https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?action=history&feed=atom&title=Binele 2026-08-31T02:57:47Z Istoricul versiunilor pentru această pagină din wiki MediaWiki 1.30.0 https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Binele&diff=55531&oldid=prev 2023-11-30T20:19:28Z

<p>Pagină nouă: &#039;&#039;&#039;Binele&#039;&#039;&#039; (lat. &#039;&#039;bene&#039;&#039;, gr. ἀγαθός - &#039;&#039;agathos&#039;&#039; sau &#039;&#039;agathon&#039;&#039;) este o valoare și o noțiune religioasă și nu are numai o calificare morală. În Cartea Facerii|...</p> <p><b>Pagină nouă</b></p><div>'''Binele''' (lat. ''bene'', gr. ἀγαθός - ''agathos'' sau ''agathon'') este o valoare și o noțiune religioasă și nu are numai o calificare morală. În [[Cartea Facerii|Facere]] (3, 2-3) se vorbește de cunoașterea binelui de către om, care este o experiere conștientă a lui [[Dumnezeu]] în actele Sale de [[Iubirea|iubire]]. Binele nu este o simplă calitate [[etică]] sau aptitudine [[morală]], ci este un reflex al [[Harul|harului]], o „rază arătătoare de Dumnezeu”, o lucrare [[Îndumnezeire|îndumnezeitoare]] care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu ([[Calist Catafygiotul]], ''Despre viața contemplativă'', 69, în [[Filocalia]] rom., vol. 8, p. 478). Binele se identifică cu însăși Calea, al cărei început este [[credința]], cu «arta de a trăi» după [[Evanghelie]]. Binele se traduce cu bunătatea ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 15, 14), cu imitarea filantropiei divine și cu «facerea de bine», proba iubirii față de Dumnezeu ([[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]] 2, 20 ; 3, 6) și față de aproapele ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 33). Ca facultate centrală, binele este prezent în toate [[Virtuți|virtuțile]] creștine, care nu sunt altceva decât diverse aspecte ale facerii binelui. În [[Spiritualitatea ortodoxă|spiritualitatea]] filocalică, desăvârșirea, culmea «vieții în Hristos», este armonia deplină dintre frumos (gr. ''kalos'') și bine (gr. ''agathon'').<br /> <br /> «Astfel și credința, fiind prin fire începutul virtuților, are ca sfârșit împlinirea binelui prin ele, iar binele prin fire, ca sfârșit al virtuților, având credința ca început, e concentrat în lăuntrul ei. Căci credința este binele concentrat înăuntru, iar binele este credința activată. Iar Dumnezeu este credincios și bun prin fire; credincios, ca primul bine, bun, ca ultimul obiect al dorinței. Deci acestea sunt la El în tot chipul identice întreolaltă, întrucât nu se deosebesc real prin nici o rațiune, ci numai cugetarea le deosebește din pricina mișcării celor ce pornesc de la El și sfârșesc la El.» (Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]], ''Răspunsuri către Talasie'', 55, scolia 13, în ''Filoc. rom.'', vol. 3, p. 277).<br /> <br /> ==Surse==<br /> * Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. „Bine”, p. 61.<br /> <br /> [[Categorie:Spiritualitate]]<br /> [[Categorie:Teologie]]</div>

Inistea