decembrie|18]]/[[31 decembrie]] 1919 a fost ales [[întâistătător|mitropolit primat]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe din România]] întregită, ca simbol al unității poporului român de pretutindeni, iar în 1925 a devenit primul [[patriarh]] al Bisericii Ortodoxe Române.
 ==Surse==

@@ Linia 25: / Linia 25: @@
 În locul lui Ioan Popasu a fost ales [[arhimandrit]]ul [[Nicolae Popea]], vicarul Arhiepiscopiei Sibiului (1889-1908). El a continuat munca rodnică începută de Popasu, îngrijindu-se de Institutul Teologic, de tipografie, de starea materială a eparhiei. Episcopul Nicolae Popea a scris câteva lucrări de istorie. Pe baza acestor lucrări, Academia Română l-a ales membru activ în 1900, fiind astfel al doilea episcop care s-a învrednicit de această înaltă cinstire (după episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]]).
-Nicolae Popa s-a îngrijit de școlile eparhiale și a ridicat o nouă clădire pentru Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o Episcopiei, în vederea acordării de burse tinerilor lipsiți de mijloace materiale.
+Nicolae Popea s-a îngrijit de școlile eparhiale și a ridicat o nouă clădire pentru Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o Episcopiei, în vederea acordării de burse tinerilor lipsiți de mijloace materiale.
 === Miron Cristea (1909-1918) ===

@@ Linia 21: / Linia 21: @@
 Primul cârmuitor al acestei eparhii a fost [[Ioan Popasu]] (1865-1889). Ca episcop la Caransebeș, deși a avut de luptat cu greutățile începutului, a reușit să înființeze un Institut Teologic-Pedagogic, a ridicat o reședință, a înființat o tipografie eparhială, precum și ''Foaia Diecezană'', organul de publicitate al eparhiei (1886). În 1874 a fost ales [[Mitropolia Ardealului|mitropolit al Ardealului]], dar împăratul din Viena și Guvernul din Budapesta au refuzat să-l recunoască. A murit în 1889.
-=== Nicolae Popa (1889-1908) ===
+=== Nicolae Popea (1889-1908) ===
-{{Main|Nicolae Popa}}
+{{Main|Nicolae Popea}}
 În locul lui Ioan Popasu a fost ales [[arhimandrit]]ul [[Nicolae Popea]], vicarul Arhiepiscopiei Sibiului (1889-1908). El a continuat munca rodnică începută de Popasu, îngrijindu-se de Institutul Teologic, de tipografie, de starea materială a eparhiei. Episcopul Nicolae Popea a scris câteva lucrări de istorie. Pe baza acestor lucrări, Academia Română l-a ales membru activ în 1900, fiind astfel al doilea episcop care s-a învrednicit de această înaltă cinstire (după episcopul [[Melchisedec Ștefănescu]]).
 Nicolae Popa s-a îngrijit de școlile eparhiale și a ridicat o nouă clădire pentru Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o Episcopiei, în vederea acordării de burse tinerilor lipsiți de mijloace materiale.
 === Miron Cristea (1909-1918) ===