Vizualizare sursă pentru „Iustin (Moisescu) al României”

{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = Prea Fericitul Patriarh Iustin
| Imagine = [[Imagine:IustinMoisescu.jpg|250 px|Patriarhul Iustin]]
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
| Reşedinţă = Bucureşti
| Formulă = Preafericirea Voastră
| Titlul = [[Arhiepiscop]] al Bucureştilor,<br>[[Mitropolit]] al Munteniei şi Dobrogei,<br>Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei<br>[[Patriarh]] al României
| Perioada = 12 iunie 1977 - 31 iulie 1986
| Predecesor = [[Iustinian (Marina) al României|Iustinian (Marina)]]
| Succesor = [[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist (Arăpașu)]]
| Hirotonire preot = [[24 februarie]] 1956
| Hirotonire episcop = [[15 martie]] 1956
| Consecratori = Episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpaşu, Episcopul-vicar patriarhal Antim Nica, Patriarhul Justinian, Mitropolitui Firmilian al Olteniei şi Episcopul Nicolae Colan al Clujului
| Titluri precedente = Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
| Funcţii =
| Data naşterii = [[5 martie]] 1910
| Data decesului = [[31 iulie]] 1986
| Locul naşterii = {{flag|Romania}}Cândești, județul Argeș 
| Locul morţii = București
| Data morţii = [[31 iulie]] 1986
|}}
'''Iustin Moisescu''' (n. [[5 martie]] 1910, Cândești, Argeș &ndash; d. [[31 iulie]] 1986, București) a fost al patrulea patriarh al [[BOR|Bisericii Ortodoxe Române]] (1977-1986).

==Pregătire teologică==

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de [[5 martie]] 1910, în satul Cândești, Argeș (Județul Argeș). Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. E ales de patriarhul [[Miron Cristea]] dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat cu "arista" („magna cum laudae").         

Patriarhul [[Miron Cristea]], urmărindu-i destinul, la recomandarea Universității din Atena și a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licențiat de la Atena să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franța), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "[[Evagrie din Pont]]. Viața, scrierile și învățătura", premiată de [[Academia de Ştiințe din Atena]]. Susține examene de echivalare la [[Facultatea de Teologie din București]]. 

A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din [[București]] (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor [[Nicolae Arseniev]]. Astfel, la Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală și specială în cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii [[Milan Șesan]] și [[Vladimir Prelipceanu]], care „au constatat valoarea lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe".

În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în [[limba română]], același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București, apoi din anul 1948 la [[Institutul Teologic Universitar din București]]. 

Ca profesor de [[teologie]] a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); "Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre pace și muncă" (Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din grecește" (Craiova, 1955); "Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine din epoca apostolică" (1951); "Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii" (1953).

==Mitropolit al Ardealului==

A urmat apoi o altă serie de ascensiuni, după o cotitură pentru mulți imprevizibilă la vremea aceea, dar în cea mai bună tradiție a unor precedente nu numai bizantine, ci și apusene și chiar românești, mai ales ardelene, precum un Fotie devenit patriarh de Constantinopol din general, un Ambrozie devenit episcop de Milan din guvernator civil, un [[Nicolae Bălan]] devenit din profesor mitropolit al Ardealului etc. La [[23 februarie]] 1956, episcopul-vicar patriarhal [[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist Arăpașu]] îl hirotonește ca diacon; a doua zi, celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, îl hirotonește preot, iar a patra zi, la [[26 februarie]] 1956, [[Adunarea Națională Bisericească]], potrivit Statutului constituită în Colegiul electoral, îl alege arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la Domnul, [[Nicolae Bălan]].         

Și-a rezervat apoi zece zile de meditație, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă brațele părintești și să-l primească în rândurile monahilor de la [[Mânăstirea Cernica]], la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei și episcopul [[Nicolae Colan]] al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, și i se va încredința de îndată cârja lui [[Andrei Şaguna|Şaguna]], la [[18 martie]] 1956, în [[Catedrala Ortodoxă din Sibiu|Catedrala Mitropolitană din Sibiu]]. În scurtă trecere prin Sibiu a înființat în locul decedatei "Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-octombrie 1956).

Înainte de alegerea ca mitropolit al Ardealului, într-o lungă și substanțială cuvântare, bine chibzuindu-și cuvintele, patriarhul Justinian îl caracteriza așa în fața Colegiului electoral pe cel ce trebuia ales: „Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi".

==Mitropolit al Moldovei și Sucevei==

Mitropolitul Iustin păstorește o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La [[10 ianuarie]] 1957 este ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]], [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]], [[Veniamin Costachi]], pentru a nu-i pomeni decât pe aceștia, pentru că [[Listă a mitropoliților Moldovei|șirul celor mari de la Iași]] e prea mare ca să poată fi pomenit acum în întregime.

Când a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, și-a conturat programul prin cuvintele: „Cu toată silința voi desfășura o lucrare statornică de ocrotire și păstrare a Sfintelor locașuri: biserici, mânăstiri și schituri - minunate opere de artă - care alcătuiesc diadema MitropoIiei Moldovei; iar din cei ce se nevoiesc în aceste comori ale evlaviei străbune, mă voi strădui să fac slujitori harnici și devotați Bisericii, Patriei și binelui obștesc. Neîncetat voi priveghea la buna îndrumare a preoțimii Eparhiei mele, întru îndeplinirea cu prisosință a îndatoririlor ei către Biserică și Patrie. Voi urmări cu toată luarea minte ca roadele lucrării preotești să se vadă din buna chivernisire a locașilor dumnezeiești, din propovăduirea dragostei între toți fiii Patriei și din jertfelnica dăruire pentru binele obștesc".

Încă din acea vreme datează și prima alegere, repetată până la moarte din patru în patru ani ca deputat în Marea Adunare Națională ([[3 februarie]] 1957, în Circumscripția Hârlău).

Ca mitropolit al Moldovei, a desfășurat o activitate prodigioasă. Au fost ridicate noi clădiri - adevărate monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iași, iar Catedrala și reședința au fost refăcute. Au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici - monumente istorice din Eparhie. Pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale. S-au construit clădiri noi la Seminarul Teologic din [[Mănăstirea Neamț]], iar cele vechi au fost modernizate. 

Acasă, în Moldova, concomitent cu numeroasele călătorii și griji externe a inițiat cu haruri de arhitect înnăscut, transformarea radicală a Centrului Mitropolitan dintr-o suită de maghernițe într-un centru modern, pe măsura epocii noastre. Înzestrat de asemenea cu un neașteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative și un cămin preoțesc), peste 70 de biserici și capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înființat 10 muzee de artă bisericească, obținând fonduri de la Stat și cheltuind bani dăruiți de credincioși. De asemenea, a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de [[mănăstire|mănăstiri]] și [[schit]]uri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița, Văratec.

A condus câteva delegații ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică (1974). A făcut parte din câteva delegații sinodale conduse de patriarhul Justinian și a primit numeroase delegații străine la Iași sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iașilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 și 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) ș.a. 

A făcut parte din Prezidiul Conferinței Bisericilor Europene și din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) și Engelberg (1974), precum și la sesiunile Prezidiului și Comitetului Consultativ. A condus delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambesy (1968), la prima Conferință pregătitoare a Sfântului și marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista "Mitropolia Moldovei și Sucevei". În afară de revista "Mitropolia Moldovei și Sucevei", care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iași a editat și alte lucrări, între care: volumul "Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (1974); "Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediție critică" (1975); monografiile: "Catedrala Mitropolitană din Iași" (1977), "Mănăstirea Cetățuia" (1977); broșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova și cărți de rugăciuni etc..

==Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române==

La [[12 iunie]] 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în [[Catedrala Patriarhală din București]] la [[19 iunie]] 1977 și păstorind ca patriarh până la moarte. A trecut la cele veșnice la data de [[31 iulie]] 1986, în București, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală.

Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă  Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum și a numeroși reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din lumea întreagă în calitate de patriarh.

În calitate de patriarh, a acordat o atenție deosebită activității editoriale. A inițiat marea colecție intitulată "Părinți și scriitori bisericești", proiectată în 90 de volume, precum și colecția "Arta creștină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult. Şi-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele, comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. 

A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericești, reluându-și la București vechea osteneală de la Iași, din Moldova și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigănești, Caldărușani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe și însăși Catedrala patriarhală, și altele.

==Reeditări==

Între anii 2002-2004, sub îngrijirea PS [[Calinic (Argatu) al Argeșului  și Muscelului|Calinic al Argeșului  și Muscelului]], a fost reeditată opera Patriarhului Justin în 7 volume, la editura Anastasia, astfel: 
*vol. I, traducerea după ''Simbolica'' lui Christos Andrutsos (2003); 
*vol. II, ''Evagrie din Pont'' (2002); 
*vol. III, ''Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera sfântului Ioan Hrisostom'' (2003); 
*vol. IV, ''Activitatea sfântului apostol Pavel în Atena'' (2002); 
*vol. V: ''Dosoftei Mitropolitul și alte scrieri'' (2003); 
*vol. VI: ''"Pentru pacea a toată lumea..." : omilii arhierești la nașterea și învierea Domnului'' (2004); 
*vol. VII: ''Discursuri ecumenice'' (2004).

==Bibliografie==
* Mircea Păcurariu - "Dicționarul Teologilor Români" (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996)
* Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului - "Patru trepte în cei 60 de ani de patriarhat ortodox român". În vol. "Alte file de calendar de inimă românească", Sibiu 1988, p. 44-69 (cuvântare ținută în Sala Sinodală din Palatul Patriarhal din București în ziua de 29 septembrie 1985) 
* Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu - "La 70 de ani de viață ai Prea Fericitului Patriarh Iustin", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 339-363 
* Pr. Prof. Dumitru Radu - "Prea Fericitul Patriarh Iustin în teologia românească", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 364-383 
* Pr. Scarlat Porcescu - "Coordonate ale arhipăstoriei Prea Fericitului Patriarh Iustin în scaunul Mitropoliei Moldovei și Sucevei", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 384-403 
* Pr. Dumitru Soare - "Contribuția Prea Fericitului Patriarh Iustin la dezvoltarea relațiilor ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Române", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 404-432 
* Preot Al. Armand Munteanu - "Bibliografia Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin", în Mitropolia Olteniei, an. XXXII, 1980,nr. 3-6, p. 389-401 (alte articole în același număr, p. 265-388)

==Surse==
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Moisescu Wikipedia.ro - Iustin Moisescu]


{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Iustinian Marina]]|
titlu=[[Listă a Patriarhilor României|Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române]]|
ani=1977-1986|
după=[[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist Arăpașu]]}}
{{end box}}

{{Patriarhi BOR}}

[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]]
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române]]
[[Categorie:Mitropolia Munteniei și Dobrogei]]