Vizualizare sursă pentru „Monahism”

[[Image:Panteleimon_Monastery.jpg|right|thumb|350px|Mănăstirea Sfântul Patelimon, [[Muntele Athos]]]]
{{Spiritualitate}}
'''Monahismul''' (din termenul grec: ''&mu;&omicron;&nu;&alpha;&chi;&omicron;&sigmaf;''&mdash; care înseamnă persoană singură/însingurată) este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu [[Evanghelia]], urmărind unirea cu [[Iisus Hristos]].

Scopul monahismului este [[îndumnezeirea]] omului (în greacă, theosis), lucrare la care sunt chemați toți creștinii. Căutarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice altceva este o idee care apare peste tot în scrierile ortodoxe, ca de exemplu în ''[[Filocalia]]'', o carte care cuprinde scrieri ale monahilor. Cu alte cuvinte, un monah (călugăr) sau o monahie (călugăriță, maică) este o persoană care a jurat să urmeze nu numai poruncile Bisericii, ci și sfaturile evanghelice (i.e. "voturile" sau jurămintele monahale ale sărăciei, castității/curăției, statorniciei și ascultării). Cuvintele lui Hristos pe care se bazează acest fel de viață sunt: "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru desăvârșit este". 

Astfel, monahii sunt [[isihasm|isihaști]], angajați în lupta duhovnicească pe calea [[despătimire|despătimirii]] (&kappa;&alpha;&theta;&alpha;&rho;&sigma;&iota;&sigmaf;), [[contemplație|contemplației]] (&theta;&epsilon;&omega;&rho;&iota;&alpha;) și [[îndumnezeire| îndumnezeirii]] sau [[îndumnezeire|unirii cu Dumnezeu]]  (&theta;&epsilon;&omega;&sigma;&iota;&sigmaf;), prin [[rugăciune]], [[Sfintele Taine]] și [[ascultare]].