RappY: Adăugare legătură

2024-06-20T21:02:44Z

Adăugare legătură

RappY: Adăugare legături în introducere

2024-06-20T10:44:15Z

Adăugare legături în introducere

RappY: Creare pagină pentru disputa tetragamică

2024-06-19T21:48:00Z

Creare pagină pentru disputa tetragamică

Pagină nouă

'''Disputa tetragamică''' (τετρα + γάμος = cea de-a 4-a căsătorie) se referă la controversele iscate odată cu a 4-a căsătorie a lui [[Leon al VI-lea]]. Din moment ce [[Codificarea_dreptului_roman#Novele|Novelele]] publicate de însuși împăratul făcuseră căsătoria o ceremonie religioasă, o a patra căsătorie, bineînțeles împotriva canoanelor, ridica probleme mari pentru Biserică.

== Cele patru soții ==
=== Sfânta Teofano ===
Viața personală a lui Leon a fost plină de întristare. La îndemnul tatălui său, el s-a căsătorit cu Sfânta Teofano, o tânără aristocrată care trăia la palat o viață de [[călugăr]]iță; Leon n-a iubit-o. Din această căsătorie a rezultat o fetiță, Evdochia, care a murit curând, în anul 896.

Dar împăratul era atras de mai multă vreme de fiica lui Stilianos Zautzes și voia să o ia de soție. Motivând necesitatea continuării dinastiei printr-o căsătorie nouă, care să îi dea un fiu, Leon a încercat să câștige pentru această idee pe [[duhovnic]]ul său, călugărul Eftimie. Acesta s-a opus și Leon a trebuit să aștepte până ce Teofano, retrasă la Mănăstirea Maicii Domnului din Vlaherne, unde ducea o viață de [[rugăciune]] și [[sfânt|sfințenie,]] moare la [[10 noiembrie]] 893. Chiar a doua zi după moartea sa, ea a fost [[canonizare|recunoscută]] de Biserică ca sfântă, iar [[moaște]]le ei se află și azi în catedrala patriarhală din Constantinopol.

=== Zoe Zautzes ===
Câteva săptămâni mai târziu moare și soțul lui Zoe, încât drumul spre căsătoria cu împăratul era deschis. Călugărul Eftimie s-a opus însă, din nou, căsătoriei și, la intrigile lui Stilianos Zautzes, acesta este exilat într-o [[mănăstire]]. Căsătoria a fost oficiată de un preot din palat (care mai târziu a și fost depus), căci [[Ștefan I al Constantinopolului|patriarhul Ștefan]] murise, iar la noul patriarh Antonie Culeas, împăratul nu a îndrăznit să apeleze.

Și Zoe a murit curând, spre sfârșitul anului 899, după ce trăise cu Leon numai un an și opt luni și îi dăduse acestuia o fiică, căsătorită mai târziu cu un prinț carolingian.

=== Evdochia Baiana ===

Era nevoie de o a treia căsătorie, dar Leon însuși dăduse [[Codificarea_dreptului_roman#Novele|''Novela 90'']], prin care nu aproba cea de-a treia căsătorie și o blama chiar și pe a doua. Totuși, împăratul s-a căsătorit și a treia oară cu Evdochia Baiana, originară din Bitinia (după alții din Frigia), și care a murit după un an de zile, chiar la [[Sfintele Paști|Paștele]] din anul 901 ([[12 aprilie]]), după ce născuse un fiu, dar care moare curând.

=== Zoe Carbonopsina ===

Această a treia căsătorie a provocat un mare scandal în Biserică și societatea bizantină. Leon dorea însă să se căsătorească și a patra oară, pentru a avea un fiu și a asigura continuitatea dinastiei. În vederea împlinirii acestei dorințe, el a adus la palat o favorită, pe Zoe Carbonopsina (cea cu ochii negri), cu intenția ca, dacă îi va naște un fiu, să o ia de soție. Acest lucru s-a întâmplat, căci Zoe naște pe fiul Constantin în septembrie 905.

Patriarhul [[Nicolae Misticul]] (901-907; 912-925), de la care împăratul aștepta, în virtutea prieteniei din tinerețe, un sprijin, s-a opus căsătoriei, admițând doar să [[botez]]e copilul, cu condiția ca împăratul să se despartă de Zoe. Botezul a avut loc cu mare fast la [[6 ianuarie]] 906 în [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]] și, trei zile mai târziu, Zoe a și fost adusă la palat, iar la sfârșitul lui aprilie se și căsătorește cu ea, încoronând-o în același timp cu propria-i mână ca augustă.

== Conflictul ==
=== Pedepsirea împăratului ===
În urma celei de-a patra casătorii, conflictul cu Biserica era deschis. Patriarhul a declarat căsătoria nulă și a oprit participarea împăratului la [[Sfânta Liturghie]]. Totuși, împăratul nu a ținut seama de aceasta și, la [[Crăciun]]ul din 906, vine la Sfânta Sofia însoțit de senatori și suita obișnuită, el fiind însă oprit de patriarh să intre în Biserică. Amănunte asupra acestor întâmplări le avem din viața patriarhului Eftimie:

:''A sosit și ziua Nașterii Mântuitorului, Domnul nostru Iisus Hristos, și au venit la Biserică membrii senatului împreună cu împăratul în speranța că îi va fi permisă intrarea în Biserică. Atunci, pe împărat l-a întâmpinat patriarhul în fața ușilor împărătești și i-a zis: „Pentru moment, înălțimea ta imperială să nu se supere și, potrivit obiceiului, să intre pe ușa laterală din dreapta. Dacă în zilele Epifaniei (Bobotezei) vei veni, cu întreaga ta suită vei fi primit, nu ne vom opune. Dacă însă acum, ca tiran, vrei să intri, noi toți suntem gata să ieșim din Biserică.” La auzul acestor cuvinte, împăratului au început să-i curgă lacrimi cu care a udat sfânta pardoseală; fără să spună un cuvânt, a plecat și a intrat prin ușa din dreapta în Metatorion.''

=== Patriarhul Eftimie ===

Căsătoria lui Leon a fost totuși recunoscută de papa Sergiu al III-lea, printr-o intervenție necanonică, iar patriarhatele răsăritene s-au arătat și ele binevoitoare delegațiilor trimise de împărat. Leon primea dispensă pentru a patra căsătorie și acceptarea lui în cadrul Bisericii ca penitent.

Bazat pe acest sprijin, Leon îl detronează pe Nicolae Misticul ([[1 ianuarie]] 907), acesta păstrându-și totuși demnitatea de [[episcop]], și îl pune în locul său pe evlaviosul călugăr Eftimie (907-912), retras la Mănăstirea Psamathia. Noul patriarh îl primește pe Leon în Biserică, dar nu face acest lucru și cu soția sa, refuzând să o pomenească la slujbe. În același timp, îl depune din treaptă pe preotul Toma, care oficiase cea de-a patra căsătorie.

=== Moartea lui Leon ===

Singura concesie făcută de Eftimie a fost să-l încoroneze pe Constantin ca basileu la [[9 iunie]] 911. Pe patul de [[moarte]], împăratul Leon l-a iertat pe Nicolae Misticul și a cerut reintegrarea lui, care a și avut loc în timpul împăratului Alexandru, fratele său.

Mai mult decât atât, el a condamnat cea de-a patra căsătorie, recomandând să nu mai fie admisă niciodată, fiind aceasta o recunoaștere a greșelii în care căzuse. Poate această greșeală, de care împăratul era conștient și penitența care i-a fost recomandată, să stea la baza tabloului votiv de la intrarea în Sfânta Sofia, unde împăratul cere iertare [[Mântuitorul]]ui în genunchi, într-o postură de umilință nemaiîntâlnită vreodată în reprezentările votive. Deși numele împăratului nu este menționat în cadrul tabloului votiv, specialiștii socot că este vorba de Leon.

== Urmări ==
=== Consecințe imediate ===
Evenimentele înfățișate mai sus au creat disensiuni majore între puterea laică și cea bisericească, între împărat și patriarh, și ele sunt cunoscute în istoria Bisericii și a dreptului canonic sub denumirea de ''disputa tetragamică''. Dar aceste evenimente au lăsat urme și în viața internă a Bisericii, în sensul că după destituirea lui Nicolae Misticul apar disensiuni între partida care-l susținea și socotea că suferă pe nedrept și cea a lui Eftimie, noul patriarh în funcție. Abia luase sfârșit disputa dintre cele două partide, [[schisma fotiană|ignatiană și fotiană]], după moartea celor doi patriarhi și iată o nouă tulburare apare în Biserică. Toate însă au la origine aceeași cauză: căsătoriile ilegale ale lui Leon.

=== Tomul Unirii ===

Mai târziu, în timpul împăratului Roman I Lecapenos, Nicolae Misticul reușește să readucă pacea în Biserică și să proclame, la [[9 iulie]] 920, ''Tomul Unirii''. Acesta marca concilierea lui Nicolae cu partida lui Eftimie (mort la [[5 august]] 917) și chiar cu Roma, care intervenise în chestiunea căsătoriei a IV-a a împăratului Leon.

Papa Ioan al X-lea a trimis la [[Constantinopol]] doi episcopi, care au semnat, alături de reprezentanții partidei lui Eftimie și de patriarhul Nicolae Misticul, unirea. În Tomos se condamnă cea de a treia căsătorie, acceptându-se doar în cazuri excepționale, iar cea de a patra era cu totul exclusă.

Împăratul Constantin, care a asistat la citirea solemnă a actului, a putut vedea cum căsătoria tatălui său, al cărui rezultat era el însuși, este condamnată, dar a avut și satisfacția de a fi recunoscut ca fiu legitim prin toleranță. Cu aceste ocazii, autoritatea casei imperiale era știrbită, iar prestigiul patriarhului creștea.

=== Analiza lui John Meyendorff ===

În novela 89 (novelă = „lege nouă”), împăratul bizantin Leon al VI-lea își exprimă mai întâi regretul că în legislația imperială anterioară cele două acte juridice de adopție a unui copil și de căsătorie erau considerate pur și simplu formalități civile. El declară apoi că ambele acte vor fi de acum înainte sancționate printr-o ceremonie bisericească. O căsătorie nebinecuvântată de Biserică „nu va fi considerată ca fiind căsătorie”, ci concubinaj ilegitim.

Cea mai importantă implicație a decretului este că Biserica este investită cu responsabilitatea de a conferi statut juridic căsătoriei. În ciuda legăturii foarte strânse dintre Biserică și Stat, care exista în timpul secolului al IX-lea, o astfel de responsabilitate era totuși neobișnuită pentru Biserică. Schimbarea a fost într-adevăr remarcabilă. Înainte de Leon al VI-lea, un cetățean putea să încheie o căsătorie dezaprobată de Biserică (a doua sau a treia căsătorie, căsătorie mixtă, etc.) și să o facă în mod legal. Dacă era creștin, acțiunea sa atrăgea o perioadă de penitență și excomunicare, dar rămânea în bune condiții în fața legii.

După Leon al VI-lea, Biserica trebuia să determine statutul juridic al tuturor căsătoriilor, chiar și al celor care contraziceau normele creștine. Desigur, noua situație, în principiu, oferea Bisericii un avantaj asupra moralei tuturor cetățenilor; dar, în practică, deoarece acești cetățeni nu erau toți sfinți, Biserica era obligată nu doar să binecuvânteze căsătoriile pe care nu le aproba, ci chiar să le „dizolve” (adică să acorde „divorțuri”). Distincția dintre „secular” și „sacru”, dintre societatea umană căzută și Împărăția lui Dumnezeu, dintre căsătorie ca și contract și căsătorie ca și sacrament, a fost parțial obliterată.

Biserica a trebuit să plătească un preț mare pentru noua responsabilitate socială pe care a primit-o; a trebuit să „secularizeze” atitudinea sa pastorală față de căsătorie și practic să abandoneze disciplina sa penitențială. Era oare posibil să refuze binecuvântarea Bisericii unui văduv recăsătorit când acest refuz implica privarea de drepturi civile pentru unul sau doi ani? De îndată ce sacramentul căsătoriei - primit în Biserică - a devenit legal obligatoriu, compromisurile de tot felul au început să apară; și, simultan, ideea că căsătoria era o legătură unică și eternă - reflectând unirea dintre Hristos și Biserică - a fost obliterată în practica pastorală a Bisericii și în conștiința credincioșilor. Împăratul Leon al VI-lea însuși, autorul novelei, a impus Bisericii propria sa a patra căsătorie cu Zoe Carbonopsina în 906.

== Surse ==
* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.
* Pr. [[John Meyendorff]], Marriage: An Orthodox Perspective, Third revised edition, St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1984. ISBN: 0-913836-05-2

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Drept canonic]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 20 iunie 2024 10:44
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Disputa tetragamică''' (τετρα + γάμος = cea de-a 4-a căsătorie) se referă la controversele iscate odată cu a 4-a căsătorie a lui [[Leon al VI-lea]]. Din moment ce [[Codificarea_dreptului_roman#Novele\|Novelele]] publicate de însuși împăratul făcuseră căsătoria o ceremonie religioasă, o a patra căsătorie, bineînțeles împotriva canoanelor, ridica probleme mari pentru Biserică.	+	'''Disputa tetragamică''' (τετρα + γάμος = cea de-a 4-a căsătorie) se referă la controversele iscate odată cu a 4-a [[căsătorie]] a lui [[Leon al VI-lea]]. Din moment ce [[Codificarea_dreptului_roman#Novele\|Novelele]] publicate de însuși împăratul făcuseră căsătoria o ceremonie religioasă, o a patra căsătorie, bineînțeles împotriva [[canon\|canoanelor]], ridica probleme mari pentru [[Biserica Ortodoxă\|Biserică]].

	== Cele patru soții ==		== Cele patru soții ==

@@ Linia 46: / Linia 46: @@
 === Tomul Unirii ===
-Mai târziu, în timpul împăratului Roman I Lecapenos, Nicolae Misticul reușește să readucă pacea în Biserică și să proclame, la [[9 iulie]] 920, ''Tomul Unirii''. Acesta marca concilierea lui Nicolae cu partida lui Eftimie (mort la [[5 august]] 917) și chiar cu Roma, care intervenise în chestiunea căsătoriei a IV-a a împăratului Leon.
+Mai târziu, în timpul împăratului [[Roman I Lecapenul|Roman I Lecapenos]], Nicolae Misticul reușește să readucă pacea în Biserică și să proclame, la [[9 iulie]] 920, ''Tomul Unirii''. Acesta marca concilierea lui Nicolae cu partida lui Eftimie (mort la [[5 august]] 917) și chiar cu Roma, care intervenise în chestiunea căsătoriei a IV-a a împăratului Leon.
 Papa Ioan al X-lea a trimis la [[Constantinopol]] doi episcopi, care au semnat, alături de reprezentanții partidei lui Eftimie și de patriarhul Nicolae Misticul, unirea. În Tomos se condamnă cea de a treia căsătorie, acceptându-se doar în cazuri excepționale, iar cea de a patra era cu totul exclusă.

Disputa tetragamică - Revizia istoricului

RappY: Adăugare legătură

RappY: Adăugare legături în introducere

RappY: Creare pagină pentru disputa tetragamică