Vizualizare sursă pentru „Amfilohie de Iconium”

{{Articol de calitate}}[[Fișier:Amphilochius of Iconium (Menologion of Basil II).jpg|miniatura|dreapta|Sf. Amfilohie de Iconium (Menologiul lui Vasile al II-lea)]]
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Amfilohie de Iconium''' (gr. Ἀµφιλόχιος Ἰκονίου) a fost un [[Sfinții Părinți|Sfânt Părinte]] capadocian din secolul al IV-lea, [[episcop]] și [[teolog]], apărător al [[Ortodoxie|Ortodoxiei]] de [[Erezie|ereziile]] sectei [[Macedonianism|macedonienilor]] (care negau divinitatea [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]]) și ale sectei [[Mesalianism|mesalienilor]] (care, între altele, negau rolul Bisericii și a [[Sfintele Taine|Tainelor]] acesteia, punând unic preț pe [[rugăciune]]). [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[23 noiembrie]]<ref>Și în tradiția latină sfântul ierarh Amfilohie este prăznuit tot la 23 noiembrie, urmând Martirologiului roman: „À Iconium en Lycaonie, vers 400, saint Amphiloque, évêque, qui fut le compagnon des saints Basile et Grégoire de Nazianze dans le désert, et leur collègue dans l'épiscopat. Célèbre pour sa sainteté et sa science, il eut à supporter beaucoup de combats pour la foi catholique.” - cf. https://nominis.cef.fr/contenus/saint/9281/Saint-Amphiloque.html</ref>.

==Viața==
Sfântul Amfilohie s-a născut către anul 340 la Diocezareea, o mică localitate din Capadocia. Provenea dintr-o familie aristocratică creștină. Tatăl său a fost un cunoscut avocat, iar mama sa Livia era o persoană cu o deosebită blândețe și înțelepciune. Sora tatălui său, sfânta Nona (prăznuită la [[5 august]]), era mama sfântului [[Grigorie Teologul]]. Toată viața lui sfântul Amfilohie a fost un prieten și un împreună-luptător pentru dreapta credință cu [[Sfinții Trei Ierarhi]] capadocieni: sfântul [[Vasile cel Mare]], sfântul [[Grigorie de Nazianz]] și sfântul [[Grigorie al Nissei]].

După studii strălucite de retorică la Antiohia cu celebrul dascăl Libanius (cu care tatăl său a fost coleg la Atena în tinerețe), împreună cu faratele său Eufemie, Amfilohie și-a continuat cu succes cariera de avocat în capitala imperiului, la [[Constantinopol]]. Deși era tânăr s-a bucurat de o foarte bună reputație, datorită înțelepciunii și probității, căci sărea în ajutorul tuturor celor care sufereau de nedreptăți. Dar, prin îngăduința lui [[Dumnezeu]], această bunătate a sa l-a făcut să ajute odată fără să știe un criminal, ceea ce i-a compromis reputația și l-a constrâns să pună capăt carierea sale de avocat, către anul 360. 

Amfilohie a profitat de această situație ca să se afierosească pe sine în întregime lui Dumnezeu, cu sfatul vărului său, sfântul [[Grigorie Teologul]]. De mai mulți ani avea, într-adevăr, proiectul de a se retrage în pustie cu prietenul său Heraclide, ca să se dedice desăvârșit [[Asceză|ascezei]] și [[Contemplație|contemplației]]. Dar a trebuit să renunțe în parte la acest proiect ca să aibă grijă de tatăl său, rămas singur, bătrân și bolnav, pe proprietatea familiei de la Oziziala. În această perioadă Amfilohie a intrat în contact cu sfântul Vasile cel Mare, cu care a devenit bun prieten și cu care a întreținut o corespondeță asiduă (sfântul Vasile i-a adresat 18 ''Scrisori'' și i-a dedicat ''Tratatul despre Duhul Sfânt''!). Amfilohie imita în bună măsură modul de viață al sfântului Vasile din Cezareea, dar nu a putut să i se alăture fizic pentru că trebuia să aibă grijă de tatăl său. După anul 370, când sfântul Vasile a devenit episcop de [[Cezareea Capadociei]], Amfilohie a ezitat ca să-l viziteze, de teamă a nu fi chemat în slujirea pastorală a Bisericii, pentru care se considera nevrednic.

Totuși, în anul 373, când locuitorii orașului Iconium - capitala noii provincii Licaonia - i-au cerut sfântului Vasile să le găsească un episcop, aceasta le-a propus numaidecât pe Amfilohie, pe care îl considera ca pe propriul copil. În ciuda ezitărilor sale, până la urmă sfântul Amfilohie a acceptat slujirea de episcop după ce a avut confirmarea într-o viziune  angelică. Problemele bisericești ale acestei tinere Biserici din Iconium erau numeroase și, ca în tot Orientul, credința ortodoxă era pusă la încercare de diferitele erezii și de atitudinea împăratului [[Valens]] care apăra [[arianism]]ul. Cu sunținerea sfântului Vasile și înarmat cu platoșa credinței nezdruncinate, sfântul Amfilohie a luptat cu timp și fără timp împotriva ereziilor prin cuvânt, prin scrieri și prin exemplul vieții sale evanghelice. Cu [[smerenie]], sfântul nu se încredea niciodată deplin propriilor înțelegeri teologice, ci cerea întotdeauna sfatul părintelui său duhovnicesc, sfântul Vasile. După moartea sfântului Vasile, la [[înmormântare]]a căruia a participat (379), sfântul episcop de Iconium a continuat lupta împotriva sectei [[Macedonianism|macedonienilor]], adversară a dumnezeirii Duhului Sfânt. A explicat și a dezvoltat învățătura sfântului Vasile într-un [[sinod]] local, dar mai ales la [[Sinodul II Ecumenic]], care s-a adunat la Constantinopol în anul 381, la care a participat împreună cu sfântul Grigorie Teologul, cu sfântul Grigorie al Nissei și cu alți o sută cincizeci de [[Sfinții Părinți|Sfinți Părinți]], care au proclamat dumnezeirea Duhului Sfânt, [[deoființă]] (gr. homoousios - consubstanțial) cu Tatăl și cu Fiul.

Noul împărat, [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie cel Mare]], nefiind încă deplin întărit în credința ortodoxă despre dumnezeirea [[Cuvânt]]ului, sfântul Amfilohie s-a dus într-o zi la curte pentru o audiență la împărat. El l-a salutat respectuos pe împărat, dar în mod intenționat nu a adresat decât un salut vag și puțin respectuos fiului împăratului, [[Arcadie]], care stătea lângă el. Cum împăratul s-a supărat a i-a reproșat sfântului episcop lipsa de respect, acesta i-a răspuns: „Vezi și tu, cum fiind împărat pământesc, nu suferi lipsa de respect pentru fiul tău și te mânii, considerând aceasta ca o insultă la adresa ta personală. Cu atât mai mult Dumnezeu, împărat și Tată a toată creația, se mânie pe cei care Îl blasfemiază pe Fiul Său și spun că Îi este inferior!”. Împăratul a înțeles tâlcul teologic și a devenit un apărător al ortodoxiei și luptător împotriva [[arianism]]ului.

Sfântul Amfilohie a păstorit turma duhovnicească încredințată lui în credința ortodoxă și practica virtuților evanghelice și a murit în pace, cândva între anii 394 și 403, lăsând în urma lui mai multe scrisori, omilii și tratate teologice, din care nu se mai păstrează astăzi decât un mic număr. 

==Moaștele==
Părți din [[moaște]]le sfântului Amfilohie se găsesc în [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirea Sfântul Pantelimon]] din [[Muntele Athos]], în Mănăstirea Kykkos din Cipru și la Muzeul Benaki din Atena.

==Scrieri==
Cele mai multe din scrierile sfântului Amfilohie sunt consierate pierdute. Ceea ce a rămas a fost editat în [[CPG]] 3230-3254.

În [[limba română]] opera integrală a Sfântului Amfilohie de Iconium vede lumina tiparului într-o inspirată traducere din greaca veche realizată de Oana Coman: Amfilohie de Iconium, ''Scrieri'', editura Doxologia, colecția „Patristica”, seria „Patristica - Traduceri”, Iași, 2015<ref>v. https://patristica.ro/scrieri </ref>. Lucrarea cuprinde 21 de omilii și alte scrieri:

* Scolie marginală referitoare la slăvirea Domnului
* Despre Duhul Sfânt
* Din [tratatul] ''Despre scrierile cu titlu fals ale ereticilor'' al Sfântului Amfilohie, episcop de Iconium
* ''Epistola sinodală'' a lui Amfilohie, episcop de Iconium - "Epistola Synodica", o scrisoare împotriva ereziei macedoniene în numele episcopilor din Licaonia, probabil adresată episcopilor din Licia.
* Scrisoare către Seleucos - ''Epistula Iambica ad Seleucum''
* Scrisoare către Pancharios
* Împotriva ereticilor

==Posteritatea==
Contemporanii săi l-au apreciat ca fiind un important [[teolog]] și scriitor învățat, iar [[Tradiția]] Bisericii a confimat valoarea scrierilor lui, care sunt citate la mai multe [[Sinod Ecumenic|sinoade ecumenice]] și locale până în 787 la [[Sinodul VII Ecumenic]]<ref>Shahan, Thomas Joseph (1907). "Amphilochius of Iconium". In Herbermann, Charles (ed.). ''Catholic Encyclopedia''. Vol. 1. New York: Robert Appleton Company.</ref>. 

Cu ocazia Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol (381), sfântul [[Ieronim]] îl întâlnește pe sfântul Amfilohie și discută împreună diverse chestiuni teologice. Cu această ocazie Amfilohie îi citește sfâtului Ieronim pasaje din scrierea sa ''Despre Duhul Sfânt''<ref>Ieronim, ''De Viris Illustribus'', III, c. 133.</ref>. În epistola 70, sfântul Ieronim vorbește despre „triada capadocienilor” - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Amfilohie de Iconium - cum că „își umplu cărțile lor cu sofismele și sentințele filozofilor într-o măsură atât de mare încât nu poți spune ce ar trebui să admiri cel mai mult în ele, erudiția lor seculară sau cunoștințele lor scripturistice”.

În generația următoare, istoricul bisericesc [[Teodoret din Cir]] (cca. 393 – cca. 457) îl descrie pe Amfilohie în termenii cei mai măgulitori, povestind întâlnirea lui cu împratul [[Teodosie I]]<ref>Teodoret al Cirului,  ''Hist. Eccl.'', IV, x; V, xvi.</ref>.

În istoria teologiei dogmatice creștine sfântul Amfilohie ocupă un loc important pentru scrierile sale în apărarea dumnezeirii Duhului Sfânt împotriva ereziei macedoniene, împreună cu sfântul Vasile cel Mare.

==Imnografie==

[[Tropar]]ul sfinților Amfilohie și Grigorie, glas 4:

:[[Dumnezeu]]l părinților noștri, carele faci pururea cu noi dupre blândețele Tale, nu depărta mila ta dela noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

[[Condac]], [[glas]]ul al 2-lea:

:Dumnezeiescul tunet, trâmbița Duhului, săditorule al credincioșilor, și tăietorule al [[Erezie|eresurilor]], [[ierarh]]e Amfilohie, slujitorule cel mare al [[Treime|Treimii]], împreună cu [[îngeri]]i fiind pururea, roagă-te neîncetat pentru noi toți.

[[Icos]]:

:De la [[Duhul Sfânt]] fiind insuflat, prea înțeleptul Ierarh al lui Hristos Biserica o a pecetluit, având puterea lucrării, mărit tăinuitor și învățător credinței primit, auzind buna cetire a dumnezeieștilor scripturi, cu facerea închipuirii purtătoarei de viață și cinsitei Cruci, pe Eunomie l-a depărtat, și credința o a luminat, propovăduind pe Hristos, se roagă neîncetat pentru noi toți.

==Surse==
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
* wikipedia
* https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Amphilochius_of_Iconium
* https://patristica.ro/sfantul-amfilohie-de-iconium

==Note==
<references />

[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Teologi]]