Vizualizare sursă pentru „Turnul Babel”

Turnul Babei
XXIII. După acest legământ neamul omenesc s-a înmulţit ieşind din sămânţa
celor trei. Dar pe pământ era o singură buză [Fc 11, 1], adică o singură
limbă. Plecând aşadar din răsărit şi umblând pe pământ au ajuns în pământul
Senaar [Fc 11,2], foarte lat, unde au încercat să zidească un turn, plănuind
5 0 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic
să se urce prin el la cer şi vrând să lase opera lor ca aducere-aminte pentru
oamenii ce vor veni după ei. Au făcut zidirea din cărămizi arse şi bitum. Iar
îndrăzneala lor creştea pentru că toţi aveau acelaşi gând şi un singur grai
slujea sfatului voii lor. Aşadar, pentru ca lucrarea lor să nu înainteze mai
mult, Dumnezeu le-a împărţit limbile şi n-au mai putut să se înţeleagă unii
cu alţii. Şi aşa s-au risipit şi au ocupat lumea, pe care o locuiau pe grupuri,
fiecare după limba lui, de unde au ieşit pe pământ multele popoare diferite şi
vorbind alte limbi. Aşadar, întrucât trei feluri de oameni ocupau pământul şi
unul din ele era în blestem şi două în binecuvântare, binecuvântarea s-a făcut
mai întâi pentru Sem, al cărui neam locuia în răsărit şi ocupa ţinutul caldeilor.
Avraam şi credinţa Iui
XXIV. înaintând timpul, şi anume în a zecea generaţie după potop, îl găsim
pe Avraam căutându-L pe Dumnezeu Care-i era dator plecând de la binecuvântarea
strămoşului său. Şi pentru că în înflăcărarea sufletului său umbla
prin tot pământul căutând şi scrutând unde să fie Dumnezeu şi nu putea să-L
găsească, milostivindu-Se de cel care-L căuta singur în tăcere, Dumnezeu i
S-a arătat lui Avraam făcându-i-Se cunoscut prin Cuvântul Său ca printr-o
rază de lumină. Căci i-a vorbit din cer şi i-a zis: „Ieşi din pământul tău şi din
rudenia ta şi din casa tatălui tău, şi vino în pământul pe care ţi-1 voi arăta
şi acolo să locuieşti!” [Fc 11,28]. Iar el crezând în glasul ceresc, deşi era
de şaptezeci de ani şi avea femeie ea însăşi în vârstă, a ieşit cu ca din
Mesopotamia, luând cu sine şi pe Lot, fiul fratelui său mort.
Şi când a venit în pământul care acum se numeşte Iudeea, pc care-I locuiau
şapte neamuri ivite din Ham, Dumnezeu i S-a arătat în vedenie şi a zis:
„îţi voi da pământul acesta ţie şi urmaşilor tăi în posesie veşnică” [Fc 12, 7:
13, 15]; precum şi că urmaşii Iui vor fi pribegi într-un pământ care nu este al
lor, unde vor fi chinuiţi şi vor fi robi patru sute de ani, dar în a patra generaţie
se vor întoarce în locul făgăduit lui Avraam, când Dumnezeu va judeca
neamul acela care i-a dus în robie pe urmaşii lui. Şi ca odată cu mulţimea
Avraam să cunoască şi slava urmaşilor lui, Dumnezeu l-a scos afară în
noapte şi i-a zis: „Ridică-ţi ochii sus spre cer şi vezi stelele de pe cer dacă
le poţi număra; aşa vor fi urmaşii tăi” [Fc 15, 5]. Şi văzând Dumnezeu neşovăirea
sufletului său, i-a dat mărturie zicând prin Duhul Sfânt în Scriptură:
„Şi a crezut Avraam şi i s-a socotit spre dreptate” [Fc 15, 6; Rm 4, 3]. Era
însă netăiat-împrejur când a primit mărturia. Şi pentru ca înălţimea credinţei
Iui să se facă cunoscută printr-un semn, i-a dat tăierea-împrejur ca „pecete
a dreptăţii credinţei pe care a avut-o în netăiere-împrejur” [Rm 4, 11; Fc
17,9-14].

După care i s-a născut un fiu, Isaac, din Sara cea stearpă potrivit făgăduinţei
lui Dumnezeu; pe care l-a tăiat împrejur potrivit poruncii pe care i-a dat-o
Dumnezeu. Iar Isaac a născut pe Iacob. Şi aşa vechea binecuvântare a lui
Sem a venit la Avraam, de la Avraam la Isaac, şi de la Isaac la Iacob, Duhul
împărţindu-le moştenirea, căci Dumnezeu s-a chemat „Dumnezeul lui Isaac
şi Dumnezeul lui Iacob”. Iacob însă a născut doisprezece fii, după care s-au
numit cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.