Arie - Revizia istoricului

Inistea: /* Viața */

2024-04-15T13:33:35Z

‎Viața

Inistea: /* Viața */

2023-07-28T22:09:37Z

‎Viața

Inistea: /* Viața */

2023-01-09T19:36:36Z

‎Viața

Nick15: /* Legături externe */

2014-08-08T15:11:12Z

‎Legături externe

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-23T15:21:36Z

ortografie

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2013-10-03T12:27:44Z

diacritice noi (cu virgulă)

Sîmbotin: /* Viaţa */ leg. int.

2011-02-04T13:29:44Z

‎Viaţa: leg. int.

Sîmbotin: a mutat Arie (eretic) la Arie prin redirect: Toate articolele din categoria eretici au ca titlu doar numele respectivului, fără epitetul din paranteză

2011-02-01T06:53:18Z

a mutat Arie (eretic) la Arie prin redirect: Toate articolele din categoria eretici au ca titlu doar numele respectivului, fără epitetul din paranteză

Sîmbotin: legătură internă

2010-10-16T08:55:07Z

legătură internă

Sîmbotin: completări, modificări de stil, legături

2010-10-16T08:53:25Z

completări, modificări de stil, legături

@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 În urma acestui sinod, Arie și susținătorii săi au fost demiși și trimiși în exil. Totuși, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanțialitate'', care a fost folosit la formularea acuzațiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiții neadecvat formulate ale consubstanțialității au fost parte componentă din argumentația folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendințe sabelianiste. În argumentația sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiția pentru a atenua obiecțiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toți cei de față au fost de acord cu acestea.
-Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să își reia vechile funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influențeze din nou pe Constantin. Chiar și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulți dintre susținătorii deciziei de la Niceea au fost demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, [[Marcel de Ancira]] și mulți alții, susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceștia.
+Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să își reia vechile funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influențeze din nou pe Constantin. Chiar și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulți dintre susținătorii deciziei de la Niceea au fost demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. [[Eustatie al Antiohiei]], [[Marcel de Ancira]] și mulți alții, susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceștia.
 Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta și, în consecință, a fost acuzat de trădare a împăratului și exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepților lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta. Și, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.

@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 În urma acestui sinod, Arie și susținătorii săi au fost demiși și trimiși în exil. Totuși, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanțialitate'', care a fost folosit la formularea acuzațiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiții neadecvat formulate ale consubstanțialității au fost parte componentă din argumentația folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendințe sabelianiste. În argumentația sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiția pentru a atenua obiecțiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toți cei de față au fost de acord cu acestea.
-Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să își reia vechile funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influențeze din nou pe Constantin. Chiar și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulți dintre susținătorii deciziei de la Niceea au fost demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, Marcel de Ancyra și mulți alții, susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceștia.
+Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să își reia vechile funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influențeze din nou pe Constantin. Chiar și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulți dintre susținătorii deciziei de la Niceea au fost demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, [[Marcel de Ancira]] și mulți alții, susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceștia.
 Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta și, în consecință, a fost acuzat de trădare a împăratului și exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepților lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta. Și, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Viața==
 Se pare că Arie era de descendență libiană sau berberă, fiind născut în jurul anului 250 în nordul Africii. Tatăl său este cunoscut sub numele de Amonie. Arie a crescut în Alexandria, Egipt în vremea în care orașul era centrul erudiție creștine. De asemenea, erau vremurile când se dezvolta explicația teologică a relației dintre Tatăl și Fiul. Astfel, învățăturile lui Arie au devenit unul din punctele de vedere propuse în timpul controverselor hristologice.
 Arie a fost unul din elevii lui Lucian al Antiohiei, un vestit învățător și [[mucenic]] creștin. În 306, Arie a fost alături de Meletie, un alt schismatic egiptean împotriva lui Petru, [[Episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Disputa lor s-a stins curând iar Petru l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Arie ca [[diacon]]. Ulterior, iarăși fiind împotriva lui Petru, Arie a câștigat prietenia succesorului lui Petru, [[Ahila al Alexandriei|Ahila]], care l-a hirotonit [[preot]] în 313, dându-i astfel lui Arie un statut oficial. În mod evident, Arie spera să îi succeadă lui Ahila ca [[patriarh]] al Alexandriei. În vremea episcopului Ahila este menționat faptul că Arie devine un personaj controversat, așa cum mărturisește istoricul Socrate Scolasticul. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Arie și-a prezentat silogismul :''Dacă Tatăl s-a făcut Fiu, el care a fost făcut are un început al existenței. Din aceasta rezultă că a fost un timp când Fiul nu exista. Așadar, se deduce singura posibilitate că el și-a luat esența din nimic''.

@@ Linia 21: / Linia 21: @@
 [[Categorie:Eretici]]
-[[Categorie:Preoţi]]
+[[Categorie:Preoți]]
 [[en:Arius]]
 [[fr:Arius]]

@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 În 318, Arie intră într-o dispută cu [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Episcopul Alexandru I al Alexandriei]], care îi succedase lui Ahila, cu privire la învățăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiației și esenței divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie și-a făcut adepți printre prelații sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat și a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât și în versuri, în care își apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supraviețuit, fiind distruse pentru că erau eretice.
-În schimb, Alexandru I al Alexandriei și-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol și Eusebiu de Nicomedia, de față fiind și împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegați din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] și a avut ca scop să stabilească ceea ce se învățase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credință a lui Arie a fost desfințată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică și botez, învățăturile lui Arie fiind declarate eretice.
+În schimb, Alexandru I al Alexandriei și-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol și Eusebiu de Nicomedia, de față fiind și împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegați din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] și a avut ca scop să stabilească ceea ce se învățase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credință a lui Arie a fost desființată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică și botez, învățăturile lui Arie fiind declarate eretice.
 În urma acestui sinod, Arie și susținătorii săi au fost demiși și trimiși în exil. Totuși, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanțialitate'', care a fost folosit la formularea acuzațiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiții neadecvat formulate ale consubstanțialității au fost parte componentă din argumentația folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendințe sabelianiste. În argumentația sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiția pentru a atenua obiecțiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toți cei de față au fost de acord cu acestea.
@@ Linia 18: / Linia 18: @@
 ==Legături externe==
 *[http://www.newadvent.org/cathen/01718a.htm  Catholic Encyclopedia]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Arie''' (c.250-336) a fost un [[eretic]] de la începutul secolului al IV-lea, [[teolog]] şi [[preot]], care învăţa că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] nu a fost din veşnicie, ci că Fiul a fost o fiinţă creată şi subordonată lui [[Dumnezeu Tatăl]]. Această învăţătură a fost considerată de Biserică [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]], şi condamnată de [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] în anul 325. Controversa teologică a continuat însă câţiva zeci de ani, fiind susţinută chiar de către unii împăraţi (cum a fost, de exemplu, [[Constanţiu al II-lea]], fiul şi urmaşul lui [[Constantin cel Mare]]). Doar după moartea fulgerătoare a lui Arie în anul 336, controversele au mai scăzut în intensitate.
+'''Arie''' (c.250-336) a fost un [[eretic]] de la începutul secolului al IV-lea, [[teolog]] și [[preot]], care învăța că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] nu a fost din veșnicie, ci că Fiul a fost o ființă creată și subordonată lui [[Dumnezeu Tatăl]]. Această învățătură a fost considerată de Biserică [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]], și condamnată de [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] în anul 325. Controversa teologică a continuat însă câțiva zeci de ani, fiind susținută chiar de către unii împărați (cum a fost, de exemplu, [[Constanțiu al II-lea]], fiul și urmașul lui [[Constantin cel Mare]]). Doar după moartea fulgerătoare a lui Arie în anul 336, controversele au mai scăzut în intensitate.
-==Viaţa==
+==Viața==
-Se pare că Arie era de descendenţă libiană sau berberă, fiind născut în jurul anului 250 în nordul Africii. Tatăl său este cunoscut sub numele de Amonie. Arie a crescut în Alexandria, Egipt în vremea în care oraşul era centrul erudiţie creştine. De asemenea, erau vremurile când se dezvolta explicaţia teologică a relaţiei dintre Tatăl şi Fiul. Astfel, învăţăturile lui Arie au devenit unul din punctele de vedere propuse în timpul controverselor hristologice.
+Se pare că Arie era de descendență libiană sau berberă, fiind născut în jurul anului 250 în nordul Africii. Tatăl său este cunoscut sub numele de Amonie. Arie a crescut în Alexandria, Egipt în vremea în care orașul era centrul erudiție creștine. De asemenea, erau vremurile când se dezvolta explicația teologică a relației dintre Tatăl și Fiul. Astfel, învățăturile lui Arie au devenit unul din punctele de vedere propuse în timpul controverselor hristologice.
-Arie a fost unul din elevii lui Lucian al Antiohiei, un vestit învăţător şi [[mucenic]] creştin. În 306, Arie a fost alături de Meletie, un alt schismatic egiptean împotriva lui Petru, [[Episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Disputa lor s-a stins curând iar Petru l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Arie ca [[diacon]]. Ulterior, iarăşi fiind împotriva lui Petru, Arie a câştigat prietenia succesorului lui Petru, [[Ahila al Alexandriei|Ahila]], care l-a hirotonit [[preot]] în 313, dându-i astfel lui Arie un statut oficial. În mod evident, Arie spera să îi succeadă lui Ahila ca [[patriarh]] al Alexandriei. În vremea episcopului Ahila este menţionat faptul că Arie devine un personaj controversat, aşa cum mărturiseşte istoricul Socrate Scolasticul. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Arie şi-a prezentat silogismul :''Dacă Tatăl s-a făcut Fiu, el care a fost făcut are un început al existenţei. Din aceasta rezultă că a fost un timp când Fiul nu exista. Aşadar, se deduce singura posibilitate că el şi-a luat esenţa din nimic''.
+Arie a fost unul din elevii lui Lucian al Antiohiei, un vestit învățător și [[mucenic]] creștin. În 306, Arie a fost alături de Meletie, un alt schismatic egiptean împotriva lui Petru, [[Episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Disputa lor s-a stins curând iar Petru l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Arie ca [[diacon]]. Ulterior, iarăși fiind împotriva lui Petru, Arie a câștigat prietenia succesorului lui Petru, [[Ahila al Alexandriei|Ahila]], care l-a hirotonit [[preot]] în 313, dându-i astfel lui Arie un statut oficial. În mod evident, Arie spera să îi succeadă lui Ahila ca [[patriarh]] al Alexandriei. În vremea episcopului Ahila este menționat faptul că Arie devine un personaj controversat, așa cum mărturisește istoricul Socrate Scolasticul. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Arie și-a prezentat silogismul :''Dacă Tatăl s-a făcut Fiu, el care a fost făcut are un început al existenței. Din aceasta rezultă că a fost un timp când Fiul nu exista. Așadar, se deduce singura posibilitate că el și-a luat esența din nimic''.
-În 318, Arie intră într-o dispută cu [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Episcopul Alexandru I al Alexandriei]], care îi succedase lui Ahila, cu privire la învăţăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiaţiei şi esenţei divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie şi-a făcut adepţi printre prelaţii sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat şi a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât şi în versuri, în care îşi apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supravieţuit, fiind distruse pentru că erau eretice.
+În 318, Arie intră într-o dispută cu [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Episcopul Alexandru I al Alexandriei]], care îi succedase lui Ahila, cu privire la învățăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiației și esenței divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie și-a făcut adepți printre prelații sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat și a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât și în versuri, în care își apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supraviețuit, fiind distruse pentru că erau eretice.
-În schimb, Alexandru I al Alexandriei şi-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol şi Eusebiu de Nicomedia, de faţă fiind şi împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegaţi din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] şi a avut ca scop să stabilească ceea ce se învăţase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credinţă a lui Arie a fost desfinţată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică şi botez, învăţăturile lui Arie fiind declarate eretice.
+În schimb, Alexandru I al Alexandriei și-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol și Eusebiu de Nicomedia, de față fiind și împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegați din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] și a avut ca scop să stabilească ceea ce se învățase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credință a lui Arie a fost desfințată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică și botez, învățăturile lui Arie fiind declarate eretice.
-În urma acestui sinod, Arie şi susţinătorii săi au fost demişi şi trimişi în exil. Totuşi, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanţialitate'', care a fost folosit la formularea acuzaţiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiţii neadecvat formulate ale consubstanţialităţii au fost parte componentă din argumentaţia folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendinţe sabelianiste. În argumentaţia sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiţia pentru a atenua obiecţiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toţi cei de faţă au fost de acord cu acestea.
+În urma acestui sinod, Arie și susținătorii săi au fost demiși și trimiși în exil. Totuși, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanțialitate'', care a fost folosit la formularea acuzațiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiții neadecvat formulate ale consubstanțialității au fost parte componentă din argumentația folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendințe sabelianiste. În argumentația sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiția pentru a atenua obiecțiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toți cei de față au fost de acord cu acestea.
-Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să îşi reia vechile funcţii ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influenţeze din nou pe Constantin. Chiar şi lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulţi dintre susţinătorii deciziei de la Niceea au fost demişi deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, Marcel de Ancyra şi mulţi alţii, susţinători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceştia.
+Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să își reia vechile funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influențeze din nou pe Constantin. Chiar și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulți dintre susținătorii deciziei de la Niceea au fost demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, Marcel de Ancyra și mulți alții, susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceștia.
-Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta şi, în consecinţă, a fost acuzat de trădare a împăratului şi exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepţilor lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta. Şi, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.
+Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta și, în consecință, a fost acuzat de trădare a împăratului și exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepților lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta. Și, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.
-Moartea lui Arie şi, un an mai târziu, a împăratului Constantin cel Mare, au adus o perioadă de acalmie în această controversă, dar controversele ''hristologice'' au mai durat câteva sute de ani.
+Moartea lui Arie și, un an mai târziu, a împăratului Constantin cel Mare, au adus o perioadă de acalmie în această controversă, dar controversele ''hristologice'' au mai durat câteva sute de ani.
 ==Legături externe==

← Versiunea anterioară	Versiunea de la data 1 februarie 2011 06:53
(Nicio diferență)

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Îmbunătăţire}}
+'''Arie''' (c.250-336) a fost un [[eretic]] de la începutul secolului al IV-lea, [[teolog]] şi [[preot]], care învăţa că [[Fiul lui Dumnezeu]] nu a fost din veşnicie, ci că Fiul a fost o fiinţă creată şi subordonată lui [[Dumnezeu Tatăl]]. Această învăţătură a fost considerată de Biserică [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]], şi condamnată de [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] în anul 325. Controversa teologică a continuat însă câţiva zeci de ani, fiind susţinută chiar de către unii împăraţi (cum a fost, de exemplu, [[Constanţiu al II-lea]], fiul şi urmaşul lui [[Constantin cel Mare]]). Doar după moartea fulgerătoare a lui Arie în anul 336, controversele au mai scăzut în intensitate.
 ==Viaţa==
@@ Linia 7: / Linia 5: @@
 Arie a fost unul din elevii lui Lucian al Antiohiei, un vestit învăţător şi [[mucenic]] creştin. În 306, Arie a fost alături de Meletie, un alt schismatic egiptean împotriva lui Petru, [[Episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Disputa lor s-a stins curând iar Petru l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Arie ca [[diacon]]. Ulterior, iarăşi fiind împotriva lui Petru, Arie a câştigat prietenia succesorului lui Petru, [[Ahila al Alexandriei|Ahila]], care l-a hirotonit [[preot]] în 313, dându-i astfel lui Arie un statut oficial. În mod evident, Arie spera să îi succeadă lui Ahila ca [[patriarh]] al Alexandriei. În vremea episcopului Ahila este menţionat faptul că Arie devine un personaj controversat, aşa cum mărturiseşte istoricul Socrate Scolasticul. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Arie şi-a prezentat silogismul :''Dacă Tatăl s-a făcut Fiu, el care a fost făcut are un început al existenţei. Din aceasta rezultă că a fost un timp când Fiul nu exista. Aşadar, se deduce singura posibilitate că el şi-a luat esenţa din nimic''.
-În 318, Arie intră într-o dispută cu Episcopul Alexandru al Alexandriei, care îi succedase lui Ahila, cu privire la învăţăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiaţiei şi esenţei divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie şi-a făcut adepţi printre prelaţii sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat şi a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât şi în versuri, în care îşi apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supravieţuit, fiind distruse pentru că erau eretice.
+În 318, Arie intră într-o dispută cu [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Episcopul Alexandru I al Alexandriei]], care îi succedase lui Ahila, cu privire la învăţăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiaţiei şi esenţei divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie şi-a făcut adepţi printre prelaţii sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat şi a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât şi în versuri, în care îşi apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supravieţuit, fiind distruse pentru că erau eretice.
-În schimb, Alexandru al Alexandriei şi-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol şi Eusebiu de Nicomedia, de faţă fiind şi împăratul. Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman pe care împăratul nu o mai putea ignora. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegaţi din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] şi a avut ca scop să stabilească ceea ce se învăţase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credinţă a lui Arie a fost desfinţată punct cu punct. Apoi, sub conducerea lui Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică şi botez, învăţăturile lui Arie fiind declarate eretice.
+În schimb, Alexandru I al Alexandriei şi-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol şi Eusebiu de Nicomedia, de faţă fiind şi împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegaţi din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] şi a avut ca scop să stabilească ceea ce se învăţase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credinţă a lui Arie a fost desfinţată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică şi botez, învăţăturile lui Arie fiind declarate eretice.
 În urma acestui sinod, Arie şi susţinătorii săi au fost demişi şi trimişi în exil. Totuşi, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanţialitate'', care a fost folosit la formularea acuzaţiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiţii neadecvat formulate ale consubstanţialităţii au fost parte componentă din argumentaţia folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendinţe sabelianiste. În argumentaţia sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiţia pentru a atenua obiecţiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toţi cei de faţă au fost de acord cu acestea.
@@ Linia 15: / Linia 13: @@
 Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie l-i s-a permis să îşi reia vechile funcţii ceea ce i-a permis lui Eusebiu de [[Nicomidia]] să-l influenţeze din nou pe Constantin. Chiar şi lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulţi dintre susţinătorii deciziei de la Niceea au fost demişi deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, Marcel de Ansira şi mulţi alţii, suporteri ai lui Atanasie de Alexandria, se aflau printre aceştia.
-Devenind favorabil lui Arie, Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta şi, în consecinţă, a fost acuzat de trădare a împăratului şi exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepţilor lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta.Şi, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.
+Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta şi, în consecinţă, a fost acuzat de trădare a împăratului şi exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepţilor lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta.Şi, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.
-Moartea lui Arie şi, un an mai târziu, a împăratului [[Constantin cel Mare]], au adus o perioadă de acalmie în această controversă, dar controversele ''hristologice'' vor mai dura câteva sute de ani.
+Moartea lui Arie şi, un an mai târziu, a împăratului Constantin cel Mare, au adus o perioadă de acalmie în această controversă, dar controversele ''hristologice'' au mai durat câteva sute de ani.
 ==Legături externe==