Vizualizare sursă pentru „Atitudinea față de cei necredincioși”

{{Spiritualitate didactică}}
'''Atitudinea creștinilor față de cei necredincioși''' trebuie să fie în general de [[iubirea|iubire]], [[mila|milă]] și [[iertarea|iertare]], ca față de toți oamenii. Există unele categorii de [[necredința|necredincioși]] de care trebuie să ne ferim, dar totuși trebuie să le facem bine și să ne [[rugăciune|rugăm]] pentru ei. [[Iisus]] spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi;/. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri./ Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt” (Lc. 6.27-29). În general suntem sfătuiți să evităm judecarea aproapelui concomitent cu uitarea sau tratarea cu ușurință a propriilor [[păcat]]e. [[preoție|Preoții]] trebuie să aibă, pe lângă calitățile generale creștine, și unele calități speciale în raport cu cei necredincioși precum abilitatea de a mustra pe cei [[lenea|leneși]], de a îmbărbăta pe cei [[teama|temători]], de a sprijini pe cei slabi, de a fi [[răbdarea|răbdători]] cu toți, de a convinge cu duhul [[blândețea|blândeții]]. [[Solomon]] spune că cel [[înțelepciunea|înțelept]] câștigă [[suflet]]e. În cartea prorocului [[Daniel]] stă scris: „cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci”. (Dan. 12.3) [[Apostolul Iacov]] spune că „Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iac. 5.20)

==Iubire, milă, iertare==

În Levitic stă scris:,,Să nu te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.(Lev19.18). ,,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.` este a doua poruncă din Lege, asemănătoare primeia, care îndeamnă la [[iubirea]] lui Dumnezeu, arată Iisus (Mat22.37-40) ,,Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.", spune Iisus (Ioan13.34, 15.12) Creștinii trebuie să fie buni unii cu alții, miloși și să se ierte unul pe altul, cum i-a iertat și Dumnezeu pe ei în Hristos, arată [[apostolul Pavel]]. Efes4.26-27

==Însoțiri interzise și însoțiri periculoase==

Însoțirea cu cei [[nesăbuința|nesăbuiți]] te face rău, arată Solomon<ref>Prov13.20,14.7</ref> Anturajul dubios poate strica orice creștin, scrie [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor15.33</ref>Urăsc adunarea celor ce fac răul, și nu stau împreună cu cei răi, scrie psalmistul.<ref>Ps26.5</ref>

Sunt interzise însoțirile cu cei [[iubirea de arginți|lacomi de câștig]] capabili de [[furt]] și [[uciderea|crimă]]<ref>Prov1.10-19</ref>, cu oamenii neastâmpărați<ref>Prov24.21)</ref>, de asemenea cu cei [[mânia|mânioși]] ,,ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, și să-ți ajungă o cursă pentru suflet", avertizează Solomon<ref>Prov 22.24-25</ref> [[desfrânarea|Curvarul]], [[iubirea de arginți |lacomul de bani]], [[închinarea la dumnezei străini|închinătorul la idoli]], defăimătorul, [[lăcomia|bețivul]],  [[iubirea de arginți|hrăparețul]] care se cred creștini sunt extrem de periculoși, nu trebuie nici să mâncăm cu vreunul din ei, scrie apostolul Pavel<ref>1Cor5.9-13</ref>

Însoțirea cu cei [[necredința|necredincioși]] este un jug nepotrivit pentru un creștin, spune apostolul neamurilor.<ref>2Cor6.14-18</ref> Nu trebuie să ne împrietenim cu cei care nu-și pot ține gura, scrie Solomon.<ref>Prov20.19</ref> Însoțirea cu cei desfrânați te face de rușine în fața tatălui tău, spune înțeleptul împărat<ref>Prov28.7</ref> Însoțirea cu cei [[lăcomia|lacomi de mâncare și băutură]] te molipsește și te face sărac, avertizează același Solomon.<ref>Prov23.20-21</ref>Cel neprihănit nu se amestecă cu oamenii [[minciuna|mincinoși]],<ref>Ps26.4, Ps40.4</ref> , înșelători<ref>Ps101.7 </ref> [[minciuna|vicleni]].<ref>Ps26.4</ref> sau [[mândria|trufași]]<ref>Ps40.4</ref>, spune psalmistul. Curvarii, stricații (adică imoralii d.p.d.v sexual), lacomii de avere trebuie evitați, atenționează apostolul Pavel.<ref>Efes5.7</ref>

==Abținerea de la judecarea aproapelui (critica excesivă)==

Iisus spune: 1Nu judecați, ca să nu fiți judecați/2Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.(Mat7.1-2)<ref>Nu-i judecați pe semeni, ca să nu fiți judecați de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze excesiv faptele altora și să le condamne cu ușurință, absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e posibilă fără a cunoaște toate datele problemei, Dumnezeu este singurul judecător real, El este singurul care cunoaște și datele lăuntrice ale ființei omenești (Valeriu Anania- comentariu la Noul Testament, pag 12)
</ref>

==Iisus==

Iisus spune :
27. Iar vouă celor ce ascultați vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; 

28. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
 
29. Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; 

30. Oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.

31. Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea; 

32. Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. 

33. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. 

34. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. 

35. Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. 

36. Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv. 

37. Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați. 

38. Dați și se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. 

39. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? 

40. Nu este ucenic mai presus decât învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său.

41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 

42. Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. (Luca 6.27-42)

==Pentru preoți==

[[Apostol]]ii erau îndemnați să nu ia deloc parte la ,,faptele cele fără roadă ale întunericului , ci mai degrabă să le osândească pe față, fiind o rușine pentru apostoli fie și numai să vorbească între ei despre aceste lucruri (Efes5.11)

[[Apostolul Pavel]] îi spune lui [[apostolul Tit|Tit]] să le aducă aminte tuturor să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să -i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu [[bârfa|vorbească de rău]] pe nimeni, să nu fie gata de [[cearta|ceartă]] , ci îngăduitori, plini de [[blândețea|blândețe]] față de toți oamenii. Căci și apostolii înșiși-spune apostolul- erau altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de [[plăcere|plăceri]], trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fie [[uciderea|urâți]] și urându-se unii pe alții. Tit3.1-3

Apostolul Pavel le spune fraților creștini că, dacă un om cade deodată în vreo greșeală, ei, care sunt duhovnicești, să-l ridice cu duhul [[blândețea|blândeții]]. Iar cel care-l ridică să ia seama (să [[veghe|vegheze]]) ca să nu fie [[ispita|ispitit]] și el.Gal6.1

Pavel le cere să mustre pe cei [[lenea|leneși]] , să îmbărbăteze pe cei [[teama|temători]] , să sprijine pe cei slabi, să fie [[răbdarea|răbdători]] cu toți. Apoi îi roagă să vadă ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci să caute să facă ce este bine atât între ei, cât și față de toți. 1Tes5.15

Apostolul Pavel îl sfătuiește pe Tit ca, după prima și a doua mustrare, să se depărteze de cel ce aduce dezbinări. ,,căci știm că un astfel de om este un pervertit și un păcătos, de la sine fiind osândit. Tit2.10-11

[[Apostolul Iuda]] sfătuiește ca pe cei ce se îndoiesc (cei șovăitori, îndoielnici) să-i mustre, să-i salveze pe alții smulgându-i din foc iar de alții să le fie milă cu [[teama|frică]], urând chiar și cămașa mânjită de carnea lor (Iuda 22-23)
==Rugăciunea pentru alții==
Iisus ne învață să ne rugăm pentru cei ce ne fac necazuri. (Lc6.28)

[[Apostolul Ioan]] spune:Dacă vede cineva pe fratele său săvârșind un [[păcat]] care nu duce la moarte, să se roage; și Dumnezeu îi va da viața, pentru cei ce n-au săvârșit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte.1Ioan5.16-17

[[Apostolul Iacov]] ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele (unul din temeiurile scripturistice ale [[Spovedania|Tainei Spovedaniei]]) și să ne [[rugăciunea|rugăm]] unii pentru alții pentru a fi vindecați, arătând că mare putere are rugăciunea celui neprihănit. Iac5.16

==Învățarea altora==

În cartea prorocului [[Daniel]] stă scris: „Cei [[înțelepciunea|înțelepți]] vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci”.(Dan12.3)

Înțeleptul [[Solomon]] scrie :Rodul celui neprihănit este un pom de viață, și cel înțelept câștigă suflete. –(Prov11.30)

[[Apostolul Iacov]] scrie: „să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va [[mântuire|mântui]] un suflet de la moarte<ref>Aici este vorba nu de moartea fizică, ci de cea spirituală care înseamnă intrarea în iad, locul chinurilor veșnice</ref>, și va acoperi o sumedenie de [[păcat]]e”. (Iac5.20)

==Note==
<references />
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2

Noul Testament comentat, versiune revizuită, redactată, comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit de numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995, ISBN 973-9130-08-9

[[Categorie:Spiritualitate]]