Biserica Colțea - Revizia istoricului

Sîmbotin: leg.int.

2022-08-21T17:23:42Z

leg.int.

Sîmbotin: leg. int.

2017-05-23T20:01:03Z

leg. int.

Sîmbotin: leg. int.

2017-05-23T19:59:07Z

leg. int.

Sîmbotin: diacritice și leg. interne

2017-04-28T04:01:40Z

diacritice și leg. interne

Afișare diferențe

Sîmbotin: AC

2016-05-09T18:41:44Z

Sîmbotin: /* Legături externe */ categ.

2015-12-28T05:54:19Z

‎Legături externe: categ.

Sîmbotin: numele pictorului - a se vedea discuția

2014-06-09T04:01:49Z

numele pictorului - a se vedea discuția

Ghighi la 8 iunie 2014 21:36

2014-06-08T21:36:36Z

Sîmbotin: +leg. ext.

2014-06-04T08:55:26Z

+leg. ext.

Sîmbotin: +imagine

2014-06-04T08:47:24Z

+imagine

@@ Linia 10: / Linia 10: @@
 | Stil arhitectonic = Brâncovenesc
 | Arhitect = Heinrich Feiser
-| Pictor= [[Pârvu Mutu]] și Gheorghe Tattarescu
+| Pictor= [[Pârvu Mutu]] și [[Gheorghe Tattarescu]]
 | Suprafaţă=
 | Înălţime =
@@ Linia 21: / Linia 21: @@
 Ctitorul a adăugat apoi în jurul bisericii o serie de construcții noi: un spital, o școală, trei paraclise, chilii și anexe, care au fost înconjurate de un zid de piatră. În aceeași perioadă au fost ridicate cele trei paraclise, cu hramurile Tuturor Sfinților, Sfânta Parascheva și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian. Ansamblul a fost terminat în 1715, dar nu a purtat numele ctitorului, ci pe acela al proprietarului care i-a vândut terenul, Colțea Doicescu. Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu moșii, primind în dar de la mulți negustori și prăvălii, pivnițe, case și vii. Referindu-se la averea mănăstirii, Aurora Ilieș afirmă:„''Numeroase moșii și vii erau situate pe o arie întinsă (în actualele județe Dâmbovița, Ialomița și Prahova), pe lângă resursele substanțiale ale ocnei de la Slănic - Prahova de la care va ajunge să primească pe la mijlocul secolului al XVIII-lea câte 400 bolovani mari de sare sau echivalența lor în moneda vremii - 2.500 taleri de argint. Mai târziu veniturile au sporit prin închirierea unor prăvălii, cârciumi și ridicarea unui han''”.<ref>Aurora Ilieș, "Biserica Mănăstirii Colțea", Editura Meridiane, București, 1969, p.11</ref>
-Trecerea timpului și unele calamități au impus complexului monastic de la Colțea reparații și modificări inerente. Incendii ca acela din 1739, dar și cutremurele din 1802, 1829 și 1838 au determinat refacerea parțială a construcțiilor și a acoperișurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări față de aspectul inițial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de Gheorghe Tattarescu.
+Trecerea timpului și unele calamități au impus complexului monastic de la Colțea reparații și modificări inerente. Incendii ca acela din 1739, dar și cutremurele din 1802, 1829 și 1838 au determinat refacerea parțială a construcțiilor și a acoperișurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări față de aspectul inițial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de [[Gheorghe Tattarescu]].
 ==Turnul Colțea==
@@ Linia 36: / Linia 36: @@
 Secolul al XX-lea a însemnat pentru întreg ansamblul arhitectonic Colțea o perioadă de transformări și de zbucium istoric. La cinci ani după bombardamentele din 1944, Biserica Colțea a fost consolidată sub coordonarea lui Horia Teodoru, iar între 1950 și 1955 a fost reconstruită turla de pe pronaos. În urma cutremurului din 1977 s-a încercat o nouă restaurare, iar sub acest pretext biserica a fost închisă din 1986 până în 1989. Procesul de restaurare a reînceput abia după Revoluția din decembrie ’89.
 Din punct de vedere architectonic, biserica are un plan trilobat cu clopotniță pe pronaos și pridvor susținut pe stâlpi, fiind construită  în stilul autentic brâncovenesc, având și unele influențe din Renașterea târzie italiană. Naosul este despărțit de pronaos prin trei arcade în plin centru, sprijinite pe stâlpi de piatră cu caneluri răsucite, împodobite cu capiteluri neocorintice, bazele coloanelor fiind înconjurate cu frunze de acant stilizate. Pridvorul este larg deschis și are cinci arcade frontale și câte două laterale, sprijinite pe coloane din piatră, cu capiteluri sculptate cu motive florale și zoomorfe.
-Prin armonia proporțiilor și tehnicile decorative ce îmbină tradiția locală cu influențe orientale, baroce și ale Renașterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. În prezent, fresca originală a pictorului [[Pârvu Mutu]] se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum și la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tattarescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino și soția sa, Maria.
+Prin armonia proporțiilor și tehnicile decorative ce îmbină tradiția locală cu influențe orientale, baroce și ale Renașterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. În prezent, fresca originală a pictorului [[Pârvu Mutu]] se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum și la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de [[Gheorghe Tattarescu]]. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino și soția sa, Maria.
 Cu o istorie de peste 300 de ani, Biserica Colțea adăpostește încă multe obiecte vechi, chiar și din vremea ctitorului său. Săpăturile arheologice au scos la iveală zidurile bisericii Doiceștilor, precum și numeroase mărturii numismatice. Ușa de la intrare este cea originală și constituie o mărturie a rafinamentului decorativ al epocii; împărțită în șase panouri, este împodobită cu motive orientale, elemente zoomorfe și motive florale, care se împletesc și se răsucesc într-o ritmică de cercuri care se întretaie. Friza-pisanie, răzuită după uciderea ctitorului la Adrianopole, în 1716, este în formă de sul desfășurat cu doi grifoni înaripați, iar vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor, completează înfățișarea monumentală a intrării.

@@ Linia 18: / Linia 18: @@
 == Istoricul bisericii==
-Prima biserică de lemn, situată pe locul complexului de clădiri de la Colțea, a fost construită, împreună cu câteva chilii din lemn, de slugerul Udrea Doicescu, pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Acest lăcaș de cult, cu [[hram]]ul Sfintei Mare Mucenițe Parascheva (prăznuită la 26 iulie), a fost pomenit prima dată în 1658, iar temeliile sale din cărămidă și piatră se disting astăzi lângă biserica actuală. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său, marele clucer Colțea Doicescu, care a închinat-o Mitropoliei. De la acesta a cumpărat spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716) terenul unde se afla lăcașul de cult, care se întindea între Piața Universității și Ministerul Agriculturii de astăzi. Pentru a avea o biserică aproape de moșia sa, Mihai Cantacuzino a construit o biserică din zid, în locul celei din lemn, fiind ajutat de fiul clucerului Colțea, Radu Colțea. Ridicată între 1695 și 1698, a fost denumită inițial Mănăstirea Trisfetitele și a avut hramul Sfinților Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Ctitorul nu a mai păstrat hramul Muceniței Parascheva, ci l-a schimbat cu cel al [[Parascheva de la Iași|Sfintei Cuvioase Parascheva]] (14 octombrie), fiind influențat și impresionat de amploarea pe care o luase în Țările Române cultul Cuvioasei. Biserica a fost terminată de Mihai Cantacuzino în jurul anului 1702, iar pictura a fost realizată de Pârvu Mutu, mărturie fiind până astăzi registrele păstrate în pridvor și brâul de la baza turlei naosului.
+Prima biserică de lemn, situată pe locul complexului de clădiri de la Colțea, a fost construită, împreună cu câteva chilii din lemn, de slugerul Udrea Doicescu, pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Acest lăcaș de cult, cu [[hram]]ul Sfintei Mare Mucenițe Parascheva (prăznuită la 26 iulie), a fost pomenit prima dată în 1658, iar temeliile sale din cărămidă și piatră se disting astăzi lângă biserica actuală. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său, marele clucer Colțea Doicescu, care a închinat-o Mitropoliei. De la acesta a cumpărat spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716) terenul unde se afla lăcașul de cult, care se întindea între Piața Universității și Ministerul Agriculturii de astăzi. Pentru a avea o biserică aproape de moșia sa, Mihai Cantacuzino a construit o biserică din zid, în locul celei din lemn, fiind ajutat de fiul clucerului Colțea, Radu Colțea. Ridicată între 1695 și 1698, a fost denumită inițial Mănăstirea Trisfetitele și a avut hramul Sfinților Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Ctitorul nu a mai păstrat hramul Muceniței Parascheva, ci l-a schimbat cu cel al [[Parascheva de la Iași|Sfintei Cuvioase Parascheva]] (14 octombrie), fiind influențat și impresionat de amploarea pe care o luase în Țările Române cultul Cuvioasei. Biserica a fost terminată de Mihai Cantacuzino în jurul anului 1702, iar pictura a fost realizată de [[Pârvu Mutu]], mărturie fiind până astăzi registrele păstrate în pridvor și brâul de la baza turlei naosului.
 Ctitorul a adăugat apoi în jurul bisericii o serie de construcții noi: un spital, o școală, trei paraclise, chilii și anexe, care au fost înconjurate de un zid de piatră. În aceeași perioadă au fost ridicate cele trei paraclise, cu hramurile Tuturor Sfinților, Sfânta Parascheva și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian. Ansamblul a fost terminat în 1715, dar nu a purtat numele ctitorului, ci pe acela al proprietarului care i-a vândut terenul, Colțea Doicescu. Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu moșii, primind în dar de la mulți negustori și prăvălii, pivnițe, case și vii. Referindu-se la averea mănăstirii, Aurora Ilieș afirmă:„''Numeroase moșii și vii erau situate pe o arie întinsă (în actualele județe Dâmbovița, Ialomița și Prahova), pe lângă resursele substanțiale ale ocnei de la Slănic - Prahova de la care va ajunge să primească pe la mijlocul secolului al XVIII-lea câte 400 bolovani mari de sare sau echivalența lor în moneda vremii - 2.500 taleri de argint. Mai târziu veniturile au sporit prin închirierea unor prăvălii, cârciumi și ridicarea unui han''”.<ref>Aurora Ilieș, "Biserica Mănăstirii Colțea", Editura Meridiane, București, 1969, p.11</ref>
@@ Linia 36: / Linia 36: @@
 Secolul al XX-lea a însemnat pentru întreg ansamblul arhitectonic Colțea o perioadă de transformări și de zbucium istoric. La cinci ani după bombardamentele din 1944, Biserica Colțea a fost consolidată sub coordonarea lui Horia Teodoru, iar între 1950 și 1955 a fost reconstruită turla de pe pronaos. În urma cutremurului din 1977 s-a încercat o nouă restaurare, iar sub acest pretext biserica a fost închisă din 1986 până în 1989. Procesul de restaurare a reînceput abia după Revoluția din decembrie ’89.
 Din punct de vedere architectonic, biserica are un plan trilobat cu clopotniță pe pronaos și pridvor susținut pe stâlpi, fiind construită  în stilul autentic brâncovenesc, având și unele influențe din Renașterea târzie italiană. Naosul este despărțit de pronaos prin trei arcade în plin centru, sprijinite pe stâlpi de piatră cu caneluri răsucite, împodobite cu capiteluri neocorintice, bazele coloanelor fiind înconjurate cu frunze de acant stilizate. Pridvorul este larg deschis și are cinci arcade frontale și câte două laterale, sprijinite pe coloane din piatră, cu capiteluri sculptate cu motive florale și zoomorfe.
-Prin armonia proporțiilor și tehnicile decorative ce îmbină tradiția locală cu influențe orientale, baroce și ale Renașterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. În prezent, fresca originală a pictorului  Pârvu Mutu se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum și la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tattarescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino și soția sa, Maria.
+Prin armonia proporțiilor și tehnicile decorative ce îmbină tradiția locală cu influențe orientale, baroce și ale Renașterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. În prezent, fresca originală a pictorului [[Pârvu Mutu]] se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum și la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tattarescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino și soția sa, Maria.
 Cu o istorie de peste 300 de ani, Biserica Colțea adăpostește încă multe obiecte vechi, chiar și din vremea ctitorului său. Săpăturile arheologice au scos la iveală zidurile bisericii Doiceștilor, precum și numeroase mărturii numismatice. Ușa de la intrare este cea originală și constituie o mărturie a rafinamentului decorativ al epocii; împărțită în șase panouri, este împodobită cu motive orientale, elemente zoomorfe și motive florale, care se împletesc și se răsucesc într-o ritmică de cercuri care se întretaie. Friza-pisanie, răzuită după uciderea ctitorului la Adrianopole, în 1716, este în formă de sul desfășurat cu doi grifoni înaripați, iar vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor, completează înfățișarea monumentală a intrării.
-Din timpul ctitorului Mihai Cantacuzino se păstrează jilțurile domnești și stranele, precum și catapeteasma, care este sculptată în lemn, cu ornamente bogate. Printre odoarele de preț ale Bisericii Colțea se află o icoană ferecată în argint, dăruită de Nicolae Mavrogheni, în 1780, care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe, având în partea inferioară o scenă cu Izvorul Tămăduirii. De asemenea, în catapeteasmă se păstrează o icoană a Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, care a fost pictată de Pârvu Mutu. Alte două icoane de valoare care s-au păstrat în biserică sunt a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul al XVIII-lea de școala rusă, și a Sfinților Trei Ierarhi. Tot aici se găsește și o raclă cu părticele din moaștele Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina.
+Din timpul ctitorului Mihai Cantacuzino se păstrează jilțurile domnești și stranele, precum și catapeteasma, care este sculptată în lemn, cu ornamente bogate. Printre odoarele de preț ale Bisericii Colțea se află o icoană ferecată în argint, dăruită de Nicolae Mavrogheni, în 1780, care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe, având în partea inferioară o scenă cu Izvorul Tămăduirii. De asemenea, în catapeteasmă se păstrează o icoană a Sfinților Doctori fără de arginți [[Cosma și Damian]], care a fost pictată de Pârvu Mutu. Alte două icoane de valoare care s-au păstrat în biserică sunt a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul al XVIII-lea de școala rusă, și a Sfinților Trei Ierarhi. Tot aici se găsește și o raclă cu părticele din moaștele Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina.
 == Spătarul Mihai Cantacuzino==

@@ Linia 10: / Linia 10: @@
 | Stil arhitectonic = Brâncovenesc
 | Arhitect = Heinrich Feiser
-| Pictor= Pârvu Mutu și Gheorghe Tattarescu
+| Pictor= [[Pârvu Mutu]] și Gheorghe Tattarescu
 | Suprafaţă=
 | Înălţime =
 | Site web=
 }}
-Una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe ale Capitalei României, '''Biserica Colțea''', datează din anul 1701 și este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. Când a fost întemeiată, biserica făcea parte dintr-un ansamblu arhitectural care cuprindea Spitalul Colțea, trei paraclise, faimosul Turn Colțea și o școală. Acest complex monastic, construit de spătarul Mihai Cantacuzino, a fost una dintre cele mai mari ctitorii din București, la începutul secolului al XVIII-lea, din care doar biserica a rezistat până în zilele noastre, spitalul fiind reconstruit în secolul trecut. Deși a trecut prin reparații succesive, în urma cutremurelor și incendiilor care au avut loc în Capitală, Biserica Colțea păstrează încă multe odoare de preț de pe vremea ctitorului său, printre care catapeteasma sculptată în lemn, ușa de la intrare, pictura din pridvor, atribuită celebrului Pârvu Mutu, jilțurile domnești și unele icoane de valoare.
+Una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe ale Capitalei României, '''Biserica Colțea''', datează din anul 1701 și este un monument reprezentativ al epocii brâncovenești. Când a fost întemeiată, biserica făcea parte dintr-un ansamblu arhitectural care cuprindea Spitalul Colțea, trei paraclise, faimosul Turn Colțea și o școală. Acest complex monastic, construit de spătarul Mihai Cantacuzino, a fost una dintre cele mai mari ctitorii din București, la începutul secolului al XVIII-lea, din care doar biserica a rezistat până în zilele noastre, spitalul fiind reconstruit în secolul trecut. Deși a trecut prin reparații succesive, în urma cutremurelor și incendiilor care au avut loc în Capitală, Biserica Colțea păstrează încă multe odoare de preț de pe vremea ctitorului său, printre care catapeteasma sculptată în lemn, ușa de la intrare, pictura din pridvor, atribuită celebrului [[Pârvu Mutu]], jilțurile domnești și unele icoane de valoare.
 == Istoricul bisericii==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 9 mai 2016 18:41
Linia 1:		Linia 1:
		+	{{Articol de calitate}}
	{{Infocaseta Biserică		{{Infocaseta Biserică
	\| Nume =Biserica Colţea		\| Nume =Biserica Colţea

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 28 decembrie 2015 05:54
Linia 67:		Linia 67:


−	[[Categorie:Biserici ~~ortodoxe~~ din ~~România~~\|Colțea]]	+	[[Categorie:Biserici din București\|Colțea]]

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 | Nume =Biserica Colţea
 | Imagine =[[Imagine:Biserica_Coltea.jpg|300 px]]
-| Localizare =București, Bd. I. C. Brătianu nr.1, sector 3
+| Localizare =București, Bd. I. C. Brătianu nr. 1, sector 3
 | Jurisdicţie =[[Arhiepiscopia Bucureștilor]]
 | Hram = [[Sfinţii Trei Ierarhi]]: [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul]] şi [[Ioan Gură de Aur]]
@@ Linia 9: / Linia 9: @@
 | Stil arhitectonic = Brâncovenesc
 | Arhitect = Heinrich Feiser
-| Pictor= Pârvu Mutu şi Gheorghe Tăttărescu
+| Pictor= Pârvu Mutu şi Gheorghe Tattarescu
 | Suprafaţă=
 | Înălţime =

@@ Linia 20: / Linia 20: @@
 Ctitorul a adăugat apoi în jurul bisericii o serie de construcţii noi: un spital, o şcoală, trei paraclise, chilii şi anexe, care au fost înconjurate de un zid de piatră. În aceeaşi perioadă au fost ridicate cele trei paraclise, cu hramurile Tuturor Sfinţilor, Sfânta Parascheva şi Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian. Ansamblul a fost terminat în 1715, dar nu a purtat numele ctitorului, ci pe acela al proprietarului care i-a vândut terenul, Colţea Doicescu. Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu moşii, primind în dar de la mulţi negustori şi prăvălii, pivniţe, case şi vii. Referindu-se la averea mănăstirii, Aurora Ilieş afirmă:„''Numeroase moşii şi vii erau situate pe o arie întinsă (în actualele judeţe Dâmboviţa, Ialomiţa şi Prahova), pe lângă resursele substanţiale ale ocnei de la Slănic - Prahova de la care va ajunge să primească pe la mijlocul secolului al XVIII-lea câte 400 bolovani mari de sare sau echivalenţa lor în moneda vremii - 2.500 taleri de argint. Mai târziu veniturile au sporit prin închirierea unor prăvălii, cârciumi şi ridicarea unui han''”.<ref>Aurora Ilieş, "Biserica Mănăstirii Colţea", Editura Meridiane, Bucureşti, 1969, p.11</ref>
-Trecerea timpului şi unele calamităţi au impus complexului monastic de la Colţea reparaţii şi modificări inerente. Încendii ca acela din 1739, dar si cutremurele din 1802, 1829 şi 1838 au determinat refacerea parţială a construcţiilor şi a acoperişurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări faţă de aspectul iniţial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de Gheorghe Tăttărescu.
+Trecerea timpului şi unele calamităţi au impus complexului monastic de la Colţea reparaţii şi modificări inerente. Încendii ca acela din 1739, dar si cutremurele din 1802, 1829 şi 1838 au determinat refacerea parţială a construcţiilor şi a acoperişurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări faţă de aspectul iniţial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de Gheorghe Tattarescu.
 ==Turnul Colțea==
@@ Linia 35: / Linia 35: @@
 Secolul al XX-lea a însemnat pentru întreg ansamblul arhitectonic Colţea o perioadă de transformari şi de zbucium istoric. La cinci ani după bombardamentele din 1944, Biserica Colţea a fost consolidată sub coordonarea lui Horia Teodoru, iar între 1950 şi 1955 a fost reconstruită turla de pe pronaos. În urma cutremurului din 1977 s-a încercat o nouă restaurare, iar sub acest pretext biserica a fost închisă din 1986 până în 1989. Procesul de restaurare a reînceput abia după Revoluţia din decembrie ’89.
 Din punct de vedere architectonic, biserica are un plan trilobat cu clopotniţă pe pronaos şi pridvor susţinut pe stâlpi, fiind construită  în stilul autentic brâncovenesc, având şi unele influenţe din Renaşterea târzie italiană. Naosul este despărţit de pronaos prin trei arcade în plin centru, sprijinite pe stâlpi de piatră cu caneluri răsucite, împodobite cu capiteluri neocorintice, bazele coloanelor fiind înconjurate cu frunze de acant stilizate. Pridvorul este larg deschis şi are cinci arcade frontale şi câte două laterale, sprijinite pe coloane din piatră, cu capiteluri sculptate cu motive florale şi zoomorfe.
-Prin armonia proporţiilor şi tehnicile decorative ce îmbină tradiţia locală cu influenţe orientale, baroce şi ale Renaşterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneşti. În prezent, fresca originală a pictorului  Pârvu Mutu se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum şi la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tăttărescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino şi soţia sa, Maria.
+Prin armonia proporţiilor şi tehnicile decorative ce îmbină tradiţia locală cu influenţe orientale, baroce şi ale Renaşterii târzii, biserica este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneşti. În prezent, fresca originală a pictorului  Pârvu Mutu se mai păstrează doar în pridvorul de curând restaurat, precum şi la baza turlei de pe naos, iar pictura interioară a bisericii este cea realizată de Gheorghe Tattarescu. În partea de vest a pronaosului se află tabloul votiv al ctitorilor, spătarul Mihai Cantacuzino şi soţia sa, Maria.
 Cu o istorie de peste 300 de ani, Biserica Colţea adăposteşte încă multe obiecte vechi, chiar şi din vremea ctitorului său. Săpăturile arheologice au scos la iveală zidurile bisericii Doiceştilor, precum şi numeroase mărturii numismatice. Uşa de la intrare este cea originală şi constituie o mărturie a rafinamentului decorativ al epocii; împărţită în şase panouri, este împodobită cu motive orientale, elemente zoomorfe şi motive florale, care se împletesc şi se răsucesc într-o ritmică de cercuri care se întretaie. Friza-pisanie, răzuită după uciderea ctitorului la Adrianopole, în 1716, este în formă de sul desfăşurat cu doi grifoni înaripaţi, iar vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor, completează înfăţişarea monumentală a intrării.
@@ Linia 60: / Linia 60: @@
 ==Legături externe==
-*[http://ziarullumina.ro/reportaj/coltea-stravechi-model-de-prezenta-si-lucrare-bisericii-societate  Ciprian Bâra: “Colţea, străvechi model de prezenţă şi lucrare a Bisericii în societate”, 10 aprilie 2009, ''Ziarullumina.ro'']
+* [http://ziarullumina.ro/reportaj/coltea-stravechi-model-de-prezenta-si-lucrare-bisericii-societate  Ciprian Bâra: „Colţea, străvechi model de prezenţă şi lucrare a Bisericii în societate”, 10 aprilie 2009, ''Ziarullumina.ro'']
-*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-coltea-67803.html Biserica Colţea]
+* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-coltea-67803.html Biserica Colţea]
 [[Categorie:Biserici ortodoxe din România|Colțea]]