Vizualizare sursă pentru „Monofizitism”

'''Monofizitismul''' (grec. ''mono-physis'' = „o singură fire”) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învățând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, așa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecință, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicție cu [[:en:Miaphysitism|miafizitism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Vechi-Orientale|ortodoxe orientale]]

Poziția lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită [[eutihianism]], poziție care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] și care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credința lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărțea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinței ortodoxe).

O altă ramură a monofizitismului, numită [[apolinarianism]], susține că Hristos a avut un trup uman și o „esență vie” umană, dar că [[Cuvânt|Logosul]] Divin a luat locul nous-ului sau al „esenței gânditoare”, analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim minte.

Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a fost condamnat la [[Sinodul IV Ecumenic]], care a avut loc la [[Calcedon]] în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la [[Sinodul II Ecumenic]] din 381.

==Legături externe==
*[[W:Monophysitism|Wikipedia: Monophysitism]]


[[Categorie:Erezii]]
[[Categorie:Teologie]]

[[en:Monophysitism]]