Apofatism - Revizia istoricului

Inistea: /* Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană */

2023-12-02T21:46:44Z

‎Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană

Sîmbotin: retragere etichetă

2018-12-30T06:41:54Z

retragere etichetă

Sîmbotin: wikizare

2018-12-30T06:41:32Z

wikizare

Sîmbotin la 30 decembrie 2018 06:38

2018-12-30T06:38:16Z

Sîmbotin: /* Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană */ modif. exprimare

2018-12-30T06:28:33Z

‎Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană: modif. exprimare

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-23T15:26:51Z

ortografie

Sîmbotin: /* Descrierea apofatică a lui Dumnezeu */ corect. leg. int.

2011-02-14T13:48:24Z

‎Descrierea apofatică a lui Dumnezeu: corect. leg. int.

Cristianm la 8 decembrie 2010 19:53

2010-12-08T19:53:17Z

IoanC la 9 octombrie 2009 17:05

2009-10-09T17:05:00Z

IoanC la 6 octombrie 2009 15:26

2009-10-06T15:26:33Z

@@ Linia 11: / Linia 11: @@
 ==Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
-Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. „De asemenea, trebuie recunoscut că această ''falsificare'' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției”.<ref>http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/</ref>
+Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energii divine necreate|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. „De asemenea, trebuie recunoscut că această ''falsificare'' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției”.<ref>http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/</ref>
 Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinții Trei Ierarhi]] au accentuat toți deopotrivă importanța teologiei negative pentru înțelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuințat-o atunci când acea afirmație pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu „nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia”. În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul &ndash; practica păstrării tăcerii &ndash; face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Totuși, afirmațiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creștinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creștinismul apusean, cu toate că există și câteva excepții de la această regulă.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 30 decembrie 2018 06:41
Linia 1:		Linia 1:
−	~~{{Îmbunătățire}}~~
−
	'''Teologia apofatică''' – cunoscută și sub numele de ''teologie negativă'' – este o [[teologie]] care încearcă să-l descrie pe [[Dumnezeu]] prin negație, să vorbească despre Dumnezeu doar în termeni absolut siguri și să evite ceea ce nu poate fi spus. În creștinismul ortodox, teologia apofatică se bazează pe presupunerea că esența lui Dumnezeu este incognoscibilă sau inefabilă și pe recunoașterea incapacității limbajului uman în descrierea lui Dumnezeu. Tradiția apofatică din Ortodoxie este adesea echilibrată de o [[teologie catafatică]] – sau ''teologie pozitivă'' – și credința în [[întruparea\|întrupare]], prin care Dumnezeu s-a revelat El Însuși în persoana lui [[Iisus Hristos]].		'''Teologia apofatică''' – cunoscută și sub numele de ''teologie negativă'' – este o [[teologie]] care încearcă să-l descrie pe [[Dumnezeu]] prin negație, să vorbească despre Dumnezeu doar în termeni absolut siguri și să evite ceea ce nu poate fi spus. În creștinismul ortodox, teologia apofatică se bazează pe presupunerea că esența lui Dumnezeu este incognoscibilă sau inefabilă și pe recunoașterea incapacității limbajului uman în descrierea lui Dumnezeu. Tradiția apofatică din Ortodoxie este adesea echilibrată de o [[teologie catafatică]] – sau ''teologie pozitivă'' – și credința în [[întruparea\|întrupare]], prin care Dumnezeu s-a revelat El Însuși în persoana lui [[Iisus Hristos]].

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 ==Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
-Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
+Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. „De asemenea, trebuie recunoscut că această ''falsificare'' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției”.<ref>http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/</ref>
 Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinții Trei Ierarhi]] au accentuat toți deopotrivă importanța teologiei negative pentru înțelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuințat-o atunci când acea afirmație pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu „nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia”. În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul &ndash; practica păstrării tăcerii &ndash; face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Totuși, afirmațiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creștinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creștinismul apusean, cu toate că există și câteva excepții de la această regulă.
-==Vezi și==
+==Note==
-*[[Isihasm]]
+<references />
 ==Surse și legături externe==
@@ Linia 26: / Linia 25: @@
 *Toon, Peter. ''Our Triune God''. Vancouver: Regent College Publishing, 1996.
 *[[Kallistos (Ware) de Diokleia|Ware, Timothy]]. ''The Orthodox Church''. London: Penguin Books, 1997.
 [[Categorie:Teologie]]
 [[en:Apophatic theology]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Îmbunătăţire}}
+{{Îmbunătățire}}
-'''Teologia apofatică'''&mdash;cunoscută şi sub numele de ''teologie negativă''&mdash;este o [[teologie]] care încearcă să-l descrie pe [[Dumnezeu]] prin negaţie, să vorbească despre Dumnezeu doar în termeni absolut siguri şi să evite ceea ce nu poate fi spus. În creştinismul ortodox, teologia apofatică se bazează pe presupunerea că esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă sau inefabilă şi pe recunoaşterea incapacităţii limbajului uman în descrierea lui Dumnezeu. Tradiţia apofatică din Ortodoxie este adesea echilibrată de o [[teologie catafatică]]&mdash;sau ''teologia pozitivă''&mdash;şi credinţa în [[întruparea|întrupare]], prin care Dumnezeu s-a revelat El Însuşi în persoana lui [[Iisus Hristos]].
+'''Teologia apofatică''' &ndash; cunoscută și sub numele de ''teologie negativă'' &ndash; este o [[teologie]] care încearcă să-l descrie pe [[Dumnezeu]] prin negație, să vorbească despre Dumnezeu doar în termeni absolut siguri și să evite ceea ce nu poate fi spus. În creștinismul ortodox, teologia apofatică se bazează pe presupunerea că esența lui Dumnezeu este incognoscibilă sau inefabilă și pe recunoașterea incapacității limbajului uman în descrierea lui Dumnezeu. Tradiția apofatică din Ortodoxie este adesea echilibrată de o [[teologie catafatică]] &ndash; sau ''teologie pozitivă'' &ndash; și credința în [[întruparea|întrupare]], prin care Dumnezeu s-a revelat El Însuși în persoana lui [[Iisus Hristos]].
 ==Descrierea apofatică a lui Dumnezeu==
 *Din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]]
-**Nimeni nu l-a văzut vreodată şi nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1:18).
+**Nimeni nu l-a văzut vreodată și nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1:18).
-**El trăieşte în lumină neapropiată ([[I Timotei|1 Tim.]] 6:16).
+**El trăiește în lumină neapropiată ([[I Timotei|1 Tim.]] 6:16).
-**Căile Lui sunt necercetate şi nepătrunse ([[Cartea lui Iov|Iov]] 11:7-8; [[Epistola către Romani|Romani]] 11:33-36).
+**Căile Lui sunt necercetate și nepătrunse ([[Cartea lui Iov|Iov]] 11:7-8; [[Epistola către Romani|Romani]] 11:33-36).
-*Din [[Sfânt|sfinţi]]
+*Din [[Sfânt|sfinți]]
-**Adevărata cunoaştere şi vedere a lui Dumnezeu constă în vederea că El este invizibil, pentru că ceea ce noi căutăm se găseşte dincolo de orice cunoaştere, fiind pe deplin separată prin întunecimea neînţelegerii (''Viaţa lui Moise'', [[Grigorie al Nissei]]).
+**Adevărata cunoaștere și vedere a lui Dumnezeu constă în vederea că El este invizibil, pentru că ceea ce noi căutăm se găsește dincolo de orice cunoaștere, fiind pe deplin separată prin întunecimea neînțelegerii (''Viața lui Moise'', [[Grigorie al Nissei]]).
-**Dumnezeu este infinit şi incomprehensibil şi toate acestea sunt comprehensibile despre El şi despre infinitatea Sa (''Despre credinţa ortodoxă'', [[Ioan Damaschin]]).
+**Dumnezeu este infinit și incomprehensibil și toate acestea sunt comprehensibile despre El și despre infinitatea Sa (''Despre credința ortodoxă'', [[Ioan Damaschin]]).
-==Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
+==Istoric și dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
-Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creştinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundaţia unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinţii capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenţi ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puţin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziţie, făcând declaraţii pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creştin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepţii tradiţiei apofatice susţin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înţelege şi că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înţelegerii intelectuale ci prin experienţa directă a iubirii (în creştinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creştinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiţie orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noţiune modernă. Ca şi Plotinus şi capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiţiei." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
+Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creștinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundația unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinții capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenți ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puțin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziție, făcând declarații pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creștin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepții tradiției apofatice susțin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înțelege și că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înțelegerii intelectuale ci prin experiența directă a iubirii (în creștinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creștinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiție orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noțiune modernă. Ca și Plotinus și capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiției." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
-Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinţii Trei Ierarhi]] au accentuat toţi deopotrivă importanţa teologiei negative pentru înţelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuinţat-o atunci când acea afirmaţie pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu "nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia."În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul&mdash;practica păstrării tăcerii&mdash;face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Toate ca toate, dar afirmaţiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creştinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creştinismul apusean, cu toate că există şi câteva excepţii de la această regulă.
+Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinții Trei Ierarhi]] au accentuat toți deopotrivă importanța teologiei negative pentru înțelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuințat-o atunci când acea afirmație pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu „nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia”. În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul &ndash; practica păstrării tăcerii &ndash; face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Totuși, afirmațiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creștinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creștinismul apusean, cu toate că există și câteva excepții de la această regulă.
-==Vezi şi==
+==Vezi și==
 *[[Isihasm]]
 *[[Mistică]]
-==Izvoare şi legături externe==
+==Surse și legături externe==
 *[http://www.seop.leeds.ac.uk/entries/god-necessary-being/ God and Other Necessary Beings], Stanford Encyclopedia of Philosophy
 *[[w:Negative Theology|Negative Theology]], Wikipedia

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 ==Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
-Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creştinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundaţia unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinţii capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenţi ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puţin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziţie, făcând declaraţii pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creştin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepţii tradiţiei apofatice susţin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înţelege şi că nu trebuie cunoscut Dumnezeu prin intermediul înţelegerii intelectuale ci prin experienţa directă a iubirii (în creştinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creştinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiţie orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noţiune modernă. Ca şi Plotinus şi capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiţiei." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
+Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creştinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundaţia unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinţii capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenţi ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puţin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziţie, făcând declaraţii pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creştin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepţii tradiţiei apofatice susţin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înţelege şi că Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar prin intermediul înţelegerii intelectuale ci prin experienţa directă a iubirii (în creştinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creştinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiţie orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noţiune modernă. Ca şi Plotinus şi capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiţiei." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
 Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinţii Trei Ierarhi]] au accentuat toţi deopotrivă importanţa teologiei negative pentru înţelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuinţat-o atunci când acea afirmaţie pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu "nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia."În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul&mdash;practica păstrării tăcerii&mdash;face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Toate ca toate, dar afirmaţiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creştinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creştinismul apusean, cu toate că există şi câteva excepţii de la această regulă.