Vizualizare sursă pentru „Pitirion din Egipt”

[[Fișier:Carte-egypte-monastique.jpg|miniatura|dreapta|Harta Egiptului monastic]]
[[Cuvios]]ul '''Pitirion''' (sau '''Pitirun''' sau '''Pitirim''' sau '''Pitirum''')<ref>Patericul egiptean românesc și grecesc în numește '''Pitirion''', dar celelalte forme ale numelui sunt considerate similare sau chiar echivalente. Acesta este menționat cu acest nume în ''Istorisire despre viețile monahilor din Egipt'' (cap. 15) de un martor ocular către anul 394. Un alt monah cu același nume este menționat ''Istoria lausiacă'' sau '''Lavsaicon''' (cap. 34) ca Pitirim sau Pitirum (iar la Socrate Scolasticul IV:23 este numit Pitirus). Acest Pitirim sau Pitirum de la Paladie trăia în Muntele Porfiritis, și a fost trimis de un înger într-o mănăstire de maici din Tabennesis, ca să descopere sfințenia unei fecioare nebună în Hristos, pe nume Isidora (prăznuită la [[1 mai]]).</ref> a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit în secolul al IV-lea în pustia Egiptului. A fost [[ucenic]] al Sfântului [[Antonie cel Mare]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[29 noiembrie]].

==Viața==
[[Avva]] Pitirion aparține primei generații de [[monah]]i din pustia Egiptului și a fost [[ucenic]]ul sfântului [[Antonie cel Mare]] (prăznuit la [[17 ianuarie]]). Se crede că sfântul Pitirion a rămas la conducerea obștii de monahi din Muntele Pispir<ref>Muntele Pispir este situat malul drept al Nilului, între ținutul Heracleopolis și ținutul Arsinoe.</ref> (muntele cel „din afară" unde sfântul Antonie a trăit 20 de ani) după ce avva [[Amona din Egipt|Amona]] (prăznuit la [[26 ianuarie]]) a fost făcut [[ierarh]] (la anul 362). Avva Pitirion a fost deci al treilea [[stareț]] de la Pispir după sfântul Antonie și sfântul Amona.

Autorul ''Istorisirii despre viețile monahilor din Egipt'' (pe la anul 394) povestește l-au întâlnit pe avva Pitirion în fruntea comunității de [[Ascet|asceți]] care se formase în jurul [[Chilie|chiliei]] sfântului Antonie din muntele Pispir. Acești asceți trăiau prin peșterile din muntele abrupt care suplomba fluviul și îl aveau pe avva Pitirion drept [[părinte duhovnicesc]]. Sfântul Pitirion ducea o viață foarte aspră: mânca doar de două ori pe săptămână, duminica și joia, puțină făină amestecată cu apă, și stăruia atât de mult în lucrările duhovnicești încât a dobândit din belșug harul [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]]. 

Între alte învățături, el spunea că pentru fiecare [[patimă]] există un [[demon]] corespunzător, care se străduiește să o aprindă în noi prin diferite sugestii viclene. Pentru a fi izbăviți de acești demoni și de gândurile rele, trebuie mai întâi să ne curățim inima de patimi prin lupta ascetică și prin practicarea sfintelor virtuți evanghelice.

Acesta a făcut multe [[minuni]], dar avea, în special, [[Harismă|harisma]] alungării demonilor. S-a săvârșit nu mult după anul 395, după o viață de mari nevoințe.

==Apoftegme==
[[Patericul egiptean]] păstrează o singură apoftegmă pentru avva Pitirion, preluată din ''Istorisire despre viețile monahilor din Egipt'' (cap. XV):

1. Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie, zicea: cel ce voiește să izgonească dracii, să-și robească mai înainte patimile ca orice fel de patimi va birui cineva, și pe dracul acesta îl izgonește. Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemenea și pentru fiecare patimă.

==Note==
<references />

==Surse==
* ''Istorisire despre viețile monahilor din Egipt'' (A.-J. Festugière, ''Historia monachorum in Aegypto'', XV)
* [[Sinaxar]]ul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
* ''Patericul Mare, Apoftegmele Părinților pustiei - colecția tematică'', Editura Bizantină, București, 2015 (traducere, introducere și note de Pr. Prof. Constantin Coman).
* ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)

[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]