Vizualizare sursă pentru „Aristion al Alexandriei Ciliciei”

[[Image:Saint_Aristion_%28-3_september%29.jpg|frame|right|Sf. ier. Aristion al Alexandriei Ciliciei]]
Sfântul sfințitul mucenic '''Aristion al Alexandriei Ciliciei''' a fost [[episcop]] al cetății Alexandria din Cilicia, numită și „Alexandria de lângă Isso” (’Αλεξάνδρεια κατὰ ’Ισσόν) în Cilicia (Asia Mică), în secolul al II-lea. A fost arestat, judecat și a pătimit mucenicia în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilor]] din vremea lui. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]].

==Viața==
Sfântul Aristion s-a născut în localitatea Aribazo din eparhia Apamea, în Siria, la începutul secolului al II-lea. Părinții lui fiind păgâni, și-a trăit primii ani de viaţă în idolatrie. 

Se cunosc puține lucruri despre educaţie primară ce a putut-o primi Sf. Aristion, sau unde a studiat în tinerețe, dar ştim că nimic nu i-a satisfăcut căutarea pentru adevăr. Viitorul mucenic Antonie, pe atunci un băieţel de zece ani, care trăia în același oraș cu el, i-a arătat calea spre adevăr, învăţându-l adevărata credinţă, astfel încât Aristion a crescut duhovniceşte.

Riscându-şi viaţa, într-o perioadă în care persecuţiile erau în floare, Antonie nu era doar un simplu membru al Bisericii locale, ci și un propovăduitor al credinţei lui Hristos. Lucrarea sa pentru Aristion a fost binecuvântată pentru că şi acesta se ruga pentru tânărul său prieten, amintindu-şi de strădania şi curajul acestuia de a înfrunta pericolul pentru credinţa adevărată. Nu numai că Antonie a devenit mucenic al lui Hristos la vârsta de 20 de ani, dar a mai călăuzit un [[suflet]] pe calea mântuirii, pe sfântul Aristion.

Câţiva ani mai târziu, Aristion a fost sfinţit episcop de Isso în Cilicia, fiind un bun păstor pentru turma sa, călăunzind-o cu grijă și discernământ.

Într-o zi, conducătorul Alexandriei (Cilicia) l-a arestat pe Aristion pe motiv că era creştin. Fiind supus unui proces public, sfântul episcop nu s-a pierdut cu firea. Pacea sa interioară l-a făcut pe eparhul roman să înţeleagă că nu-i va fi uşor cu omul care se afla în fața lui. La început a vrut să-l depărteze pe Aristion de Hristos prin vorbe măgulitoare şi promisiuni. Dar văzând că acestea nu au nici un efect asupra lui Aristion, eparhul a trecut la ameninţări cu tortura. Dar nici acestea nu l-au impresionat pe Aristion, care stătea în fața eparhului și a consilierilor săi rugându-se cu milă şi cu dragoste pentru sufletele lor. Chiar şi întemniţat, prizonierul era mai puternic decât cei care-l întemnițaseră, refuzând închinarea la idoli.

Înaintea unei mulţimi de idolatri, sfântul Aristion a vorbit despre [[Dumnezeu]] şi [[Sfânta Treime]], prin care toate s-au făcut, despre [[întruparea]] ca om a Mântuitorului [[Iisus Hristos]] din dorinţa lui Dumnezeu de a ne mântui sufletele, despre cum Hristos aduce mântuire omului păcătos, dându-i şansa de a se îndumnezei.

"Cât de goale sunt aceste statui fără de suflet şi ce neajutorat pare eparhul vostru în hainele lui scumpe”, a exclamat sfântul episcop.

Toți cei care l-au auzit pe sfânt vorbind astfel au fost impresionaţi de curajul său. Aristion i-a îndemnat să creadă în adevărul pe care el îl descoperea lor. Oamenii au înţeles că acela era un om deosebit, un sfânt, şi au dorit să asculte cuvântul său.

Eparhul roman n-a putut să-l îngenuncheze pe Aristion decât prin violenţă, condamnându-l la moarte. El a ordonat soldaţilor săi să aprindă un cuptor mare şi să-l arunce pe sfânt în flăcări. Sfântul a rămas curajos și liniștit până la sfârşit. Puţinii creştini prezenţi la execuţie s-au abţinut să nu plângă. Ei se rugau în şoaptă pentru sfânt, fiind foarte trişti că părintele lor îi părăsea. Ei ştiau totuşi că păstorul lor sufletesc nu va înceta să se roage pentru ei, mai ales acum că se duce la Hristos. Până la ultima suflare sfântul a înălţat imnuri de laudă lui Dumnezeu.

Eparhul nu ştia ce greşeală mare săvârşeşte. El n-a înţeles că moartea nu înseamnă sfârşitul nici pentru om și nici pentru adevăr. Nimic nu-l putea despărţi pe sfântul Aristion de Izvorul Vieţii, Domnul pregătindu-i mucenicului Său cununa de slavă.

După stingerea focului, fiii duhovniceşti ai sfântului au luat din cuptor cât de multe oase au putut şi cu evlavie au îngropat sfintele [[moaşte]] într-un loc tăinuit, nedescoperit nici până în zilele noastre.

==Referințe==
În anul 2003, în Grecia, John G. Thalassinos a publicat o biografie amănunţită a sfântului, sub titlul „Sfântul sfințit mucenic Aristion” (Atena, 2003), care conţine slujba şi [[acatist]]ul sfântului întocmite de [[ieromonah]]ul [[imnograf]] Atanasie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Mănăstirea Simonos-Petras]] din [[Muntele Athos]].

==Surse==
*John G. Thalassinos, ''Sfântul sfințit mucenic Aristion'', Atena, 2003, (în limba greacă)
*Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos-Petras
*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie03.htm

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]
[[Categorie:Mucenici]]
[[Categorie:Episcopi]]

[[en:Aristion]]