Vizualizare sursă pentru „Cuvine-se cu adevărat”

'''„Cuvine-se cu adevărat”''' (în [[greaca veche|greacă]]: Άξιον εστίν, ''Axion Estin'', în [[Limba slavonă|slavonă]]: Достóйно éсть, ''Dostóino iest'')  este o [[stihiră]] alcătuită în cinstea [[Maica Domnului|Născătoarei-de-Dumnezeu]] (''bogorodicină'' sau ''theotokion''), care se cântă la [[Sfânta Liturghie]] slujită în Biserica [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă]] și în cele [[Biserici catolice răsăritene|Greco-Catolice]].

Imnul sună conform cu originalul grecesc în felul următor:

<blockquote> Vrednic este cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu,<br> 
cea pururea-fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru.<br>

Pe cea mai cinstită decât [[heruvim]]ii<br>
și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,<br> 
care fără stricăciune pe [[Iisus Hristos|Dumnezeu Cuvântul]] ai născut,<br> 
pe tine, adevărată Născătoare-de-Dumnezeu, te mărim.</blockquote>

A doua jumătate a cântării, începând cu cuvintele „Pe cea mai cinstită decât heruvimii...” este partea cea mai veche a imnului și este un [[irmos]] atribuit Sfântului [[Cosma Melodul]] (†773). Introducerea, „Cuvine-se/ Vrednic este cu adevărat...” a fost, după predanie, descoperită de [[Arhangheli|Arhanghelul]] [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] unui [[Călugăr#călugări_ortodocși_răsăriteni|monah]] din [[Muntele Athos]].

Imnul se cântă la [[Utrenie]], [[Pavecernița#Pavecernița_în_Răsărit|Pavecerniță]] și la alte slujbe; dar cea mai importantă folosire este la [[Sfânta Liturghie]], unde se cântă la sfârșitul [[Anaforaua|Anaforalei]]. A doua parte a imnului, „Pe cea mai cinstită” este cântată frecvent la [[otpustul]] care pune capăt slujbelor.

Adesea, cântarea acestui imn este însoțită de o [[Închinare|închinăciune]] sau de o [[metanie]].

==Icoană și tradiție==
''Axion Estin'' este, de asemenea, și numele unei [[icoană|icoane]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] în fața căreia, potrivit tradiției, a fost descoperit imnul. Este așezată în cel mai înalt loc din [[altar]]ul ''katholikon''-ului (biserica principală) din [[Careia (Muntele Athos)|Karies]] în [[Muntele Athos]].

Potrivit predaniei Bisericii, un [[Eremit|pustnic]] și [[ucenic]]ul său viețuiau într-o [[chilie]] din Sfântul Munte. Într-o sâmbătă noaptea, pustnicul a plecat în Karies ca să participe la [[Privegherea de toată noaptea]]. I-a spus ucenicului să țină singur slujba. În acea seară, un monah care s-a prezentat cu numele de Gavriil a sosit la chilie și cei doi au început Privegherea împreună. În timpul [[Ode biblice|cântării]] a noua din [[Canon (imn)|Canon]], când au început să cânte [[Cântarea Maicii Domnului|Imnul Născătoarei de Dumnezeu]], „Mărește, sufletul meu, pe Domnul”, ucenicul a cântat partea „Pe cea mai cinstită decât heruvimii” (așa cum este rânduiala Utreniei până astăzi); la sfârșit, monahul oaspete l-a cântat încă o dată, dar adăugând însă la început „Vrednic este cu adevărat...”. În timp ce acesta cânta, icoana a început să strălucească de [[Lumina de pe Tabor|Lumina Necreată]]. Când ucenicul i-a cerut oaspetelui să-i scrie și lui cuvintele noi, acesta a luat o țiglă și a scris pe ea cu degetul, de parcă ar fi fost din ceară. Ucenicul și-a dat atunci seama că nu era un monah oarecare, ci [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]]. În acea clipă, Arhanghelul a dispărut, dar Icoana Maicii Domnului a răspândit apoi multă vreme Lumina Nezidită.

Icoana Maicii Domnului ''Eleousa'' („Milostiva”), în fața căreia s-a cântat întâia dată imnul „Vrednic este cu adevărat”, a fost dusă în ''katholikonul'' (biserica cea mare) din Karies, cunoscută sub numele de ''Protaton''. Țigla cu imnul înscris a fost dusă la [[Constantinopol]], unde Sfântul [[Nicolae al II-lea Hrisoverghis]] era [[Patriarh]] (984–996). Imnul a fost apoi inclus în cărțile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe și de atunci joacă un rol important în slujbele de zi cu zi, fiind cântată în [[Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]] și citită la [[Pavecernița|Pavecerniță]].

De atunci, această icoană este socotită [[sfânt patron|ocrotitoarea]] [[Muntele Athos|Sfântului Munte]].

==Zile de sărbătoare==
Ziua de [[Praznic|prăznuire]] a descoperirii acestui imn de către Arhanghelul Gavriil și [[Icoană|Icoana]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] cu același nume este în [[11 iunie]].

==Imnuri care înlocuiesc ''Axion Estin''==<!-- [[Toată făptura]] redirects here -->
În timpul Sfintei Liturghii, cântarea ''Cuvine-se cu adevărat'' este uneori înlocuită cu alt imn închinat Maicii Domnului. Aceste imnuri sunt numite în tradiția slavă [[Cărțile_Liturgice|cărțile de slujbă]] „în loc de ''Cuvine-se''” (în slavonă: Задостойнникъ, ''Zadostoinik'').

La [[Liturghia Sfântului Vasile cel Mare]], este înlocuită cu imnul următor:

<blockquote>De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată zidirea,<br>
soborul îngeresc și neamul omenesc,<br>
ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,<br>
lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat<br>
și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.<br>
Că mitrasul tău scaun s-a făcut,<br>
și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.<br>
De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată zidirea,<br>
Slavă ție.</blockquote>

La [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] este înlocuită cu [[irmos]]ul celei de a noua [[Ode biblice|cântări]] a [[Canon (imn)|canonului]] sărbătorii.

==Probleme în uzul liturgic românesc==

O problemă foarte răspândită în practica liturgică românească a ultimului secol constă în folosirea pe alocuri a unei variante greșite de traducere a cântării: ''Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu... ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai '''slăvită (ἐνδοξοτέραν)''' fără-de-asemănare decât serafimii... pe tine... te '''mărim (μεγαλύνομεν)'''.'' — astfel, cei doi termeni marcați cu aldine, diferiți în greacă, sunt traduși la fel: „ceea ce ești mai... mărită decât serafimii... te mărim”. 

Pr. prof. [[Paraschiv Anghelescu]] explică această diferență într-un documentat studiu de liturgică (Tipografia Cărților Bisericești, București, 1932): 

''...Termenul ἐνδόξεον ne indică precis starea actuală a Maicii Domnului.

''Într-adevăr, ἐνδοξεος este un cuvânt compus din prepoziția ἐν (=în) și substantivul δοξα. Forma aceasta prepozițională, întâlnită nu în tălmăcirile slavonești (...) ci în textele originale, vrea să ne demonstreze până la suprema evidență a adevărului că '''în starea de doxa, în starea de slavă a Dumnezeirii''' s-a petrecut ceva, și anume: '''pătrunderea, intrarea Sfintei Fecioare Maria în această stare de slavă, adică înslăvirea ei'''.

''Același fenomen transcendent s-a petrecut și cu toți ceilalți Sfinți, în primul rând cu sfinții evangheliști și cu toți aceia pe care-i pomenim, rugându-ne lor, îndată după sfințirea Darurilor la sfintele și dumnezeieștile Liturghii. Toți sunt '''înslăviți'''.'' (op. cit., pag.73–74)

''Celălalt termen-concept grecesc, μεγαλωσυνη, corespunde precis '''stării de μεγαλωσυνη''', adică '''stării de mărire, de magnificență''' pe care o posedă cineva. (op. cit., pag.12)

==Legături externe==
*ro: [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou43.htm Cântarea Axionului „Cuvine-se cu adevărat”]
*ro: [http://biserica.org/Publicatii/1996/NoI/10_index.html Cine este Maica Domnului pentru mine?]

*en: [http://www.iconograms.org/sig.php?eid=489 The Revelation of ''Axion Estin'']
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=101694 ''It is Truly Meet''] the Synaxarion of the feast (note: the icon depicted here is not "Axion Estin")

{{Imnografie/lat}}

[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Imnografie]]


[[el:Άξιον Εστί]]
[[ru:Достойно есть]]
[[en:It is truly meet]]