Donatio Constantini - Revizia istoricului

Kamasarye: /* Istoria şi uzul textului */ + folosirea in Rasarit

2013-01-28T15:23:18Z

‎Istoria şi uzul textului: + folosirea in Rasarit

Inistea la 24 noiembrie 2011 00:01

2011-11-24T00:01:43Z

Inistea la 16 ianuarie 2010 13:09

2010-01-16T13:09:22Z

Kamasarye la 9 iulie 2007 17:16

2007-07-09T17:16:50Z

Inistea: img

2007-07-06T00:05:08Z

img

Inistea: Pagină nouă: '''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul Constantin cel Mare ar fi accordat papei Silvestru un ...

2007-07-05T23:27:07Z

Pagină nouă: '''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul Constantin cel Mare ar fi accordat papei Silvestru un ...

Pagină nouă

'''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul [[Constantin cel Mare]] ar fi accordat papei Silvestru un drept de întâietate (=[[primatul papal]]) asupra Bisericii de Răsărit şi drept de guvernare (lat. ''imperium'' - putere imperială) asupra Occidentului.

Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca comme început al criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464) est généralement considérée comme l'acte fondateur de la critique textuelle.

==Conţinut==

Documentul, cuprinzând cca 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din al 4-lea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din consulatul lui Ouinius Gallicanus (317).

''Confessio'' vorbeşte de credinţa pe care papa Silvestru ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că papa Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).

''Donatio'' este o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin le-ar fi dat papei (şi urmaşilor lui) :
* primatul asupra Bisericilor din Răsărit ;
* bisericile din Latran, Biserica Sfântul Petru şi Biserica "Sfântul Pavel din afara zidurilor" ;
* bunuri în diferite provincii ale Imperiului ;
* palatul Latran ;
* dreptul la semnele imperiale pentru papă, şi la cele senatoriale pentru anturajul papei ;
* Roma, Italia şi în general Occidentul.

Documentul se încheie cu o declaraţie de retragere a Împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul puterii (''potestas'') papei.

==Istoria şi uzul textului==

Timp de peste 600 ani (între secolele IX-XV) Papii s-au servit de documentul falsificat ''Donatio Constantini'' (Dania împăratului Constantin cel Mare) spre a-şi justifica pretenţia de rol conducător în lumea creştină.

''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul 9, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol). Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit. Mulţi papi s-au bazat pe acel act, a cărei autenticitate nu a fost pusă la îndoială timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare.

Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine primatul papal.

Biserica catolică a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (şi a Decretaliilor preudo-isidoriene) în secolul al XIX-lea.

==Articole înrudite==
*[[Primatul papal]]
*[[Constantin cel Mare]]

==Note==
<references />

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Eclesiologie]]

@@ Linia 26: / Linia 26: @@
 ''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta/Cearta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit și s-au înstrăinat tot mai mult.
-Mulţi papi și teologi latini s-au bazat pe „actul” ''Donatio Constantini'' de-a lungul timpului, fără ca autenticitatea lui să fie pusă la îndoială, timp de peste 600 ani. Savanții protestanți Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine [[primatul papal]].
+Mulţi papi și teologi latini s-au bazat pe „actul” ''Donatio Constantini'' de-a lungul timpului, fără ca autenticitatea lui să fie pusă la îndoială, timp de peste 600 ani.
 [[Biserica Romano-Catolică]] a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum şi al ''Decretaliilor pseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.

@@ Linia 6: / Linia 6: @@
 ==Conţinut==
-Documentul, cuprinzând cca. 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din perioada celui de-aal patrulea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317).
+Documentul, cuprinzând cca. 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din perioada celui de-al patrulea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317).
-''Confessio'' vorbeşte despre credinţa pe care [[Silvestru I al Romei|papa Silvestru]] ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că papa Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).
+''Confessio'' vorbeşte despre credinţa pe care [[Silvestru I al Romei|papa Silvestru]] ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că [[Papă|papa]] Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).
 ''Donatio'' este o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin le-ar fi dat papei (şi urmaşilor lui):
@@ Linia 24: / Linia 24: @@
 Timp de peste 600 ani (între secolele IX-XV), papii s-au servit de documentul falsificat ''Donatio Constantini'' (Dania împăratului Constantin cel Mare) spre a-şi justifica pretenţia de a avea un rol conducător în lumea creştină, inclusiv în ceea ce privea puterea temporală (politică).
-''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit. Mulţi papi s-au bazat pe acel act, a cărei autenticitate nu a fost pusă la îndoială timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare.
+''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta/Cearta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit și s-au înstrăinat tot mai mult.
-Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine primatul papal.
+Mulţi papi și teologi latini s-au bazat pe „actul” ''Donatio Constantini'' de-a lungul timpului, fără ca autenticitatea lui să fie pusă la îndoială, timp de peste 600 ani. Savanții protestanți Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine [[primatul papal]].
-Biserica catolică a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (şi al ''Decretaliilor pseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.
+[[Biserica Romano-Catolică]] a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum şi al ''Decretaliilor pseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.
 ==Articole înrudite==
@@ Linia 40: / Linia 40: @@
 [[Categorie:Eclesiologie]]
 [[Categorie:Ecumenism]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 16 ianuarie 2010 13:09
Linia 39:		Linia 39:
	[[Categorie:Istoria Bisericii]]		[[Categorie:Istoria Bisericii]]
	[[Categorie:Eclesiologie]]		[[Categorie:Eclesiologie]]
		+	[[Categorie:Ecumenism]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 6 iulie 2007 00:05
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul [[Constantin cel Mare]] ar fi accordat papei Silvestru un drept de întâietate (=[[primatul papal]]) asupra Bisericii de Răsărit şi drept de guvernare (lat. ''imperium'' - putere imperială) asupra Occidentului.	+	[[Image:Sylvester I and Constantine.jpg\|thumb\|450px\|[[Frescă]] anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând "Dania lui Constantin" (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane).]]'''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul [[Constantin cel Mare]] ar fi accordat papei Silvestru un drept de întâietate (=[[primatul papal]]) asupra Bisericii de Răsărit şi drept de guvernare (lat. ''imperium'' - putere imperială) asupra Occidentului.

	Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca comme început al criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464) est généralement considérée comme l'acte fondateur de la critique textuelle.		Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca comme început al criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464) est généralement considérée comme l'acte fondateur de la critique textuelle.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-[[Image:Sylvester I and Constantine.jpg|thumb|450px|[[Frescă]] anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând "Dania lui Constantin" (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane).]]'''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul [[Constantin cel Mare]] ar fi accordat papei Silvestru un drept de întâietate (=[[primatul papal]]) asupra Bisericii de Răsărit şi drept de guvernare  (lat. ''imperium'' - putere imperială) asupra Occidentului.
+[[Image:Sylvester I and Constantine.jpg|thumb|450px|[[Frescă]] anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând "Dania lui Constantin" (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane)]]
-Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca comme început al criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464) est généralement considérée comme l'acte fondateur de la critique textuelle.
+Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca începutul criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464).
 ==Conţinut==
-Documentul, cuprinzând cca 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din al 4-lea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din consulatul lui   Ouinius Gallicanus (317).
+Documentul, cuprinzând cca. 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din perioada celui de-aal patrulea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din perioada consulatului lui Quinius Gallicanus (317).
-''Confessio'' vorbeşte de credinţa pe care papa Silvestru ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că papa Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).
+''Confessio'' vorbeşte despre credinţa pe care [[Silvestru I al Romei|papa Silvestru]] ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că papa Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).
-''Donatio'' este o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin le-ar fi dat papei (şi urmaşilor lui) :
+''Donatio'' este o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin le-ar fi dat papei (şi urmaşilor lui):
-* primatul asupra Bisericilor din Răsărit ;
+* primatul asupra Bisericilor din Răsărit;
-* bisericile din Latran, Biserica Sfântul Petru şi Biserica "Sfântul Pavel din afara zidurilor" ;
+* basilicile Sf. Ioan din Lateran, Sfântul Petru şi "Sfântul Pavel din afara zidurilor";
-* bunuri în diferite provincii ale Imperiului ;
+* bunuri în diferite provincii ale Imperiului;
-* palatul Latran ;
+* palatul din Lateran;
-* dreptul la semnele imperiale pentru papă, şi la cele senatoriale pentru anturajul papei ;
+* dreptul pentru papă de a purta însemnele imperiale, iar pentru anturajul acestuia cele senatoriale;
-* Roma, Italia şi în general Occidentul.
+* guvernarea asupra Romei, Italiei şi în a Occidentului în general.
-Documentul se încheie cu o declaraţie de retragere a Împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul puterii (''potestas'') papei.
+Documentul se încheie cu o declaraţie de retragere a Împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul în puterea (''potestas'') papei.
 ==Istoria şi uzul textului==
-Timp de peste 600 ani (între secolele IX-XV) Papii s-au servit de documentul falsificat ''Donatio Constantini'' (Dania împăratului Constantin cel Mare) spre a-şi justifica pretenţia de rol conducător în lumea creştină.
+Timp de peste 600 ani (între secolele IX-XV), papii s-au servit de documentul falsificat ''Donatio Constantini'' (Dania împăratului Constantin cel Mare) spre a-şi justifica pretenţia de a avea un rol conducător în lumea creştină, inclusiv în ceea ce privea puterea temporală (politică).
-''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul 9, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol). Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit. Mulţi papi s-au bazat pe acel act, a cărei autenticitate nu a fost pusă la îndoială timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare.
+''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit. Mulţi papi s-au bazat pe acel act, a cărei autenticitate nu a fost pusă la îndoială timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare.
 Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine primatul papal.
-Biserica catolică a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (şi a Decretaliilor preudo-isidoriene) în secolul al XIX-lea.
+Biserica catolică a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (şi al ''Decretaliilor pseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.
 ==Articole înrudite==