Vizualizare sursă pentru „Gabriel Iordan-Dorobanțu”

'''Gabriel Iordan-Dorobanţu''' este un poet român de inspiraţie creştin-ortodoxă, care scrie şi sub pseudonimul literar '''Gavriil Stiharul'''.

==Viaţa şi activitatea==
S-a născut la Giugiu pe [[28 noiembrie]] 1958. A făcut studii de filologie şi jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvare în Ortodoxie. Lirica religioasă cu tonalităţi [[Mesianism|mesianice]] şi [[profet]]ice în poezii precum: ''Eleison me ton amartalon'', ''Prunc din Fecioara sfântă'', ''[[Cuvios]]ului'', ''Vis şi [[înger]]'', ''[[Iisus]] pe [[cruce]]'', ''[[Rugăciunea|Rugăciune]] ucisă prin nerostire'', ''[[Crezul]] meu pentru [[veşnicie]]'', ''Frumoasa mea veşnicie'', ''Haideţi să mai credem în [[Iisus Hristos]]!'', ''[[Sfintele Paşti|Înviere]] la [[Sfânta Liturghie|Dumnezeiasca Liturghie]] Bizantină'', ''Ascultă cum cânta [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] vie'', ''Mai cred copiii noştri într-o [[minune]]?'', ''Stihuitorii lui Hristos'', ''A fi creştin'', ''La loc cu verdeaţă'', ''De când Domnul e cu mine'', ''[[Lumină lină]]'', ''Rugăciune pentru stricarea lucrării diavoleşti'', ''Dulcea mea veşnicie'', ''Sursum corda!'', ''Crăciun sfânt'' etc.

Mare admirator al [[Preot]]ului [[Iosif Trifa]] (fără să facă parte din "[[Oastea Domnului]]"), admirator şi discipol al Preotului Prof. Dr. [[Constantin Galeriu]] şi [[Ierodiacon]]ului [[Visarion Iugulescu]]. Admirator al poeţilor Lucian Blaga, Costache Ioanid, [[Traian Dorz]]. Admirator şi [[ucenic|discipol]] al poetului Ioan Alexandru.

A publicat în: "Convorbiri literare", "Ziua de Giurgiu" (revistă editată de autor), ''Azi'', ''Dimineaţa'', ''Dreptatea'', ''Tineretul liber'', ''Timp liber'', ''Vestitorul'' ''Ortodoxiei'', "Revista Ortodoxă Sfântul Andrei", "Creştinul Azi", "Oastea Domnului". Volum online: "Dulcea mea veşnicie" (Poeme creştine).

Multe poezii au fost preluate şi de alte confesiuni creştine, având o circulaţie orală.

De asemenea, mai este cunoscut şi ca autor de  maxime şi aforisme, majoritatea cu subiect religios. 

Editeză o revistă lunară de opinie şi cultură aparută la Giurgiu între anii 1995-1996: "Ziua de Giurgiu". Redacţie inexistentă, revista funcţionând exclusiv pe colaborări. Primul număr apare în octombrie 1995. Aici se semnalează pentru prima data în presa giurgiuveană funcţionarea unui nucleu al mişcării misionare "Oastea Domnului" la Giurgiu.

''"La Giurgiu îşi desfăşoară activitatea un nucleu al "Oastei Domnului". Aceasta este constituita dintr-o asociaţe în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi îşi propune ca membrii ei să devină adevărate icoane vii ale unui model a ceea ce vrea să însemne un creştin adevărat, care prin purtare, morală,muncă şi modestie să renască gloria Bisericii de altădată. Pentru atingerea acestui deziderat, ostaşii luptă cu arme duhovniceşti, în special cu rugăciuni, cântari şi înfrânări împotriva laturii negative, vicioase din om.(G.I-D)"''

Tot în primul număr, apare articolul: [[Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu]] între legendă şi adevăr, unde se scrie pentru prima dată despre acest sfânt locaş. 

În numărul 6,din martie 1996,face recenzia cărţii "Poarta Raiului" scrisă de  Vasile Arcanu,misionar laic pe care editorul publicaţiei "Ziua de Giurgiu" l-a format ca publicist şi poet.Textul recenziei a fost inserat în editia a II-a a cărţii.Broşura a apărut cu binecuvântarea [[P.F Teoctist]]:
''"Poarta Raiului este o carte care prezintă un dublu aspect:o culegere de interviuri,avându-l ca interlocutor pe Prea Fericirea Sa TEOCTIST,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,dar totodată,poate fi considerată şi un catehism scris nu de vreun înalt prelat,ci de un laic.Aceste intrebari şi răspunsuri ,puse pe hârtie dintr-un imbold intern al autorului ,s-au născut din  dorinţa de a aduce o rază de învaţătură sănătoasă într-o lume confuză..."''

În numarul 7, din aprilie 1996, inserează articolul:"Ierodiaconul Visarion Iugulescu/[[Icoană]] vie pe lut":
''"L-am cunoscut pe ierodiaconul Visarion Iugulescu.Acest om harismatic,coborâtor parcă din [[Pateric]] chiar în inima Bucureştiului,m-a cucerit,aşa cum i-a cucerit pe mulţi.Părea icoana vie a unei vieţi de nevoinţă şi jerfă.Purta chipul marilor barbaţi sfintiţi de iubirea de ţară si Ortodoxie.L-am cunoscut,aşadar,încă din anii grei ai terorii comuniste.Polarizase in jurul lui,nu ştiu prin ce miracol,o generaţie de tineri.Fusese pentru ei lumina de [[candelă]] trimisă de Dumnezeu în acele vremuri pentru ca un neam să nu se ratăcească în noaptea care se lăsase.Era mentorul unei generatii...Voia ca această mâna de tineri să fie nucleul redeşteptarii României...de aceea îi cerceta cu atâta osârdie şi dragoste..."''

În numărul 8,din mai 1996,insereaza articolul : ''Sus să avem inimile''/Dialog cu preotul prof. dr. Constantin Galeriu".Articolul fusese realizat în anul 1990 şi inserat atunci într-o publicaţie locală.
''"Părintele,pe lânga faptul că este un cucernic slujitor al altarului,mai este şi un "modest"-mărturiseşte Sfinţia sa,eminent-spunem noi,teolog.Pentru curajul pe care l-a avut  mărturisind pe faţă adevărul a suferit persecuţii şi a avut parte de temniţă grea.''''"Dar -îşi aminteşte Sfinţia sa- trupul era întemniţat,iar înauntrul nostru eram liberi,pe când ei erau liberi în exterior,iar înlauntru erau întemniţaţi:noi puteam mărturisi adevărul,pe când ei nu..."''

In numarul 9,din iunie 1996,inserează articolul:"[[Leastviţa]] sau Taina cuviosului Ioan Scărarul"

''"Cuviosul [[Ioan Scărarul]] sau Climax(579-649) a fost egumen al mănăstirii [[Sinai]] şi poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc nevoitor al rugăciunii lăuntrice([[rugăciunea lui Iisus]],rugaciunea neintrerupta, rugăciunea pură, însa în varianta monologică(redusă la un singur cuvânt:[[Iisus]])...A parcurs dumnezeiescul urcuş treaptă cu treaptă, dobândind rând pe rând virtuţile duhovniceşti. A primit de la [[Dumnezeu]] darul rugăciunii neîncetate,al trezviei, al smeritei cugetări, al lacrimilor şi al contemplaţiei dumnezeieşti...Fiind rugat de călugări să lase un îndreptar posteritaţii,a alcatuit scrierea "[[Scara dumnezeiescului urcuş]]".În Ţările Române,lucrarea a fost cunoscută sub denumirea de ''[[Leastviţa]]..."'''

== Caracteristica  liricii ==
Lirica poetului  se  concentrează  asupra unor teme   mari, profunde, sacre, cosmice, precum Dumnezeu, suferinţă, viaţă, moarte, [[mântuire]], veşnicie. Scrie într-un stil grav, pe măsura temei, cu un fior liric ce se vrea venit din tradiţia [[imnografică]] bizantină. Poeziile sale anunţă un destin singuratic, o voce pustnicească, sihăstricească. Este un solitar, un pelerin rătăcitor, în aceasta lume tragică, unde singura salvare rămâne Iisus Hristos, Cel înviat la [[Dumnezeiasca Liturghie]] Bizantină. Îşi creează propria sa mitologie creştină, punând în centru tradiţia patristică ortodoxă. Se prezintă ca un idioritmic, acel [[creştin]] ce îşi creează propriile sale reguli de trăire duhovnicească,[[erezie]] ascetică condamnată aspru la [[Sfântul Munte]], dar în spiritul tradiţiei exerciţiului ascetic autohton. [[Ortodoxia]] din adâncuri rămâne remediul cel mai sigur pentru vindecarea unei lumi măcinate de rău. Iisus Hristos, Cel înviat la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină, este prototipul învierii noastre. [[Sfânta Liturghie]] devine [[Poarta Raiului]], la care poetul a bătut şi, pentru aceasta, viaţa lui nu a fost irosită. Iisus Hristos, Cel prezent şi înviat numai în spaţiul sacru al Bisericii devine prototipul învierii noastre. Asistăm la o viziune a spaţiilor largi, a unui permanent urcuş spre infinit. Tot Sfânta Liturghie îi conferă o viziune profetică asupra istoriei, viitorul se desluşeşte limpede,căci veacul va avea o finalitate hotărâtă de înţelepciunea lui Dumnezeu. Caută să creeze o stare sufletească de presimţire, de percepţie a semnelor timpului,aşa cum le-au descris [[Sfinţii Părinţi]].
Poetul are conştiinţa unei vocaţii imnografice pe care o consideră semn al lipsei de[[ trezvie]] şi de [[smerită cugetare]] şi, în consecinţă, încearcă să o cenzureze permanent, pentru a nu cădea în patima nălucirilor şi a părerii de sine.
Poezia sa caută să creeze o stare sufletească de mistica ascetică, invitând la un [[urcuş dumnezeiesc]] liric şi creştin.
Fiindcă nu se adresează atât cititorului avizat, cât, mai ales, marelui public, creaţia sa literară pare a face rabat de la exigenţele unor filtre prea academice.

== Prezenţa în antologii ==
Ca haijin este prezent şi într-o antologie de haiku.

== Bibliografie ==
*'''Ziua de Giurgiu''',revistă cu apariţie lunară.Director-Editor:Gabriel Iordan-Dorobanţu,ISSN 1224-2381,nr 1 octombrie 1995-nr. 5,februarie 1996,Tehnoredactare computerizată realizată de cotidianul ''Ziua'',Tiparul executat la tipografia ''Ana''.Difuzare prin ''Rodipet S.A.'' Giurgiu
*'''Ziua de Giurgiu''',revistă cu apariţie lunară.Director-Editor:Gabriel Iordan-Dorobanţu ISSN 1224-2381,nr. 6,martie 1996-nr 10,iulie 1996.Tehnoredactarea computerizată a fost realizată la ''INFO-GIP''.Tiparul executat la ''INTERGRAPH''.Difuzare prin ''Rodipet S.A''. Giurgiu.
*'''Antologie de haiku Romanian Kukai''' aprilie 2007 - martie 2009, Ed. GRINTA, Cluj-Napoca 2009
*'''	Marian Petcu (coord)''', ''Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologica'', Ed. Polirom, 2012-2013, ISBN:978-973-46-3067-7,ISBN EPUB:	978-973-46-3854-3,ISBN PDF:	978-973-46-3855-0.
*''' Natalia Corlean''', ''Nu uita că eşti român! Cântece şi poezii patriotice'', Editura "Agaton", Bucureşti, 2013.

==Surse==
*[https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gabriel_Iordan-Doroban%C8%9Bu&oldid=9325122 Wikipedia, enciclopedia liberă - Gabriel Iordan-Dorobanțu]

==Legături externe==
*Poezii ortodoxe[http://poeziiortodoxe.com/poezii-ortodoxe/category/gabriel-iordan-dorobantu/]
*Ortodoxie şi stihuri[http://gavriilstiharul.blogspot.com/] 
*Poeme creştine[http://www.bastrix.wordpress.com/2008/05/27/poeme-crestine]
*Citate despre Iisus Hristos[http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Iisus+Hristos]
*[https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Gavriil_Stiharul Wikisource, Autor:Gavriil Stiharul (Gabriel Iordan-Dorobanțu)]

{{DEFAULTSORT:Iordan-Dorobanțu, Gabriel}}
[[Categorie:Oameni]]
[[Categorie:Scriitori moderni]]