Vizualizare sursă pentru „Sinodul IX Ecumenic”

'''Sinodul IX Ecumenic,''' care a constat de fapt dintr-o serie de sinoade, s-a ținut în [[Constantinopol]] în 10 iunie 1341, 4 noiembrie 1344, 1 februarie 1347 și 28 mai 1351, și a exonerat teologia [[isihasm|isihastă]] a Sfântului [[Grigorie Palama]] condamnând filozofia raționalistă a lui [[Varlaam de Calabria]].  Fiind cunoscut uneori și sub numele de '''Sinodul V de la Constantinopol''', rezultatul acestor sinoade este recunoscut de unii creștini ortodocși, dar nu de toți, sub numele de Sinodul IX Ecumenic. Printre principalii sprijinitori ai cuprinderii acestei serii de sinoade sub numele de Sinodul IX Ecumenic se află [[Mitropolit]]ul [[Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos]], Părintele [[John S. Romanides]] și Părintele [[George Metallinos]].

==Istoric==
Disputa isihastă este anterioară sinodului din mai 1341 din Constantinopol. Acest sinod, prezidat de împăratul [[Andronic III Paleologul]] aflat sub influența admirației față de scrierile lui [[Pseudo-Dionisie]], l-a condamnat pe Varlaam, care, în consecință, s-a dezis de Ortodoxie, convertindu-se la [[catolicism]].

După plecarea lui Varlaam, criticul principal al lui Grigorie Palama a devenit [[Grigorie Achindinos]]. Un al doilea sinod ținut în Constantinopol în 1341 l-a condamnat pe Achindinos și a confirmat deciziile sinodului precedent. Cu toate acestea, la al treilea sinod pe această temă, ținut în 1344, Achindinos și suporterii lui au avut câștig de cauză, Grigorie Palama a fost excomunicat iar unul din discipolii săi, [[Isidor I al Constantinopolului|Isidor Buchiras]] a fost demis.

În 1347, după războiul civil din 1341–1347, Ioan Cantacuzino a fost încoronat co-împărat, el fiind un protector al lui Grigorie Palama. Un al patrulea sinod pe această temă a fost convocat în februarie 1347, sinod la care patriarhul în funcție, [[Ioan al XIV-lea al Constantinopolului|Ioan al XIV-lea Calecas]] a fost demis, iar Achindinos a fost excomunicat, Isidor Buchiras fiind ridicat la rangul de patriarh. În aceeași lună, partida lui Varlaam a ținut un contra-sinod care a refuzat să-l recunoască pe Isidor ca patriarh și l-a excomunicat, din nou, pe Grigorie Palama. Deoarece Achindinos a murit în 1348, [[Nichifor Grigoras]] a devenit oponentul principal al isihasmului.

Ultimul [[Sinodul de la Vlaherne|sinod]] patriarhal din această serie s-a ținut în mai 1352 și l-a exonerat pe Grigorie Palama, condamnându-i pe oponenții săi. Acest sinod a cerut ca mitropoliții de [[Efes]] și Ganos să fie caterisiți și închiși. Toți cei care nu voiau să se supună hotărârilor sinodului urmau să fie excomunicați și ținuți sub urmărire la domiciliu. Au fost [[Anatema|anatemizați]] Varlaam, Achindinos și adepții lor. În același timp, au fost făcute o serie de declarații în favoarea lui Grigorie Palama și a adepților doctrinei sale.

Nichifor Grigoras a refuzat să accepte hotărârile sinodului și a fost închis în mănăstire, efectiv până în 1354, când Paleologii au câștigat războiul civil și i-au demis pe Cantacuzini.

==Vezi și==
*[[Isihasm]]

==Surse==
*[https://en.wikipedia.org/wiki/Fifth_Council_of_Constantinople Fifth_Council_of_Constantinople]

==Legături externe==
*[http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/8-9synods.html The Eighth and Ninth Ecumenical Councils]

{{Sinoade Ecumenice}}

[[Categorie:Drept canonic]]
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Sinoade]]
[[Categorie:Sinoade ecumenice]]

[[en:Ninth Ecumenical Council]]