Vizualizare sursă pentru „Divorț”

'''Divorțul''' sau '''despărțirea''' (gr. ''aphistemi—apostasion'', lat. ''divortium-repudium'') este desfacerea actului de [[căsătorie]], admisă în [[Vechiul Testament]] (Deut. 24, 1—3), printr-o simplă «declarație de despărțire» ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 5, 31), este interzisă în [[Noul Testament]], care apără caracterul monogamic, unic al căsătoriei. Întrebat în legătură cu această instituție, mozaică, Domnul [[Iisus Hristos]] răspunde: «Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit [[Proorocul Moise|Moise]] să vă lăsați femeile voastre, dar din început nu a fost așa» (Matei 19, 8 ; cf. [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 10, 2-12).

[[Biserica Ortodoxă]] nu sprijină și nici nu încurajează divorțul, dar îl tolerează ca o condescendență față de fragilitatea și slăbiciunea firii omenești (Mt. 5, 32). După învățătura creștină, bărbatul și femeia sunt ființe complementare nu numai din punct de vedere sexual, ci și al destinului lor. Căsătoria nu stă pe o simplă declarație a cuplului, ci pe intenția lui [[Dumnezeu]] de a reconstitui neamul omenesc într-o familie determinată. De aceea «ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă» (Mt. 19, 5). În acest sens, Biserica dizolvă, totdeauna cu părere de rău, o căsătorie pe care ea a celebrat-o. Chiar în cazul văduviei, Biserica nu recomandă celor văduvi recăsătorirea ([[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|I Cor.]] 7, 8). Ea admite căsătoria a doua și a treia (dar nu admite pe a patra), pentru neputința firii omenești de a purta «zăduful și greutatea zilei și aprinderea trupească».

În ce privește motivele de divorț și de anulare a căsătoriei, Biserica urmează legislația civilă în vigoare. Totuși, Biserica nu răspunde de starea civilă și nici nu este obligată să oficieze sau să anuleze o căsătorie care nu consună cu principiile și canoanele ei.

În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă „divorțul bisericesc” atunci când soții decid să se despartă, și nici măcar atunci când se pronunță divorțul civil, ci doar atunci când unul din soți, după divorțul civil, dorește să se recăsătorească. Această cerere este înaintată de [[preot]] către [[Episcop|episcopul]] locului, care decide asupra dispensei.

==Bibliografie==
* ''Molitfelnic : Slujba la a doua nuntă'', ed. II-a, 1971, p. 85 87; 
* Elie Melia, ''Le divorce dans l'Eglise Orthodoxe'', în «Episkepsis», nr. 121, martie 1975, p. 14—16.

==Surse==
* Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. „Divorț-Despărțire”, p. 129.

[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Liturgică]]