Vizualizare sursă pentru „Baptisteriu”

'''Baptisteriul''' (lat. ''baptisterium'', din gr. βαπτιστήριον, τό — ''baptistirion'', βαπτίζω — ''baptizo'' = boteza, a cufunda, a afunda) este o structură arhitecturală în bisericile creștine vechi, fie sub forma unei încăperi aparte de [[Naos|nava bisericii]], fie sub forma unei piscine (gr. κολυμβήθρα), și în care primeau [[Botez]]ul [[catehumen]]ii (în majoritate adulți) la marile [[Praznic|sărbători]].

[[Image:Dura Europos baptistry.jpg|right|thumb|250px|Reconstrucție a baptisteriului de la Dura-Europos (Siria)]]
Baptisteriile erau formate, în general dintr-o tindă sau pridvor (în care catehumenii făceau lepădările de păgânism și de [[Satana]] și mărturisirea de credință creştină) și a doua încăpere de formă circulară sau dreptunghiulară, în care se afla bazinul cu apă pentru botez (κολυμβίθρα — colimvitra). Bazinul era înconjurat de o bordură înaltă de marmură, întreruptă de spații prevăzute cu scări care coborau în bazin. Adâncimea bazinului era de 0,45-1,8 m; apa se aducea prin țevi de plumb sau conducte, din surse de apă naturală (fântână, izvor, râu). Pereții interiori ai baptisteriului se pictau în frescă sau mozaic, specific baptismală (ex. [[Botezul Domnului|Botezul lui Iisus]] sau porumbelul zburând peste apele [[Potopul|potopului]], având în cioc ramura de măslin, simbolizând [[pogorârea Sfântului Duh]] ș.a.). Uneori baptisteriile erau de dimensiuni foarte mari, și cu timpul au fost transformate în biserici. Unele s-a păstrat până azi; cele mai multe — în Italia (la Verona, Florența, Pisa ș.a.), în Franța (la Riez, Poitiers), la [[Constantinopol]], baptisteriul construit de [[Iustinian I|Iustinian]], lângă [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|biserica Sf. Sofia]] (în formă patrulateră, cu o cupolă aurită), transformat în 1618 în mormânt turcesc (al sultanului Mustafa I). Baptisterii existau în majoritatea bisericilor vechi din Asia Mică și Italia - de exemplu în reconstrucția baptisteriului bisericii creștine din secolul al III-lea de la Dura-Europos - astăzi în Siria). În [[Țara Sfântă]], un exemplu este Biserica Nașterii Domnului din [[Betleem]]. Baptisterii anexe aveau și unele biserici din Dobrogea (la Callatis, Axiopolis, Adamclisi), descoperite prin săpăturile arheologice. 

Existența baptisteriilor arată, pe de o parte, centralitatea tainei botezului în Biserică, iar pe de altă parte reprezintă o mărturie istorică și liturgică a creșterii Bisericii în primele secole și a botezurilor colective de adulți la mari praznice, cum ar fi [[Învierea Domnului|Paștile]] și [[Epifania]].

Construcția de baptisterii a scăzut sau a dispărut complet după secolele VII-VIII, pe măsură ce numărul botezurilor de adulți a scăzut și odată cu generalizarea botezului pruncilor (pedobaptismul). Baptisteriul se transformă în [[cristelniță]], un fel de baptisteriu portativ, care este adus în biserică doar când are loc un botez.