Vizualizare sursă pentru „Iosif (Vechiul Testament)”

{{VechiulTestament}}
'''Iosif''' (tâlcuit „adaos”) a fost fiul lui [[Iacov]] şi al Rahelei. Era o fire [[dreptatea|dreaptă]], corectă căci a refuzat avansurile soţiei stăpânului său, Putifar, căpetenia străjerilor lui Faraon. Iosif era o fire [[smerenia|smerită]] căci arată mereu că tălmăcirile viselor sunt de la Dumnezeu, el fiind doar un mijlocitor. Dumnezeu fiind cu el, Iosif se face remarcat atât de Putifar cât şi de căpetenia întemniţaţilor care-l pun priveghetor peste treburile lor. Apoi îi impresionează pe Faraon şi pe sfetnicii acestuia care observă că este dăruit de Dumnezeu cu [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi pricepere, din moment ce îi spune faraonului tălmăcirea a două vise şi-l sfătuieşte ce să facă. Aşa că acesta îi oferă stăpânirea asupra întregii ţări a Egiptului (fiind al doilea după Faraon), poziţie din care acţionează cu prevedere, potrivit tâlcuirii visului, şi trece cu bine peste cei 7 ani de foamete, bizuindu-se pe ce adunase în cei 7 ani de belşug. El ajută şi Canaanul şi alte ţări care fuseseră atinse de respectiva foamete. Fire sentimentală şi [[iertarea|iertătoare]], se [[pacea|împacă]] cu fraţii săi care-l vânduseră unor ismaeliţi. 

A avut 11 fraţi şi o soră, a fost căsătorit cu Asineta, o fiică de preot egiptean şi a avut doi copii, pe Manase şi Efraim. 

[[Biserica Ortodoxă]] face [[prăznuire]]a sa în [[Duminica Sfinţilor Strămoşi]] ai Mântuitorului (duminica dinaintea [[Naşterea Domnului|Naşterii Domnului]]).