Antim din Chios - Revizia istoricului

Σταύρος la 8 septembrie 2022 00:55

2022-09-08T00:55:51Z

Inistea la 6 ianuarie 2022 07:51

2022-01-06T07:51:06Z

Inistea: icoana

2022-01-06T07:48:38Z

icoana

Inistea: /* Surse */

2022-01-06T07:42:21Z

‎Surse

Inistea la 4 ianuarie 2022 14:54

2022-01-04T14:54:08Z

Nick15: /* Surse */

2014-08-12T17:29:23Z

‎Surse

Nick15: /* Surse */

2014-08-08T15:10:43Z

‎Surse

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-11T21:31:51Z

ortografie

Kamasarye: traducere

2013-03-14T15:17:36Z

traducere

Inistea: /* Life */

2012-12-10T18:52:40Z

‎Life

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 8 septembrie 2022 00:55
Linia 27:		Linia 27:

	[[en:Anthimus of Chios]]		[[en:Anthimus of Chios]]
		+	[[pt:Antímios de Chios]]

@@ Linia 8: / Linia 8: @@
 Fiind îndrăgit de credincioşi, aceştia au cerut să fie [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]], însă [[episcop]]ul lui nu a vrut, iniţial, să îl hirotonească, pentru că Antim nu avea educaţia necesară. În cele din urmă, la stăruinţele naşului lui Antim, episcopul de Smirna l-a hirotonit. La întoarcerea dintr-un [[pelerinaj]] la [[Muntele Athos]], Părintele Antim s-a întors în Chios, unde a fost numit preot [[capelan]] la un spital de leproşi căzut în paragină. Sub călăuzirea lui, spitalul a devenit în curând un adevărat centru spiritual, în acelaşi timp spital şi mănăstire. Ieromonahul Antim îi îngrijea pe mulţi dintre cei mai grav bolnavi cu propriile sale mâini, şi i-a vindecat pe mulţi în chip minunat. Unii dintre pacienţii lui au devenit la rândul lor monahi sau monahii.
+[[Fișier:Anthimus-of-Chios-photo.jpg|miniatura|stanga|Părintele Antim din Chios binecuvântând]]
 După [[w:Treaty_of_Lausanne|Tratatul de la Lausanne]] din [[30 ianuarie]] 1923 care a dus la schimburi masive de populaţie între Grecia şi Turcia, în Chios au început să vină valuri de refugiaţi greci din Asia Mică. Printre aceştia se găseau şi multe călugăriţe şi fete sărace. În această vreme de tulburare, părintelui Antim i s-a arătat, într-o vedenie, Maica Domnului, care i-a cerut să construiască o mănăstire pentru călugăriţele refugiate. Acesta a întemeiat în Chios o mănăstire care, după ani de zile în care a avut de înfruntat criticile şi opoziţia celor care afirmau că întemeierea unei asemenea comunităţi nu ar fi fost în pas cu vremurile, a devenit, în 1930, Mănăstirea Maicii Domnului Ajutătoarea (Panaghia Voithia). Comunitatea a crescut rapid, ajungând la optzeci de călugăriţe, şi a devenit cunoscută în întreaga Grecie ca un model de viaţă monahală. Ierom. Antim slujea ca preot duhovnic pentru monahiile de aici. Vreme de treizeci de ani, primea zilnic vizita a în jur de şaizeci-şaptezeci de pelerini şi credincioşi. A săvârşit multe vindecări. Iar când a ajuns prea bătrân pentru a mai putea munci cu mâinile sale, s-a retras la el în [[chilie]] şi s-a rugat să se învrednicească să îşi poată sluji aproapele până la ultima suflare.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 6 ianuarie 2022 07:48
Linia 1:		Linia 1:
		+	[[Fișier:Anthimus-of-Chios-icon.png\|miniatura\|dreapta\|Sfântul Antim din Chios]]
	Cel între [[sfinți]] părintele nostru '''Antim din Chios''' (1869-1960) a fost un [[monahism\|monah]] care a trăit în secolul al XX-lea. A rămas în conștiința Bisericii pentru slujirea sa dedicată la leprozeria din Chios și pentru întemeierea Mănăstirii de maicii Panaghia Voithia (a Maicii Domnului - Ajutătoarea) din insula Chios (Grecia). Printre [[ucenic]]ii săi se numără și sfântul cuvios [[Nichifor Leprosul]]. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[15 februarie]].		Cel între [[sfinți]] părintele nostru '''Antim din Chios''' (1869-1960) a fost un [[monahism\|monah]] care a trăit în secolul al XX-lea. A rămas în conștiința Bisericii pentru slujirea sa dedicată la leprozeria din Chios și pentru întemeierea Mănăstirii de maicii Panaghia Voithia (a Maicii Domnului - Ajutătoarea) din insula Chios (Grecia). Printre [[ucenic]]ii săi se numără și sfântul cuvios [[Nichifor Leprosul]]. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[15 februarie]].

@@ Linia 14: / Linia 14: @@
 ==Surse==
 *ro: [https://doxologia.ro/sfantul-antim-din-chios Sfântul Antim din Chios - Doxologia.ro]
-*ro: [https://www.pemptousia.ro/2013/02/cuviosul-antim-din-chios-1869-1960-15-februarie/ Sfântul Antim din Chios (1869-1960)
+*ro: [https://www.pemptousia.ro/2013/02/cuviosul-antim-din-chios-1869-1960-15-februarie/ Sfântul Antim din Chios (1869-1960) - Penptousia.ro]
-- Penptousia.ro]
+*[[:en:Anthimus of Chios|OrthodoxWiki:Anthimus of Chios]], după:
 *en: [http://www.holytrinityorthodox.com/calendar/los/February/15-07.htm St. Anthimus of Chios (1960)]
 *en: [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/02/saint-anthimos-of-chios-1960.html Saint Anthimos of Chios (+1960)]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-Cel între sfinţi părintele nostru '''Antim din Chios''' a fost un [[monahism|monah]] care a trăit în secolul al XX-lea. A întemeiat Mănăstirea Panaghia Voithia (a Maicii Domnului - Ajutătoarea) din insula Chios (Grecia). [[Prăznuire]]a sa se face pe [[15 februarie]].
+Cel între [[sfinți]] părintele nostru '''Antim din Chios''' (1869-1960) a fost un [[monahism|monah]] care a trăit în secolul al XX-lea. A rămas în conștiința Bisericii pentru slujirea sa dedicată la leprozeria din Chios și pentru întemeierea Mănăstirii de maicii Panaghia Voithia (a Maicii Domnului - Ajutătoarea) din insula Chios (Grecia). Printre [[ucenic]]ii săi se numără și sfântul cuvios [[Nichifor Leprosul]]. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[15 februarie]].
 ==Viața==
@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 ==Surse==
 [[:en:Anthimus of Chios|OrthodoxWiki:Anthimus of Chios]], după:
-*en: [http://www.holytrinityorthodox.com/calendar/los/February/15-07.htm  St. Anthimus of Chios (1960)]
+*en: [http://www.holytrinityorthodox.com/calendar/los/February/15-07.htm St. Anthimus of Chios (1960)]
-*en: [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/02/saint-anthimos-of-chios-1960.html   Saint Anthimos of Chios (+1960)]
+*en: [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/02/saint-anthimos-of-chios-1960.html Saint Anthimos of Chios (+1960)]
-*en: [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/10/spiritual-counsels-of-saint-pachomios.html   Spiritual Counsels of Saint Pachomios of Chios (+1905)]
+*en: [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/10/spiritual-counsels-of-saint-pachomios.html Life and Spiritual Counsels of Saint Pachomios of Chios (+1905)]
-*en: [http://www.chiosonline.gr/voethiamonastery.asp  Panaghia Voethia Nunnery (The Virgin of Assistance)]
 [[Categorie: Preoți]]

@@ Linia 21: / Linia 21: @@
 [[Categorie: Preoți]]
 [[Categorie: Monahi]]
-[[Categorie: Sfinţi greci]]
+[[Categorie: Sfinți greci]]
 [[en:Anthimus of Chios]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 Cel între sfinţi părintele nostru '''Antim din Chios''' a fost un [[monahism|monah]] care a trăit în secolul al XX-lea. A întemeiat Mănăstirea Panaghia Voithia (a Maicii Domnului - Ajutătoarea) din insula Chios (Grecia). [[Prăznuire]]a sa se face pe [[15 februarie]].
 ==Viața==
-Argyrios K. Vagianos was born on [[1 iulie]], 1869 in Chios in the region of St. Luke Leivadion. His parents were devout peasants Konstantinos and Argyra Vagianos. Argyrios left elementary school early to become a shoe mender. In 1888 when he was nineteen years old, Argyrios visited the Monastery of the Holy Fathers founded by the St. [[Pachomios of Chios]], who had been the spiritual counselor of St. [[Nectarie din Eghina|Nectarie]]. Having received a blessing from the Elder Pachomios, Argyrios was so inspired by the monk's angelic life that on returning home he built himself a small hut, as a [[hermitage]], and dwelt in it. The only 'help' Argyrios received in his spiritual contests was an [[icoană]] of the Mother of God (Panagia Voithitria), which soon began to work miracles. These miracles began drawing many visitors to his hermitage.
+Argyrios (ro: Arghir) K. Vagianos s-a născut pe [[1 iulie]] 1869 în insula Chios, în regiunea Sf. Luca Leivadion, din părinţi evlavioşi, Konstantinos (Constantin) şi Argyra (Arghira) Vagianos, într-o familie de ţărani. Argyrios a abandonat de timpuriu şcoala elementară pentru a deveni cizmar. În 1888, la vârsta de 19 ani, Argyrios a vizitat Mănăstirea Sfinţilor Părinţi întemeiată de Sf. [[Pahomie din Chios]], care fusese sfătuitorul duhovnicesc al Sf. [[Nectarie din Eghina|Nectarie]]. Primind [[binecuvântare]]a cuviosului Pahomie, Argyrios s-a simţit atât de atras de viaţa îngerească a acestuia încât, la întoarcerea acasă, şi-a construit o colibă mică, ca o [[chilie]] sihăstrească în care s-a aşezat. Singurul 'ajutor' al lui Argyrios în nevoinţele şi luptele sale duhovniceşti a fost o [[icoană]] a Maicii Domnului Ajutătoarea (gr. Panaghia Voithia), care  s-a arătat a fi mai apoi făcătoare de minuni. Aceste minuni au început să atragă multă lume la chilia lui.
-After a time he returned to the Monastery of the Holy Fathers where he was [[tonsure]]d a [[monk]] by Elder Pachomios and given the name Anthimus. However, he fell ill at the [[monastery]] and the Elder sent him home to his parents for the sake of his health. At home in his hermitage, Anthimus continued to live as a monk, spending nights on end in prayer and sometimes living only on bread and water for extended periods of time. This, despite the fact that he also was caring for his aged parents and practicing his shoe mender's trade. In addition, an increasing numbers of visitors came to his hermitage and its wonder-working icon of the Theotokos. In 1909, he received the [[Monastic Ranks|Great Schema]] from [[ieromonah]] Andronikos, the successor of Elder Pachomios.
+După o vreme, s-a întors la Mănăstirea Sfinţilor Părinţi, unde a fost [[tundere|tuns]] în [[monahism]] de cuviosul Pahomie, primind numele de Antim. După o vreme petrecută la [[mănăstire]], s-a îmbolnăvit, iar curviosul l-a trimis acasă la părinţi ca să îşi îngrijească sănătatea.  Întors la sihăstria lui, Antim a continuat să trăiască ca un monah, petrecând nopţi la rând în rugăciune, trăind adeseori lungi perioade de timp numai cu pâine şi apă. În tot acest timp, avea însă şi grijă de părinţii lui bătrâni şi continua să lucreze ca cizmar. În plus, din ce în ce mai multă lume venea să îl caute în sihăstria lui şi să se închine icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În anul 1909, a primit schima monahală de la [[ieromonah]]ul Andronic, urmaşul cuviosului Pahomie.
-Popular with the  people of Chios, they wanted him to be [[hirotonie|hirotonit]] to the [[preot|peoție]]. However, his [[episcop]] refused to ordain him because Anthimus lacked the necessary education. However, at the insistence of Anthimus' godfather, the Bishop of Smyrna did ordain him. Following a [[pilgrimage]] to [[Mount Athos]], Father Anthimus returned to Chios where he was appointed the [[chaplain]] at a leper hospital that had fallen into disarray. Under his guidance the hospital soon became a spiritual center, as much like a monastery as a hospital. Fr. Anthimus tended many of the sickest with his own hands and worked many miracles of healing. Some of his recovered patients became monks or [[nun]]s.
+Fiind îndrăgit de credincioşi, aceştia au cerut să fie [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]], însă [[episcop]]ul lui nu a vrut, iniţial, să îl hirotonească, pentru că Antim nu avea educaţia necesară. În cele din urmă, la stăruinţele naşului lui Antim, episcopul de Smirna l-a hirotonit. La întoarcerea dintr-un [[pelerinaj]] la [[Muntele Athos]], Părintele Antim s-a întors în Chios, unde a fost numit preot [[capelan]] la un spital de leproşi căzut în paragină. Sub călăuzirea lui, spitalul a devenit în curând un adevărat centru spiritual, în acelaşi timp spital şi mănăstire. Ieromonahul Antim îi îngrijea pe mulţi dintre cei mai grav bolnavi cu propriile sale mâini, şi i-a vindecat pe mulţi în chip minunat. Unii dintre pacienţii lui au devenit la rândul lor monahi sau monahii.
-Following the [[w:Treaty_of_Lausanne|Treaty of Lausanne]] of [[January 30]], 1923 that resulted in the exchange of Greek and Turkish populations in Asia Minor and Greece, refugees poured into Chios, many of them destitute nuns and girls. During the turmoil, Fr. Anthimus had a vision of the Mother of God to build a monastery to receive the refugee nuns. Fr. Anthimus established a monastery on Chios that became, in 1930, the Monastery of Panaghia Voethia (The Virgin of Assistance), having deflected the opposition of many who said that setting up such a community was out of date. The monastery soon grew to eighty nuns and was known throughout Greece as a model of monastic life. Fr. Anthimos served as priest to the nuns. He also received many visiting faithful, as many as sixty or seventy persons each day, who came to him for [[rugăciune]] or counsel. Fr. Anthimus carried on this ministry for more than thirty years, working many miracles of healing. When he was too old to work with his hands, he retired to his [[chilie]] and prayed that he be enabled to serve his neighbor until his last breath.
+După [[w:Treaty_of_Lausanne|Tratatul de la Lausanne]] din [[30 ianuarie]] 1923 care a dus la schimburi masive de populaţie între Grecia şi Turcia, în Chios au început să vină valuri de refugiaţi greci din Asia Mică. Printre aceştia se găseau şi multe călugăriţe şi fete sărace. În această vreme de tulburare, părintelui Antim i s-a arătat, într-o vedenie, Maica Domnului, care i-a cerut să construiască o mănăstire pentru călugăriţele refugiate. Acesta a întemeiat în Chios o mănăstire care, după ani de zile în care a avut de înfruntat criticile şi opoziţia celor care afirmau că întemeierea unei asemenea comunităţi nu ar fi fost în pas cu vremurile, a devenit, în 1930, Mănăstirea Maicii Domnului Ajutătoarea (Panaghia Voithia). Comunitatea a crescut rapid, ajungând la optzeci de călugăriţe, şi a devenit cunoscutăîn întreaga Grecie ca un model de viaţă monahală. Ierom. Antim slujea ca preot duhovnic pentru monahiile de aici. Vreme de treizeci de ani, primea zilnic vizita a în jur de şaizeci-şaptezeci de pelerini şi credincioşi. A săvârşit multe vindecări. Iar când a ajuns prea bătrân pentru a mai putea munci cu mâinile sale, s-a retras la el în [[chilie]] şi s-a rugat să se învrednicească să îşi poată sluji aproapele până la ultima suflare.
-Fr. Anthimus celebrated his final [[Sfânta Liturghie]] on [[27 ianuarie]], 1960. He reposed in peace at the age of ninety-one on [[15 februarie]], 1960 and was buried inside the [[biserică]] of the monastery he founded where his presence still works miracles along with the holy icon Panagia Voithia. He was [[glorification|glorified]] by the Ecumenical Patriarchate on [[13 august]], 1992.
+Cuviosul Antim a slujit pentru ultima dată [[Sfânta Liturghie]] pe [[27 ianuarie]] 1960. A trecut la Domnul cu pace, la cârsta de nouăzeci şi unu de ani, pe [[15 februarie]] 1960, şi a fost îngropat în [[biserică|biserica]], mănăstirii pe care a întemeiat-o. La mormântul său şi cu mijlocirea Maicii Domnului Ajutătoarea se săvârşesc încă multe minuni. Cuviosul Antim a fost [[proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] pe [[13 august]] 1992.
 ==Surse==