Bârfa - Revizia istoricului

Vladimir-Adrian: mici corecturi

2013-01-09T08:55:44Z

mici corecturi

Vladimir-Adrian la 2 noiembrie 2011 13:25

2011-11-02T13:25:03Z

Vladimir-Adrian: notele pe două coloane

2011-10-05T11:18:01Z

notele pe două coloane

Vladimir-Adrian: /* Caracterizare generală */ leg.interne

2011-10-05T11:11:41Z

‎Caracterizare generală: leg.interne

Vladimir-Adrian la 5 iulie 2011 11:42

2011-07-05T11:42:22Z

Vladimir-Adrian la 22 februarie 2011 13:22

2011-02-22T13:22:37Z

Vladimir-Adrian: /* Limba stricată */

2011-02-19T15:53:29Z

‎Limba stricată

Vladimir-Adrian la 9 februarie 2011 19:04

2011-02-09T19:04:56Z

Vladimir-Adrian la 9 februarie 2011 18:58

2011-02-09T18:58:16Z

Vladimir-Adrian la 25 ianuarie 2011 15:01

2011-01-25T15:01:33Z

@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 ==Caracterizare generală==
-În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Ecclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
+În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Ecclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
 ==Pedepse pentru bârfitori==
@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 ==Duhurile rele sunt bârfitoare==
-[[Diavol|Cel Rău]] îl vorbeşte de rău pe [[Iov]]. Prima oara cel Rău îl acuză de [[credinţa|credinţă]] interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de [[iubirea de arginţi|bogăţiile]] sale.<ref>Iov1.8-12</ref> La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.<ref>Iov2.4-6</ref> Apostolul Pavel îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul  să rămînă de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.<ref>Tit2.6-8</ref>
+[[Diavol|Cel Rău]] îl vorbeşte de rău pe [[Iov]]. Prima oara cel Rău îl acuză de [[credinţa|credinţă]] interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de [[iubirea de arginţi|bogăţiile]] sale.<ref>Iov1.8-12</ref> La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.<ref>Iov2.4-6</ref> Apostolul Pavel îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul  să rămână de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.<ref>Tit2.6-8</ref>
 ==Bârfa între apostoli==
-[[Apostolul Pavel]] arată că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuvinciioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,  să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvîntul lui Dumnezeu.<ref>Tit2.3</ref>Păcatul clevetelii trebuie lepădat cu totul de creştin.<ref>Efes4.31,Col3.8, 1Pet2.1, Ps15.3, Ps50.19-20</ref> [[Apostolul Petru]] arată că trebuie să lepădăm toată răutatea, prefăcătoria, vicleşugul, pizma şi clevetirea şi ca nişte prunci de curând născuţi să dorim laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creştem spre [[mântuire]].<ref>1Pet2.1</ref>
+[[Apostolul Pavel]] arată că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,  să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.<ref>Tit2.3</ref>Păcatul clevetelii trebuie lepădat cu totul de creştin.<ref>Efes4.31,Col3.8, 1Pet2.1, Ps15.3, Ps50.19-20</ref> [[Apostolul Petru]] arată că trebuie să lepădăm toată răutatea, prefăcătoria, vicleşugul, pizma şi clevetirea şi ca nişte prunci de curând născuţi să dorim laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creştem spre [[mântuire]].<ref>1Pet2.1</ref>
 Apostolul Pavel le spune apostolilor să nu le iasă niciun cuvânt stricat pe gură, ci unul bun, pentru zidire pentru a nu întrista pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care au fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării, îi îndeamnă să lepede orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate din mijlocul lor, fiind buni  unii cu alţii, miloşi, şi iertându-se unii pe alţii aşa cum i-a iertat şi Dumnezeu pe ei în Hristos.<ref>Efes4.31</ref>
 Sfântul apostol Pavel se teme să nu găsească cumva şi bârfe alături de alte [[păcat]]e la revenirea în comunităţile apostolice.<ref>2Cor12.20</ref>[[Apostolul Ioan]] aminteşte de Diotref care vroia să deţină întâietatea între fraţi, era foarte clevetitor, nu îi primea pe fraţi, îi împiedica pe cei ce vroiau să-i primească şi-i dădea afară din Biserică.<ref>3Ioan1.10</ref> Apostolii nu au voie să vorbească de rău pe nimeni, arată apostolul Pavel.<ref>Tit3.1-2</ref>Când sunt vorbiţi de rău, [[apostol]]ii trebuie să se [[rugăciune|roage]], arată acelaşi apostol.<ref>1Cor4.11-13</ref>
@@ Linia 30: / Linia 30: @@
 David arată într-un psalm al său că va locui în cortul Său şi pe muntele Lui cel sfânt doar cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă; acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.<ref>Ps15.3</ref>Creştinul este ocrotit de limbile clevetitoare de însuşi Dumnezeu.<ref>Ps31.20</ref>
 ==Limba stricată==
-Solomon arată că limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.<ref>Prov15.4</ref> Pe buzele omului stricat este ca un foc aprins.<ref>Prov16.27</ref>  Mai mult preţuieşte [[sărăcia|săracul]], care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.<ref>Prov19.1</ref> [[Înţelepciunea]] ne fereşte de omul care ţine cuvântări stricate, arată Solomon.<ref>Prov2.10-12</ref> şi apostolul Pavel îi scrie lui [[apostolul Timotei|Timotei]] să se ferească de sofiştii stricaţi la minte, lipsiţi de [[adevăr]] şi care cred că evlavia este un izvor de câştig.<ref>1Tim6.5</ref>Apostolul Pavel scrie lămurit:,,Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.”<ref>Efes4.29</ref>
+Solomon arată că limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.<ref>Prov15.4</ref> Pe buzele omului stricat este ca un foc aprins.<ref>Prov16.27</ref>  Mai mult preţuieşte [[sărăcia|săracul]], care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.<ref>Prov19.1</ref> [[Înţelepciunea]] ne fereşte de omul care ţine cuvântări stricate, arată Solomon.<ref>Prov2.10-12</ref> şi apostolul Pavel îi scrie lui [[apostolul Timotei|Timotei]] să se ferească de sofiştii stricaţi la minte, lipsiţi de [[adevăr]] şi care cred că evlavia este un izvor de câştig.<ref>1Tim6.5</ref>Apostolul Pavel scrie lămurit:,,Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.”<ref>Efes4.29</ref>
 ==Bibliografie==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 noiembrie 2011 13:25
Linia 1:		Linia 1:
		+	[[Image:Bârfe.jpg\|thumb\|200px\|right\|Bârfe, sculptură, Germania]]
	{{Spiritualitate didactică}}		{{Spiritualitate didactică}}
	'''Bârfa''' este un [[păcat]] al limbii care constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, nu participă la discuţie. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[blândeţea\|blândeţii]], [[prietenia\|prieteniei]], [[iubirea\|iubirii]], [[munca]], activitatea fizică, citirea [[Sfânta Scriptură\|Sfintei Scripturi]], mersul regulat la biserică.		'''Bârfa''' este un [[păcat]] al limbii care constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, nu participă la discuţie. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[blândeţea\|blândeţii]], [[prietenia\|prieteniei]], [[iubirea\|iubirii]], [[munca]], activitatea fizică, citirea [[Sfânta Scriptură\|Sfintei Scripturi]], mersul regulat la biserică.

@@ Linia 40: / Linia 40: @@
 ==Note==
-<references />
+<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>
 [[Categorie:Spiritualitate]]
 [[Categorie:Păcate]]

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Caracterizare generală==
-În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Eclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
+În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Ecclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
 ==Pedepse pentru bârfitori==

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Caracterizare generală==
-În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenie|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Eclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
+În [[Ieşirea|Exod]] există interdicţia de a umbla cu bârfeli.<ref>Lev19.16</ref> Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.<ref>Prov18.8, 26.22</ref>Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată [[Solomon]].<ref>Prov26.20</ref> Proorocul [[Ieremia]] arată că orice [[prietenia|prieten]] umblă cu bârfeli.<ref>Ier9.4</ref> [[Eclesiastul]] îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.<ref>Ecl7.21-22</ref>Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.<ref>Prov30.10</ref>  Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse<ref>Prov11.13, 20.19</ref> ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.<ref>Prov25.9 ,11.13</ref> Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.<ref>Prov10.18</ref> Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.<ref>Ps41.6</ref>Romanii îi spun lui [[apostolul Pavel|Pavel]] că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.<ref>FA28.21</ref> [[Iisus]] a fost cel defăimat.<ref>Mc9.11-13</ref>
 ==Pedepse pentru bârfitori==
@@ Linia 11: / Linia 11: @@
 ==Duhurile rele sunt bârfitoare==
-[[Diavol|Cel Rău]] îl vorbeşte de rău pe [[Iov]]. Prima oara cel Rău îl acuză de [[credinţă]] interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de [[iubirea de arginţi|bogăţiile]] sale.<ref>Iov1.8-12</ref> La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.<ref>Iov2.4-6</ref> Apostolul Pavel îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul  să rămînă de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.<ref>Tit2.6-8</ref>
+[[Diavol|Cel Rău]] îl vorbeşte de rău pe [[Iov]]. Prima oara cel Rău îl acuză de [[credinţa|credinţă]] interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de [[iubirea de arginţi|bogăţiile]] sale.<ref>Iov1.8-12</ref> La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.<ref>Iov2.4-6</ref> Apostolul Pavel îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul  să rămînă de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.<ref>Tit2.6-8</ref>
 ==Bârfa între apostoli==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Spiritualitate didactică}}
-'''Bârfa''' este un [[păcat]] care constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, nu participă la discuţie. Ea este unul dintre cele mai răspânite [[păcat]]e ale limbii, alături de [[minciuna|minciună]] şi [[cearta|ceartă]]. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[blândeţea|blândeţii]], [[prietenia|prieteniei]], [[iubirea|iubirii]], [[munca]], activitatea fizică, citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], mersul regulat la biserică.
+'''Bârfa''' este un [[păcat]] al limbii care constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, nu participă la discuţie. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[blândeţea|blândeţii]], [[prietenia|prieteniei]], [[iubirea|iubirii]], [[munca]], activitatea fizică, citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], mersul regulat la biserică.
 ==Caracterizare generală==