https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?action=history&feed=atom&title=Elefterie_Cubicularul 2026-08-30T18:06:40Z Istoricul versiunilor pentru această pagină din wiki MediaWiki 1.30.0 https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Elefterie_Cubicularul&diff=55770&oldid=prev 2023-12-12T12:21:06Z

<p>Pagină nouă: Sfântul &#039;&#039;&#039;Elefterie Cubicularul&#039;&#039;&#039; a fost un <a href="/Mucenic" title="Mucenic">mucenic</a> care se crede că a trăit în secolul al IV-lea la curtea împăratului <a href="/Iulian_Apostatul" title="Iulian Apostatul">Iulian Apostatul</a> (361-363)&lt;ref&gt;Cf. Sinaxarul...</p> <p><b>Pagină nouă</b></p><div>Sfântul '''Elefterie Cubicularul''' a fost un [[mucenic]] care se crede că a trăit în secolul al IV-lea la curtea împăratului [[Iulian Apostatul]] (361-363)&lt;ref&gt;Cf. Sinaxarului Părintelui Macarie de la Simonos Petras.&lt;/ref&gt;. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[15 decembrie]].<br /> <br /> ==Viața==<br /> [[Sfinți|Sfântul]] Elefterie provenea dintr-o familie ilustră de rang senatorial din [[Constantinopol]]. Din copilărie fusese crescut la curtea imperială și acolo primise mari cinstiri, între care și aceea de a ocupa demnitatea de cubicular&lt;ref&gt;Cubicularul (gr. κουβικουλάριος, lat. cubicularius) era un demnitar roman sau bizantin care se ocupa de camera de culcare a împăraților. – a se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Cubicularius&lt;/ref&gt;, bucurându-se de încrederea intimă a împăratului. Deși întrecea în bogății și slavă pe mulți din oamenii acelor vremi, a fost cuprins de dumnezeiasca dragoste după cele nestricăcioase și veșnice, a socotit pe toate cele pământești ca nimic și a ales să fie mai bine lepădat în curțile Domnului, decât să rămână în locașurile păcătoșilor ([[Psalm]] 83, 11). <br /> <br /> Dorind să se depărteze de lume, a cerut suveranului permisiunea de a se retrage pentru motive de sănătate și de a petrece ceva timp la țară, în apropierea râului Sangarin (gr. ''Sangarios'') din Asia Mică. Acolo și-a achiziționat o casă și a construit o [[capelă]] subterană, unde a fost [[Botez|botezat]] și unde participa frecvent la ospățul [[Viața veșnică|vieții veșnice]], era cu ochii [[Minte|minții]] ațintiți spre [[Dumnezeu]] și se îndeletnicea în fiecare zi cu cântări dumnezeiești și plinea toată [[Virtuți|virtutea]].<br /> <br /> La întoarcerea sa la curte, cu fața palidă și slăbită de austeritățile [[Asceza|ascetice]] și de vegherile nocturne îndelungate, nu a putut scăpa de întrebările îngrijorate și pline de suspiciune ale împăratului. <br /> <br /> Dar stricătorul [[Suflet|sufletelor]] noastre, [[Diavol|diavolul]], n-a suferit să vadă toate acestea; s-a slujit de o slugă a fericitului punându-i în gând să se ducă la împărat și să pârască pe stăpânul său. S-a dus deci sluga la împărat și i-a spus că stăpânul său Elefterie s-a botezat și că a zidit o biserică. I-a mai spus că se închina Celui Răstignit, că batjocorește legiuirile și rânduielile împărătești. A mai adăugat că are sub pământ o casă ascunsă, că aduce Dumnezeului creștinilor slujbe de toată noaptea, că-și chinuie trupul cu [[post]], cu plânsete și cu culcări pe pământ. Împăratul s-a aprins de mânie și l-a chemat pe sfânt la el. Când a venit, împăratul i-a pus întrebări, la vedere pașnice și măgulitoare, grăindu-i așa: „De ce ne-ai părăsit, Elefterie? Cum te-ai depărtat atâta vreme de la noi? Cum ai disprețuit dorul nostru și curțile noastre împărătești? Cum ai disprețuit dragostea noastră cea mare și curată ce-ți păstrăm?”. „Împărate, i-a răspuns Sfântul Elefterie, trupul mi-i șubrezit de multe și nenumărate boli; am voit să stau la aer curat ca să-mi recapăt sănătatea.” „Dar pentru ce să te desfătezi numai tu singur, i-a spus împăratul, de aerul cel curat? Pentru ce să te bucuri numai tu singur de bunătatea lui? Pentru ce să nu ne bucurăm împreună, mergând și eu cu tine acolo?”.<br /> <br /> Sfântul nu i-a dat răspuns la aceste cuvinte. Iar împăratul, îndată ce s-a făcut seară, a trecut râul Sangarin, căci dincolo de acest râu își avea sfântul locuința. S-a uitat pe o ușă ascunsă și a văzut o gaură ca gura unui puț. S-a coborât pe ea și a dat de o biserică frumos împodobită. Cele văzute l-au tulburat. A lăsat mânia la o parte și a început să spună cuvinte lingușitoare, căutând să slăbească tăria fericitului. Dar pentru că izbea cu pumnii în aer, căci n-a putut să-l înduplece pe sfânt cu cuvintele lui, a poruncit să i se taie capul cu sabia, iar cinstitul lui trup să fie aruncat mâncare câinilor și pasărilor. <br /> <br /> Fericitul și-a dat lui Dumnezeu sufletul, iar trupul lui, care zăcea părăsit, a fost luat de un creștin împodobit cu harul [[Preoție|preoției]], evlavios și iubitor de Dumnezeu, care l-a înmiresmat cu [[mir]] și l-a îngropat într-un loc de seamă.<br /> <br /> ==Note==<br /> &lt;references /&gt;<br /> <br /> ==Surse==<br /> * [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]]<br /> * https://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie15.htm<br /> <br /> [[Categorie:Mucenici]]</div>

Inistea