OrthodoxWiki - Schimbări recente [ro]

CATEHEZE LECȚII DE RELIGIE – CLASELE V–XII Autor -Preot Sorin Cosma

Inistea — Mon, 03 Aug 2026 09:53:48 GMT

Inistea a șters pagina CATEHEZE LECȚII DE RELIGIE – CLASELE V–XII Autor -Preot Sorin Cosma Violarea drepturilor de autor: conținutul era: „ CATEHEZE LECȚII DE RELIGIE – CLASELE V–XII CUVÂNTUL AUTORULUI Cu darul și ajutorul lui Dumnezeu, dăm...”, iar unicul contribuitor a fost „Radu Seu” (...

Vechiul Testament-Câteva cunoștințe despre Palestina biblică

Radu Seu — Sat, 01 Aug 2026 13:53:39 GMT

Vechiul Testament-Câteva cunoștințe despre Palestina biblică

Radu Seu — Sat, 01 Aug 2026 11:23:48 GMT

Pagină nouă: Lectia I 1. Rugăciunea la intrarea în clasă 2. Organizarea clasei pentru lecție 3. Verificarea lecției predate anterior

Pagină nouă

Lectia I
1. Rugăciunea la intrarea în clasă
2. Organizarea clasei pentru lecție
3. Verificarea lecției predate anterior

De ce este Ortodoxia percepută ca fiind "a Estului Europei

Radu Seu — Mon, 27 Jul 2026 21:21:23 GMT

De ce este Ortodoxia percepută ca fiind "a Estului Europei

Radu Seu — Mon, 27 Jul 2026 18:00:13 GMT

Pagină nouă: . De ce este Ortodoxia percepută ca fiind "a Estului Europei"? Aceasta este o construcție istorică și culturală, nu una teologică. • În primul mileniu, Biserica era una ș...

Pagină nouă

. De ce este Ortodoxia percepută ca fiind "a Estului Europei"?
Aceasta este o construcție istorică și culturală, nu una teologică.
• În primul mileniu, Biserica era una și nedespărțită, iar centrele ei erau pentarhice: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Țările de Jos (Olanda) au fost evangelizate în acea perioadă (de pildă, de Sf. Willibrord și Sf. Bonifaciu) și erau în comuniune deplină cu restul Bisericii.
• După Marea Schismă (1054), și mai ales după jefuirea Constantinopolului de către cruciații occidentali (1204), ruptura s-a adâncit.
• Căderea Bizanțului (1453) și dominația otomană au izolat politic Ortodoxia. În timp ce Occidentul trecea prin Renaștere, Reformă, Iluminism și Revoluția Industrială, construindu-și o identitate culturală puternică, Ortodoxia a supraviețuit în Imperiul Otoman și în țările slave și românești, dezvoltând o identitate culturală distinctă.
• Astfel, Occidentul a ajuns să echivaleze "Europa" cu "Occidentul catolic/protestant", iar Ortodoxia a fost marginalizată ca un fenomen regional, "balcanic" sau "est-european". Este o eroare istorică pe care mulți occidentali o fac, confundând haina culturală a Ortodoxiei (bizantină, slavă, românească) cu esința ei universală (sobornicească).

Listă de arhaisme în cărțile de cult

Inistea — Thu, 23 Jul 2026 17:57:47 GMT

Apocrisiar

Inistea — Thu, 23 Jul 2026 17:57:39 GMT

Apocrisiarh

Inistea — Thu, 23 Jul 2026 17:50:09 GMT

Inistea a redenumit pagina Apocrisiarh în Apocrisiar nume corect

Virturea in viziunea Bisericii Ortodoxe

Inistea — Thu, 23 Jul 2026 08:32:45 GMT

Inistea a șters pagina Virturea in viziunea Bisericii Ortodoxe conținut integrat în art. Scara dumnezeiescului urcuș

Scara dumnezeiescului urcuș

Inistea — Thu, 23 Jul 2026 08:29:12 GMT

Cartea a treia -Despre Botez-Sfantul Vasile cel Mare

Radu Seu — Thu, 23 Jul 2026 06:49:20 GMT

Pagină nouă: Despre faptul că acela care a fost renăscut prin botez trebuie apoi să fie hrănit prin impărtăşirea cu Sfintele Taine 1. Prin harul Bunului Dumnezeu, am fost invăţaţi că...

Afișare diferențe

Sfântul Vasile cel Mare ÎMPOTRIVA LUI EUNOMIE-Cartea a doua -Despre Fiul

Radu Seu — Wed, 22 Jul 2026 09:55:45 GMT

Pagină nouă: Cartea a Il-a Despre Fiul î. Astfel, în discursurile sale despre Dumnezeu, [Eunomie] şi-a ticluit, după cât i-a stat în putere, blasfemiile sale împotriva Fiului lui Dumneze...

Afișare diferențe

Sfântul Vasile cel Mare ÎMPOTRIVA LUI EUNOMIE1 Cartea I

Radu Seu — Wed, 22 Jul 2026 09:19:42 GMT

Pagină nouă: 1. In clipa de faţă nu ar mai fi fost nevoie să cuvântăm, dacă toţi cei asupra cărora a fost invocat2 numele Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu s-ar fi...

Afișare diferențe

ÎMPOTRIVA LUI EUNOMIE

Radu Seu — Wed, 22 Jul 2026 09:15:30 GMT

Afișare diferențe

ÎMPOTRIVA LUI EUNOMIE

Radu Seu — Wed, 22 Jul 2026 09:13:47 GMT

Pagină nouă: Sfântul Vasile cel Mare - împotriva lui Eunomie. Terminologia trinitară, între lingvistică şi apofatism Preliminarii Antichitatea târzie a cunoscut o continuă confruntare p...

Afișare diferențe

Format:20 iulie

Inistea — Tue, 21 Jul 2026 12:20:27 GMT

Flavian al II-lea al Antiohiei

Inistea — Tue, 21 Jul 2026 12:18:41 GMT

Perspectivea Bisericii Ortodoxe: De ce Reforma a „tăiat” unitatea Tradiției

Radu Seu — Tue, 21 Jul 2026 10:02:13 GMT

Ilie I al Ierusalimului

Inistea — Tue, 21 Jul 2026 06:52:14 GMT

Format:20 iulie

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 21:32:59 GMT

Ilie I al Ierusalimului

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 21:28:23 GMT

20 iulie

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 21:22:49 GMT

‎Decese

Format:20 iulie

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 21:20:48 GMT

Ilie I al Ierusalimului

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 21:18:56 GMT

28 martie

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 10:24:26 GMT

‎Decese

Proterie al Alexandriei

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 10:22:05 GMT

Listă a patriarhilor Alexandriei

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 10:06:44 GMT

Proterie al Alexandriei

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 10:05:47 GMT

Pagină nouă: Sfântul sfințitul mucenic '''Proterie al Alexandriei''' (gr. Προτέριος Αλεξανδρείας), sau '''Proteriu''', a fost patriarh al Alexandriei...

Pagină nouă

Sfântul sfințitul mucenic '''Proterie al Alexandriei''' (gr. Προτέριος Αλεξανδρείας), sau '''Proteriu''', a fost [[patriarh]] al [[Alexandria|Alexandriei]] din noiembrie 451 și până la [[moartea]] sa [[Martir|martirică]], pe [[28 martie]] 457. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[28 februarie]].

==Viața și activitatea==

Ridicat la treapta [[Preoție|preoției]] de către Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], sfântul Proterie s-a remarcat prin credința sa neclintită, prin viața sa virtuoasă și prin râvna pentru apărarea învățăturii ortodoxe.

După moartea Sfântului Chiril, succesorul acestuia, [[Dioscor al Alexandriei]], a îmbrățișat învățătura ereticului [[Eutihie]] și a devenit principalul susținător al [[Monofizitism|monofizitismului]]. Deși Dioscor a încercat să-l atragă de partea sa prin promisiuni și favoruri, Proterie a rămas neclintit în mărturisirea credinței ortodoxe.

După condamnarea și depunerea lui Dioscor la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul al IV-lea Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451), Părinții [[Sinod Ecumenic|Sinodului]], împreună cu [[episcop]]ii și [[cler]]ul ortodox al Alexandriei, l-au ales pe Proterie [[arhiepiscop]] al Alexandriei. Însă alegerea sa a fost întâmpinată cu ostilitate de o mare parte a populației orașului, care rămăsese atașată lui Dioscor și învățăturii monofizite. Încă de la începutul păstoririi sale, Sfântul Proterie a fost nevoit să înfrunte răscoale și tulburări, pe care autoritățile imperiale le-au potolit cu mare greutate.

În acea vreme, Alexandria era principalul grânar al Imperiului Roman de Răsărit. Când răzvrătiții au amenințat că vor opri transportul grâului către [[Constantinopol]], împăratul Marcian a poruncit ca recoltele Egiptului să fie transportate la Pelusium, iar aprovizionarea Alexandriei să fie suspendată. Foametea care a urmat i-a silit pe locuitorii orașului să ceară mijlocirea propriului lor arhiepiscop. Sfântul Proterie s-a dus înaintea împăratului și, prin înțelepciunea și blândețea sa, a obținut revocarea edictului imperial și reluarea aprovizionării cetății.

Cu toate acestea, uneltirile monofiziților nu au încetat. Conducătorii lor erau [[preot]]ul Timotei Eluros („Pisica”) și [[diacon]]ul Petru Mongul, care fusese destituit de Sfântul Proterie și alungat din oraș din porunca împăratului.

Într-o noapte fără lună, Timotei Eluros s-a dus în pustie, unde viețuiau numeroși [[monah]]i. Deghizat și pretinzând că este un [[înger]] trimis de [[Dumnezeu]], le-a poruncit să rupă comuniunea cu arhiepiscopul Proterie și să ridice poporul împotriva lui. Unii monahi mai simpli, înșelați de această viclenie, au coborât în Alexandria și au stârnit o mare răscoală. Mulțimea a năvălit în biserica principală a cetății, i-a alungat pe clerici și l-a proclamat în mod necanonic pe Timotei drept arhiepiscop.

Guvernatorul militar l-a izgonit îndată pe impostor din oraș, dar această măsură nu a făcut decât să întețească și mai mult furia mulțimii.

Văzând tulburarea, Sfântul Proterie a părăsit pentru scurt timp cetatea. Pe drum însă i s-a arătat [[Proorocul Isaia|Sfântul Proroc Isaia]] și i-a spus: „Întoarce-te în cetate. Acolo te aștept ca să te primesc împreună cu mine.”

Înțelegând că i se vestește apropiatul martiriu, sfântul s-a întors fără șovăire.

În [[Săptămâna Patimilor|Joia Mare]], la [[28 martie]] 457, pe când săvârșea [[Dumnezeiasca Liturghie]] și se afla în [[Baptisteriu|baptisteriul]] bisericii Sfântul Chirin, răsculații au năvălit asupra lui. L-au ucis cu o cruzime nemaiauzită, spintecându-l cu trestii ascuțite împreună cu șase dintre însoțitorii săi. După aceea au târât trupul sfântului prin tot orașul, l-au mutilat, au aruncat o parte din el câinilor, iar restul l-au ars, împrăștiindu-i cenușa în bătaia vântului.

După această crimă, Timotei Eluros a ocupat în chip nelegiuit tronul Alexandriei. El a șters numele Sfântului Proterie din [[diptice]] și l-a înlocuit cu propriul său nume și cu cel al lui Dioscor. A persecutat fără încetare rudele și prietenii sfântului, i-a confiscat averea și a ars tronul patriarhal. Aceste evenimente au pecetluit ruptura definitivă dintre monofiziți și ortodocși și au marcat începutul îndelungatei despărțiri a Bisericii Alexandriei.

După moartea împăratului [[Marcian (împărat)|Marcian]], împăratul Leon I cel Mare a fost înștiințat despre uciderea Sfântului Proterie. El a poruncit ca Timotei Eluros să fie judecat de un sinod de episcopi. Acesta a fost depus din treapta arhierească, declarat nevrednic chiar de numele de creștin și trimis în exil (unele izvoare indică Gangra, iar altele Cherson). Cei care luaseră parte la uciderea sfântului au fost pedepsiți cu asprime prin închisoare, bătăi și alte pedepse prevăzute de lege.

În locul lui Timotei Eluros a fost ales și așezat pe tronul Alexandriei Sfântul Timotei Salofachiolul, un ierarh ortodox, prin care pacea și dreapta credință au fost restabilite pentru o vreme în Biserica Alexandriei.

Prin statornicia sa în apărarea hotărârilor Sinodului de la Calcedon și prin mucenicia sa, Sfântul Proterie rămâne unul dintre marii mărturisitori ai Ortodoxiei, iar sângele său a pecetluit pentru totdeauna lupta Bisericii împotriva monofizitismului.

{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Dioscor al Alexandriei|Dioscor I]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]]|
ani=451-457|
după=Timotei II Aelurus}}
{{end box}}
==Surse==
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
* Sinaxarul românesc din Mineiul pe luna februarie
* https://doxologia.ro/viata-sfantului-sfintit-mucenic-proterie-patriarhul-alexandriei

[[Categorie:Patriarhi ai Alexandriei]]

[[en:Proterius of Alexandria]]

Dioscor al Alexandriei

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 09:58:05 GMT

Proorocul Elisei

Inistea — Mon, 20 Jul 2026 08:34:37 GMT

Lepadarea de Satan in Taina Botezului

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 18:36:35 GMT

Lepadarea de Satan in Taina Botezului

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 18:32:25 GMT

Pagină nouă: . Condiția ontologică, nu vina personală Așa cum bine ați remarcat în gândirea dumneavoastră teologică, căderea protopărinților nu a transmis urmașilor o vinovăție j...

Pagină nouă

. Condiția ontologică, nu vina personală
Așa cum bine ați remarcat în gândirea dumneavoastră teologică, căderea protopărinților nu a transmis urmașilor o vinovăție juridică ereditară, ci o condiție ontologică: stricăciunea, suferința, patimile și, mai presus de toate, moartea. Pruncul se naște nevinovat personal, dar se naște într-o lume căzută, o lume care, în limbajul Sfântului Ioan Evanghelistul, este sub „stăpânirea celui rău” (1 Ioan 5:19) și unde domnește „principele acestei lumi” (Ioan 12:31). Armă principală a acestui „principe” nu este un pact semnat de mamă, ci moartea și corupția firii. Lepădarea de Satan este, așadar, o lepădare de regimul morții și al stricăciunii în care pruncul s-a născut în mod obiectiv, nu o acuzare a vreunei vină subiective.
2. Sensul cuvântului „lepădare” (apotaghi)
În greaca liturgică, termenul folosit este apotassomai (ἀποτάσσομαι), care are o rezonanță militară: înseamnă „a demisiona dintr-o armată”, „a depune armele unui stăpân pentru a trece de partea altuia”. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în Catehezele mistagogice, explică faptul că cel care se botează este ca un prizonier de război care este eliberat dintr-o cetate asediată. Pruncul nu a ales să fie „prizonier” al stricăciunii, dar s-a născut în teritoriul ocupat de ea. Lepădarea este actul prin care Biserica, prin naș, declară că acest copil nu va mai fi recrutat în armata morții, ci va fi încetățenit în Împărăția Vieții.
3. Transferul de stăpânire și rolul Nașului
Deoarece pruncul nu poate vorbi, Nașul (care este garantul credinței și membru matur al Trupului lui Hristos) rostește lepădarea în numele și pentru prunc. Acesta nu este un act magic, ci un act de solidaritate eclezială. Nașul spune: „Acest copil aparține acum lui Hristos, nu regimului de stricăciune al lumii căzute”. Este o preluare a responsabilității de a ghida copilul spre libertatea fiilor lui Dumnezeu, ferindu-l de a se atașa voluntar, pe măsură ce crește, de patimile și deșertăciunea lumii (care sunt „lucrurile lui Satan”).
4. Perspective patristice și duhovnicești
• Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că Botezul este o eliberare dintr-o tiranie. El nu spune că bebelușul este un „mic demon”, ci că firea umană are nevoie de un Medic pentru a fi vindecată de rana mortală a strămoșilor. Lepădarea este primul pas al acestui tratament: îndepărtarea cauzei care întreține boala.
• Pr. Prof. Dumitru Stăniloae explică faptul că Botezul este începutul îndumnezeirii (theosis). Pentru ca firea umană să fie deschisă harului necreat și să înceapă procesul de restaurare a chipului lui Dumnezeu, trebuie ruptă legătura cu sursa care o trage în jos, spre neant și descompunere. Lepădarea este „tăierea” acestei legături ontologice cu regimul căderii.
5. Ce mentalitate este aceasta?
Nu este o mentalitate superstițioasă, dualistă sau manicheistă (care ar vedea materia sau nașterea ca fiind rele în sine). Dimpotrivă, este o mentalitate profund realistă și triumfătoare:
• Realistă, pentru că recunoaște că lumea este bolnavă de moarte și că nimeni nu este imun la efectele căderii, indiferent cât de nevinovat este un prunc.
• Triumfătoare, pentru că lepădarea nu se face cu frică, ci cu autoritatea lui Hristos. Preotul suflă de trei ori peste prunc, semnificând alungarea duhurilor necurate și suflarea Duhului Sfânt, transformând actul nașterii naturale într-o naștere „din apă și din Duh” (Ioan 3:5).
În concluzie: Lepădarea de Satan la Botez nu este o etichetare a pruncului sau a mamei ca aparținând răului. Este o declarație de eliberare. Este momentul în care Biserica smulge pruncul din „curentul” istoric al stricăciunii și al morții și îl plasează în „curentul” haric al Învierii și al vieții veșnice. Este actul prin care se afirmă că Hristos a venit să distrugă moartea prin moartea Sa, iar Botezul este aplicarea personală a acestei victorii cosmice asupra firii umane, chiar de la începutul vieții.

Perspectivea Bisericii Ortodoxe: De ce Reforma a „tăiat” unitatea Tradiției

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 17:26:59 GMT

Pagină nouă: Perspectivea Bisericii Ortodoxe: De ce Reforma a „tăiat” unitatea Tradiției? Din punct de vedere ortodox, incoerența pe care o observați nu este un accident, ci consecința...

Pagină nouă

Perspectivea Bisericii Ortodoxe: De ce Reforma a „tăiat” unitatea Tradiției?
Din punct de vedere ortodox, incoerența pe care o observați nu este un accident, ci consecința logică a schimbării paradigmei de mântuire.
1. De la Ontologie la Juridic: Ortodoxia vede mântuirea ca îndumnezeire (theosis), un proces ontologic în care trupul și sufletul sunt vindecate și unite cu Hristos. Pentru ca acest lucru să se întâmple, asceza (postul, coborârea minții în inimă) este „medicamentul” necesar. Reforma, însă, a adoptat un model juridic (forensic) al justificării: omul este declarat „nevinovat” prin imputarea dreptății lui Hristos, nu neapărat vindecat ontologic în această viață. În acest cadru, asceza devine suspectă, fiind văzută ca o încercare de a „câștiga” mântuirea prin fapte, ceea ce anulează, în viziunea lor, harul.
2. Fragmentarea Sfântului Augustin: Biserica Ortodoxă observă că Reformatorii au făcut un „Augustin selectiv”. Au preluat doctrinele sale despre păcatul originar, harul irezistibil și predestinație, dar au ignorat sau au respins contextul în care Augustin le-a dezvoltat: un episcop profund monahal, care credea în realismul sacramental (prezența reală a lui Hristos în Euharistie), în valoarea ascezei și în viziunea contemplativă a lui Dumnezeu. Ortodoxia consideră că Augustin a fost „smuls” din matca sa orientală și patristică și reinterpretat prin prisma scolasticii medievale târzii, pe care Reforma a moștenit-o și a radicalizat-o.
3. Imposibilitatea separării Tainelor de Asceză: Părinții ortodocși (ex. Sf. Ioan Scărarul, Sf. Grigorie Palama, Pr. Dumitru Stăniloae) arată că Tainele nu sunt ritualuri magice sau juridice, ci întâlniri vii cu Hristos, care necesită o pregătire a „vasului” (omul întreg). A accepta Botezul și Împărtășania ca „semne”, dar a respinge asceza și teologia energilor necreate, înseamnă a goli Tainele de conținutul lor ontologic. După cum notează Vladimir Lossky, atunci când raționalismul occidental a separat dogma de experiența mistică, a pierdut capacitatea de a înțelege cum harul lucrează în creatură fără a absorbi esența lui Dumnezeu.
________________________________________
II. Perspectivea Teologiei Reformate: Logica internă a selecției
Pentru a înțelege de ce Reforma a procedat astfel, trebuie să intrăm în logica ei internă. Reformatorii nu considerau că „omit” ceva esențial, ci că curăță Biserica de adăugiri umane. Iată argumentele lor specifice pentru punctele dumneavoastră:
1. De ce acceptă Botezul și Împărtășania, dar nu „Tradiția” în ansamblu? Reformatorii nu acceptă aceste Taine pentru că vin din Sfânta Tradiție patristică, ci doar pentru că consideră că sunt poruncite explicit în Scriptură (Sola Scriptura). Totuși, ei le redefinesc radical: Botezul devine un „semn și pecete a legământului” (nu neapărat o regenerare ontologică instantanee), iar Împărtășania este o „prezență spirituală” (la Calvin) sau un memorial (la Zwingli), respingând cu fermitate ideea că pâinea și vinul devin purtătoare de Har în mod ontologic sau că prin ele are loc îndumnezeirea.
2. Respingerea Teologiei Sf. Grigorie Palama (Distincția Esență-Energii): Teologia reformată (mai ales cea calvină, dezvoltată de teologi ca Franciscus Junius sau mai târziu în scolastica reformată) pune un accent absolut pe Simplitatea Divină (Dumnezeu nu este compus din părți, iar atributele Sale sunt identice cu Esența Sa). Pentru un teolog reformat, distincția palamită dintre Esența necunoscută și Energiile necreate este văzută ca o încălcare a simplității divine, riscând să introducă o „divizare” în Dumnezeu sau să facă din energie o creatură. Prin urmare, ei resping isihasmul nu doar din ignoranță, ci dintr-o axiomă metafizică diferită.
3. Asceza și „Libertatea Creștină”: Reforma a reacționat violent împotriva abuzurilor monahismului medieval și a ideii de „merit”. Pentru ei, impunerea postului, a metaniilor sau a tehnicilor de respirație este o încălcare a libertății creștine și o revenire la „sclavia legii” (Galateni 4). Calvin, în Instituțiile Religiei Creștine, admite postul, dar doar ca un mijloc ocazional de umilință, niciodată ca o practică regulată care ar avea o valoare spirituală intrinsecă sau care ar „pregăti” pe cineva pentru har. Scopul vieții creștine nu este retragerea și „coborârea minții în inimă” prin metode specifice, ci sfințirea în vocația zilnică (familie, muncă, cetate), prin ascultarea Cuvântului.
4. Paradoxul Augustinian: Reformatorii (în special Calvin) îl numeau pe Augustin „cel mai bun și mai credincios martor al antichității”. Totuși, ei au operat o distincție: au preluat „Augustinul harului” (împotriva lui Pelagius), dar au respins „Augustinul sacramental și monahal”, considerând că acesta din urmă a fost corupt de Biserica Romană medievală. Ei nu vedeau o contradicție, ci credeau că ei erau adevărații moștenitori ai Augustinului, curățindu-l de „zgura” medievală. Faptul că Augustin era monah și contemplațiune nu era negat, dar era considerat o aplicație istorică specifică, nu o dogmă obligatorie pentru Biserică.
________________________________________
III. Sinteza și Răspunsul Ortodox la Această „Selecție”
Dilema pe care o ridicați este, în esență, cea a unității organice a Adevărului.
Părintele Dumitru Stăniloae explică magistral acest lucru: în Ortodoxie, dogma, mistică și morală sunt indisolubile. Nu poți avea o dogmă corectă despre Împărtășanie dacă nu ai o înțelegere corectă despre cum harul (energia necreată) se unește cu firea umană fără a o absorbi. Dacă respingi distincția esență-energii (cum face Reforma), atunci Euharistia devine fie un simbol gol (Zwingli), fie un mister irațional (Luther), pierzându-se înțelegerea patristică a îndumnezeirii prin participare.
Cât despre Sfântul Augustin, Părinții ortodocși moderni (inclusiv Stăniloae și Lossky) recunosc măreția sa, dar subliniază că Occidentul i-a exagerat anumite accente (păcatul originar ca vinovăție ereditară, în loc de boală ontologică; harul ca forță coercitivă, nu ca cooperare sinergică). Reforma a preluat aceste accente exagerate și le-a transformat în sistem, tăind rădăcina răsăriteană, mistică și liturgică, a aceluiași Augustin.
Concluzie practică pentru căutarea dumneavoastră: Motivul pentru care teologia reformată nu acordă importanță acestor 5 puncte nu este neapărat o „uitare” accidentală, ci o alegere paradigmatică. Ei au schimbat întrebarea fundamentală de la „Cum este vindecată și îndumnezeită firea umană?” (Ortodoxie) la „Cum pot fi sigur că sunt justificat în fața lui Dumnezeu?” (Reforma). Odată schimbată întrebarea, răspunsurile (asceza, isihasmul, teologia energiilor) devin, în sistemul lor, irelevante sau chiar periculoase.
Ortodoxia răspunde că nu poți păstra „recipientul” (Tainele) dacă arunci „conținutul” (viața în Duhul Sfânt, asceza și vederea Luminii Necreate), deoarece, fără acesta din urmă, recipientul se usucă și devine un simplu ritual intelectual sau moral, exact cum au și evoluat, în timp, multe confesiuni protestante.

Postul, Privegherea, Rugăciunea in Gandirea Sfantului Grigorie Palama

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 17:13:27 GMT

Pagină nouă: Treimea darurilor duhovnicești (Postul, Privegherea, Rugăciunea) și teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama Ideea centrală: Mântuirea și îndumnezeirea omului nu se...

Pagină nouă

Treimea darurilor duhovnicești (Postul, Privegherea, Rugăciunea) și teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama Ideea centrală: Mântuirea și îndumnezeirea omului nu se realizează prin separarea sau mortificarea trupului (viziune platonică), ci prin transfigurarea și unirea întregii ființe (trup și suflet) cu Harul lui Dumnezeu, prin asceză și rugăciune minții.
________________________________________
1. POSTUL – Temeiul și scopul său duhovnicesc
Textul subliniază că postul nu este o simplă dietă sau o regulă alimentară, ci o virtute complexă, cu rădăcini în Rai (porunca dată lui Adam).
• Legătura cu Rugăciunea: Postul înfrânează trupul (patimile trupești), iar rugăciunea îmblânzește sufletul (gândurile și patimile sufletești). Împreună, ele alungă demonii (în special pe cel al lăcomiei).
• Postul simțurilor: Adevăratul post nu înseamnă doar abținerea de la mâncare, ci postul de rele. Dacă omul postește alimentar, dar își hrănește ochii cu curvie, auzul cu clevetiri și mintea cu mânie, postul este inutil.
• Atmosfera duhovnicească: Postul trebuie însoțit de inimă înfrântă, smerenie și căință. Un post ținut din mândrie sau slavă deșartă (ca al fariseului) sau un post lipsit de dragoste și însoțit de ură este considerat „demonic” (căci și demonii nu mănâncă, dar sunt plini de răutate).
• Măsura și eliberarea de materialism: Hrana cu măsură (ajunarea moderată) are un dublu scop: menține sănătatea trupească și, mai ales, eliberează mintea de dependența de cele materiale, amintindu-i omului că nu hrana îi ține de viață, ci Harul lui Dumnezeu.
2. PRIVEGHEREA – Lupta de noapte pentru curățirea minții
Privegherea este prezentată ca o practică esențială a monahismului și a ascezei, avându-L ca model suprem pe Însuși Mântuitorul Hristos.
• Efectele privegherii: Domolește patimile trupești, aduce străpungerea inimii, alungă gândurile rele și pregătește mintea pentru contemplație.
• Experiența Sfântului Grigorie Palama: Textul demonstrează că Palama nu a fost un teolog de cabinet, ci un „bătrân” cu o trăire profundă. Asceza sa severă (privegheri prelungite, izolare, tăcere) a dus la curățirea minții și la vederea Luminii Necreate (experiența de la Sfânta Mănăstire a Marii Lavre). Aceasta îi dă autoritatea de a apăra isihasmul în fața criticilor raționaliști.
3. RUGĂCIUNEA și Controversa Isihastă (Palamas vs. Varlaam)
Aceasta este partea centrală și cea mai densă teologic a textului, care apără tradiția ortodoxă a rugăciunii minții împotriva influențelor filosofice greșite.
A. Metoda psihotehnică a Sfântul Nichifor Stithatul
Pentru începătorii care au mintea extrem de împrăștiată, Sfântul Nichifor a recomandat o metodă de concentrare: sincronizarea rugăciunii („Doamne Iisuse Hristoase...”) cu respirația, pentru a ajuta mintea să „coboare” în inimă.
• Varlaam a criticat violent această metodă, numindu-i pe isihaști „omfalopsihi” (cei ce își privesc buricul), considerând că mintea trebuie să evadeze din trup pentru a se uni cu Dumnezeu.
B. Răspunsul teologic al Sfântului Grigorie Palama
Palamas demontează erorile lui Varlaam (care avea o viziune platonică, considerând trupul o închisoare a sufletului) și stabilește dogmele ortodoxe ale rugăciunii:
1. Trupul nu este rău: Rău este gândul trupesc (păcătos), nu trupul în sine. Trupul a fost creat de Dumnezeu și va fi îndumnezeit (precum Sfintele Moaște).
2. Inima – centrul ființei: Sufletul și trupul sunt unit. Inima este „organul” firesc al minții (al intelectului). Mintea, împrăștiată prin simțuri în lumea exterioară, trebuie să se reîntoarcă în inimă pentru a se uni cu Dumnezeu.
3. Esență și Energii: Esența minții rămâne în inimă, dar energiile ei se pot împrăștia. Rugăciunea minții înseamnă adunarea energiilor minții înăuntrul inimii.
4. Rolul durerii trupești (tactile): Postul și privegherea produc o „durere tactilă” benefică. Această suferință trupească produce străpungerea inimii și lacrimile pocăinței, care curăță sufletul. Harul coboară din suflet în trup, sfințind toată ființa.
5. Adevărata Nepătimire: Spre deosebire de stoici sau de Varlaam, care voiau mortificarea (uciderea) laturii simțitoare a sufletului, Ortodoxia învață că nepătimirea înseamnă transfigurarea ei. Energiile sufletești (mânia, dorința) nu sunt anulate, ci redirectate de la cele pământești către dragostea și dorul de Dumnezeu.
________________________________________
💡 IDEILE FORȚĂ DE RETINUT (Concluzii)
1. Viziunea holistică (psihosomatică) a Ortodoxiei: Omul este o unitate de trup și suflet. Mântuirea și îndumnezeirea nu se fac prin trup (prin ignorarea lui), ci cu trupul. Trupul devine purtător de Har și vas al Duhului Sfânt.
2. Postul ca stare de veghe a simțurilor: Valoarea postului nu stă în numărul caloriilor sau în tipul de mâncare, ci în oprirea „ferestrelor” (văzului, auzului) de la păcat și în cultivarea smereniei. Fără smerenie, asceza devine demonică.
3. Teologia experienței vs. Teologia raționalistă: Sfântul Grigorie Palama câștigă disputa cu Varlaam nu prin logică filozofică, ci pentru că vorbește din experiență directă (vederea Luminii Necreate). Varlaam judeca după standardele filozofiei păgâne (platonice), în timp ce Palama exprima adevărul revelat și trăit de Sfinții Părinți.
4. Scopul suprem: Coborârea minții în inimă: Toate eforturile ascetice (postul, privegherea, metaniile, metoda de respirație pentru începători) au un singur scop: oprirea risipirii minții în lumea exterioară, adunarea ei în inimă și unirea neîncetată cu Dumnezeu prin rugăciune.
5. Universalitatea ascezei: Deși isihasmul este calea monahilor, principiile (trezvia, postul cu măsură, rugăciunea din inimă, lepădarea de grija lumii/mamona) sunt obligatorii pentru orice creștin care dorește să se mântuiască și să trăiască înaintea Feței lui Dumnezeu.

Sfântul Vasile cel Mare -Cuvantarea a treia despre Rai

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:36:07 GMT

Pagină nouă: Sfântul Vasile cel Mare D E SP R E RAI* Cuvântarea a treia 1. „Şi a sădit Dumnezeu rai în Eden, înspre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care l-a plăsmuit.”1 S...

Pagină nouă

Sfântul Vasile cel Mare
D E SP R E RAI*
Cuvântarea a treia
1. „Şi a sădit Dumnezeu rai în Eden, înspre răsărit, şi l-a aşezat
acolo pe omul pe care l-a plăsmuit.”1 Să cugetăm, [toţi cei care]
ascultăm, la răsadul vrednic de Dumnezeu, [demn] de [a fi aşezat]
în rai şi potrivit cu iubirea de frumuseţe a unui astfel de măreţ
Făurar. In cele de mai sus se spune: „Să odrăslească pământul iarbă
verde şi pom roditor care dă sămânţă! Şi s-a făcut aşa”2. Tot acolo
însă se spune iarăşi: „Şi a răsădit Dumnezeu rai în Eden1". Astfel,
raiul era plin de pomi obişnuiţi, care îşi aveau fiecare propria alcătuire
chiar de când s-au ivit şi nu aveau nevoie de o răsădire specială
cum se va petrece, mai apoi, cu pomii care vor răsări din nou. Aceşti
[pomi] au răsărit acum de la sine din pământ, fiecare fiind deosebit,
atât în ceea ce priveşte înfăţişarea, cât şi gustul [fructelor]. Mai
târziu însă au fost aşezate în rai, cu aleasă pricepere, de către Dumnezeu,
felurite alte soiuri de răsaduri, precum însăşi Scriptura ne
arată cu limpezime.
2. „Şi, spune [Scriptura], a făcut Dumnezeu să răsară din pământ
tot felul de pomi plăcuţi vederii şi buni de mâncat.”4 Astfel că,
după cum omul s-a învrednicit de o plăsmuire specială faţă de restul
vieţuitoarelor, tot astfel Dumnezeu a voit ca sălaşul omului să fie o
lucrare făcută de propria Sa mână: i s-a ales un loc cât se poate de
Traducerea de faţă este realizată după ediţia J.P. Migne, Patrología Graeca, voi. 30,
col. 61-71.
1 Fac. 2, 8.
2 Fac. 1,11.
3 După cum este şi firesc, pasajele biblice au fost traduse, cu fidelitate, urmând textul
oferit de Sfântul Vasile.
A Fac. 2, 9.
3 4 0 Sf . Vasile cel Mare
potrivit, aflat mai presus de întreaga făptură şi, din pricina înălţimii,
neatins de vreo umbră, minunat pentru privire, sigur în privinţa
aşezării, luminos, superior faţă de toate, strălucind mai mult decât
toate stelele răsăritului, mai străveziu decât aerul care le înconjoară
şi având în toate anotimpurile o temperatură potrivită şi foarte
plăcută. Aşadar, acolo a sădit Dumnezeu paradisul, acolo unde nu
este vânt puternic, nici neorânduială a anotimpurilor, nici grindină,
nici incendii, nici furtuni, nici fulgere, nici îngheţuri de iarnă, nici
umezeală primăvăratică, nici arşiţă de vară ori secetă de toamnă; ci
o temperatură plăcută şi o armonie a anotimpurilor, fiecare fiind
împodobit cu propria frumuseţe şi fară [a avea vreo teamă] de uneltirile
vecinilor5. Căldura nu face ca florile primăvăratice să răsară
înainte de vremea menită lor şi astfel să se veştejească, nici fructele
văratice şi tomnatice nu sunt arse adesea de neorânduielile aerului
şi nu se usucă, nimicindu-se prin cădere. în acest loc toate anotimpurile
dănţuiesc ca într-o horă, fiecare cu celălalt, fiecare la locul
rânduit, aducându-şi propriile daruri şi fară să se vatăme unul pe
altul. Acel pământ este moale şi gras şi izvorăşte de peste tot miere
şi lapte, rodind toate fructele bune de mâncat şi fiind adăpat de
râuri aducătoare de rod. Apele sunt desfătătoare şi dulci, scânteietoare
şi străvezii, aducând multă încântare privirii, însă dăruind mai
mult folos decât desfătare.
3. Aşadar, mai întâi a fost zidit locul demn să primească răsadurile
lui Dumnezeu ", Mai apoi, Domnul a sădit în acesta feluriţi şi
frumoşi arbori, plini de farmec pentru privire, şi i-a dăruit omului o
desfătare mai presus de fire. Cum să nu fi se înfăţişeze, cu limpezime,
vederii patria din care ai fost izgonit, ca să te îndurerezi îndeajuns
pentru această pierdere, şi cum să nu-ţi reaminteşti, măcar
acum târziu, de surghiunul tău? Şi cum să nu te întorci către acele
statornice şi încântătoare bunătăţi, neamestecate câtuşi de puţin cu
răutăţi şi cu întristări?
4. Bineînţeles, sunt şi aici [pe pământ] pajişti înflorite, preafrumoase
la privit, însă acelea [ale raiului], precum îşi închipuie
5 Probabil se face aluzie la faptul că fiecare anotimp îşi păstra specificul şi intervalul
determinat. Vremea era armonioasă şi previzibilă.
Oamenii. Se cuvine amintit că omul este numit „răsad, plantă cerească” de către
Platon în dialogul Timaios.
D espre Rai 341
mintea, erau peste măsură de fermecătoare. Oare cum a ajuns trandafirul
să fie învăluit de spini, având îngemănate dezgustul şi desfătarea?
De altfel mărturisim cu toţii că toate desfătările acestei vieţi
sunt amestecate cu întristări. Căci niciuna dintre bunătăţile omeneşti
nu este curată, ci fiecare mângâiere omenească îndată se şi însoţeşte
cu amărăciunea: nunta cu văduvia, creşterea copiilor cu
grija, bucuria de a-i avea cu [teama] de a-i pierde, gloria cu defăimarea,
voluptatea cu paralizia [trupului], sănătatea cu boala. Trandafirul
este înflorit, însă pe mine mă umple de întristare: de fiecare
dată când privesc floarea, îmi aduc aminte de păcatul meu, din pricina
căruia pământul a fost osândit să-mi răsară spini şi scaieţi7. Şi
aici farmecul florilor primăvăratice dăinuie atât de puţină vreme,
încât, abia dorindu-Ie noi, că ele s-au şi stins. Nici nu le-am cules
bine, că se şi veştejesc în mâinile noastre. în vreme ce [aici] floarea
este pieritoare, acolo 4 nu străluceşte numai puţină vreme, ci este
netrecătoare şi îşi păstrează un farmec veşnic şi o bucurie fără de
sfârşit. De aroma ei plăcută nu te saturi vreodată, fiindcă aceasta
scânteiază necontenit. Nu o vatămă nici vânturi aprige, nici nu o
nimiceşte potolirea tuturor vânturilor, nici îngheţul nu o înăbuşă,
nici soarele nu o pârjoleşte. Dimpotrivă, vânturile cumpănite îi
dăruiesc o adiere lină şi îmbietoare care suflă domol şi mătăsos,
păstrându-şi de-a lungul vremii un farmec necontenit şi neveştejit.
5. Splendoarea arborilor este vrednică şi ea de arta şi de răsadurile
Creatorului. Unii sunt pentru vreascuri, alţii nişte arbuşti,
unii cu un singur trunchi, alţii cu multe ramuri, unii cu coroană
înaltă, alţii plini de flori, unii cu frunze căzătoare, alţii veşnic înfrunziţi,
unii goi [de flori], alţii mereu înfloriţi, unii roditori, alţii
lipsiţi de fructe. Unii sunt folosiţi pentru felurite trebuinţe, alţii
pentru desfătare. Toţi se deosebesc prin mărime şi frumuseţe, prin
umbra lăsată de ramuri, prin frunzişul coroanei, unii încărcaţi de
roade, alţii împlinind o altă trebuinţă pe lângă desfătare, totul fără
pic de pizmă între ei, însă - [adaug] din nou - folosul lor este mai
mare decât încântarea.
7 Fac. 3 ,18.
8 In paradis.
342 Sf. Vasile cel M are
6. Ce fel de cuvinte ar fi în stare să zugrăvească acea desfătare
mai presus de fire? Dacă ar asemăna cineva cele de aici cu cele de
acolo, mai curând ar jigni [raiul] prin această comparaţie, fiindcă ţi
s-ar dezvălui evidenţa [faptului] din această imagine. Aceasta
pentru că imaginea păleşte de departe faţă de adevărul prototipului.
Toate sunt desăvârşite, toate se împlinesc la vremea lor, nu crescând
câte puţin - căci nu se dezvoltă pornind de la floare şi ajungând
la deplinătatea lor ci chiar de la naştere [fiecare] este însoţit
de propria deplinătate şi de o desăvârşire firească, nu pricinuită de
mâna omului.
7. Acolo se află şi toate soiurile de păsări, cu aripi înflorate,
dăruind celor ce privesc o încântare uimitoare prin ciripitul glasurilor;
astfel încât orice om înzestrat cu simţire se desfată strălucit de
cele văzute şi auzite: acum atingând pe unele, acum simţind parfumul
altora, acum gustând din celelalte. Alături de păsări sunt şi felurite
vieţuitoare de pe pământ, toate blânde, toate trăind paşnic împreună şi
fiind foarte lesne de vorbit cu ele şi de înţeles ceea ce grăiesc9.
în acea vreme şarpele nu era înspăimântător, ci blajin şi potolit;
nu se târa învăluitor şi fioros pe faţa pământului, ci mergea drept şi
în picioare10. De asemenea, şi celelalte vieţuitoare necuvântătoare1'
erau blânde, în vreme ce acum sunt întru totul sălbatice şi nedomolite.
Acolo l-a aşezat Dumnezeu pe omul creat de El. L-a creat
în alt loc şi l-a adus în acesta.
Căci, precum Dumnezeu a creat mai întâi luminătorii şi i-a
aşezat pe firmament12, tot astfel l-a plăsmuit şi pe om din tină şi
pământ, iar mai apoi l-a aşezat în paradis13. Ia aminte însă că nu
spune: „L-a creat14”, ci: „L-a plăsmuit15”. Căci ceea ce a creat este
9 Este dificil de crezut că Sfântul Vasile ar fi susţinut această concepţie. Şi această idee
a contribuit la punerea sub semnul îndoielii a autenticităţii operei de faţă.
Cf. Fac. 3,14.
11 Literal: „Lipsite de raţiune”.
sî Fac. 1,16.
13 Fac. 2,15.
1 ’ ETToÎTjaEV - de la Troietu, aici cu sensul de „a crea din nimic”.
15 "EiTÂaaev - de la itAdaoa) - „a modela, a plăsmui dintr-o materie deja creată”.
D e sp r e Ra i 343
după chip, aşadar necorporal, iar ceea ce este necorporal nu este
nici circumscris de vreun loc. Aşadar, ceea ce este creat se uneşte,
cu necesitate, cu cel care a fost plăsmuit, adică duhul cu trupul. Se
cuvine ca lucrurile care alcătuiesc o unitate să existe împreună16;
deşi, mai întâi, [ne este înfăţişat] locul trupului, iar sufletul este
circumscris de acelaşi loc [ca al trupului], fiindcă starea17 firească [a
sufletului aflat] în relaţie cu trupul este aceea de întrepătrundere
reciprocă. Aceasta nu are loc din pricina unei înrudiri fireşti a lor, ci
datorită naturii spirituale18.
Oare te-am înveselit prin istorisirea desfătărilor paradisului, sau
mai mult te-am mâhnit prin comparaţia [între rai] şi cele stricăcioase?
Căci, în primul rând, cugetarea ta se îndreaptă către cele
înalte şi mai presus de lume, către cei ce-şi au cetăţenia în ceruri19 şi
către ceea ce este demn de contemplat în cer, gândindu-se la
făgăduinţe şi căutând să audă despre bunurile cele făgăduite nouă:
„Cele pe care nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici
la inima omului nu s-au suit"20. Deci, cum le vom istorisi pe acestea
dacă ochiul nu Ie-a văzut? Iar dacă urechea nu le-a auzit, cum să ţi
le înfăţişez? Şi dacă la inima omului nu s-au suit, în ce chip să Ie
cuprindă mintea noastră? Aşadar, să înlăturăm cele trupeşti şi să le
căutăm pe cele spirituale. Precum în Lege erau şi unele lucruri
sensibile21, dar care alcătuiau o preînchipuire a celor inteligibile, tot
aşa să ne închipuim paradisul în mod material, însă şi în chip
alegoric şi spiritual. >yA răsădit Dumnezeu paradis în Eden înspre
răsărit". Se trec sub tăcere numele plantelor, însă ne este înfăţişat
cu limpezime locul în care au fost sădite. [Acest] loc înseamnă „în
desfătare”, deoarece Eden se tâlcuieşte „desfătare”22.
16 Şi concomitent. Aşadar, trupul şi sufletul sunt create în acelaşi timp - afirmaţie
fundamentală pentru antropologia creştină.
27 Termenul e£,i<; are sensul de „condiţie, dispoziţie sau stare permanentă”.
18 Sufletul este, aşadar, capabil să pătrundă şi să spiritualizeze întregul trup. Distincţia
fundamentală a teologiei creştine nu este între material şi spiritual, ci între creat şi
necreat.
19 Fiiip. 3, 20.
20 x-i
j Cor. 2, 9.
21 Care cad sub simţuri. Se vorbeşte aici nu atât de interpretarea alegorică a Legii, cât de
caracterul ei tipologic.
22 In limba ebraică, Eden înseamnă „desfătare, plăcere”.
344 Sf. Vasile cel Mare
8. Aşadar, numeşte oare [Scriptura] desfâtare cele care pătrund
prin gură în pântece şi al căror sfârşit este nimicirea23? Ne-a dăruit
Dumnezeu o desfătare care piere? Şi acesta să fie darul lui Dumnezeu
pentru om, ghiftuirea stomacului, tihna cărnii şi voluptatea care aduce
moleşirea? Dar a grăi astfel de lucruri este lipsit de evlavie. Trupul se
îngraşă peste măsură, iar sufletul care sălăşluieşte în el, cufundat în
potopul de mâncăruri, cade lesne pradă destrăbălării, trufiei hulitoare
şi tuturor celor ce le însoţesc pe acestea şi nu pot fi grăite. Astfel,
[trupul] este foarte uşor înclinat către săvârşirea oricărui păcat.
9. Aşadar, trebuie să cugetăm o desfătare de alt fel, demnă de
Dumnezeu şi care să fie potrivită răsadurilor lui Dumnezeu, [o
desfătare] care trebuie înţeleasă în chip raţional. Prin urmare, ce
desfătare li s-ar cuveni sfinţilor? Ascultă-1 pe cel care grăieşte:
„Desfateazâ-te întru Domnul şi dăruieşte-I dorinţele inimii fa/e”24.
10. Astfel, de vreme ce felurimea virtuţilor este nemărginită, iar
frumuseţea cu neputinţă de cuprins, de vreme ce îşi ia începutul din
înţelepciunea cea cu multe chipuri a lui Dumnezeu, de aceea a fost
scris că „Dumnezeu a sădit paradis’9 nu „către răsărit”, ci „către părţile
răsăritului25”. Căci fiecare dintre răsadurile plantate de Dumnezeu
îşi răspândeau frumuseţea şi străluceau în propria lumină a
virtuţii26. Acolo „şuvoaiele fluviului înveselesc cetatea lui Dumnezeu”
27. Acel loc mai este numit „valea desfătării’28, cea care
hrăneşte şi face să crească frumuseţile acelor răsaduri spirituale.
Această apă, în cele înfăţişate în continuare de către Scriptură, este
numită ,fluviul care izvorăşte din Eden şi udo paradisul”29. Aşa cum a
fost scris mai sus, mai întâi a fost dusă la îndeplinire creaţia lumii, şi
23 Literal: „Latrina" - limbajui patristic este foarte direct şi adeseori frust.
* Ps. 36, 4.
25 în limba greacă se foloseşte aici pluralul substantivului „răsărit” - „răsărituri”
(dvcrroÂdi;).
16 De fapt, nenumăratele saduri dumnezeieşti din paradis închipuiau virtuţile prin care
sufletul se uneşte cu Dumnezeu.
27 Ps. 45, 4.
28 Ps. 35, 8.
29 Fac. 2 , 10.
D e sp r e Rai 345
mai apoi a fost primit [în ea] omul, el care este mai presus de
aceasta în autoritate şi stăpânire. Acum însă, dimpotrivă, a fost
plăsmuit mai întâi omul, şi mai apoi răsădit paradisul. Aceasta din
următoarele pricini: ca să se desăvârşească [zidirea] casei şi să intre
de îndată în ea stăpânul casei; aşa încât zidirea să nu fie sărăcăcioasă
şi abia pe urmă să fie dăruită cu tot belşugul. Insă aici,
dăruindu-i [omului] o desăvârşire izvorâtă din propăşirea lui, Dumnezeu
a zidit şi i-a rânduit loc3° în altă parte, adică în paradis.
Aceasta pentru a pricepe, din compararea amândurora, deosebirea
dintre viaţa din afară şi rânduiala vieţuirii proprii paradisului; şi ca,
prin această deosebire, să recunoască superioritatea acestui loc şi să
se teamă de pedeapsa căderii din acesta.
11. Iar ca să înţelegi [cum omul este] răsadul cel vrednic de
mâna şi de lucrarea Iui Dumnezeu, aminteşte-ţi ceea ce a fost spus
de către Domnul în Evanghelie, că „voi sunteţi mlădiţele şi Tatăl
Meu este lucrătorul”3', aşadar, e limpede că au fost sădite de EI
însuşi. Şi cei care au fost sădiţi în casa Domnului sunt din aceeaşi
mlădiţă, precum este scris: J n curţile Dumnezeului nostru vor înflori”
32. Acelaşi lucru şi la prorocul: „Eu am sădit vie purtătoare de
rod, în întregime adevărată”53. Să îndrăznească a grăi şi [Apostolul]
Pavel, următorul lui Hristos: „Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu;
suntem ogorul cultivat de Dumnezeu [...] Eu am sădit, Apolo a
udat, însă Dumnezeu a făcut să crească”34* Iar cel drept este asemănat
de David cu un pom răsădit lângă şuvoaiele apelor, „care îşi va
da rodul la vremea sa şi ale cărui frunze nu vor cădea”35. Şi iarăşi:
„Dreptul ca finicuP6 va înflori'37] şi: „Via din Egipt ai strămutat-o;
neamuri ai smuls şi ai răsădit-o”3*.
30 Literal: „L-a colonizat”.
In. 15,1.
51 Ps. 91,13.
33 Ier. 2 , 21.
341 Cor. 3, 9, 6.
35 Ps. 1,3 .
3'f Palmier, curmal.
' 7 Ps. 91,12.
38 Ps. 79, 6.
346 Sf . Vasile cel Mare
Străduieşte-te acum ca prin aceste învăţături să-ţi zugrăveşti în
minte acel paradis şi să ajungi chiar până la strălucirea luminii
dumnezeieşti, acolo unde răsare lumina cunoaşterii şi unde a fost
răsădit paradisul desfătării. Chiar dacă cugeţi acel loc în chip
corporal, totuşi el este potrivit pentru a-i primi pe sfinţi. [Acolo] vor
străluci aceia care au vieţuit săvârşind fapte bune pe pământ,
bucurându-se de harul lui Dumnezeu, de răsplată potrivit vredniciei
lor, ca şi de adevărata şi fericita desfătare. Aşadar, poate că nu vei
greşi întru nimic prin această fericită asemănare a aceluia.
12. Acolo au rădăcinile înfipte statornic puterile cele bune,
săvârşitorii celor sfinte, cărora le-a fost încredinţat omul tie curând
născut, cel care avea nevoie de nenumărate exercitări [în virtute] în
vederea desăvârşirii. în acel [Ioc] este ceata sfinţilor, răsăritul luminii,
desfatarea sufletului; acolo l-a aşezat Dumnezeu pe om. Aşadar,
dacă eşti trupesc, ai drept însemnată călăuză a desfătării sensibile
acel paradis material şi preadulcea îmbuibare. Zoreşte-te către
acestea39, de vreme ce acolo vei afla un belşug nesecat al desfătării!
Iar dacă eşti duhovnicesc şi cugeţi la cele ce sunt mai presus de
trupeştile desfătări, înalţă-ţi gândirea către frumuseţea îngerilor şi
înţelege care sunt roadele dreptăţii care se află în acestea. Contemplă
fluviul lui Dumnezeu cel preaplin de ape, „ale cărui şuvoaie
înveselesc cetatea lui Dumnezeu” 0, „al cărei artizan şi meşter este
Dumnezeu 4\ Prin acea cetate curge fluviul care izvorăşte din Eden
şi udă paradisul. Toate acestea să le înţelegi prin cugetare şi să-L
slăveşti pe Creatorul unora ca acestea, Care a făcut atâtea şi aşa de
bune lucruri din pricina ta şi pentru desfatarea ta şi Care te va învrednici
de o asemenea cinstire dacă îţi îndrepţi mereu către El
mintea şi înţelegi de către Cine şi cu ce scop am fost aduşi la fiinţă.
Lui fie slava în vecii vecilor. Amin.
39 Sfântul Vasile adresează aici un îndemn ironic.
40 Ps. 25, 4.
41 Evr. n, 10.

Sfântul Vasile cel Mare DESPRE ORIGINEA OMULUI-Cuvantarea II-a

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:33:14 GMT

Pagină nouă: înţeleptul Solomon, care „nu era instruit în cuvântările convingătoare ale înţelepciunii [lumeşti]"82, ci în învăţăturile Duhului Celui Sfânt, mărind pe om în ce...

Afișare diferențe

Sfântul Vasile cel Mare DESPRE ORIGINEA OMULUI-Cuvantarea I

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:31:09 GMT

Pagină nouă: Cuvântarea întâi Despre [crearea] „după chip” 1. Purced să-mi împlinesc o mai veche datorie, a cărei înfăptuire [am tot amânat-o], nu din pricina unei rele voinţe, c...

Afișare diferențe

OMILIA Sfantului Vasile cel Mare-LA PSALMUL CXIV

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:12:12 GMT

Pagină nouă: Aţi venit foarte devreme, încă de la miezul nopţii, în acest sfânt mormânt al mucenicilor, ca să îmblânziţi cu imnuri pe Dumnezeul mucenicilor, şi aţi rămas până Ia...

Pagină nouă

Aţi venit foarte devreme, încă de la miezul nopţii, în acest sfânt
mormânt al mucenicilor, ca să îmblânziţi cu imnuri pe Dumnezeul
mucenicilor, şi aţi rămas până Ia amiaza acestei zile, aşteptând sosirea
noastră. Răsplata voastră este pregătită, a celor care aţi aşezat
mai presus de somn şi odihnă cinstirea mucenicilor şi închinarea
către Dumnezeu. Dar, dacă trebuie să ne cerem iertare ^pentru
zăbava şi lipsa noastră îndelungată din mijlocul vostru, vă voi spune
pricina: am folosit acest timp al zilei îngrijindu-mă de o altă Biserică
a lui Dumnezeu, la fel de cinstită ca şi aceasta, care nu se află deloc
la o mică depărtare de voi. Dar pentru că Domnul a făcut să plinesc
şi acelora Liturghia şi să nu fiu lipsit nici de dragostea voastră, daţi
împreună cu mine mulţumire Binefăcătorului, Care a condus cu
puterea Lui cea nevăzută această slăbiciune văzută a trupului meu.
Şi ca să nu vă ţin prea mult şi să vă obosesc, vă voi vorbi puţin
despre psalmul pe care îl cântaţi [când am venit]; iar după ce vă voi
hrăni sufletele voastre cu un cuvânt de mângâiere pe măsura puterii
mele, voi lăsa liber pe fiecare să se îngrijească de cele ale trupului.
Care erau, dar, [cuvintele] pe care le cântaţi?
„lubit-am, că va auzi Domnul glasul rugăciunii mele”1091
Nu oricine poate spune: „lubit-am”, ci numai cel ajuns la desăvârşire,
cel care a trecut peste frica de rob şi se află în duhul înfierii.
[Cuvântului] „iubit-am” nu i se potriveşte „pe cineva”, ci se subînţelege:
„Pe Dumnezeul universului . Pentru că, la drept vorbind, cel
vrednic de iubit este numai Dumnezeu; fiindcă, [precum] definesc
[unii], ceea ce este vrednic de iubit [înseamnă] acel lucru pe care
toţi îl doresc. Da, Dumnezeu este Bun, cel dintâi şi cel mai desăvârşit
dintre bunuri. „Pe Acest Dumnezeu L-am iubit, spune profetul,
pe Acest Dumnezeu, Care este cel mai de seamă bun dintre
!a9‘ Ps. 114,
Omilii la Psalmi 573
cele ce pot fi dorite; şi cu bucurie am primit, de dragul Lui, suferinţele.”
Care sunt aceste suferinţe, le înşiruie [psalmistul] puţin mai
târziu: durerile morţii, primejdiile iadului, necazul, chinul; acestea
toate i s-au părut lui David vrednice de iubit pentru dragostea de
Dumnezeu şi pentru nădejdea gătită celor ce primesc să sufere
pentru buna credinţă. „Căci n-am îndurat suferinţele acestea, spune
[profetul], împotriva voinţei mele, nici silit [de cineva], nici constrâns
[de împrejurări]; ci din dragoste şi din tot sufletul am primit
suferinţele, ca să pot spune: «Din pricina Ta suntem omorâţi în
fiecare zi»1092 ”
Se pare că spusele psalmistului sunt întru totul asemenea cu
cele grăite de Apostolul aflat în aceeaşi stare sufletească: „Cine ne va
despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea,
sau prigonirea, sau foametea, sau goliciunea, sau primejdia, sau
sabia?”1093
Am iubit, dar, toate acestea, spune psalmistul, ştiind că sufăr
primejdiile pentru buna credinţă, având ca privitor şi împărţitor de
premii pe Stăpânul universului. Fiindcă „va auzi Domnul glasul
rugăciunii mele’. In acest chip poate şi fiecare dintre noi să ducă
până la capăt ostenelile cele pentru săvârşirea poruncilor, când îşi
arată vieţuirea proprie ca fiind supravegheată de către Dumnezeul
universului.
II
„Fiindcă a plecat urechea Lui către minem°94
Profetul a spus „a plecat nu ca să-ţi faci vreo idee trupească,
potrivit căreia Dumnezeu ar avea urechi şi le-ar pleca pentru a auzi
glasul nostru liniştit, aşa cum facem noi când ne apropiem auzul de
cei care ne vorbesc pe şoptite, pentru ca prin apropierea urechii să
auzim ce ni se spune, ci a spus „a pleca f pentru ca [psalmistul] să-şi
vădească slăbiciunea. „Din pricina iubirii Sale de oameni, Dum1092
ps ^
1093 Rom. 8,35.
1094 Ps. 114, 2.
574 S f. Va s il e ce l M are
nezeu S-a pogorât la mine, care zac întins pe pământ, S-a pogorât
întocmai ca un medic iubitor de oameni care-şi apropie urechea de
un bolnav ce nu poate grăi iimpede din pricina marii lui slăbiciuni,
pentru ca, din [şoaptele auzite în] apropierea lui, să afle cele de care
are nevoie suferindul”.
„A plecat, dar, urechea Lui către mine”. Auzul cel dumnezeiesc
nu are nevoie de [sunet] pentru a percepe un glas; deoarece
Dumnezeu cunoaşte cele cerute [în rugăciune] numai din mişcarea
inimii noastre. Oare n-ai auzit că Moise, iară să grăiască ceva, ci
rugându-se Domnului cu suspine tăcute, a fost auzit de Acesta, Care
i-a spus: „Pentru ce strigi către Mine?”1095 Dumnezeu ştie să audă şi
sângele dreptului1096, care nu are nici limbă, nici glas care să
străbată aerul, deoarece prezenţa faptelor drepţilor este strigăt mare
înaintea lui Dumnezeu.
„Şi în zilele mele îl voi chema.m09?
Noi, dacă ne rugăm o zi întreagă sau un ceas, dacă ne întristăm
puţin pentru păcatele noastre, ei bine, suntem fară de grijă, ca şi
cum am fi făcut ceva pe potriva relelor pe care le-am săvârşit.
Sfântul acesta însă spune că va arăta o mărturisire măsurată pe tot
timpul vieţii lui, fiindcă grăieşte: „în toate zilele mele îl voi chema”,
Apoi, ca să nu socoteşti că îl chema pe Dumnezeu pentru că îi mergea
bine în viaţa aceasta şi că toate treburile lui curgeau ca apa, vorbeşte
de mărimea necazurilor în care se găsea; întru care aflându-se
(însă], nu a uitat numele lui Dumnezeu. Căci spune: „Cuprinsu-m-au
durerile morţii, primejdiile iadului m-au aflat”1098.
Propriu vorbind, cuvântul „dureri” se referă la durerile naşterii,
când pântecele [mamei], din pricina poverii, se măreşte şi împinge
fătul afară. Apoi părţile zămislirii sunt apăsate şi întinse în timpul
naşterii prin convulsiile şi contractările ţesuturilor care pricinuiesc
celor care nasc suferinţe cumplite şi dureri groaznice. Strămută
acum durerile acestea la cele ale morţii, care cuprind pe cel viu la
1095 leş. 14,15.
1096 Fac. 4 ,10.
1097 Ps. 114,2 .
tm)S Ps. 114, 3.
Omilii la Psalmi 575
despărţirea sufletului de trup. Profetul spune ded nu că a suferit cu
măsură, ci că a încercat chiar durerile morţii şi că a ajuns la
primejdia coborâm în iad. Oare a suferit numai durerile acestea cu
care se laudă sau le-a suferit pe acestea de multe ori şi fără voia lui?
Dar niciuna dintre [faptele pe care le săvârşeşte] în chip silit nu
merită laudă! Uită-te însă la nobleţea firii atletului! Pentru că „m-au
cuprins durerile morţii şi primejdiile iadului m-au aflat”, am fost atât
de departe de a mă feri de încercările acestea, încât de bunăvoie m-am
supus la mult mai multe încercări decât acestea. Necaz şi durere m-au
aflat ca şi cum le-aş fi primit de bunăvoie; dar n-am fost cuprins de
ele iară voia mea. Căci mai înainte [spusese]: „Primejdiile iadului m-au
aflat”, iar acum zice: „Necaz şi durere am aflat”.
„Pentru că acolo am rămas neîncovoiat de cele aduse asupra
mea de ispititorul, de aceea, ca să arăt belşugul dragostei mele de
Dumnezeu, am adăugat necaz peste necaz şi durere peste durere;
dar n-am înfruntat suferinţele cu propria-mi putere, ci pentru că
«numele Domnului am chemat»0" ” în acelaşi fel este şi ceea ce
spune Apostolul: „în toate acestea biruim cu prisosinţă prin Cel Ce
ne-a iubit pe noi”no°. Biruieşte acela care nu cedează în faţa [relelor]
care vin în chip necesar asupra lui; dar biruieşte cu prisosinţă cel
care de bunăvoie îşi atrage asupra lui dureri pentru a-şi arăta răbdarea.
Cel care a căzut în vreun păcat de moarte să spună: „Cuprinsu-
m-au durerile morţii”; căci grăieşte Scriptura: „Tot cel ce săvârşeşte
păcatul este născut din diavoluF1101. „Când eram lucrător al
păcatului, spune [psalmistul], moartea mă purta în pântece; atunci
m-au aflat şi primejdiile iadului. Cum m-am tămăduit? De vreme ce,
prin pocăinţă, am aflat necaz şi durere. însumi mi-am izvodit prin
pocăinţă necaz şi durere pe măsura mărimii păcatului; şi aşa am
îndrăznit să chem numele Domnului. Şi iată ce am spus: «O Doamne,
izbăveşte sufletul meu!»na2 Sunt ţinut în robia aceasta; plăteşte
Tu pentru mine preţul de răscumpărare şi izbăveşte-mi sufletul!”
1099 Ps. 114,4.
1,00 Rom. 8,37.
,,0, / in. 3, 8.
uoî Ps. 114, 4.
576 Sf. Va s il e ce l Mar e
I I I
„Milostiv este Domnul şi drept.’mo3
Pretutindeni Scriptura uneşte dreptatea cu îndurările lui Dumnezeu,
ca să ne înveţe că nici mila lui Dumnezeu nu este lipsită de
judecată şi nici judecata nu este iară de milă. Dar chiar când
miluieşte, Dumnezeu măsoară celor drepţi, cu judecată, îndurările
Sale; iar când judecă, ne judecă gândindu-Se la slăbiciunea noastră;
şi ne răsplăteşte mai mult cu iubirea Sa de oameni decât cu
măsurarea cea deopotrivă.
„Şi Dumnezeul nostru miluieşte.7,1104 -
Se numeşte milă simţământul acela pe care îl avem faţa de cei
care se găsesc, iară să merite, într-o stare umilitoare; simţământul
acesta se naşte în noi atunci când aceia ne sunt dragi. Ne este milă
de cel care a căzut din cea mai mare bogăţie în cea mai cumplită sărăcie,
de cel care de la o înaltă bunăstare a trupului - cum era - s-a
prăvălit în cea mai adâncă slăbiciune, de cel care se bucura de frumuseţea
şi farmecul trupului, dar şi le-a stricat din pricina patimilor
ruşinoase. Dar pentru că şi noi eram odinioară slăviţi, datorită
vieţuirii noastre în rai, am ajuns, prin cădere, neslăviţi şi umiliţi; de
aceea Dumnezeu ne miluieşte, văzând ceea ce am ajuns faţă de ceea
ce am fost. Pentru aceasta Dumnezeu l-a strigat pe Adam cu glas
plin de milă: )tAdame, unde eşti?',n°5
Căci nu căuta să afle [unde era Adam] Cel Care ştie toate, ci
voia ca Adam să înţeleagă ce a ajuns din ceea ce era. „Unde eşti?’, în
loc de: „In ce cădere ai ajuns de la o atât de mare înălţime!”
IV
„Cel Ce păzeşte pruncii este Domnul Smeritu-m-am şi m-a
mântuit.”uo6
1103 Ps. 114,5-
1.04 Ps. 114, 5-
1.05 Fac. 3, 9.
1.06 Ps. 114, 6.
O milii la Psalmi 577
Chiar dacă am judeca aceste cuvinte după raţiunea firească,
totuşi firea omenească nu ar putea exista dacă Dumnezeu nu i-ar
păzi pe cei ce urmează să ajungă copii şi sunt încă prunci. Căci, dacă
n-ar fi ţinuţi în viaţă de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în ce fel
cei purtaţi în pântece s-ar putea hrăni sau mişca în nişte locuri atât
de strâmte în care nu se pot învârti, ci îşi duc viaţa în locuri
întunecoase şi umede, unde nici nu pot respira, nici nu pot trăi viaţa
omenească, ci sunt purtaţi ca peştii în apă? Şi apoi, dacă n-ar fi
salvat de Dumnezeu, cum ar putea pruncul rămâne în viaţă măcar o
clipă atunci când a căzut de la căldura din pântecele mamei în acest
loc cu care nu este deloc deprins, unde este învăluit de răceala
aerului?
Aşadar, „Cel Ce păzeşte pruncii este Domnul Smeritu-m-am şi
m-a mântuit". Or cuvântul acesta poate fi înţeles şi aşa: pentru că
m-am întors şi am ajuns ca un prunc şi am primit împărăţia lui
Dumnezeu ca un copil1107, iar din pricina lipsei de răutate m-am
coborât la smerenia copiilor, de aceea „Cel Ce păzeşte pruncii este
Domnul; şi pentru că m-am smerit, m-a mântuit”.
V
„întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut
bine.1,1108
Luptătorul cel bun îşi aşază înainte cuvintele acestea de mângâiere,
spunând la fel cu Pavel: „Lupta cea buna m-am luptat, călătoria
am săvârşit, credinţa am păzit; de acum mi s-a pregătit cununa
dreptăţii”1109. Aceste [cuvinte] şi le spune şi sieşi profetul: „Pentru că
ai împlinit, suflete, în chip îndestulător lungimea vieţii acesteia,
întoarce-te de acum la odihna ta, pentru că Domnul ţi-a făcut bine!”
Celor care au luptat după lege1110 în [viaţa aceasta] de aici, le stă
înainte odihna veşnică, dată nu ca o datorie pentru faptele lor, ci
1107 Mt. 18 , 3 .
mBPs. 1 1 4 , 7 . 1109 2 ^ j_g
1,10 2 Tim. 2, 5.
578 Sf . Vas ile cel Mare
hărăzită în dar de către Dumnezeu, Marele Dăruitor, celui care a
stăruit să nădăjduiască întru El. Apoi, înainte de a vorbi de bunătăţile
de acolo, profetul istoriseşte despre izbăvirea sa din greutăţile
din lumea aceasta şi mulţumeşte pentru aceasta Eliberatorului sufletelor,
Care l-a mântuit de robia cea felurită şi neînduplecată a patimilor.
Şi care sunt aceste greutăţi?
„Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele
mele de la alunecare.”1’11
Psalmistul zugrăveşte odihna cea viitoare în comparaţie cu cele
de aici. „Aici, [spune], m-au cuprins durerile morţii; acolo însă
Dumnezeu a scos sufletul meu din moarte. Aici ochii mei vărsau
lacrimi din pricina nenorocirii; acolo însă nu mai este lacriijiă, care
să întunece luminile ochilor celor care se veselesc de contemplarea
frumuseţii slavei lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a înlăturat orice
lacrimă de pe fiecare chip1112.” Aici mare este primejdia alunecării, de
aceea şi Pavel a spus: „Celui ce i se pare că stă să ia aminte ca nu
cumva să cadă"1113. Acolo însă trainice sunt temeliile, viaţa nu se mai
schimbă, nu mai este teama căderii în păcat, nici aţâţarea trupului,
nici conlucrarea femeii pentru [săvârşirea] păcatului, pentru că la
înviere nu mai este bărbat şi femeie1114, ci viaţa este una şi neamestecată,
pentru că [oamenii] care au bineplăcut Stăpânului lor
locuiesc în ţinutul celor vii.
însăşi lumea aceasta este muritoare şi ţinut al celor muritori. Şi
pentru că este compusă constituţia tuturor celor văzute, urmează ca
tot ce este compus să fie supus desfacerii; iar noi, care suntem în
lume, fiind părţi ale lumii, suntem, cu necesitate, părtaşi firii întregii
lumi. Pentru aceasta, chiar înainte ca sufletul să se despartă
de trup prin moarte, noi, oamenii, murim de mai multe ori. Să nu ţi
se pară paradoxal ceea ce-ţi spun! Priveşte realitatea lucrurilor. In
trei săptămâni de ani, omul suferă trei schimbări şi prefaceri de
vârste şi de viaţă. în fiecare săptămână de ani, un hotar aparte
circumscrie cele care au trecut şi cuprinde în el lămurit schimbarea.
1111 Ps. 114, 8.
,U2 Is. 25, 8.
11131 Cor. 10,12
5“4 Mt. 22, 30.
Omilii la psalmi 579
Vârsta copilului în primii şapte ani se încheie cu schimbarea dinţilor.
Vremea potrivită pentru copil spre a fi în stare să înveţe carte
este până în adolescenţă. Când adolescentul împlineşte douăzeci şi
unu de ani şi când tuleiele încep să-i umbrească obrajii, [adolescenţa]
se risipeşte pe nesimţite şi tânărul ajunge bărbat. Când vezi
deci că la un bărbat creşterea şi dezvoltarea proprii vârstei au
încetat, că are statornicie în cugetări şi nu mai înfăţişează niciun
semn care să-i dezvăluie tinereţea, nu te gândeşti oare că în el au
murit cele ce au trecut?
La fel şi bătrânul - care s-a preschimbat într-o altă înfăţişare
trupească şi în altă stare sufletească - este în chip lămurit altul
decât cel de mai înainte. Aşadar, şi viaţa oamenilor este plină de mai
multe morţi, nu numai în schimbarea de la o vârstă la alta, ci şi în
căderile sufletelor în păcat. Dar acolo unde nu mai este schimbare,
nici a trupului, nici a sufletului - pentru că nu se mai află nici
schimbare de gândire, nici schimbare a părerii şi nici întâmplarea
nu mai clinteşte statornicia şi netulburarea gândurilor -, acolo este
cu adevărat ţinutul celor vii, care sunt întotdeauna la fel cu ei înşişi.
Profetul făgăduieşte că mai ales în ţinutul acela vom putea să fim
bineplăcuţi Dumnezeului universului, pentru că acolo nimic din
cele din afară nu ne va mai întrerupe de la scopul slujirii celei adevărate
şi de aceeaşi cinste cu îngerii. „Să năzuim, spune [Apostolul],
ca, fie sălăşluind în trup, fie părăsind trupul, să fim bineplăcuţi
Luif 1115 Ţinutul acela [este ţinutul] celor vii, în care nu se află nicio
noapte, niciun vis - închipuire a morţii; în care nu este niciun fel de
mâncare sau de băutură, proptelele slăbiciunii noastre; nu este nicio
boală, nicio suferinţă, nici artă a tămăduirii, nici tribunale, nici
pieţe, nici meşteşuguri, nici bani, nici stăpânirea celor răi, nici
pricină de războaie - rădăcina vrăjmăşiei ci este ţinutul celor vii,
nu al celor care mor din pricina păcatelor, ci al celor care trăiesc
viaţa cea adevărată, viaţa în Hristos Iisus, Căruia se cuvin slava şi
puterea în vecii vecilor. Amin.
u‘5

OMILIA LA PSALMUL LXI La sfârşit. Pentru Idithum. Psalm al lui David

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:10:33 GMT

Pagină nouă: Cunoaştem doi psalmi care au titlul Pentru Idithum: Psalmul XXXVIII şi cel pe care îl avem în faţă. Şi socotim că opera a fost alcătuită de către David. Psalmii au fost...

Pagină nouă

Cunoaştem doi psalmi care au titlul Pentru Idithum: Psalmul
XXXVIII şi cel pe care îl avem în faţă. Şi socotim că opera a fost
alcătuită de către David. Psalmii au fost dedicaţi lui Idithum spre
folosul lui: pentru a îndrepta patimile din sufletul lui şi pentru a le
cânta înaintea poporului. Prin această [cântare a psalmului] Se
slăvea şi Dumnezeu, iar cei care auzeau armonia [cântării] îşi îndreptau
moravurile. Idithum era cântăreţ de imnuri sfinte, după
cum ne istoriseşte Istoria Paralipomenelor: „Şi cu ei, Eman şi
Idithum; şi trâmbiţe şi chimvale, care să răsune, şi instrumente
muzicale pentru cântările lui Dumnezeu”1 0 iar mai jos puţin zice:
„Şi David împăratul şi căpeteniile armatei au aşezat în slujbe pe Şn
luiAsaf, pe Eman şi pe Idithum, ca să cânte din lire™*7, din harpe104 şi
din timpane1049”1050.
Şi un psalm şi celălalt vorbesc foarte pe larg despre lucrarea
răbdării, care potoleşte înverşunarea sufletului, alungă orice îngâmfare
şi aduce smerenia. Căci este cu neputinţă celui care nu acceptă
să fie mai prejos decât toţi şi în urma tuturor să-şi poată stăpâni
mânia când este batjocorit şi să biruiască încercările prin îndelungă
10461 Par. 16, 42.
1047 Kivupotiţ - chiniră - „harpă cu zece coarde”. Biblia din 1688 traduce: „Copuze";
Bibliile din 179 5,1819,1854,1856 şi 1914 traduc: „Cobze” ; Bibliile din 1936 şi 1944 traduc:
„Ţitere”; Bibliile din 1968,1975 şi 1982 traduc: „Harpe”.
Ul*8 NapAaiţ - nav/a - „un fel de instrument cu coarde”. Bibliile din 1688, 1795, 1819,
1854,1856 şi 1914 traduc: „Alăute"; Bibliile din 1936 şi 1944 traduc: „Psaltiri”; Bibliile din
1968,1975 şi 1982 traduc: „Chitare".
1049 Tupudvoiţ - timpane. Biblia din 1688 traduce: „Tâmpene”; Bibliile din 1795, 1819,
1854, 1856 şi 1914 traduc: „Chimvale”; Bibliile de la Bucureşti din 1936 şi 1944 traduc:
„Ţimbale"; Bibliile de la Bucureşti din 1968, 1975 şi 1982 traduc: „Chimbale". Noi am
optat pentru transpunerea cât mai fidelă originalului - „lire, harpe şi timpane”.
0501 Par. 2 5 ,1,
Omilii la Psa lm i 563
răbdare când este copleşit de necazuri. Celui care dobândeşte înalta
smerenie nu i se tulbură sufletul de cuvintele de ocară, pentru că îşi
cunoaşte mai dinainte deplina sa nimicnicie întru defăimări; dacă
aude [spunându-i-se]: „Sărăntocule”, se ştie pe sine că este sărac şi
lipsit de toate şi că în fiecare zi are nevoie de ajutorul Domnului;
dacă i se spune: „Neam lipsit de nobleţe şi lipsit de faimă”, îi este
pregătită mai dinainte inima, fiindcă ştie că este făcut din lut. De
aceea [psalmistul spune]: „Zis-am: «Păzi-voi căile mele»"l°51; vorbeşte
aici despre silnicia pe care i-o face păcătosul şi de îndelunga lui
răbdare. Căci spune [David]: „Când a stat păcătosul împotriva mea, am
amuţit şi m-am smerit şi am tăcut despre cele bune'1052'. Apoi, zice în
continuare: „însă toate sunt deşertăciune; fiecare om care trăieşte'1053;
apoi: „Strânge comori, dar nu ştie pentru cine le va aduna”1054.
în psalmul de faţă însă începe şovăielnic, ca şi cum ar vorbi cu
sufletul său, ca o continuare a celor spuse mai înainte. „Căci, spune
[psalmistul], sufletul fiind supus gândului trupesc, se întărâtă spre
mânie şi mâhnire. Deci, pentru ce să-mi fac rob patimilor celor rele
sufletul, căruia Dumnezeu, Care l-a creat, i-a încredinţat conducerea
trupului şi a patimilor din el? Trebuie, dar, să stăpânim asupra
patimilor şi să slujim lui Dumnezeu. Este cu neputinţă ca sufletul să
fie stăpânit şi de păcat, şi de Dumnezeu; ci trebuie să stăpânim răutatea
şi să ne supunem Stăpânului tuturor”. De aceea profetul spune
acestea privitor la cel care aduce ispitele şi ridică asupra lui mulţime
de rele şi se străduieşte să-i înrobească toate cugetele duhului şi să-l
supună trupului: „Pentru ce mă sileşti să fiu rob celor neîngăduite?
Am Stăpân! Cunosc pe adevăratul împărat!” Şi, în acest fel, dovedeşte
zadarnică urzeala [vrăjmaşului] împotriva [sufletului].
II
„Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Căci de la El
este mântuirea mea.”1055
1051 Ps. 38 ,1.
1051 Ps, 38, 2-3,
1053 Ps. 38, 8.
1054 Ps. 38,10.
1055 Ps. 61,1.
56 4 S f . Vas ile cel Mare
[Profetul] a amintit pricina pentru care se sileşte către supunere:
pentru că mântuirea îi este [dăruită] de către Dumnezeu.
Creatorului îi este propriu să se îngrijească de ocrotirea făpturilor
Sale. Sau: „De la El este mântuirea”, pentru că, în chip profetic,
văzând mai dinainte că urmează să aibă loc întruparea Domnului,
zice acestea: „Trebuie să slujim lui Dumnezeu şi să-L iubim pe El,
Care a adus neamului omenesc o binefacere atât de mare, «încât
nici pe propriul Său Fiu nu L-a cruţat, ci L-a dat pentru noi toţi»”1“50.
Scriptura obişnuieşte să numească pe Hristosul lui Dumnezeu:
„Mântuire”, după cum spune şi Simeon: „Acum eliberează pe robul
Tău, Stăpâne [...], deoarece ochii mei au văzut mântuirea Ta”1057. Să ne
supunem, dar, lui Dumnezeu, pentru că de la El [vine] mântuirea.
Iar ce este mântuirea ne tâlcuieşte [profetul]. Nu este o simplă lucrare
care ne dă un oarecare har pentru izbăvirea de neputinţă şi
pentru bunăstarea trupului. Dar ce este atunci mântuirea?
„Pentru că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, sprijinitorul
meu, nu mă voi clătina mai mult.”1058
Dumnezeul nostru este Fiul lui Dumnezeu. Aceiaşi este şi Mântuitor
al neamului omenesc; El este Cel Care sprijină neputinţele
noastre, Cel Care susţine sufletele noastre în timpul clătinării care
ne vine de la ispite. „Nu mă voi clătina mai mult” [Psalmistul]
mărturiseşte în chip omenesc despre clătinare: „Mai mult”. [Aceasta
pentru că] este cu neputinţă să nu fie în sufletul omului clătinare
din pricina ispitelor. Atâta vreme cât facem păcate mici şi puţine, ne
clătinăm oarecum asemeni plantelor mişcate de o blândă adiere de
vânt, dar când păcatele sunt mai multe şi mai mari, se măreşte şi
clătinarea pe măsura creşterii păcatelor. Unii se clatină mai mult;
alţii chiar până într-atât încât sunt scoşi din rădăcină şi doborâţi la
pământ, când duhurile răutăţii smulg, mai puternic decât orice furtună,
rădăcinile sufletului care erau întărite prin credinţa în Dumnezeu.
„Eu, zice profetul, m-am clătinat ca un om, dar «mai mult nu mă
voi clătina», pentru că sunt sprijinit de mâna dreaptă a Mântuitorului”.
1056 Rom. 8, 32,
'°5/ Lc. 2, 29-30.
3058 Ps. 61, 2.
Omilii la Psalmi 5 6 5
III
„Până când vă ridicaţi asupra omului? Voi toţi îl ucideţi, ca pe un
zid povârnit şi ca pe un gard şubred”1059
Iarăşi cuvântul [de faţă] se luptă cu slugile rele ale diavolului,
învinovăţind uneltirea nemăsurată adusă de ele asupra oamenilor.
„Oamenii, spune psalmul, sunt fiinţe slabe, iar voi vă năpustiţi asupra
lor; şi nu vă mulţumiţi cu primul atac, ci năvăliţi a doua oară şi a
treia oară, până când nimiciţi sufletul celui ce v-a căzut în mână,
astfel încât ajunge asemenea «unui zid povârnit şi unui gard
şubred»1'.
Zidul, atâta vreme cât se păstrează într-o stare dreaptă, rămâne
neclintit; dar când s-a clătinat, atunci negreşit se prăvăleşte cu totul
şi se risipeşte. [Zidurile care sunt alcătuite] din bucăţi unite se pot
îndrepta după ce s-au clătinat, dar cele clădite din mai multe [pietre],
îndată ce s-au prăbuşit, nu se mai pot aduna la un loc. Aşadar,
cuvântul arată că firea omului, creată fiind, a fost pervertită de păcat
şi trebuie negreşit să se desfacă în întregime, astfel încât, fiind modelată
iarăşi de către Meşterul Care a zidit-o de la început, să dobândească
[însuşirile de a fi] ocrotită, ferită de uneltiri, de primejdia
nimicirii depline şi a celei de a doua căderi. Spune [Scriptura]:
„Sunteţi ogorul lui Dumnezeu; zidirea lui Dumnezeu sunteţi”1060. Zidirea
aceasta a clătinat-o duşmanul; dar crăpăturile din ea le-a
îndreptat Creatorul. Aşadar, căderea din pricina păcatului [a fost]
necesară, dar plină de măreţie este învierea, din cauza nemuririi.
„Dar preţul Meu s-au sfătuit sâ-l lepede; alergat-au cu sete, cu
gura lor binecuvântau, dar cu inima lor blestemau.mo61
Preţ al omului este sângele lui Hristos. „Sunteţi cumpăraţi cu
preţ, spune [Scriptura]; nu vă faceţi robi oamenilor”1062 Ostaşii celui
rău au uneltit să facă nefolositor preţul acesta, spre a ne duce iarăşi
în robie pe noi, care am fost odată eliberaţi.
} Ps. 61, 3.
1 Cor. 3, 9.
Ps. 61, 4.
l i Cor. 7, 23.
566 S f . V a s il e c e l Ma r e
,,Alergat-au cu s e te ” [Psalmistul] vorbeşte aici despre înflăcărată
uneltire a demonilor; deoarece aleargă împotriva noastră,
însetând după pierzarea noastră.
„Cu gura lor binecuvântau, dar cu inima lor blestemau.”
Mulţi sunt cei care laudă faptele cele rele; pe cel glumeţ îl
numesc om plăcut, pe cel ce grăieşte cuvinte necuviincioase, om de
societate, pe cel neîndurător şi mânios îl numesc om respectabil; pe
cel zgârcit şi morocănos1 ’ 11 îl laudă ca pe un iscusit chivernisitor; pe
cel risipitor ca pe un nobil, iar pe cel desfrânat şi necuviincios ca pe
un om fermecător şi fără prejudecăţi; şi, pe scurt, dezmiardaot?1
fiecare păcat cu numele virtuţii potrivnice. Unii ca aceştia binecuvântează
cu gura, dar cu inima blestemă. Căci cu vorbele lor de bun
augur1065 aduc tot blestemul în viaţa acelora, facându-i vrednici de
veşnică osândă prin laudele pe care le aduc acestora.
Psalmistul vorbeşte iarăşi sufletului, pentru a-i mări supunerea
lui faţă de Dumnezeu, [spunându-i]:
„Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, pentru că de la El
este răbdarea mea.mo66
Psalmistul arată măreţia încercărilor; spune ceea ce a spus şi
Apostolul, anume că [Dumnezeu] nu ne lasă să fim încercaţi mai
mult decât putem îndura1067; căci „de la El este răbdarea mea".
IV
„în Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este
ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.”10"3
Fericit este cel care nu se bucură de cele înalte ale vieţii
acesteia, ci-şi are slava lui în Dumnezeu; [fericit este] cel care are pe
Hristos laudă a Iui, cel care poate să spună asemeni Apostolului:
!5>3,AKoivaivr]CTÎa - „lipsă de sociabilitate, mizantropie”, (n. rev.)
1064 ' YrroKopii^w - „a da un nume de alint unui copil", (n. rev.)
165 Eu<j>r||j;i5 - „sub bune auspicii, cuv inte de bun augur, abţinere d e la cuv inte
neîngăduite de d ivinitate” ; aşadar, pr intr-o exprimare eufemistică (n. rev.)
1066 ri f Ps. 61, 5.
1067' f-, î Cor. 10,13. 1068 /* Ps. 61, 7.
Omilii la Psalmi 567
„Mie însă să nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea lui Hristos”1069.
Acum însă mulţi îşi găsesc slava lor în trup, precum cei care se
îndeletnicesc cu întrecerile sportive sau, ca să spun pe scurt, cei care
se înfumurează din pricină că se află în floarea vârstei; mulţi, apoi,
îşi găsesc slavă în vitejia din războaie, socotind virtute uciderea
semenilor lor. Căci întâietatea în războaie şi trofeele înălţate de
către general şi de către cetăţi sunt pe măsura mulţimii uciderilor.
Alţii îşi găsesc slava împrejmuind cu ziduri cetăţile, iar alţii în
construcţia apeductelor şi a măreţelor gymnasium-uTi™71.
Cutare îşi prăpădeşte averea [plătind1073] spectacolele de lupte
cu fiarele, bucurându-se de strigătele deşarte ale mulţimilor şi se
îngâmfa cu laudele lor, se socoteşte mare, dar slava lui stă în ruşinea
lui1073; altul îşi arată păcatul lui scris pe tăbliţe în locurile cele mai de
seamă ale cetăţii; altul îşi găseşte slava în bogăţie, iar altul pentru că
este orator destoinic şi nebiruit sau pentru că este priceput în
înţelepciunea lumii.
Se cuvine însă să ne fie milă de slava tuturor acestora şi să
fericim pe aceia care îşi fac din Dumnezeu slava lor. Iar dacă cineva
se îngâmfa pentru că este în slujba împăratului şi pentru că este
cinstit foarte mult de el, cât de mult ar trebui să te mândreşti tu,
care eşti în slujba Marelui împărat, care eşti invitat de El, fiindu-I
foarte apropiat, tu, care ai luat Duhul făgăduinţei, astfel încât,
pecetluit de El, să te arăţi fiu al lui Dumnezeu?
Profetul, cunoscând folosul nădejdii celei adevărate în Dumnezeu,
îndeamnă pe popor să aibă aceeaşi râvnă ca şi el, zicând:
„Nădăjduiţi în El toată adunarea popoarelor, revărsaţi înaintea Lui
inimile voastre’1074.
Este cu neputinţă să devenim în stare a primi harul cel dumnezeiesc
dacă n-am izgonit patimile răutăţii care stăpâneau mai
1069 Gal. 6,14.
1070 ’ApiOTEia - „excelenţa, preeminenţa, ceea ce aparţine elitei”, (n. rev.)
1071 cjădiri unde se desfăşurau exerciţiile gimnastice, (n. rev.)
1072 O modalitate de a avansa în ierarhia politică a lumii greco-romane era şi subvenţionarea
unor jocuri şi spectacole publice, (n. rev.)
iaTi Filip. 3,19.
1074 Ps. 6i, 8.
568 S f . V a s il e c e l Mar e
înainte sufletele noastre. Am cunoscut medici care nu dădeau leacurile
tămăduitoare înainte ca bolnavii să verse materia care a dat naştere
bolii, [materie] pe care necumpătaţii au primit-o datorită unui
fel de viaţă rău. Dar şi un vas care a avut în el mai înainte un lichid
rău mirositor nu poate primi în el parfumul dacă nu este bine
spălat. Aşadar, trebuie să vărsăm din noi cele ce erau mai înainte, ca
să putem primi cele pe care vrem să le turnăm.
„Dar netrebnici sunt fiii oamenilor.”1075
[Psalmistul] a văzut că nu toţi oamenii urmează poruncii lui
Dumnezeu, nici nu sunt de acord să nădăjduiască în Dumnezeu, ci
îşi pun nădejdea în deşertăciunile vieţii. De aceea, zice: „Dar netrebnici
sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor11076. 1
Pentru ce sunt netrebnici? Pentru că sunt mincinoşi! Mai cu
seamă de unde se vede minciuna lor? O spune [psalmul]: „în cântarele
lor, ca să nedreptăţească”1077.
Ce fel de cântare? Oare toţi oamenii se folosesc de cântare? Nu
toţi sunt vânzători de lână sau vânzători de carne, nu toţi folosesc
aur sau argint sau, ca să spun pe scurt, nu toţi se preocupă de aceste
materii pe care negustorii obişnuiesc să le schimbe cu cântare şi cu
greutăţi [de cântărit]. Dar multe sunt felurile meseriilor care n-au
nevoie de cântar, nici nu se folosesc de el; mulţi sunt corăbieri,
mulţi lucrează în tribunale şi au funcţii de conducere; pentru
aceştia, [greutatea] este minciuna, iar viclenia nu o săvârşesc cu
cântarul. Ce înseamnă, aşadar, cele ce se spun [în psalm]? [Profetul
vrea să spună] că fiecare dintre noi are în interiorul lui un cântar,
făcut de Cel Care ne-a creat, cu care putem deosebi natura lucrurilor:
„Am aşezat înaintea feţei tale viaţa şi moartea, binele şi
râul"1078, două firi potrivnice una alteia; aşază-le în talerele balanţei
tale de judecată, cântăreşte-le exact, ca să vezi ce-ţi este mai de
folos: să alegi sau plăcerea cea trecătoare şi prin ea să primeşti
moartea veşnică, sau să alegi osteneala pentru virtute însoţită de
1075 Ps. 61, 9.
1076 Ps. 61, 9.
1077 Ps. 61, 9.
1078 Deut 30,15.
O milii la Psalmi 569
rele pătimiri, ca virtutea să-ţi fie mijlocitoarea veşnicei desfătări!
Oamenii sunt „mincinoşi” pentru că au schimonosit discernământul“
79 sufletului. Pe aceştia îi deplânge profetul, zicând: „Vai de cei
ce numesc întunericul lumină şi lumina întuneric, de cei ce spun că
amarul este dulce şi dulcele amarmo8°.
[Poate că cineva îmi va] spune:
— Ale mele sunt cele ce sunt de faţă! Cine le cunoaşte pe cele
viitoare?
— Rău cântăreşti, omule! Alegi pe cele rele în locul celor bune,
cinsteşti mai mult pe cele deşarte în locul celor adevărate, aşezi pe
cele trecătoare înaintea celor veşnice, alegi plăcerea care se risipeşte
în locul desfătării care nu încetează nicicând şi este fară de sfârşit!
„Mincinoşi sunt, dar, fiii oamenilor în cântare, ca să nedreptăţească”.
Dar se nedreptăţesc mai întâi pe ei înşişi, apoi pe cei de lângă
ei; pe ei, pentru că sunt răi sfătuitori pentru faptele ce vor să le săvârşească;
pe cei din apropierea lor, pentru că le sunt pildă josnică.
Nu poţi spune în ziua judecăţii: „N-am cunoscut binele!” Ţi-1 aşază
înainte propriile tale cântare, care-ţi oferă o temeinică deosebire a
binelui şi a răului. Greutatea trupului o cunoaştem din înclinarea
[acului ce arată greutatea], iar pe cele pe care trebuie să le alegem în
viaţă le deosebim prin libertatea de voinţă a sufletului nostru. Pe
aceasta a numit-o profetul cântar, pentru că poate să se încline
deopotrivă şi într-o parte şi în alta.
„Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jejuire nu poftiţi”1081
Mai sus a spus: „Nădăjduiţi în El toată adunarea popoarelor ”loBz
A văzut psalmistul lenea noastră către supunere, de aceea a şi
proclamat: „Dar netrebnici sunt fiii oamenilor”10*3. Din nou ne
opreşte, [zicând]: „Să nu nădăjduim spre nedreptate”. Cel care socoteşte
că bogăţia adunată din nedreptate îi este prilej îndestulător
pentru a fi puternic şi a stăpâni se aseamănă cu un bolnav care
J079 y tera{. Kpijiipia - „tribunale”, (n. rev.)
1080 Is. 5,20.
so8‘ Ps. 61,10.
1082 Ps. 61, 8.
1083 Ps. 61, 9.
570 S f . V a s il e c e l M are
crede că sănătatea trupului [va izvorî] din sporirea bolii. „Nu nădăjduiţi
spre nedreptate”. Ea este piedică spre orice lucrare. „Şi spre
jejuire nu poftiţi". Profetul îndeamnă să nu poftim lucrurile
celorlalţi.
„Bogăţia de-ar curge, nu vă lipiţi inima de eaFlo&4
Dacă vezi pe vreunul din cei foarte bogaţi, nu-i ferici viaţa!
Dacă ţi-ar curge banii de pretutindeni şi din izvoare îmbelşugate, nu
primi mulţimea lor! „Bogăţia de-ar curge ” Minunat este cuvântul!
Curgătoare este firea bogăţiei. Trece pe lângă cei ce o au mai repede
ca torentul. Obişnuieşte să treacă de la unul la altul. După cum un
fluviu care vine de pe înălţimi atinge pe cei ce stau pe malurile lui,
dar îndată ce i-a atins, fluviul a şi curs mai departe, tot/ aşa şi
uşurătatea bogăţiei este grabnic trecătoare şi foarte alunecoasă; aşa
îi este firea, să se mute de la unul la altul. Astăzi moşia aceasta este
a unuia, mâine a altuia, iar după puţin timp a celuilalt. Uită-te la
casele din oraş! De câte ori nu şi-au schimbat numele de când au
fost zidite! [Au purtat] când numele unui proprietar, când al altuia.
Şi aurul fuge totdeauna din mâinile celui care-I are, se mută la
altul şi de la acela iar la altul. Mai degrabă poţi ţine apa în mâini
decât să-ţi păstrezi necontenit averea. De aceea, frumos a spus
Ipsalmistul]: „De-ar curge bogăţia, nu vă lipiţi iniman. Nu te împătimi
cu sufletul după aceasta, ci ia din bogăţie atât cât îţi este de
folos! N-o iubi prea mult, nici n-o admira ca pe una dintre cele
bune, ci primeşte-o în slujba ta ca pe o unealtă! Apoi, tuturor celor
spuse [psalmistul] Ie adaugă o hotărâre; nu sunt cuvintele lui, ci cele
pe care Ie-a auzit de la însuşi Dumnezeu. Căci spune:
„O dată a grăit Dumnezeu şi aceste două lucruri am auzit”102,5
Să nu se tulbure nimeni de aceste cuvinte ca de un paradox;
cum adică „o dată a grăit Dumnezeu”, iar profetul „a auzit două
lucruri'? Este cu putinţă să grăiască cineva o dată, dar în acea „o
datăr să fie multe cele spuse. De pildă, un om care se întâlneşte o
singură dată cu altul vorbeşte despre multe; şi cel care a auzit
S 0 S 4 p s 1 0
1085 JRs. 6 1, u .
Omilii la Psalmi 571
cuvintele lui poate să spună: „O dată a vorbit cu mine, dar mi-a
grăit despre multe”.
Aceasta este ceea ce se spune acum: „O dată am primit descoperirea
lui Dumnezeu, dar două sunt lucrurile pe care le-a grăit”.
[Profetul] n-a spus: „Un lucru mi-a grăit Domnul, iar eu am auzit
două”, căci aşa s-ar părea că este o contrazicere a cuvântului cu sine
însuşi. Dar care sunt cele două pe care le-a auzit?
„Că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta este, Doamne, mila.”1086
„Dumnezeu, spune [profetul], este puternic în judecată, dar tot
El este şi milostiv. Aşadar, nu nădăjduiţi spre nedreptate, nici nu vă
alipiţi de bogăţie, nici nu alegeţi deşertăciunea şi nici nu schimonosiţi
discernământul sufletului.” Ştiind, dar, că Stăpânul nostru
este puternic, temeţi-vă de puterea Lui, dar nu-I nesocotiţi iubirea
de oameni. Pentru a nu nedreptăţi, este bună frica; iar pentru cel ce
a alunecat o dată în păcat, ca să nu cadă în deznădejde, este bună
nădejdea în mila lui Dumnezeu. Căci puterea [este] a lui Dumnezeu,
iar mila tot de la El.
„Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.nmhq „Cu ce măsură
măsuraţi, vi se va măsura ”loS& Ai necăjit pe fratele tău? Primeşte la
fel! Ai răpit averile celor mai lipsiţi decât tine, ai lovit pe săraci, ai
ruşinat pe cineva cu ocări, ai calomniat, ai spus minciuni, ai uneltit
împotriva căsniciilor altora, ai jurat strâmb, ai mutat hotarele [moştenite
de la] părinţi3089» te-ai năpustit asupra averilor orfanilor, ai
împilat pe văduve, ai cinstit plăcerea de aici mai presus decât bunătăţile
făgăduite? Primeşte ceea ce ţi se cuvine! Ceea ce seamănă
fiecare, aceea şi seceră “90.
Iar dacă ai făcut fapte bune, primeşte răsplătiri îmbelşugate şi
pentru acelea! Deoarece „Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui”.
Dacă-ţi vei aduce aminte de-a lungul întregii tale vieţi de această
hotărâre, vei putea înfrânge mulţime de păcate, întru Hristos Iisus,
Domnul nostru, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.
1086 Ps. 61, II.
1087 Ps. 61,11.
1088 M L 7, 2.
1089 Pr. 22,28.
1090 Gal. 6 ,8.

Omilia la Psalmul LIX-a Sfantului Vasile cel Mare

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:08:56 GMT

Pagină nouă: Privitor, pe de o parte, la râvna voastră de a mă asculta, iar pe de altă parte, îa slăbiciunea puterii mele, mi-a venit [în minte] chipul unui prunc mai mărişor, dar înc...

Pagină nouă

Privitor, pe de o parte, la râvna voastră de a mă asculta, iar pe
de altă parte, îa slăbiciunea puterii mele, mi-a venit [în minte]
chipul unui prunc mai mărişor, dar încă neînţărcat, care chinuieşte
sânul maicii sale, secat de boală; mama lui, deşi simte că-i sunt
uscate izvoarele laptelui, îi dă sânul, fiind trasă şi smucită de el, nu
ca să-şi hrănească pruncul, ci ca să-i potolească plânsul. Tot aşa şi
eu: chiar dacă puterile mele sunt secătuite de boala aceasta îndelungată
şi felurită a trupului meu, totuşi am venit în faţa voastră, nu
ca să rostesc o cuvântare vrednică de a vă desfăta, ci ca să vă dau o
încredinţare, pentru că dragostea ce-mi purtaţi se mulţumeşte numai
cu glasul meu, ca să vi se aline şi vouă dorul. Să fie salutată, dar,
Biserica lui Dumnezeu şi să înveţe să spună ce nu de mult am spus:
„Dâ-ne nouă ajutor [ca să ne scoţi] din necaz; fiindcă deşartă este
mântuirea omului”1000. Poate că înţelesul acestui psalm nici nu-mi
îngăduie să-mi justific boala, pentru că necazul este prilej de ajutor,
nu pricină de slăbiciune1007. Cei care s-au lepădat de Dumnezeu din
pricina păcatelor, apoi, datorită iubirii Lui de oameni, au fost
iarăşi primiţi, au bun prilej să spună: „Dumnezeule, lepădatu-ne-ai
pe noi şi ne-ai doborât. Mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre
n o f1008. Dar, mai bine spus, fiindcă aceste cuvinte mă îndreaptă
către urmarea cugetării psalmului, haide să purcedem, verset cu
verset, la tâlcuirea lui!
1005 în Septuaginta psalmul acesta are următorul titlu: La sfârşit, celor ce vor fi
schimbaţi; la inscripţia pe coloană; lui David; spre învăţătura; când a ars Mesopotamia
Siriei şi Siria Sova şi s-a întors loab şi a bătut pe Edom în valea Sărurilor, douăsprezece
mii. Sfântul Vasile comentează acest titlu în comentariul său.
O milii la Psalmi 555
II
Potrivit titlului [acestui] psalm, istoria să nu a fost găsită încă
scrisă cuvânt cu cuvânt în istoriile cele de Dumnezeu insuflate.
Totuşi, cei care cercetează cu aceeaşi putere şi osteneală vor găsi
unele [fapte] care s-ar potrivi cu aceasta în Cartea a doua a Regilor,
în care se scrie: „Şi a bătut David pe Adrazar, fiu l lui Raab, împăratul
din Soba, pe când mergea el să pună mâna pe fluviul Eufrat Şi a luat
David o mie de care de-ale lui şi şapte mii de călăreţi şi douăzeci de
mii de bărbaţi pedeştri. Şi a sfărâmat David toate carele şi a luat din
ele o sută de care”1009. Puţin mai jos spune: „Şi a împărăţii David
peste Israel şi facea David judecată şi dreptate; şi Ioab, fiul lui
Saurias, era peste armată”1010. Şi după puţine: „Şi au trimis fiii lui
Amon şi au tocmit cu plată pe sirienii din Roob şi pe sirienii din Soba,
douăzeci de mii de bărbaţi [...] Şi a văzut Ioab că s-a făcut împotriva
lui front de luptă; atunci a ales din toţi fiii lui Israel şi i-a aşezat împotriva
sirienilor [...] Şi au văzut robii lui Adrazar că s-au împleticit
înaintea lui Israel; şi au dezertat la îsraeliţi şi le-au slujit /or,on. în
textele acestea ale istoriei găsim fapte care se potrivesc cu cele spuse
în titlul psalmului; numai că timpul la care se referă titlul psalmului
este un timp în care David era foarte strălucit şi foarte vestit prin
faptele lui de vitejie din război. Astfel încât merită să cercetăm
pentru ce psalmul începe cu vaiete şi tânguiri, când ar fi trebuit să
fie vesel şi fericit pentru faptele sale mari. Unele sunt glasurile celor
ce sărbătoresc şi altele ale celor posomorâţi. Cântecele de biruinţă
sunt prilej de sărbătoare pentru tot poporul, nu numai pentru
ostaşi, ci şi pentru lucrătorii de pământ, pentru negustori, pentru
meseriaşi, fiindcă toţi se împărtăşesc din bunătăţile păcii. Cum, dar,
[spune David]: „Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât”?
Că doar [Dumnezeu] i-a ajutat pe biruitori! Cum i-a doborât pe cei
i0°9 2 Reg. 8, 3-4.
1010 - n_o -_
1011 .
¿7' J
! Reg. 8 , 15-16.
Reg. io, 6-19.
556 Sf. Vasile cel Mare
pe care i-a ridicat intr-atât, dându-le arme, care, cai, robi, ţări care
să le plătească bir, Arabia, Fenicia întreagă şi Mesopotamia?
Se cuvine să cercetăm dacă nu cumva cuvintele acestea conţin
[un cuvânt plin de] nerecunoştinţă. Cel care mai întâi a ucis pe
Adrazar, împăratul din Soba, luând de 1a el mii de care, şapte mii de
călăreţi şi douăzeci de mii de bărbaţi pedeştri, care iarăşi l-a luat în
robie, înfrângându-1 pe împăratul Siriei, care venise să aducă ajutor
şi l-a pus să-i plătească bir şi într-o clipită de vreme a ucis douăzeci
şi două de mii de ostaşi de-ai lui, acum, printr-o a treia victorie a
mai biruit şi pe fiii lui Amon, care-şi aşezaseră oştirea la poarta
cetăţii. [Această înfrângere a fost dobândită] prin Ioab, comandantul
oştirii sale, care, împărţindu-şi armata în două, a Atacat o
parte dintre duşmani din faţă, iar pe ceilalţi i-a împresurat prin
spate şi i-a luat prizonieri.
Cum, dar, David, în faţa unor asemenea fapte de vitejie, este
trist, grăieşte abătut, spunând: „Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi
ne-ai doborât, mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi ’? Deci
timpul despre care [vorbeşte] titlul psalmului era timpul marilor
fapte de vitejie [ale lui David], dar înţelesul celor scrise [în psalm] se
referă „la sfârşit”; iar prin „sfârşit' se înţeleg cele ce urmează să se
petreacă la sfârşitul veacurilor. De aceea a şi fost scris psalmul „pentru
cei ce se vor schimba \
Dar, ca să spunem pe scurt, în psalmul acesta se vorbeşte de tot
neamul omenesc, pentru că folosul psalmului se transmite tuturor
oamenilor. Cei care se schimbă şi vor fi schimbaţi sunt cei ce nu-şi
păstrează nici aceeaşi stare a trupului, nici nu stăruie mereu în
acelaşi fel de gândire, ci-şi schimbă trupul după [feluritele] prefaceri
pe care Ie aduc vârstele, iar gândirea şi-o potrivesc după numeroasele
întâmplări din viaţă. Căci unii suntem la vârsta copilăriei;
alţii, la cea a tinereţii; alţii, când ajungem bărbaţi; şi iarăşi ne
schimbăm cu totul când îmbătrânim. Alţii suntem când trăim clipe
de bucurie, şi alţii, când petrecem vremuri în care soarta este
schimbătoare; alţii suntem în clipa în care boala ne cuprinde; alţii,
când suntem sănătoşi; alţii, când ne căsătorim, şi alţii, când suntem
în doliu.
O milii la Psalmi 557
Sau, poate, din pricină că psalmul nu spune: „Celor ce se
schimbă”, ci: „Celor ce vor f i schimbaţi’, cuvintele să cuprindă în ele
înfăţişarea unei profeţii, vorbind despre cele ce urmează [să se
petreacă] în timp, aşa că, mai degrabă, ar urma să ne gândim la cei
care vor fi schimbaţi, după ce-şi vor părăsi deşarta datină a părinţilor
şi-şi vor potrivi vieţuirea lor după desăvârşirea1012 evanghelică.
Nu s-a scris deci psalmul [acesta] pentru iudeii de atunci, ci
pentru noi, cei care vom fi schimbaţi, înlocuind închinarea la mai
mulţi dumnezei cu dreapta credinţă, rătăcirea idolilor prin cunoaşterea
Celui Care ne-a făcut. [Psalmul s-a scris] pentru noi, cei care
am ales cumpătarea1013 cea după lege în locul plăcerii celei fără de
lege, cei care am schimbat flautele, dansurile şi beţia cu cântarea de
psalmi, cu postul şi cu rugăciunea. N-ai păcătui deci faţă de adevăr
dacă ai spune că psalmul acesta a fost scris pentru noi. De aceea, ale
noastre sunt cuvintele cele dumnezeieşti, ale noastre şi ale Bisericii
lui Dumnezeu, ca daruri trimise de Dumnezeu; ele se citesc la fiecare
adunare1014 şi sunt ca o hrană dăruită sufletelor de către Duhul.
Dar în titlul psalmului este scris şi: „Inscripţia pe coloană"; cu alte
cuvinte, să nu asculţi psalmul acesta cu nepăsare, aşa cum se şterg
repede cele scrise pe un material de calitate inferioară1015, tot aşa şi
tu, scriind pentru puţin [timp] psalmul acesta în memorie, cu min-
10,2 Literal: dKpipEia - „strictă conformitate cu norma, exactitate, precizie, acribie”, (n.
rev.)
1013 Termenul grecesc aco(j>poauvii (lat. temperantia) desemna poate cea mai importantă
virtute din cele patru cardinale, în elenism, dar şi în gândirea patristică. Sensul ei era
complex, pornind de la „soliditate, statornicie în bine a cugetării, raţionalitate, înţelepciune”
şi sfârşind cu „prudenţă, autocontrol, cumpătare, moderaţie, sobrietate”. Cicero
o defineşte astfel: „Virtute, căreia îi este proprie stăpânirea mişcărilor pătimaşe ale
inimii, potolirea şi moderarea în orice împrejurare a poftelor care ni se împotrivesc şi
păstrarea statorniciei în orice lucru" - virtus, cujus propriam est, motus animi
appetentes regere et sedare semperque adversantem libidini moderatam in omni re
servare constantiam (Dialoguri tuscularte, 3, 8, 17). Opusul acestei virtuţi era ¡aavia -
„nebunia”. Remarcabilă este asemănarea cu binecunoscuta distincţie moral veterotestamentară
din cărţile sapienţiale, unde contrarul înţelepciunii nu este prostia, ci
nebunia (Pr. 10, 8) (n. rev.)
U,M Bisericească. SuMoyoi; - „întrunire, întâlnire, adunare”; aşadar, în cadrul cultului,
(n. rev.)
1013 Literal: eucjiOdpTw - „repede alterabil”. (n. rev.)
558 Sf . Vasile cel Mare
tea, să nu-i îngădui apoi să se amestece cu alte gânduri şi să se
şteargă; dimpotrivă, scrie-1 ca pe o tăbliţă în sufletul tău, adică să-l
ai statornic şi în orice vreme înăuntrul amintirii tale. Iar dacă iudeul
ne va îndepărta de cele scrise [în psalm] ca pe nişte străini, să-l
punem în încurcătură cu înseşi cuvintele psalmului, arătându-i chemarea
cea amestecată; fiindcă Dumnezeu adună pe cele despărţite,
cheamă pe cele de departe, iar pe cei mulţi îi face una prin credinţa
în Hristos. „Al Meu este Galaad şi al Meu este Manasemm6, spune
|psalmul]. [Când] vorbeşte despre Efraim l-a subînţeles şi pe Iuda1017
şi l-a numărat împreună cu ei şi pe Moabol8; a ameninţat că va
cuceri şi Idumeea1019; tuturor le-a binevestit supunere: „Mie cei de alt
neam Mi s-au supus”1020. f
II I
„Dumnezeu, aşadar, ne-a lepădat,>n,J2i
„Ai lepădat, după măsura păcatelor, [spune psalmistul], pe cei
ce s-au depărtat pe ei înşişi de Tine. Nimicit-ai mulţimea răutăţii
noastre, pentru că ne-ai făcut bine din pricina slăbiciunii [noastre].
Te-ai mâniat când eram din fire fii ai mâniei1022, neavând nădejde şi
fiind fară Dumnezeu în lume1023. Te-ai îndurat de noi când ai adus
pe Unul-Născut al Tău jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, ca
să găsim în sângele Lui răscumpărarea. N-am fi cunoscut binefacerile
pe care ni le-ai făcut, dacă nu ne-ai fi adăpat cu «vinul
uluirii»1024”, Psalmistul numeşte „vin” pe Cuvântul Care îl face să
devină simţitor pe cel cu inimă împietrită.
1016 Pr-,s. 59, 7.
1017 Ps. 59, 8.
10,8 Ps. 59, 8.
1019 Ps. 59, 9 -
1020 nP
s. 59, 9.
1021 n Ps. 59,1.
1012 Ef. 2 ,3 .
!023 Ef. 2, 12.
1014 Ps. 59, 3.
Omilii la Psalmi 559
„Dat-ai semn celor ce se tem de Tine ca să fugă din faţa arcului”1025
Moise a însemnat pragurile [caselor] israeliţilor cu sângele unui
miel fară de prihană102 , iar Tu ne-ai dat nouă ca semn însuşi sângele
Mielului Celui fară de prihană, Care a fost înjunghiat ca jertfa
pentru păcatele lumii. Şi Iezechiel spune că Dumnezeu a dat semn
pe frunţile oamenilor: „Mergeţi, spune [profetul], în urma lui şi
loviţi; să nu cruţaţi, nici să vă milostiviţi. Ucideţi până la nimicire pe
bătrân, tânăr; prunc, fecioară şi femei; dar de toţi pe care se află
semnul să nu vă apropiaţi '1027.
„Dumnezeu a grăit în [locul cel] sfânt al Său: «Bucura-Mă-voi şi
voi împărţi Sichemul».”1028
Sichemul este locul acela vestit pe care Iacov l-a dat lui Iosif029;
preînchipuire a legământului care numai în aparenţă a fost dăruit
lui Israel. „Voi împărţi acest testament vestit şi voi împărţi şi moştenirea
poporului. Voi face deci [părtaşi la testament şi la moştenire]
şi pe ceilalţi [oameni]". După ce a fost împărţit testamentul la toţi şi
după ce folosul lui a fost făcut un bun comun tuturor celor cărora
Dumnezeu le-a făcut bine, atunci şi „valea corturilor va f i măsuratăm°
3°; adică, lumea toată va fi împărţită în loturi de pământ în
fiecare loc, ca la o tragere la sorţi. Atunci va uni pe cele despărţite
„Cel Ce împacă fie pe cele de pe pământ, fie pe cele din ceruri”1031; „şi
dărâmând peretele din mijloc al vrajbei va face una din amândouă’1032.
IV
,Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase.’no33
Galaad este nepotul lui Manase. [Psalmistul a spus cuvintele
acestea] ca să arate şirul patriarhilor, care se pogoară de la Dumnezeu,
din care este Hristos după trup.
W15Ps. 59, 4.
102 leş. 12, 7.
1027 lez. 9, 5-6.
¡028 Pns . 59, 6, .
1029 Fac. 48, 22.
1030 Ps. 59» 6.
035 Col. 1, 20.
1032 Ef. 2, 14.
1033 Ps. 59. 7-
560 Sf. Vasile cel Mare
„Şi Efraim, ajutorul capului Meu; Iuda, împăratul Meu,”1034
Alătură, prin armonia cugetelor, părţile rupte şi [dezlipite unele
de altele].
„Moab, vasul nădejdii”1035
Sau, după cum spune un altul dintre traducători: „Vasul spălării’
sau: „Vasul lipsei de grijă"; adică omul acela de dispreţuit, care
este ameninţat să nu intre în Biserica Domnului. Nu vor intra moabitul
şi amonitul până la a treia şi până la a zecea generaţie şi până
în vremea din veac. Totuşi, pentru că botezul dă iertare de păcate şi
este prilej de lipsă de grijă pentru datornici, psalmistul arată răscumpărarea
prin botez şi înrudirea cu Dumnezeu când zice: „Moab,
vasul spălării" sau: „ Vasul lipsei de grijă”.
Aşadar, „toţi cei de alt neam”, umilindu-se, „s-au supus"1 jugului
lui Hristos; de aceea va călca „peste Idumeea cu încălţămintea
Lui”1037. Iar încălţăminte a Dumnezeirii este trupul cel purtător de
Dumnezeu, cu care a venit printre oameni. Şi profetul, fericind cu
această nădejde timpul venirii Domnului, zice:
„Cine mă va duce în cetate întăritâ?,?l°ib
Poate că psalmistul vorbeşte aici despre Biserică; o numeşte
„cetate” pentru că este o adunare cârmuită potrivit legii; o numeşte
„întărită” pentru că este înconjurată de fortificaţii datorită credinţei.
De aceea unul dintre traducătorii Psaltirii a tradus foarte limpede,
zicând: „în cetate înconjurată de ziduri". „Cine, dar, îmi va da mie,
vrea să spună profetul, să văd această măreaţă privelişte? Dumnezeu
locuind între oameni?” Aceasta este ceea ce s-a spus de către Domnul:
„Mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au
văzut’1039.
'0i4 Ps. 59, 7-8.
1035 Ps. 59, 8.
1 a. py, y.
1038 Ps. 59, IO.
1039 Mt. 13,17.
O milii la Psalmi 561
V
„Dă-ne ajutor din necaz!,mH°
Să nu cerem ajutor de la puterea, nici de la bunăstarea trupului;
să nu căutăm a dobândi sprijin de la cei socotiţi de oameni a fi
străluciţi. Nu în mulţimea banilor, nici In trufia puterii, nici în
înălţimea slavei stă puterea, ci Domnul, celor care cer, le hărăzeşte
izbăvire din necazul cel peste măsură de mare. Un astfel de om era
Pavel, care-şi făcea o laudă „din necazurile luim°A\ De aceea putea să
spună: „Când sunt slab, atunci sunt tare”I04\ „Dă-ne, Doamne, ajutor
din necaz”, pentru că „necazul aduce răbdare, iar răbdarea încercare,
iar încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează”1043] Vezi unde te
ridică necazul? La nădejdea care nu ruşinează! Eşti bolnav? Fii vesel,
pentru că „pe cel pe care îl iubeşte Domnul, pe acela îl ceartă”1044. Eşti
sărac? Bucură-te, pentru că vei moşteni bunătăţile lui Lazăr1045!
Eşti necinstit din pricina numelui lui Hristos? Eşti fericit,
fiindcă ruşinea ta se va preface în slavă îngerească!
Să ne convingem, dar, pe noi înşine, fraţilor, ca în vreme de
încercare să nu năzuim către nădejdi omeneşti şi nici să aşteptăm
de acolo ajutor, ci să facem cererile noastre cu lacrimi şi suspine, cu
rugăciune iubitoare de trudă şi cu priveghere prelungită. Primeşte
ajutor din necaz acela care dispreţuieşte ca zadarnic ajutorul omenesc
şi se sprijină pe nădejdea Celui Care poate să ne mântuiască, în
Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia slava şi puterea în vecii
vecilor. Amin.
IO',° Ps. 59,12. Prepoziţia ek (tradusă cu „din”) are aici sensul de „în vreme de” sau, mai
exact, „împotriva”, echivalând sensul prepoziţiei ebraice mîn („din, împotriva”), (n.rev.)
1041 Rom. 5,3.
1 0 4 a 2 Q o r 1 2 j 1 G
ia"13 jRom. 5,3-5.
,0iH Evr. 12, 6.
1045 Lc. 16, 22.

OMILIA Safntului Vasile cel Mare- PSALMUL XLVIII Pentru sfârşit

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:06:38 GMT

Pagină nouă: OMILIA LA PSALMUL XLVIII Pentru sfârşit Psalm al fiilor lui Core I Unii dintre cei din afară889 au delirat despre scopul vieţii omeneşti şi au ajuns la diferite păreri despr...

Afișare diferențe

Omilia Sfantului Vasile cel Mare la Psalmul LXLV-La sfarsit pentru fii lui Core

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:04:13 GMT

Pagină nouă: O M IL IA L A P S A LM U L X L V La sfârşit Pentru fiii lui Core. Psalm pentru cele ascunse I Consider că psaimul acesta cuprinde o profeţie despre cele ce vor fi la sfârşitu...

Pagină nouă

O M IL IA L A P S A LM U L X L V
La sfârşit Pentru fiii lui Core.
Psalm pentru cele ascunse
I
Consider că psaimul acesta cuprinde o profeţie despre cele ce
vor fi la sfârşitul [lumii]. Şi Pavel, cunoscând acest sfârşit, spune:
,Apoi sfârşitul, când va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui”817.
Sau pentru că faptele noastre ne duc înspre sfârşit, fiecaie potrivit
felului ei propriu; cea bună către fericire, iar cea rea către osânda
veşnică. Sfaturile date de Duhul în acest psalm duc la sfârşit bun pe
cei care li se supun. Aceasta este pricina pentru care [psalmul] are
titlul La sfârşit, pentru că învăţăturile lui privesc sfârşitul fericit al
vieţii omeneşti.
Pentru fiii lui Core. Şi psalmul acesta a fost spus pentru fiii lui
Core, pe care Duhul Cel Sfânt nu-i desparte unul de altul, deoarece
cuvintele profetice au ieşit din gurile lor ca dintr-un suflet şi dintr-un
glas, fiind cu totul în armonie unul cu altul; niciunul dintre ei nu a
profeţit altceva decât ceilalţi, ci harisma profetică li s-a dăruit în
mod egal, pentru că egală le era dispoziţia sufletească şi între ei, şi
faţă de cele bune.
Psalmul vorbeşte despre cele ascunse, adică despre cele ce nu
pot fi rostite şi care sunt învăluite în taină. Când vei ajunge la
fiecare parte a cuvintelor psalmului, vei afla ceea ce este tăinuit în
cuvinte şi că nu oricine, la întâmplare, este în stare să contemple
tainele dumnezeieşti. [Pentru această contemplare este potrivit] numai
acela care poate fi instrument muzical armonios al făgăduinţei,
astfel încât, în loc de [instrumentul muzical numit] psaltire, sufletul
lui să fie mişcat prin lucrarea Sfântului Duh.
8171 Cor. i5, 24.
Omilii la Psalmi 521
„Dumnezeu este adăpostul818 şî puterea noastră, ajutor întru
necazurile care vin asupra noastră din belşugbl9,>i8zo
Orice om are nevoie de mult ajutor din pricina slăbiciunii pe
care o are din fire, fiindcă multe lucruri rele şi dureroase cad asupra
lui. Precum [omul] care caută izbăvire în toate împrejurările grele
fugind în vreun loc [unde se află] un azil pentru refugiu sau adăpostindu-
se pe un v â rf înalt, înconjurat de un zid puternic, din pricina
năvălirii duşmanilor, tot aşa [acesta] se refugiază la Dumnezeu, socotind
statornicia întru El singura lui odihnă. Dar, pentru că este
mărturisit de către toţi că izbăvirea [vine] numai de la Dumnezeu,
vrăjmaşul a adus [între oameni] multă rătăcire şi confuzie privind
liberul arbitru al celui ce se mântuieşte. Aşadar, [diavolul], uneltind
ca un vrăjmaş împotriva oamenilor, îi înşală iarăşi pe cei împotriva
cărora a uneltit [şi-i face] să se adăpostească la el ca la un paznic,
aşa că răul care îi învăluieşte este îndoit: sau sunt prinşi prin silnicie,
sau sunt pierduţi prin înşelăciune. Din această pricină, necredincioşii
îşi caută adăpost la demoni şi la idoli, pentru că au pierdut
cunoaşterea adevăratului Dumnezeu din cauza confuziei pe care
diavolul a adus-o [în cugetul lor]. Dar greşesc şi cei care cunosc pe
Dumnezeu, pentru că greşesc în a face deosebire între lucruri; de
aceea adresează cereri nesăbuite pentru cele pe care le cred de folos;
şi cer unele [lucruri socotite drept] bune şi care adeseori nu sunt
spre câştigul lor şi fug de altele [socotite drept] rele şi care uneori le
aduc mare folos. De pildă: este bolnav cineva? Se roagă pentru sănătate,
ca să se mântuiască de boala dureroasă. A pierdut cineva
bani? Se mâhneşte mult din pricina pagubei. Dar, adeseori boala
aduce folos, când educă pe cel păcătos, precum şi sănătatea devine
vătămătoare când ajunge merinde pentru păcate în cel ce o are.
Tot aşa şi banii au fost folosiţi de unii ca răsplată pentru serviciul
desfrânării, iar sărăcia a înţelepţii pe mulţi care se năpusteau
către rău. Nu fugi, aşadar, de ceea ce nu se cade [să fugi], nici nu
818 Literal: KaTa<j>oyri - „loc de refugiu”, (n. rev.)
819 Literal: „Cele care ne găsesc pe noi foarte", (n. rev.)
8 10 n Ps. 45,1.
522 Sf. Vasile cel Mare
căuta adăpost acolo unde nu se cuvine! De un singur lucru trebuie
să fugi, de păcat, şi un singur adăpost faţă de cele rele [să ai], pe
Dumnezeu! „Nu vă încredeţi în cei puternici!”821 Nu vă lăudaţi cu
bogăţia, fiindcă este îndoielnică8"'4! Nu vă îngâmfaţi cu puterea trupului!
Nu umblaţi după strălucirea slavei omeneşti! Niciuna dintre
ele nu vă mântuieşte. Toate [sunt] trecătoare, toate [sunt] înşelătoare!
O singură scăpare [este]: Dumnezeu! „Blestemat este omul
care îşi are nădejdea în om ’B23 sau în cele omeneşti.
II
„Dumnezeu este adăpostul şi puterea noastră'1, pentru^acela care
poate să spună: „Toate le pot în Cel Care mă întăreşte, Hristos”8z4,
puterea lui Dumnezeu. Mulţi sunt în stare să spună: „Dumnezeu
este adăpostul nostru’ sau: „Doamne, adăpost Te-aifăcut nouă”825;
dar foarte puţini sunt aceia care o pot spune în aceeaşi stare sufletească
precum profetul [David]. Puţini sunt cei care să nu se lase
copleşiţi de uimire în faţa celor omeneşti, cu toate că toţi depind de
Dumnezeu, îl respiră pe Dumnezeu şi trebuie să-şi aibă în El toată
nădejdea şi încrederea. Şi [aceasta] ne-o înfăţişează faptele când, în
vremea necazurilor noastre, alergăm mai degrabă la oricine altcineva
decât la Dumnezeu. Ţi se îmbolnăveşte copilul? Te duci la descântătoare,
sau la cel care aşază în jurul gâtului nevinovaţilor copii
talismane neobişnuite826, sau, în cele din urmă, alergi către medici şi
către leacuri şi nesocoteşti pe Cel Care poate să-ţi tămăduiască
pruncul. Dacă te tulbură vreo vedenie, alergi la cel ce tălmăceşte
visele; dacă te temi de un duşman, te gândeşti să-ţi iei în ajutor
vreun om. Şi, ca să spun pe scurt, la fiecare nevoie arăţi că numai cu
8il Ps. 145.3.
1 Tim. 6,17.
813 Ier. 17, 5.
824 Fiîip, 4 , 13.
825 Ps. 89,1.
S~Q Despre actualitatea acestor dojeni ale Sfântului nu este necesar să mai vorbim, întro
perioadă în care recrudescenţa practicilor magice este îngrijorătoare în societatea
românească, (n. rev.)
O milii la Psalmi
vorba numeşti „adăpost” pe Dumnezeu, iar cu fapta cauţi ajutorul în
cele nefolositoare şi deşarte. Pentru cel drept însă Dumnezeu este
ajutor adevărat. După cum un general, de care depinde o oştire faimoasă,
este gata totdeauna să ajute acea parte [din armată] care se
găseşte în primejdie, tot aşa şi Dumnezeu este ajutorul nostru, este
împreună-luptător cu oricine se războieşte împotriva uneltirilor
diavolului, trimiţând duhurile Sale cele slujitoare pentru mântuirea
celor în nevoie. Necazul îl întâmpină [mereu] pe orice drept din
pricina grijilor din viaţă, căci este găsit de necazuri cel care se îndepărtează
de calea cea largă şi lată şi merge pe calea cea strâmtă şi
îngustă827. Plin de însufleţire şi-a alcătuit profetul cuvântul său, spunând:
„în necazurile care vin asupra noastră din belşug”. Căci asemenea
unor fiinţe însufleţite ne cuprind [necazurile], care lucrează
[în noi] răbdare, răbdarea încercare828, iar încercarea nădejde829. De
aceea şi Apostolul zice: „Prin multe necazuri trebuie să intrăm în
împărăţia lui Dumnezeu1,830 şi: „Multe sunt necazurile drepţilor"831.
Dar omul curajos şi netulburat, răbdând încercarea adusă de necaz,
spune că „biruim în chip deplin în acestea toate, prin Cel Ce ne-a
iu b it832. Şi Pavel era atât de departe de a se lăsa abătut şi de a şovăi
în necazuri, astfel încât din şuvoiul relelor facea prilej de laudă, zicând:
„Nu numai atât, ci ne şi lăudăm în necazuri’833.
III
„Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul
şi se vor muta munţii în inimile mărilor ”8m
Profetul arată că mare este tăria încrederii în Hristos, deoarece,
chiar dacă toate s-ar întoarce cu susul în jos, chiar dacă pământul s-ar
817 Mt. 7,13-14.
8Ji AoKi^n - „probă, test, examen", (n. rev.)
Rom. 5,3-4.
J3S Fap. 14, 22.
831 Ps. 33,18.
832 Rom. 8, 37,
833 Rom. 5, 3.
834 Ps. 45, 2.
Sf. Vasile cel Mare
răsturna cutremurându-se, chiar dacă munţii şi-ar părăsi locul lor şi
s-ar muta în mijlocul mării, „nu ne vom terne ', pentru că avem „pe
Dumnezeu adăpost şi putere şi ajutor în necazurile care vin asupra
noastră din belşug"835. Cine are o inimă atât de neînfricată, cine are
gândurile atât de netulburate, încât într-o învălmăşeală mare ca
aceasta să nu-şi îndrepte cugetul către Dumnezeu - pentru că [şi-a
aşezat] nădejdea în El - şi să se înspăimânte de ceva din cele ce se
întâmplă? Noi însă nu suportăm mânia unui om; iar dacă un câine
sare la noi sau vreo altă fiară sălbatică, nu privim la Dumnezeu, ajutorul
nostru în necazuri, ci, înspăimântaţi, ne întoarcem numai
către noi înşine.
„Vuit-au şi s-au tulburat apele lor"8*6. f'
[Psalmistul] vorbise mai sus despre cutremurul pământului şi
despre mutarea munţilor; [acum] vorbeşte despre frământarea şi
răvăşirea mării din pricina căderii munţilor în mijlocul mărilor.
„Vuit-au şi s-au tulburat apele lor", adică apele mărilor. Mai mult,
tulburarea din ape este făcută chiar de munţii care n-au fost aşezaţi
dintru început în mare, fiindcă prin zguduitura lor stârnesc multă
învolburare apelor mării. Aşadar, când pământul se va clătina, apele
mării vor vui şi vor clocoti din adâncuri, iar munţii se vor muta şi
vor îndura multă răvăşire din pricina puterii covârşitoare a Domnului,
atunci netemătoare să ne fie inima, spune psalmistul, pentru
că avem nădejdi tari şi sigure în Dumnezeu.
„Tulburatu-s-au munţii de tăria Lui °
Poţi înţelege şi în chip figurat înţelesul acestor cuvinte, anume
că psalmistul a numit munţi pe oamenii înfumuraţi de măreţia lor,
pe cei care nu vor să ştie de tăria lui Dumnezeu şi care se ridică
împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu. Aceştia, după ce sunt biruiţi
de cei ce mărturisesc cu putere şi destoinicie cuvântul înţelepciunii
şi după ce [ajung la] conştiinţa propriei sărăcii, se tem de Domnul şi
se umilesc în faţa puterii Lui. Se poate ca profetul să-i fi numit
munţi şi pe conducătorii veacului acestuia şi pe părinţii înţelep835
Ps. 45,1.
836 45»
837 Ps. 45,
O milii la Psalmi
ciunii celei pieritoare, care sunt tulburaţi de puterea lui Hristos, pe
care a arătat-o în lupta838 de pe cruce împotriva celui ce avea stăpânirea
morţii. Dezbrăcându-se839, ca un atlet viteaz, Hristos S-a
avântat în lupta840 împotriva stăpâniilor şi puterilor şi „le-a dat cu
hotărâre pe faţă841, triumfând asupra lor prin /emn842”843.
IV
„Şuvoaiele fluviului veselesc cetatea lui Dumnezeu.”844
Apele cele sărate, frământate cu putere de vânturi, au vuit şi s-au
tulburat; dar şuvoaiele fluviului, care merg la vale fără zgomot şi
curg în linişte pe lângă cei care sunt vrednici a le primi, înveselesc
cetatea lui Dumnezeu. Cel drept bea acum apă vie845, dar o va bea şi
mai târziu mai din belşug, când va fi înscris drept cetăţean în cetatea
lui Dumnezeu846. Acum bea din „oglindă şi ghicitura’847, pentru că
înţelege puţin câte puţin din contemplările dumnezeieşti; atunci
însă va primi întreagă revărsarea fluviului, în stare să inunde cu
bucurie toată cetatea lui Dumnezeu. Ce ar putea fi fluviul lui Dumnezeu
decât Duhul Cel Sfânt, Care sălăşluieşte în cei vrednici prin
credinţa celor ce au crezut în Hristos? Căci spune Domnul: „Fluvii
de apă vor curge din pântecele celui ce crede în Mine"840; şi iarăşi:
833 ’Ayom'a - „luptă, întrecere atletică", (n. rev.)
839 în cadrul luptelor corp la corp de la întrecerile olimpice greceşti antice atleţii luptau
goi. (n. rev.)
40 KcrrcnTaTiaiu) - „a arunca în lupta atletică”, (n. rev.)
841 Verbul grecesc SetyjiaTÎţa) presupune nu doar simpla înfăţişare, ci expunerea publică
într-o modalitate infamantă a unei persoane sau a unui obiect pentru a constitui
obiectul oprobriului şi batjocurii şi pentru a reprezenta un exemplu pentru alţii. în
plus, cunoaştem din experienţa marilor asceţi creştini că duhurile rele, înfumurate
fiind, nu îndură deconspirarea lucrării şi prezenţei lor în diverse situaţii. „Scoaterea la
arătare”, potrivit vechii sintagme patericale, îi alungă întotdeauna pe orgolioşii
demoni, (n. rev.)
842 Sfânta Cruce. (n. rev.)
843 Col. 2,15.
844 Ps. 45, 4.
845 In. 4,10.
846 O altă posibilă sursă de inspiraţie pentru Fericitul Augustin. (n. rev.)
8471 Cor. 13,12.
848 In. 7, 38.
526 Sf. Vasile cel Mare
„Dacă va bea cineva din apa pe care o dăruiesc Eu, se va face în el
izvor de apă care ţâşneşte către viaţa veşnica'849. Aşadar, fluviul
acesta veseleşte toată cetatea lui Dumnezeu, adică Biserica celor
care au cetăţenia în ceruri. Sau [poate că] trebuie să înţelegem cetatea
care se veseleşte de revărsarea Sfântului Duh [ca închipuind]
toată făptura spirituală, de la puterile cele mai presus de lume până
la sufletele omeneşti.
Unii definesc cetatea drept o statornică adunare de oameni,
care este cârmuită după lege. Această definiţie dată cetăţii se potriveşte
şi cetăţii celei de sus, Ierusalimului ceresc. Şi acolo este o adunare
a celor întâi-născuţi înscrişi în ceruri; [şi acolo adunarea] este
statornică din pricină că vieţuirea sfinţilor este neschimbată şi condusă
după legea cea cerească. Nu-i este dat niciunei fiinţe omeneşti
să ştie care este rânduiala acelei vieţuiri şi toată frumuseţea ei. Căci
acelea sunt „cele pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit,
nici la inima omului nu s-au suit; pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor
ce-L iubesc pe EI”850. în afară de aceasta, sunt acolo zeci de mii de îngeri,
„adunarea sărbătorească a sfinţilor, Biserica celor întâi-născuţi
înscrişi în ceruri’851. Despre [cetatea] aceea spune David: „Preaslăvite
s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu”852. Acelei cetăţi Dumnezeu
îi făgăduieşte prin Isaia: „Te voi rândui bucurie veşnică, veselie
din neam în neam [...] şi nu va f i zdrobire, nici chin în hotarele tale, ci
se vor chema mântuire zidurile tale'853. Ridică-ţi, dar, ochii sufletului,
caută cu vrednicie cele de sus, cele despre cetatea lui Dumnezeu!
Cine ar putea gândi după vrednicie despre fericirea de acolo,
pe care o veseleşte fluviul lui Dumnezeu, al cărei artist şi creator
este Dumnezeu854?
„Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Său.”Sw
849 in. 4 , 14.
8501 Cor. 2, 9.
8,1 Evr. 12, 22-23.
852 Ps. 86, 2.
835 /s. 6o, 15,18.
854 Evr. 11,10.
835 Ps. 45, 4.
Omilii la Psalmi 527
Poate că aici psalmistul vorbeşte despre trupul cel purtător de
Dumnezeu, care a fost sfinţit prin unirea cu Dumnezeu. Aşadar, să
înţelegi prin „locaşul Celui Preaînalt” arătarea iui Dumnezeu în trup.
V
„Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta
Dumnezeu foarte de dimineaţă.”656
Şi pentru că Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, îi dăruieşte
ajutorul Lui neclătinat de la cele dintâi licăriri ale luminii. Fie că
este vorba despre Ierusalimul cel de sus, fie că este vorba despre
Biserica cea de jos, numele de cetate li se potriveşte: „Cel Preaînalt a
sfinţit în ea locaşul Său”, Şi prin locaşul acesta, în care a locuit
Dumnezeu, El a venit în mijlocul cetăţii şi i-a dăruit putinţa de a nu
se clătina. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii şi-Şi întinde în chip
egal razele proniei Lui până la marginile ei. Aşa se păstrează dreptatea
lui Dumnezeu, pentru că împarte tuturor, cu aceeaşi măsură,
bunătatea Sa.
„O va ajuta Dumnezeu foarte de dimineaţă." La noi, [aici, pe
pământ], soarele cel sensibil aduce dimineaţa atunci când se ridică
deasupra orizontului nostru. Soarele dreptăţii857 însă aduce în suflete
dimineaţa odată cu răsăritul luminii spirituale şi atunci face zi
în [sufletul celui] care L-a primit. Căci noi suntem în noapte, în
această vreme de neştiinţă. Insă când vom deschide puterea conducătoare
a sufletului nostru ca să primim „strălucirea slavei”855 şi vom
fi luminaţi de lumina cea veşnică, atunci „o va ajuta Dumnezeu
foarte de dimineaţă”.
Devenim fii ai luminii când noaptea este înaintată şi se apropie
ziua859; atunci vom ajunge vrednici de ajutorul lui Dumnezeu. Aşadar,
Dumnezeu ajută cetăţii, aducând în ea dimineaţa prin răsăritul
şi dezvăluirea Lui. „Iată Om, zice [Scriptura], numele Lui: Ră856
Ps. 45, 5.
857 Mai 4, 2.
858 Evr. 1, 3.
859 Rom. 13,12.
528 Sf. Vasile cel Mare
sărit.”86° Celor cărora le va răsări lumina cea spirituală, acelora li se
face ziuă, pentru că s-a risipit întunericul neştiinţei şi al răutăţii.
Pentru că lumina a venit în lume ca [tot] cel care merge în ea să nu
se poticnească861, de aceea ajutorul lui Dumnezeu trebuie primit
dimineaţa. Sau poate, de vreme ce învierea a fost „la ivirea zorilormz,
devreme, devreme va ajuta cetatea Cel Care a biruit moartea
în dimineaţa celei de a treia zi a învierii.
VI
„Tulburatu-s-au popoarele, plecatu-s-au împărăţiile, dat-a Cel
Preaînalt glasul Lui. Cutremuratu-s-a pământul”863 f
Gândeşte-mi-te la o cetate împotriva căreia uneltesc vrăjmaşii,
care s-au pornit cu război asupra ei, şi pe care multă vreme au înconjurat-
o multe popoare şi împăraţi, care au moştenit sceptrurile
fiecărui popor; apoi gândeşte-mi-te la un general înzestrat cu o putere
de nebiruit, care vine pe neaşteptate în ajutorul cetăţii aceleia,
sfărâmă asediul, risipeşte adunarea popoarelor, pune pe fugă pe împăraţi
numai pentru că a strigat cu putere la ei şi le-a înspăimântat
inimile cu puterea glasului său. Negreşit, câtă tulburare se face
atunci când popoarele sunt urmărite şi când împăraţii încep să fugă!
Un murmur nedesluşit şi un vuiet fără de sfârşit se înalţă peste fuga
lor tumultoasă; tot locul este plin de fugari înfricoşaţi, astfel încât
freamătul se întinde pretutindeni în oraşele şi satele care îi primesc.
Un ajutor ca acesta este dat de Mântuitorul cetăţii lui Dumnezeu,
prin cuvintele: „Tulburatu-s-au popoarele, plecatu-s-au împărăţiile;
dat-a Cel Preaînalt glasul Lui. Cutremuratu-s-a pământul Domnul
puterilor cu noi, străjerul nostru, Dumnezeul lui Iacov”86‘\
Văzut-a psalmistul pe Dumnezeu întrupat, văzut-a născut din
Sfânta Fecioară pe Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dum-
86u Zah. 6,12. 861 ,In. ii, 9-10.
862 Lc. 24,1.
863 Ps. 45, 6.
86.1 n ‘ 1 Ps. 45, 6-7.
Omilii la Psalmi 529
nezeu,tio5, şi de aceea a strigat în chip profetic: „Domnulputerilor cu
noi”, arătând că Acesta este Cel Ce s-a descoperit sfinţilor profeţi şi
patriarhi. „Străjerul nostru, spune el, nu-i alt Dumnezeu decât Cel
propovăduit de profeţi. însă [Acesta] este Dumnezeul lui lacov,
Dumnezeul Care a vorbit cu slujitorul Său, zicând: «Eu sunt Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov!»866”
VII
„Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a
aşezat pe pământ, desfiinţând războaiele până la marginile pământului,
r 867
Cuvintele acestea îi cheamă pe cei ce sunt departe de cuvântul
adevărului; îi cheamă să se apropie în vederea cunoaşterii, zicându-le:
„Veniţi şi vedeţi!” După cum ochii trupului, când stau departe, zăresc
înceţoşat cele vizibile, iar dacă se apropie de [lucrurile] privite
desluşesc cele pe care le văd, tot aşa şi cu cele contemplate cu mintea:
cel care nu-i înrudit prin fapte cu Dumnezeu nu poate vedea
lucrurile lui Dumnezeu cu ochii curaţi ai cugetării. De aceea, „veniţi",
apropiaţi-vă mai întâi, apoi „vedeţi” lucrurile Domnului, care
sunt cutremurătoare şi paradoxale. Din pricina lor, înspăimântându-
se popoarele acelea, care mai înainte erau războinice şi răzvrătite,
s-au liniştit. „Veniţi, fiilor, ascultaţi-măi 68 Şi: „Veniţi la
Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi!”869 Părintesc este glasul Celui
Care-i cheamă la El cu braţele deschise pe cei care erau răzvrătiţi
mai înainte. Cel ce ascultă chemarea, se apropie şi se lipeşte de Cel
Care porunceşte şi astfel va vedea pe Cel Care le-a împăcat pe toate
prin cruce, ,fie pe cele de pe pământ, fie pe cele din ceruri”8?0.
,Arcul va sfărâma şi va frânge arma şi pavezele cu foc le va
arde.”871
Mt. 1, 23.
866 » £ leş. 3, 6.
867 Ps. 45, 8.
868 Ps. 33,11.
869 Mt. n, 28.
870 Col. i, 20.
871 Ps. 45, 9.
530 S f . Vas ile cel Ma r e
Vezi cât este de paşnic Domnul puterilor, cu toate că are cu El
puterile nevăzute din legiunile8”2 îngereşti? Vezi vitejia, dar,
totodată, şi iubirea de oameni a Arhistrategului puterilor? Acesta,
deşi este Domnul puterilor şi are [sub ascultarea Sa] toată mulţimea
legiunilor îngereşti, nu răneşte pe niciun duşman, nu doboară pe
nimeni, nu se atinge de nimeni, ci sfărâmă arcurile şi armele, iar
pavezele le arde cu foc. Sfărâmă arcul ca să nu mai fie trase din el
săgeţile cele aprinse; [va] frânge armele cele pentru lupta din apropiere
ca să nu mai poată primi răni cei care sunt aproape de duşmanii
cei uneltitori; şi pavezele le [va] arde cu foc ca să lase fără armuri
pe duşmani. Şi face toate acestea spre binele duşmanilor.
/
VIII
„Linişdţi-vă873 şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!”874 Atâta
vreme cât ne dedicăm lucrurilor din afara lui Dumnezeu, nu putem
cuprinde cunoaşterea Sa. Care om, îngrijindu-se peste măsură875 de
b7” Cf. ,Atunci //sus i-a zis: întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia de sabie
vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de
douăsprezece legiuni de îngeri?" (Mt. 26, 52-53). (n. rev.)
873 - »a înceta lucrul, a se relaxa, a zăbovi, a avea răgaz, a se linişti, a avea timp
liber, a se devota, a se dedica”. Sensul cel mai potrivit contextului este: „Renunţaţi la
orice altă activitate profană şi dedicaţi-vă exclusiv slujirii lui Dumnezeu!” (n. rev.)
874 Ps. 45,10.
875 Ca şi în Mt. 6, 25 ş.u., sensul verbului nu este cel de simplă grijă, ci de „preocupare
excesivă pentru lucrurile trecătoare, de îngrijorare anxioasă, de tulburare şi nelinişte
pentru ziua de mâine, de neîncredere în ajutorul lui Dumnezeu”. în cadrul Predicii de
pe munte, stabilind ierarhia bunurilor pe care un creştin le poate căuta, Mântuitorul
statuează ca prioritate împărăţia cerurilor, repudiind grija lipsită de credinţă pentru
bunurile necesare vieţii trupeşti. Astfel, textul grecesc Aia t o u t o Aeyw ufiîv [irj
p£pipvaT£ T r j <}>oxrj upuiv t î EvSuar|o0 £. Ouxî n ^uxn TT/teîov ecrriv Tfjţ Tpo<j>f]!; Kaî to
awpa tou evSupaTO«; a fost tradus astfel în unele ediţii ortodoxe: „De aceea zic vouă: nu
vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?”
Verbul grecesc |i£pipvdw - „a se nelinişti, a fi plin de grijă pentru, a se îngrijora, a se
tulbura” - a fost tradus cu „a se îngriji de”, sens posibil totuşi pentru acest verb (jarj
(j£pi[ivaT£), dar semnificând o grijă anxioasă. Traducerea „nu vă îngrijiţi” este totuşi neavenită
şi nefericită în context, deoarece sugerează că Mântuitorul ar recomanda delăsarea
şi lenea dintr-o exagerată încredere în ajutorul lui Dumnezeu. în realitate, creştinul
este îndemnat mereu să lucreze şi să fie activ. Ceea nu i se recomandă este răsturnarea
ierarhiei valorilor spirituale şi materiale. Sf. Apostol Pavel va fi neînduplecat
Omilii la Psalmi 531
cele ale lumii şi afundându-se în plăcerile" trupului, poate să fie cu
luare aminte la cuvintele despre Dumnezeu şi să fie îndeajuns de
pregătit pentru contemplarea unor lucruri atât de mari? Nu vezi că
este înăbuşit de spini cuvântul care a căzut între aceştia" 7? Spini
sunt plăcerile trupului, bogăţia, slava şi grijile lumeşti! Cel ce simte
nevoia cunoaşterii lui Dumnezeu va trebui să fie în afară de toate
acestea, să părăsească patimile şi aşa să primească cunoaşterea lui
Dumnezeu. Cum poate intra cunoaşterea lui Dumnezeu într-un
suflet care este strâmtorat de gândurile care-1 copleşesc? Ştia şi Faraon
că este propriu numai celui eliberat de griji să caute pe Dumnezeu
şi de aceea ocăra pe Israel, zicând: ,Aveţi răgaz îndelungat,
sunteţi trândavi şi ziceţi: Domnului Dumnezeului nostru ne vom
ruga>to78. Acest răgaz este bun şi folositor celui eliberat de griji,
fiindcă aduce liniştea care te înalţă la învăţăturile cele mântuitoare;
dar este rău răgazul atenienilor, care cu nimic altceva nu-şi petreceau
timpul decât să spună şi să audă ceva nou879. Această îndeletnicire
o imită şi acum unii, care abuzează de timpul lor liber al vieţii
cu necontenita născocire de învăţături noi. O astfel de preocupare
este prietenă cu duhurile cele necurate şi rele. Fiindcă zice Domnul:
„Când duhul cel necurat iese din om ..., spune: «Voi merge în casa din
care am ieşit; şi venind, voi găsi casa aceea goală şi măturată»”8 °.
Să nu se întâmple ca timpul liber pe care îl avem să pricinuiască
intrarea vrăjmaşului, ci să avem casa noastră lăuntrică
ocupată. Astfel, [în casa sufletului nostru] să locuiască deja Hristos
prin Duhul Sfânt. După ce Domnul hărăzeşte pace celor tulburaţi
mai înainte de duşmani, le spune: „Eliberaţi-vă de duşmanii care vă
cu această falsificare a versetului evanghelic, proclamând: „Dacă cineva nu vrea să
lucreze, acela nici să nu mănânce" (2 Tes. 3, 10). Din nefericire, această traducere
neinspirată constituie un nou prilej pentru calomniatorii creştinismului de a ironiza şi
ridiculiza aspecte profunde ale spiritualităţii şi moralei creştine pe care nu le pot
înţelege, (n. rev.)
b7 Literal: uEptorraoţiog - „distragere a atenţiei, distracţie, preocupare care acaparează
întreaga atenţie a cuiva”, (n. rev.)
877 Mt. 13, 7; Mc. 4, 7; Lc. 8, 7.
878 leş. 5,17.
879 Fap. 17, 21.
Sdo Mt. 12, 43-44.
532 Sf. Vasile cel Mare
hărţuiesc din toate părţile, ca să contemplaţi în linişte cuvintele
adevărului!” De aceea Domnul spune: „Tot cel care nu se leapădă de
toate averile sale nu poate f i ucenic al Meu”8*1. Trebuie, dar, să ne
eliberăm de grijile căsătoriei, ca să ne îndeletnicim cu rugăciunea;
să ne eliberăm de sârguinţa strângerii averilor, de pofta după slava
lumii acesteia, de plăcerile pe care ni le aduce desfătarea, de invidie
şi de orice răutate îndreptată asupra aproapelui nostru, pentru ca,
fiind liniştit sufletul nostru şi netulburat de nicio patimă, strălucirea
lui Dumnezeu să se oglindească în el curată şi neîntunecată.
„Înălţa-Mă-voi între popoare, înâlţa-Mă-voi pe pământ.”882
In chip lămurit spune Domnul aceste cuvinte despre patima
Lui, aşa cum este scris în Evanghelie: „Şi Eu, când Mă voi înălţa, pe
toţi îi voi trage la Mine”885 şi: „Precum Moise a înălţat şarpele în
pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului pe pământ'*884. Pentru
că urma să Se înalţe pe cruce pentru popoare şi să primească înălţarea
peste tot pământul, de aceea psalmul spune: „Înălţa-Mă-voi
între popoare, înălţa-Mă-voi pe pământ
„Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui
Iacov.”885
Bucurându-se de ajutorul lui Dumnezeu, psalmistul a rostit de
două ori cu acelaşi glas: „Domnul puterilor cu noi”, ca şi cum ar năvăli
şi s-ar năpusti asupra duşmanului, datorită încrederii desăvârşite
pe care o are în Mântuitorul sufletelor noastre, fiind convins că
nu i se poate întâmpla nimic din partea duşmanului. Căci, „dacă
Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?”886 Cel Care i-a
dăruit lui Iacov biruinţa, iar după luptă l-a numit Israel887, Acela
este sprijinitorul nostru, El va lupta pentru noi. Noi să rămânem
liniştiţi, fiindcă „El este pacea noastră, Cel Care a făcut din amândouă
una ca să zidească pe cei doi într-un om nou”888.

OMILIA LA PSALMUL XLIV La sfârşit, pentru cei ce se vor schimba

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:01:38 GMT

Afișare diferențe

OMILIA LA PSALMUL XLIV La sfârşit, pentru cei ce se vor schimba

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 15:00:24 GMT

Pagină nouă: OMILIA LA PSALMUL XLIV La sfârşit, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core spre înţelegere. Cântare pentru Cel iubit I Se pare că şi psalmul acesta este potrivit pentr...

Pagină nouă

OMILIA LA PSALMUL XLIV
La sfârşit, pentru cei ce se vor schimba.
Fiilor lui Core spre înţelegere. Cântare pentru Cel iubit
I
Se pare că şi psalmul acesta este potrivit pentru desăvârşirea
firii omeneşti; şi este de folos pentru cei care şi-au propus să trăiască
după virtute. Cei care propăşesc au nevoie în vederea desăvârşirii
de învăţătura pe care psalmul acesta o dă, al cărui' titlu este:
La sfârşit, pentru cei ce se vor schimba. în taină însă a spus: Pentru
oameni. Căci mai ales noi, mai mult decât toate fiinţele cugetătoare,
suntem supuşi schimbării şi prefacerii în fiecare zi şi aproape în
fiecare ceas. Nu suntem aceiaşi nici în ceea ce priveşte trupul672, nici
în ceea ce priveşte judecata673; trupul nostru totdeauna creşte şi se
măreşte, este în mişcare şi dezvoltare; sau creşte de la mic la mai
mare, sau se micşorează de la un trup desăvârşit către unul mai mic.
Copilul care merge la şcoală şi este în stare să înveţe carte sau o
meserie nu este la fel cu pruncul de curând născut. Şi este recunoscut
că, faţă de copil, altul este tânărul, în care freamătă puterile
tinereţii. Faţă de tânăr, altul este bărbatul, şi prin tăria şi mărimea
trupului, dar şi prin împlinirea puterii de cugetare. Dar, după ce
bărbatul ajunge în floarea vârstei"74 şi dobândeşte un echilibru al
maturităţii, începe iarăşi, încetul cu încetul, să dea înapoi; tăria i se
topeşte pe nesimţite, iar puterile trupeşti îi scad, până când, cuprins
de bătrâneţe, pierde şi cea mai din urmă putere rămasă. Aşadar, noi
suntem cei care ne schimbăm, iar psalmul, prin această spusă, vorbeşte
în chip tainic675 şi înţelept despre oameni. Căci nu îngerii
672 Biologia modernă a constatat faptul că în curs de aproximativ şapte ani aproape
toate celulele corpului uman se schimbă, (n. rev.)
673 rvofiii - facultatea deliberativă a minţii umane. (n. rev.)
674 ’ A k j j i ] - punctul culminant al vieţii, perioada în care persoana umană îşi dă întreaga
măsură a creativităţii şi talentului său. (n. rev.)
675 napoviaaojiai - are sensul de „a vorbi îneifrat, alegoric, figurat”, (n. rev.)
Omilii la Psalmi 497
primesc schimbarea. Niciunul dintre ei nu este nici copil, nici tânăr,
nici bătrân, ci rămâne în starea în care a fost creat de la început şi-şi
păstrează constituţia lui pură şi neschimbată. Ne schimbăm, aşa
cum s-a arătat, în ceea ce priveşte trupul; iar în ceea ce priveşte
sufletul şi omul lăuntric, gândurile ni se schimbă totdeauna după
întâmplările care vin peste noi. Alţii suntem când ne înveselim şi
când în viaţă ne merg toate din plin, alţii suntem în vremuri de
restrişte, când [vin peste noi] întâmplări nedorite. Ne schimbăm şi
când ne mâniem; şi luăm atunci chip de fiară; ne schimbăm şi când
suntem cuprinşi de pofte. Armăsari înnebuniţi după femei676 sunt
cei care se năpustesc cu furie asupra femeilor semenilor lor; cel
viclean seamănă cu vulpea, ca Irod*377, iar neruşinatul se numeşte
câine, ca Nabal Carmelitul078. Vezi cât de felurită şi cu câte feţe este
schimbarea noastră? Minunează-te, dar, de cel care ne-a dat această
numire atât de potrivită!
II
De aceea, mi se pare că frumos şi exact a înfăţişat unul dintre
tălmăcitori această idee printr-o altă numire. în loc de: Pentru cei ce
se vor schimba, a spus: Pentru crini. A socotit că merită să fie asemănată
pieirea căreia îi este supusă firea omenească cu moartea grabnică
a florilor. Dar această spusă duce mintea noastră spre cele ce
vor urma, căci spune: Pentru cei ce se vor schimba, deci ele ne arată
o prefacere ce se va petrece cândva, mai târziu. Să cercetăm, aşadar,
dacă nu cumva acest cuvânt vorbeşte în chip simbolic despre înviere,
când ni se va dărui schimbarea; o schimbare în mai bine, o
schimbare duhovnicească. Pentru că spune [Scriptura]: „Se seamănă
întru stricăciune, înviază întru nestricăciune,6?9. Vezi schimbarea?
„Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup
firesc, înviază trup duhovnicesc'.”68° Când întreaga creaţie materială
676 Ier. 5l 8.
677 Lc. 13, 32.
b?B 1 Reg. 25, 4.
679 1 Cor. 15, 42.
680 1 Cor. 15, 43-44.
498 Sf . Vas ile cel Mare
se va schimba împreună cu noi - fiindcă „cerurile ca o haină se vor
învechi; Dumnezeu le va schimba ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate^
1 -, atunci şi soarele va fi de şapte ori mai mare, potrivit lui
Isaia, iar luna va avea mărimea de acum a soarelui082.
Dar pentru că n-au fost scrise pentru toţi cuvintele lui Dumnezeu,
ci numai pentru cei care au urechi, potrivit omului lăuntric,
de aceea i s-a dat [psalmului acestuia] titlul: Pentru cei ce se vor
schimba şi, după cum socotesc, şi pentru cei care au grijă de ei
înşişi, pentru cei care propăşesc totdeauna spre mai bine prin exerciţiile
evlaviei6^3. Aceasta este cea mai bună schimbare, pe care o
dăruieşte dreapta Celui Preaînalt. Această schimbare a simţit-o şi
fericitul David, când, gustând bunătăţile virtuţii, s-a îndreptat spre
cele dinainte.
Şi ce spune?
„Zis-am: Acum am început Aceasta este schimbarea dreptei
Celui Preaînalt!”684 Astfel încât nu poate vreodată să nu se schimbe
cel ce propăşeşte în virtute. [Apostolul Pavel] spune: „Când eram
prunc, grăiam ca un prunc, gândeam ca un prunc, judecam ca un
prunc; dar, când am ajuns bărbat, am lepădat cele ale pruncului”685.
Şi iarăşi, în clipa în care a ajuns bărbat, Pavel nu s-a oprit din lucrarea
sa, ci, „uitând cele dinapoi şi tinzând la cele dinainte, a alergat
la ţintă, spre răsplata chemării celei de sus”686. Este, dar, o schimbare
„g omului lăuntric, care se înnoieşte din zi în z f68?.
Pentru că David vrea să ne vestească cele cu privire la Cel iubit,
Care a primit pentru noi iconomia întrupării, profetul spune că a
dedicat cântarea aceasta fiilor lui Core, acelora care sunt vrednici de
acest har. Este cântare, nu psalm, pentru că ni s-a transmis să fie
cântată doar cu glas armonios, nu însoţit de vreun instrument muzical.
Ne aflăm în faţa unei cântări pentru Cel iubit. Mai este oare
Ps. 101, 27.
682 Is. 30, 26.
683 Viaţa duhovnicească este asemănată cu un gymnasium antic. (n. rev.)
084 Ps. 76, xo.
6651 Cor. 13,11.
6 8 6 r* » i* Fihp. 3,14.
687 2 Cor. 4,16.
O milii la Psalmi 499
nevoie să-ţi spun cine este Cel iubit, despre Care este vorba aici? Sau
ştii deja despre cine este vorba, înainte de a-ţi spune eu, pentru că
îţi aduci aminte de cele spuse în Evanghelie: ,Acesta este Fiul Meu
Cel iubit, întru Care am binevoit, de Acesta să ascultaţi”688? Acesta
este Cel iubit al Tatălui, ca Unul-Născut; Acesta este Cel iubit al
întregii creaţii, ca Părinte iubitor de oameni şi bun apărător. Acelaşi
este, prin fire, şi iubit şi bun. Cu temei au definit unii, spunând că
„binele” este „ceea ce doresc toţi”. Nu oricine poate ajunge la desăvârşirea
dragostei, nici nu poate cunoaşte „pe Cel Care este cu
adevărat iubit”, ci numai cel ce s-a dezbrăcat de omul cel vechi, cel
stricat de poftele înşelăciunii, şi care s-a îmbrăcat în omul cel nou,
cel reînnoit întru cunoştinţă, după chipul Ziditorului689.
Cel care iubeşte banii şi se tulbură în faţa frumuseţii stricăcioase
a trupurilor, cel care preţuieşte peste măsură slava aceasta
mică°9° a lumii, cel care-şi cheltuieşte puterea dragostei pe lucruri
care nu se cuvin, acela a rămas orb pentru contemplarea Celui Care
este în realitate Cel iubit. De aceea spune: „Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul
tăunb9\ [Cuvintele] „din tot” nu pot fi împărţite în elemente
alcătuitoare. Câtă dragoste vei cheltui pentru cele de jos, pe atât îţi
va lipsi cu necesitate din întreg. Aceasta este pricina pentru care,
dintre toţi, puţini au fost numiţi prieteni ai lui Dumnezeu; precum
Moise, despre care este scris că a fost prieten al lui Dumnezeu692, sau
Ioanb93. Căci spune [Domnul]: „Prietenul mirelui, care stă alături, se
bucură [cu mare] bucurie'694. Cu alte cuvinte, cel care are o statornică
şi neschimbată dragoste pentru Hristos, acela este vrednic de
prietenia Lui. De aceea şi ucenicilor, care ajunseseră desăvârşiţi,
688 ^
Ef. 4, 22-24.
690 în limba greacă întâlnim aici termenul ironic So^apiov, un diminutiv al lui SdE,cc -
(lat. gloriola) - „slavă, mărire, glorie", cu neputinţă de tradus în limba română, dar
foarte expresiv-ironic în greacă, (n. rev.)
691 Mt. 22,37.
leş. 33,11.
693 In. 13, 23; 21, 20.
694 In. 3, 29.
500 Sf . Vasile cel Mare
Domnul le spune: „Nu vă mai spun robi, ci prieteni, fiindcă robul nu
ştie ce face stăpânul său”693. Deci, cel desăvârşit poate cunoaşte pe
Cel Care este în realitate Cel iubit. Prieteni ai lui Dumnezeu şi
prieteni unii cu alţii sunt în realitate numai sfinţii. Niciun [om rău],
niciunul neinstruit [în învăţătura evanghelică] nu este prieten [cu
Hristos].
Nu este nimic între frumuseţea prieteniei şi dispoziţia păcătoasă,
pentru că nimic ruşinos, nimic discordant nu poate fi cuprins în
simfonia prieteniei. Căci răul nu este doar potrivnicul binelui, ci şi al
său însuşi696, Acum să purcedem Ia cercetarea cuvintelor [psalmului].
Iii
„Izvorât-a691 inima mea cuvânt bun.ni'98
Unii au socotit că aceste cuvinte au fost spuse din partea
Tatălui despre Cuvântul Care a fost dintru început la El6" , pe Care,
spun aceia, L-a scos ca din inimă şi din cele dinăuntru ale Lui; dintr-o
inimă bună, spun ei, a ieşit „cuvânt bun”. După cum cred eu,
695 In. 15,15.
9 Răul conţine în sine însuşi germenii autodistrugerii. Cel ce săvârşeşte răul îşi face
rău în primul rând sieşi. (n. rev.)
697 Am optat pentru „a izvorî”, deoarece termenul grecesc e^Epeuyopai trimite către o
izbucnire sinceră, către ţâşnirea unui cuvânt din cele mai abisale straturi ale sufletului
(v. nota următoare), (n. rev.)
98 Ps. 4 4 ,1. Ar fi trebuit ca în traducerea acestui verset să adopt traducerea făcută de
Pr. dr. Olimp N. Căciulă în lucrarea: Sfântul Vasile cel Mare, „Comentar la Psalmi”, în
Izvoarele Ortodoxiei, nr, 2/1939, Bucureşti, pp. 209-210: „Râgâit-a inima mea cuvânt
bun”, pentru că traduce exact cuvântul grecesc £^ep£uyo(iai - „a râgâit, a vomat”. Dar
cum s-au ferit traducătorii Bibliei de la Bucureşti din 1688 - şi nu se poate spune că
aceia n-au ştiut greceşte - şi cum s-au ferit şi revizuitorii de mai târziu ai Bibliei lui
Şerban Cantacuzino, m-am ferit şi eu de a folosi cuvântul „a râgâi” şî am adoptat
traducerea din Bibliile din Bucureşti din 1936 şi 1938, care au găsit cea mai fericită
formulă, folosind cuvântul „a scoate”, care se apropie ca funcţionalitate cel mai mult de
cuvântul „a râgâi”, mai mult chiar decât „a izbucni”, folosit de traducătorii din 1688
(„izbucni inima mea cuvânt bun"), şi incomparabil mai mult decât cuvântul, cu totul
nepotrivit, „a răspunde”, folosit de revizuitorii Bibliilor de la Blaj, Petersburg, Buzău,
Sibiu, Bucureşti (1914,1968,1975,1982). Traducerile care urmează textul ebraic nici nu
pot fi luate în seamă. Biblia Britanică scrie: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în
inimă”, iar Vasile Radu şi Gala Galaction traduc: „Inima mea este mişcată de cuvinte
prea frumoase".
In. 1, 2.
O milii la Psalmi 501
cuvintele acestea se referă la o persoană profetică. Căci cuvintele
care urmează nu ne arată că interpretarea se referă la Tatăl, fiindcă
Tatăl n-ar fi spus despre limba Lui: „Limba mea este trestie de
scriitor ce scrie degrabă 700, „Frumos intru frumuseţe701, in faţa fiilor
oamenilor702.
Covârşirea frumuseţii nu se arată printr-o comparaţie cu frumuseţea
oamenilor; fiindcă, în continuare, spune: „Pentru aceasta Te-a
uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău cu untdelemnul bucuriei ’703.
N-a spus: „Te-am uns Eu, Dumnezeul”, ci: „Te-a uns”, încât din
aceasta se vede că este vorba de o altă persoană cu care vorbeşte. Şi
care persoană poate fi decât profetul, care a primit lucrarea revărsată
în el, a Sfântului Duh?
„Râgâit-a7°4, spune profetul, inima mea cuvânt bun.” Râgâiala
este scoaterea afară a aerului ascuns în stomac, produs de fermentarea
mâncării; când bulele de aer care se formează în stomac se
sparg, atunci aerul din ele se ridică şi este scos afară. Cel care se
hrăneşte cu Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer şi a dat viaţă
lumii7“5, cel care este plin de tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu700
- aşa cum obişnuieşte să spună în chip alegoric Scriptura
deci sufletul care a fost hrănit cu învăţăturile sfinte, scoate o râgâială
asemănătoare cu mâncărurile consumate. Şi, pentru că mâncarea
[pe care a luat-o] profetul a fost raţională şi bună, de aceea şi
el scoate - râgâie - cuvânt bun; deoarece „omul bun din vistieria cea
bună a inimii lui scoate binele”707.
Să căutăm, dar, şi noi hrana pe care ne-o dă Cuvântul pentru
săturarea sufletelor noastre - căci spune: „Când dreptul mănâncă, îşi
7m Construcţie specifică limbii ebraice pentru a exprima superlativul relativ - „cel mai
frumos”, (n. rev.)
7lUPs. 44, 3.
703 Ps. 44, 9.
7v!| în unele culturi extraeuropene (v. China), râgâiala nu este considerată deloc un gest
nepoliticos; dimpotrivă, (n. rev.)
705 In. 6, 33.
706 Deut. 8 ,3 ; M t 4, 4.
707 Mt. 12, 35.
502 Sf. Vasile cel Mare
satură sufletul săun/o8. Pentru ca, potrivit cu cele ce ne hrănim, să
izvorâm nu orice cuvânt, ci cuvânt bun. Omul rău, pentru că e
hrănit cu învăţături nelegiuite, râgâie din inima lui cuvânt rău. Nu
vezi cuvintele pe care le râgâie gurile ereticilor? Nu vezi cât sunt de
cumplite şi de rău mirositoare? Ele arată cât de mare este boala care
se află în adâncul acestor nenorociţi. Pentru că „omul rău din
vistieria cea rea a inimii lui scoate ceea ce este rău'7°9. Caută ca nu
cumva, gâdilându-ţi-se auzul, să îngrămădeşti în juru-ţi învăţători710,
care pot să aducă boală în cele dinăuntru ale tale şi să-ţi
prilejuiască râgâiala de cuvinte rele, pentru care vei fi osândit în
ziua Judecăţii care va veni. Fiindcă spune Domnul: „Din cuvintele
tale te vei f i îndreptat şi din cuvintele tale vei f i osândit”711, t
„Eu grăiesc lucrurile mele împăratului/17’2
Cuvintele următoare ne conduc, cu multă putere [de convingere],
la ideea că aici este vorba despre o persoană profetică: „Eu
grăiesc lucrurile mele împăratului", în loc de: „Mă voi mărturisi Judecătorului
şi o iau înaintea acuzatorului, din pricina vestirii faptelor
mele”. Căci am primit poruncă ce grăieşte: „Spune tu mat întâi
fărădelegile tale ca să te îndrepţi1’713.
„Limba mea este trestie de scriitor ce scrie degrabă.”714
După cum trestia este un instrument de scris, iar mâna celui ce
ştie să scrie o mişcă pentru a însemna cele [ce voieşte să fie] scrise,
tot aşa şi limba celui drept, mişcată de Sfântul Duh, scrie cuvintele
vieţii veşnice în inimile credincioşilor; nu este înmuiată în cerneală,
ci în „Duhul Dumnezeului Celui viu*715.
Sfântul Duh este „scriitor” pentru că este înţelept şi învaţă pe
toţi; scrie şi „degrabă” pentru că iute [este] mişcarea minţii [Lui].
Duhul scrie în noi gândurile „nu pe table de piatră, ci pe tablele de
708 Ps. 13, 26.
709 M t 12, 35.
7!“ 2 Tim. 4,3 .
711 Mt 12, 37.
12 Ps. 44,1.
m îs. 43, 26.
734 Ps. 44, 2.
715 2 Cor. 3 ,3 .
O milii la Psalmi 503
carne aîe inimii”716. Duhul scrie în inimi după măsura tăbliţei inimii,
mai mult sau mai puţin; şi, potrivit curăţeniei77 pregătite mai
dinainte, scrie sau gânduri limpezi pentru toţi, sau mai tainice. Din
pricina iuţelii cu care sunt scrise, toată lumea este plină, în sfârşit,
de [cuvântul] Evangheliei.
Cuvintele care urmează în psalm mi se pare că trebuie să le socotim
ca început propriu; să nu le legăm cu cuvintele de mai înainte,
ci să le unim cu cele ce urmează. Căci ,frumos cu frumuseţea”
718 cred că au fost spuse despre Domnul, dacă înlocuim persoana.
IV
„Frumos întru7'9 frumuseţe, în faţa fiilor oamenilor. Vârsatu-s-a
har pe buzele Tale.”720
La această traducere a textului ebraic ne duc şi. [traducerile] lui
Aquila şi Simah. [Aquila] traduce: „Prin frumuseţe Te-aî înfrumuseţat
mai mult decât fiii oamenilor”; iar Simah: „Prin frumuseţe,
frumos eşti mai mult decât fiii oamenilor1.
Deci psalmistul, care a contemplat dumnezeirea Lui, îl numeşte
,frumos întru frumuseţe”. Nu-I proclamă frumuseţea trupului721,
pentru că „L-am văzut şi nu avea chip, nici frumuseţe, ci chipul Lui
era fără de cinste, micşorat mai mult decât fiii oamenilor'722. Se vede,
dar, că profetul, privind la strălucirea Lui şi umplându-se de
716 qqj, ^ ^
717 în Antichitatea greco-latină tăbliţele de scris erau acoperite cu ceară, care se putea
tasa şi scrie din nou. Aluzia este aici îndreptată către curăţirea „tăbliţei” inimii de
cugetele şi patimile răutăţii pentru a primi „scrierea” Duhului Sfânt. (n. rev.)
Ps. 44, 3.
719 Sau , frumos prin frumuseţe".
72°Ps. 44,3.
721 Se pare că Sf. Vasile cel Mare a fost unul dintre Părinţii care au susţinut urâţenia
aspectului exterior al Mântuitorului Iisus Hristos. Cuvintele din Ps. 44, 3: Decore
pulchrior es fîliis hominum erau aplicate, de exemplu, de către scriitorul creştin
Tertulian (Adversus Iudaeos, XIV) frumuseţii lăuntrice a Mântuitorului, Care, conform
spusei profetice, era lipsit de orice frumuseţe fizică: „Nu avea nici chip, nici frumuseţe,
ca să ne uităm Ia El, şi nicio înfăţişare, ca să ne fie drag” (îs. 53, 2). (n. rev.)
7“ Is. 53, 2-3.
50 4 Sf. Vasile cel Mare
străfulgerările care ieşeau din scânteierea aceea, cu sufletul rănit de
acea splendoare, a fost mişcat spre dragostea '3 dumnezeiască a
frumuseţii spirituale; când aceasta se arată în sufletul omenesc,
atunci toate cele iubite mai înainte se dezvăluie ca pline de ruşine şi
vrednice de lepădat. De aceea şi Pavel, în clipa în care a văzut pe
„Cel frumos întru frum u s e ţ e le-a socotit pe toate necurăţie 24, ca să-L
câştige pe Hristos725.
Cei din afara învăţăturii celei adevărate numesc nebunie predica
Evangheliei' dispreţuind sărăcia de podoabe a vorbirii
Scripturilor7”9; însă noi, cei care ne lăudăm cu crucea lui Hristos73°,
723 Sfântul Vasile utilizează aici profanul» pasionalul, dar foarte expresivul termen epui<;
- „iubire carnală, senzuală, pasională" întrebuinţat apoi de marii mistici creştini în
tentativa de a exprima unirea inefabilă dintre sufletul omenesc şi Dumnezeu în extazul
mistic, (n. rev.)
724 Termenul grecesc utilizat aici este mult mai dur şi, totodată, mai expresiv: aKÚ¡3a¿ov
- „balegă, excrement". Sfinţii Părinţi nu se temeau de cuvinte, fiind foarte sinceri,
direcţi şi nemenajând sensibilităţile ipocrite ori falsa pudoare a contemporanilor, (n.
rev.)
725 Filip. 3, 8.
7261 Cor. 1, 21.
727 De altfel, reticenţa păgânilor chiar şi la simpla lectură a Scripturii este surprinsă de
Fericitul Augustin şi Tertulian: „Şi astfel, am hotărât să-mi îndrept sufletul spre Sfintele
Scripturi, ca să văd în ce fel erau ele. Şi iată că văd un lucru nedezvăluit celor mândri şi
nici revelat copiilor, dar smerit la mers, semeţ Ia sosire şi învăluit în taine; şi eu nu
eram în aşa fel pregătit încât să pot să pătrund în acesta ori să-mi aplec grumazul pe
potriva pasului său. Căci pe atunci nu am simţit aşa cum vorbesc acum, când mi-am
îndreptat atenţia la acea Scriptură, ci mí s-a părut nedemnă, şi n-ar fi potrivit s-o
compar cu prestanţa strălucitoare a lui Tullius. Deoarece orgoliul meu făcea nazuri la
simplitatea ei, iar ascuţişul minţii mele nu pătrundea înlăuntrul ei. Căci ea era una care
creştea odată cu copiii. De aceea eu refuzam să fiu copil şi, aşa umflat de îngâmfare, mi
se părea că sunt plin de măreţie" (Augustin, Confessiones, III, 5, 9, traducere din latină,
studiu introductiv şi note de Gh. I. Şerban, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 139).
„Atât de mult lipseşte ca oamenii să admită scrierile noastre, la care nimeni nu vine
dacă nu este creştin” (Tertulian, De testimonio animae, Í). (n. rev.)
728 EuteAeîcx - „sărăcie, economie, frugalitate” aici cu evidentul sens de „lipsă a podoabelor
stilistice”, (n. rev.)
729 „

OMILIA LA PSALMUL XXXIII –al Sfantului Vasile cel Mare

Radu Seu — Sun, 19 Jul 2026 14:58:11 GMT

Pagină nouă: Al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi l-a eliberat şi s-a dus I Ideea cuprinsă în titlul acestui psalm ne duce cu mintea la două presupuneri. T...

Afișare diferențe

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 1 august 2026 13:53
Linia 5:		Linia 5:
	2. Organizarea clasei pentru lecție		2. Organizarea clasei pentru lecție
	3. Verificarea lecției predate anterior		3. Verificarea lecției predate anterior
		+	Cateheze biblice
		+	partea I
		+	Lectia I-Vechiul Testament
		+	1.
		+	Legătura cu lecția precedentă sau cu cunoștințele anterioare
		+	Am văzut în lecțiile trecute că dintre toate popoarele de pe fața pământului, Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a pregătit în mod special, pentru a primi pe Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cel ce avea să ne răscumpere din robia păcatului și a morții. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporul evreu a trăit în timp și a avut o istorie deosebit de zbuciumată. Locul unde a trăit se numește Palestina.
		+	5. Comunicarea subiectului lecției noi Astăzi vom încerca să aflăm câte ceva despre Palestina biblică.
		+	6. Dirijarea învățării. Însușirea noilor cunoștințe
		+	Palestina este țara pe teritoriul căreia s-a scris Sfânta Scriptură. Este așezată acolo unde se întâlnesc două mari continente: Asia și Africa, mai exact pe țărmul estic al Mării Mediterane. Să privim harta, să o localizăm și acum să vedem cu cine se învecinează: la nord cu Munții Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu Marea Galileii, Iordan și Marea Moartă. În trecut Palestina avea un important rol comercial, deoarece pe teritoriul ei trecea calea care lega Africa și Europa de Îndepărtatul Orient, așa cum se vede și pe hartă.
		+	Această țară nu s-a numit din totdeauna „Palestina". Să vedem care a fost numele ei inițial și cum a ajuns să fie denumită Palestina. Observăm pe hartă că această țară are o poziție mai joasă față de Podișul Siriei cu care se învecinează la sud. De aceea ea a fost cunoscută sub numele de „Canaan", adică „Țara de jos". Era o țară foarte frumoasă fiind formată din munți, câmpii, râuri, lacuri. De asemenea era bogată în pește, citrice, măsline și era în același timp foarte roditoare. Pe drept cuvânt se spunea despre ea că este țara unde „curge lapte și miere".
		+	În vremurile foarte îndepărtate, Canaanul era împărțit în triburi conduse de către un bătrân al său. Acest fapt a provocat mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de război nu aveau o conducere unitară pentru a-și apăra țara. Trebuie să știți că au fost multe popoare care au râvnit la ea pentru bogățiile și frumusețile sale. Printre aceste popoare se numără îndeosebi egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus în robie poporul evreu. La această țară a râvnit mai târziu, așa cum era de așteptat, imperiul Roman, care fiind în culmea puterii sale în timpul Mântuitorului, o cucerește și o transformă în provincie romană, totodată punându-i numele „Palestina".
		+	Țara Palestinei a fost adeseori supranumită și „Țara Sfântă". Pe de o parte de către evrei, deoarece aici se află Ierusalimul – capitala religioasă a țării – și Templul Sfânt. Pe de altă parte de către creștini, deoarece aici s-a născut și a activat Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
		+	La început regatul evreu era împărțit în 31 de regate-cetăți, în fruntea cărora se afla câte un rege. Pe timpul Mântuitorului, lucrurile se vor schimba. Stăpânitorii au împărțit Palestina în trei provincii: în nord era Galileea, în sud se afla Iudeea, iar în centru Samaria, așa cum observăm pe hartă. Cândva, de Palestina aparținea și această fâșie de pământ, așezată la est de Iordan, care se numește Pereea.
		+	Cei dintâi locuitori ai acestei țări au fost canaaniții. De asemenea s-au perindat și alte popoare migratoare pe teritoriul acestei țări, cum ar fi filistenii și hitiții.
		+	Așa cum am amintit, Palestina era o țară foarte frumoasă, înzestrată parcă anume de Dumnezeu pentru „poporul ales", cu toate frumusețile naturale.
		+	În această privință sunt caracteristici munții care însă au înălțimi mici, până la 300 m. Printre cei mai cunoscuți se numără Muntele Măslinilor – bogat în măsline și Muntele Taborului – de pe vârful căruia se vede întreaga țară.
		+	De la nord-vest la sud-est, Palestina este străbătută de o vale frumoasă și deosebit de roditoare.
		+	În relieful țării se integrează și pustiurile. Dar la vechii evrei pustiul avea un alt înțeles decât cel pe care-l cunoaștem noi. Astfel, nu este ca și pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsit total de vegetație. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat, acoperit cu ierburi și străbătut de turmele care-l pășteau, fie un loc stâncos.
		+
		+	Aceste forme de relief sunt scăldate de ape curgătoare, cea mai importantă fiind Iordanul care izvorăște din Munții Hermon, șerpuiește ca o panglică pe întreg teritoriul țării și se varsă în Marea Moartă.
		+	Clima din această țară este blândă, tropicală, cu vânturi specifice care dezvoltă două anotimpuri: unul umed care începe prin octombrie, cu ploi și temperaturi scăzute și care ține până în martie. Ploile târzii de după echinocțiul de primăvară favorizează umezeala atât de necesară cultivării plantelor, mai ales a cerealelor.
		+	Anotimpul fierbinte este cuprins în perioada mai – octombrie și face ca ploile să fie foarte rare, roua o binecuvântare, iar apa un adevărat dar divin. Astfel, fântânile constituie o adevărată bogăție, iar apa este păstrată în burdufuri din piele de capră. Tot în acest anotimp se semnalau mari diferențe de temperatură între zi și noapte.
		+	Există însă unele particularități în ce privește clima. Astfel, pe țărmul Mării Mediterane, clima este mai secetoasă și mai caldă. În mijlocul țării, însă, fiind o regiune muntoasă, clima este mai răcoroasă și mai umedă; iar în Valea Iordanului climatul este într-adevăr tropical.
		+	Astfel, în Palestina se dezvoltă o floră și o faună specifică ținuturilor mediteraneene.
		+	Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, lămâiul, bananierul, cocotierul și, firește, măslinul (din ale cărui roade se obține uleiul de măsline). Cultura cerealelor ocupă primul loc în provincia Galileea, numită și „grânarul țării".
		+	Fauna Palestinei prezintă o varietate în timp. Astfel, la început erau animalele precum leul și leopardul. Dar acestea au dispărut, luându-le locul cerbul, căprioara, iepurele, vulpea, șacalul. Dintre târâtoarele specifice acestui ținut sunt vipera palestiniană, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn ș.a. Însă, caracteristica ținuturilor din această țară a fost și este cămila, un animal atât de rezistent și de des folosit. Calul era un animal foarte pretențios și nu era crescut aici. Era chiar înlăturat, reprezentând pentru evrei un simbol al mândriei. Interesant este că, dacă în prada de război intrau și caii, evreii îi omorau, tăindu-le venele de la picioare.
		+	Am vorbit despre localizarea geografică, climă, faună, floră. Să vedem în continuare ce se poate spune despre oamenii care alcătuiau poporul evreu.
		+	În ceea ce privește ocupația lor, la loc de frunte stă agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Pe lângă acestea, mai sunt și (20 Capitolul unu) altele preluate de la popoarele păgâne vecine, precum dulgheritul de la babilonieni. Totodată, datorită drumului comercial ce trecea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foarte buni negustori (comercianți).
		+	Să vedem acum câte ceva despre îmbrăcămintea evreilor. Vă amintiți când spuneam că în Palestina zilele erau foarte călduroase. Astfel, bărbații purtau o tunică de bumbac, lungă până la genunchi, peste care se încingeau cu un brâu. Deasupra purtau un veșmânt, pe care cei săraci îl foloseau adesea și ca acoperământ în timpul nopților răcoroase. În picioare purtau sandale, confecționate din curele de piele, iar cei săraci umblau desculți.
		+	Evreii nu erau pretențioși nici în ceea ce privește alimentația. Se hrăneau mai ales cu pâine proaspătă din grâu sau secară, dospită sau nedospită, care de multe ori era amestecată cu făină de fasole sau linte. Din hrana consumată în timpul zilei mai făceau parte: smochinele, strugurii, pepenii, curmalele și laptele de oi sau de capre. Masa principală era cea servită în răcoarea serii. Bogații serveau carne de miel sau ied și vin, în timp ce săracii se mulțumeau să înmoaie pâinea în lapte sau oțet. Nu lipseau de la masă, desigur, mierea de albine și peștele. Caracteristic evreilor era faptul că ei considerau carnea de porc și cea a tuturor animalelor cu copită despicată ca fiind o interdicție categorică a Legii. Evreii obișnuiau ca înainte și după masă să se spele îndelung pe mâini, după care stăpânul casei rostea rugăciunea. Ei se așezau la masă, după obiceiul persan, adică culcați și sprijiniți pe mâna stângă, iar cu mâna dreaptă consumau hrana.
		+	În altă ordine de idei, și în Palestina îi regăsim pe sclavi, dar aici aveau un statut aparte. Situația lor era mai ușoară decât a celor din popoarele învecinate. Aici existau și legi pentru apărarea drepturilor sclavilor. De pildă, dacă stăpânul își bătea sclavul și-l lăsa infirm, trebuia să-l elibereze numaidecât. De asemenea, dacă un stăpân își omora sclavul, era ucis și el.
		+	Să vedem acum ce fel de obiceiuri caracterizează acest popor. În primul rând amintim căsătoria. La evrei, căsătoria era monogamă (adică între un singur bărbat și o singură femeie). Era interzisă categoric căsătoria între evrei și păgâni. Logodna preceda căsătoria și dura câteva luni, până la un an. Darul cel mai de preț erau copiii. Familiile fără copii erau considerate blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte îl avea așa-numita „căsătorie de levirat" sau „de cumnat". În acest caz, dacă un om murea fără să aibă copii, conform Legii, fratele lui avea obligația să se căsătorească cu soția acestuia și să-i ridice urmași care să-i poarte numele.
		+	________________________________________
		+	Oamenii care locuiau în Palestina erau foarte respectuoși unii cu alții. Acest respect se referea la salut, ospitalitate și onoruri publice.
		+	Să vedem cum se salutau evreii. Cea mai populară formă de salut: „Shalom!" adică „pace", la care cel salutat răspundea cu „Shalom uvraha" adică „pace și binecuvântare!" La despărțire cel mai bătrân spunea celui mai tânăr: „lek le Shalom!" adică „mergi în pace!" De obicei, salutul era însoțit și de gesturi largi de reverență cum ar fi plecarea capului sau a corpului.
		+	Semnul cel mai deosebit de cinstire și ospitalitate arătat cuiva, era atunci când gazda se dezbrăca de haina de deasupra și o oferea vizitatorului, precum și spălarea picioarelor oaspeților mai deosebiți.
		+	Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi, demnitari, soli), precum și armatelor ce se întorceau victorioase din război.
		+	Din nefericire, însă, nu lipseau bolile, cele mai răspândite fiind: ciuma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare și făceau ravagii în regiunile asupra cărora se abăteau. Un loc aparte îl ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bolnavii de epilepsie erau considerați stăpâniți de demoni.
		+	Cei ce mureau erau îngropați imediat după deces. Sicriele se foloseau numai pentru cei bogați, iar înmormântarea era simplă. În perioada cât evreii au stat în Egipt, morții lor erau păstrați mai mult timp, fiind îmbălsămați cu miresme. Conform religiei evreilor, atingerea de cei morți era considerată drept necurăție.
		+	Doliul după cei decedați se ținea șapte zile. Se caracteriza prin sfâșierea veșmintelor, smulgerea părului, a bărbii, îmbrăcarea în sac și presărarea de cenușă pe cap.
		+	Este de remarcat că toată viața publică și particulară a evreilor se desfășura după Legea Domnului. Încă din vechime exista un loc special de rugăciune: la început era cortul sfânt, un loc de dimensiuni mai mici, împărțit în două încăperi: Sfânta și Sfânta Sfintelor. În jurul lui se afla o curte. Mai târziu a fost ridicat celebrul Templu din Ierusalim, zidit după modelul Cortului Sfânt.
		+	În fiecare localitate din Palestina era câte o sinagogă adică loc de adunare, rugăciune și predicare a cuvântului lui Dumnezeu. Erau conduse de rabini, adică de învățători ai Legii lui Dumnezeu, care puteau fi și laici. Serviciul religios consta din rugăciuni, citiri și tălmăciri ale Legii și proorocilor. Serviciul religios avea loc îndeosebi sâmbăta.
		+	22 Capitolul unu Cateheze Biblice – Vechiul Testament 23 24 Capitolul unu
		+	7. Fixarea cunoștințelor
		+	Cum se numește țara în care trăia poporul evreu? (Se numea Canaan apoi, după ocupația romană s-a numit Palestina și în prezent se numește Israel). Ce aspecte am dezbătut din punct de vedere geografic? (Localizare, învecinare, forme de relief, climă, floră, faună). Ce am învățat în legătură cu locuitorii acestei țări? (Despre modul lor de viață, îmbrăcăminte, hrană și în mod special, cultul religios). Unde își desfășurau evreii actele de cult? (La început la Cortul Sfânt, apoi în Templul Sfânt din Ierusalim, ca și în sinagogi). Cum se desfășura viața publică și particulară? (Viața publică și particulară se desfășura după Legea Domnului).
		+	8. Temă pentru acasă
		+	Încercați să desenați harta Palestinei și să o colorați diferit pe regiuni.
		+	9. Rugăciunea la ieșirea din clasă

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 *'''Bogoslov''' (slv. „cel ce grăieşte despre Dumnezeu, teolog“) — Sf. [[Ioan Evanghelistul]] e numit și Ioan Teologul sau Bogoslovul; Sf. [[Grigorie de Nazianz]] era numit și Sf. Grigore Teologul (Bogoslov și Teolog, cu același înțeles).
 *'''bold''' - ac, vârf ascuțit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. ''bodli'' „spin”; bg. ''bodilo'' „ac, vârf ascuțit” (exemplu: „Boldul morții s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule” - în cântările punerii în mormânt a Domnului [[Iisus Hristos]] - [[Prohodul Domnului (liturgică)|Prohodul Domnului]])
-*bolniță (sl. болница - ''bolĭnica'') — spital sau infirmerie pe lângă o [[mănăstire]]
+*'''bolniță''' (sl. болница - ''bolĭnica'') — spital sau infirmerie pe lângă o [[mănăstire]]
 ==C==
@@ Linia 109: / Linia 109: @@
 ==S==
 *'''sărman''' - orfan, de unde: sărac, amărât. Forme variabile învechite/ arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
 *'''slavoslovie''' - laudă lui Dumnezeu, [[doxologie]] [din slavonescul ''slavoslovije'']

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 23 iulie 2026 17:57
Linia 1:		Linia 1:
−	'''~~Apocrisiarhul~~''' (gr. ἀποκρισάρης — ''apokrisaris'' = „cel care răspunde”) este un termen ecelziastic care desemnează un reprezentant al unui [[scaun]] patriarhal, pe lângă un altul. La catolici este echivalent cu Nunțiul papal. Sfântul [[Grigore cel Mare]], supranumit Dialogul (+604), înainte de a ajunge [[papă]] al Romei, a stat la [[Constantinopol]] ca ~~apocrisiarh~~ (ambasador sau nunțiu papal), timp de 6-7 ani (578-584), trimis de Papa Pelagiu al II-lea.	+	'''Apocrisiarul''' (gr. ἀποκρισάρης — ''apokrisaris'' = „cel care răspunde”) - uneori, învechit și greșit: '''apocrisiarh''' - este un termen ecelziastic care desemnează un reprezentant al unui [[scaun]] patriarhal, pe lângă un altul. La catolici este echivalent cu Nunțiul papal. Sfântul [[Grigore cel Mare]], supranumit Dialogul (+604), înainte de a ajunge [[papă]] al Romei, a stat la [[Constantinopol]] ca apocrisiar (ambasador sau nunțiu papal), timp de 6-7 ani (578-584), trimis de Papa Pelagiu al II-lea.

	În [[imperiul bizantin]] un apocrisiar era un [[cleric]] care servea ca reprezentant (de asemenea descris ca legat, un termen mai puțin precis) al unui [[patriarh]] sau alt [[episcop]] la curtea imperială bizantină de la Constantinopol. Această funcție a existat încă din secolul al IV-lea, dar a fost instituționalizată prin lege doar sub împăratul [[Iustinian I]] (domnie între 527 și 565). Mai multe dintre cele mai importante scaune ecleziastice aveau apocrisiari permanenți în capitala imperială. Cei mai importanți dintre aceștia erau apocrisiarii papali (circa 452 până la 743).		În [[imperiul bizantin]] un apocrisiar era un [[cleric]] care servea ca reprezentant (de asemenea descris ca legat, un termen mai puțin precis) al unui [[patriarh]] sau alt [[episcop]] la curtea imperială bizantină de la Constantinopol. Această funcție a existat încă din secolul al IV-lea, dar a fost instituționalizată prin lege doar sub împăratul [[Iustinian I]] (domnie între 527 și 565). Mai multe dintre cele mai importante scaune ecleziastice aveau apocrisiari permanenți în capitala imperială. Cei mai importanți dintre aceștia erau apocrisiarii papali (circa 452 până la 743).

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Apocrisiarhul''' (gr. ἀποκρισάρης — ''apokrisaris'' = ambasador) este un termen ecelziastic care desemnează un reprezentant al unui [[scaun]] patriarhal, pe lângă un altul. La catolici este echivalent cu Nunțiul papal. Sfântul [[Grigore cel Mare]], supranumit Dialogul (+604), înainte de a ajunge [[papă]] al Romei, a stat la [[Constantinopol]] ca apocrisiarh (ambasador sau nunțiu papal), timp de 6-7 ani (578-584), trimis de Papa Pelagiu al II-lea.
+'''Apocrisiarhul''' (gr. ἀποκρισάρης — ''apokrisaris'' = „cel care răspunde”) este un termen ecelziastic care desemnează un reprezentant al unui [[scaun]] patriarhal, pe lângă un altul. La catolici este echivalent cu Nunțiul papal. Sfântul [[Grigore cel Mare]], supranumit Dialogul (+604), înainte de a ajunge [[papă]] al Romei, a stat la [[Constantinopol]] ca apocrisiarh (ambasador sau nunțiu papal), timp de 6-7 ani (578-584), trimis de Papa Pelagiu al II-lea.
-În imperiul bizantin un apocrisiar era un cleric care servea ca reprezentant (de asemenea descris ca legat, un termen mai puțin precis) al unui patriarh sau alt episcop la curtea imperială bizantină de la Constantinopol. Această funcție a existat încă din secolul al V-lea, dar a fost instituționalizată prin lege doar sub împăratul [[Iustinian I]] (domnie între 527 și 565). Mai multe dintre cele mai importante scaune ecleziastice aveau apocrisiari permanenți în capitala imperială. Cei mai importanți dintre aceștia erau apocrisiarii papali (circa 452 până la 743).
+În [[imperiul bizantin]] un apocrisiar era un [[cleric]] care servea ca reprezentant (de asemenea descris ca legat, un termen mai puțin precis) al unui [[patriarh]] sau alt [[episcop]] la curtea imperială bizantină de la Constantinopol. Această funcție a existat încă din secolul al IV-lea, dar a fost instituționalizată prin lege doar sub împăratul [[Iustinian I]] (domnie între 527 și 565). Mai multe dintre cele mai importante scaune ecleziastice aveau apocrisiari permanenți în capitala imperială. Cei mai importanți dintre aceștia erau apocrisiarii papali (circa 452 până la 743).
-Titlul era folosit și pentru reprezentantul unui metropolit la curtea patriarhului său "teritorial", fie la Constantinopol, Alexandria, Antiohia sau Ierusalim, dar și pentru oficiali seculari care transportau corespondența împăratului bizantin.
+Titlul era folosit și pentru reprezentantul unui [[mitropolit|mitropolit]] la curtea patriarhului său "teritorial", fie la Constantinopol, [[Alexandria]], [[Antiohia]] sau [[Ierusalim]], dar și pentru oficiali seculari care transportau corespondența împăratului bizantin.
 ==Surse==
 * Dicționar, Dervent.ro
 * https://en.wikipedia.org/wiki/Apocrisiarius
 [[Categorie:Termeni din limbajul bisericesc]]

@@ Linia 48: / Linia 48: @@
 #Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.
 Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.
 == Despre citirea ''Scării'' ==
-Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. ''Scara'' ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.
+Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu sau când reflectează seriozitatea luptei duhovnicești. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc, care să ghideze discernământul cititorului. ''Scara'' ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții duhovnicești. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.
 ==Scara Raiului în Țările Române==

@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 •	După Marea Schismă (1054), și mai ales după jefuirea Constantinopolului de către cruciații occidentali (1204), ruptura s-a adâncit.
 •	Căderea Bizanțului (1453) și dominația otomană au izolat politic Ortodoxia. În timp ce Occidentul trecea prin Renaștere, Reformă, Iluminism și Revoluția Industrială, construindu-și o identitate culturală puternică, Ortodoxia a supraviețuit în Imperiul Otoman și în țările slave și românești, dezvoltând o identitate culturală distinctă.
-•	Astfel, Occidentul a ajuns să echivaleze "Europa" cu "Occidentul catolic/protestant", iar Ortodoxia a fost marginalizată ca un fenomen regional, "balcanic" sau "est-european". Este o eroare istorică pe care mulți occidentali o fac, confundând haina culturală a Ortodoxiei (bizantină, slavă, românească) cu esința ei universală (sobornicească).
+•	Astfel, Occidentul a ajuns să echivaleze "Europa" cu "Occidentul catolic/protestant", iar Ortodoxia a fost marginalizată ca un fenomen regional, "balcanic" sau "est-european". Este o eroare istorică pe care mulți occidentali o fac, confundând haina culturală a Ortodoxiei (bizantină, slavă, românească) cu esința ei universală (sobornicească si Apostoleasca).

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 </div>[[Sfinți|Sfântul]] și Slăvitul [[Prooroc]] [[Ilie Tesviteanul]]<br />
 Sf. [[ierarh]] mărturisitor [[Ilie I al Ierusalimului]]<br />
 Sfânta [[muceniță]] Salomeea din [[Ierusalim]] (sec. XIII)<br />
 Sf. [[Cuvios]] Avramie din Galici sau Ciuhloma

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Flavian al II-lea al Antiohiei''' a fost patriarh al [[Antiohia|Antiohiei]] de la 498 (poate 505) până la 513. Flavian al II-lea a încercat să păstreze o cale de mijloc față de hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la [[Calcedon]] fără să satifacă nici partida carcedoniană nici partida necalcedoniană.
+[[Sfinți|Sfântul]] '''Flavian al II-lea al Antiohiei''' a fost [[Patriarh]] al [[Biserica Antiohiei|Bisericii Antiohiei]] între anii 498 și 512 (unele surse indică 513 ca dată efectivă a înlăturării sale). El este cinstit de [[Biserica Ortodoxă]] ca mărturisitor al credinței și apărător al hotărârilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la [[Calcedon]] (451), fiind [[Praznic|prăznuit]] la [[20 iulie]], împreună cu Sfântul [[Ilie I al Ierusalimului|Ilie I, Patriarhul Ierusalimului]].
-Flavian al II-lea a fost numit patriarh al Antiohiei succedând patriarhului Paladie de către împăratul monofizit [[Flavius Anastasius|Anastasius]], după ce a acceptat controversatul [[Henoticon]] al împăratului [[Zenon]], care a fost o încercare de a împăca ruptura între calcedonieni și necalcedonieni. Totuși, după ce a devenit [[patriarh]], Flavian al II-lea nu a condamnat sinodul de la Calcedon.
+==Viața==
-În 512, la Sinodul de la Sidon, convocat de [[Monofizitism|monofiziți]], s-a încercat condamnarea sinodului de la Calcedon și depunerea lui Flavial al II-lea și a patriarhului [[Ilie I al Ierusalimului]]. Dar Părinții sinodului nu au luat nicio măsură împotriva patriarhilor Flavian și Ilie după ce aceștia și-au prezentat argumentele. Partida monofizită, furiosă, i-a acuzat pe cei patriarhi de [[nestorianism]] în fața împăratului Anastasius, care i-a depus. Flavian al II-lea a fost dexi depus și exilat la Petra (astăzi în Iordania). [[Sever al Antiohiei]] a fost ales ca succesor al lui Flavian al II-lea.
+Înainte de alegerea sa ca patriarh, Flavian a fost [[monah]] după Regula Sfântului [[Vasile cel Mare]] în [[Mănăstirea]] Tilmognon, iar ulterior a slujit ca [[apocrisiar]], reprezentant al Patriarhiei Antiohiei pe lângă autoritățile imperiale și bisericești din [[Constantinopol]].
-În 518, Flavian a murit la Petra pe când era încă în exil.
+După moartea patriarhului Paladie, în anul 498, împăratul Anastasie I, favorabil [[Monofizitism|monofiziților]], l-a numit Patriarh al Antiohiei, cu condiția să accepte ''Henotikonul'' împăratului [[Zenon (împărat)|Zenon]], document elaborat pentru a împăca ruptura dintre calcedonieni și necalcedonieni (monofiziți).
 {{start box}}
@@ Linia 14: / Linia 36: @@
 după=[[Sever al Antiohiei|Sever]]}}
 {{end box}}
 ==Surse==
-*[[wikipedia:Flavian_II_of_Antioch]]
+* https://en.orthodoxwiki.org/Flavian_II_of_Antioch
-*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/209778/Flavian-II-of-Antioch Flavian II of Antioch]
+* https://en.wikipedia.org/wiki/Flavian_II_of_Antioch
 [[Categorie:Episcopi]]
 [[Categorie:Patriarhi ai Antiohiei]]
 [[en:Flavian II of Antioch]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 Perspectivea Bisericii Ortodoxe: De ce Reforma a „tăiat” unitatea Tradiției?
-Din punct de vedere ortodox, incoerența pe care o observați nu este un accident, ci consecința logică a schimbării paradigmei de mântuire.
+Din punct de vedere ortodox, incoerența pe care o observați nu este in accident, ci in consecința logică a schimbării paradigmei de mântuire.
 .	De la Ontologie la Juridic: Ortodoxia vede mântuirea ca îndumnezeire (theosis), un proces ontologic în care trupul și sufletul sunt vindecate și unite cu Hristos. Pentru ca acest lucru să se întâmple, asceza (postul, coborârea minții în inimă) este „medicamentul” necesar. Reforma, însă, a adoptat un model juridic (forensic) al justificării: omul este declarat „nevinovat” prin imputarea dreptății lui Hristos, nu neapărat vindecat ontologic în această viață. În acest cadru, asceza devine suspectă, fiind văzută ca o încercare de a „câștiga” mântuirea prin fapte, ceea ce anulează, în viziunea lor, harul.
 .	Fragmentarea Sfântului Augustin: Biserica Ortodoxă observă că Reformatorii au făcut un „Augustin selectiv”. Au preluat doctrinele sale despre păcatul originar, harul irezistibil și predestinație, dar au ignorat sau au respins contextul în care Augustin le-a dezvoltat: un episcop profund monahal, care credea în realismul sacramental (prezența reală a lui Hristos în Euharistie), în valoarea ascezei și în viziunea contemplativă a lui Dumnezeu. Ortodoxia consideră că Augustin a fost „smuls” din matca sa orientală și patristică și reinterpretat prin prisma scolasticii medievale târzii, pe care Reforma a moștenit-o și a radicalizat-o.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 21 iulie 2026 06:52
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 și până la [[Depunere\|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic\|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism\|monofiziților]] la [[Sinod]]ul din ~~Tira~~. As-a remarcat prin viața sa ascetică, prin întemeierea de [[mănăstire\|mănăstiri]], prin strânsa legătură duhovnicească cu Sfântul [[Sava cel Sfințit]] și prin curajul cu care a apărat dreapta credință împotriva monofiziților, până la depunerea și exilarea sa. [[Praznic\|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[20 iulie]]<ref>Absent din sinaxarele grecești, Sf. Ier. Ilie este prăznuit pe 4 iulie în Martirologiul roman, și pe 18 iulie în Biserica siriană. În Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras este prăznuit pe 20 iulie, ziua trecerii lui la Domnul, adăugându-i-se și Sf. Ier. Flavian al II-lea al Antiohiei, prieten și împreună-luptător pentru credința ortodoxă, și care ar fi trecut la Domnul în aceeași zi după unele tradiții.</ref>.	+	'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 și până la [[Depunere\|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic\|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism\|monofiziților]] la [[Sinod]]ul din Sidon/Tir. As-a remarcat prin viața sa ascetică, prin întemeierea de [[mănăstire\|mănăstiri]], prin strânsa legătură duhovnicească cu Sfântul [[Sava cel Sfințit]] și prin curajul cu care a apărat dreapta credință împotriva monofiziților, până la depunerea și exilarea sa. [[Praznic\|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[20 iulie]]<ref>Absent din sinaxarele grecești, Sf. Ier. Ilie este prăznuit pe 4 iulie în Martirologiul roman, și pe 18 iulie în Biserica siriană. În Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras este prăznuit pe 20 iulie, ziua trecerii lui la Domnul, adăugându-i-se și Sf. Ier. Flavian al II-lea al Antiohiei, prieten și împreună-luptător pentru credința ortodoxă, și care ar fi trecut la Domnul în aceeași zi după unele tradiții.</ref>.

	==Viața==		==Viața==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 și până la [[Depunere|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism|monofiziților]] la [[Sinod]]ul din Tira. As-a remarcat prin viața sa ascetică, prin întemeierea de [[mănăstire|mănăstiri]], prin strânsa legătură duhovnicească cu Sfântul [[Sava cel Sfințit]] și prin curajul cu care a apărat dreapta credință împotriva monofiziților, până la depunerea și exilarea sa. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[20 iulie]].
+'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 și până la [[Depunere|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism|monofiziților]] la [[Sinod]]ul din Tira. As-a remarcat prin viața sa ascetică, prin întemeierea de [[mănăstire|mănăstiri]], prin strânsa legătură duhovnicească cu Sfântul [[Sava cel Sfințit]] și prin curajul cu care a apărat dreapta credință împotriva monofiziților, până la depunerea și exilarea sa. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[20 iulie]]<ref>Absent din sinaxarele grecești, Sf. Ier. Ilie este prăznuit pe 4 iulie în Martirologiul roman, și pe 18 iulie în Biserica siriană. În Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras este prăznuit pe 20 iulie, ziua trecerii lui la Domnul, adăugându-i-se și Sf. Ier. Flavian al II-lea al Antiohiei, prieten și împreună-luptător pentru credința ortodoxă, și care ar fi trecut la Domnul în aceeași zi după unele tradiții.</ref>.
 ==Viața==
@@ Linia 32: / Linia 32: @@
 ani= 494-516|
 după=[[Ioan al III-lea al Ierusalimului|Ioan al III-lea]]}}
 {{end box}}
 ==Surse==
 *Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
@@ Linia 42: / Linia 41: @@
 ==Note==
 <references />
 [[Categorie:Episcopi]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 20 iulie 2026 21:22
Linia 12:		Linia 12:

	==Decese==		==Decese==
		+	* 518 - Sfântul patriarh [[Ilie I al Ierusalimului]] și-a dat sufletul în pace lui Dumnezeu, la vârsta de optzeci și opt de ani.

	==Sărbători==		==Sărbători==

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 [[Fișier:Elias.jpg|140px|Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul]]
 </div>[[Sfinți|Sfântul]] și Slăvitul [[Prooroc]] [[Ilie Tesviteanul]]<br />
-Sf. Cuv. Avramie din Galici sau Ciuhloma
+Sf. [[ierarh]] mărturisitor [[Ilie I al Ierusalimului]]<br />

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 până la [[Depunere|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism|monofiziților]] la Sinodul din Tira. A fost de asemenea ctitor de multe [[Mănăstire|mănăstiri]] în vremea pontificatului său.
+'''Ilie I al Ierusalimului''' a fost [[episcop]] și [[patriarh]] al [[Ierusalim]]ului de la anul 494 și până la [[Depunere|depunerea]] sa de către împăratul Anastasie I în anul 516 pentru că susținea hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]]. Patriarhul Ilie a fost principalul oponent al [[Monofizitism|monofiziților]] la [[Sinod]]ul din Tira. As-a remarcat prin viața sa ascetică, prin întemeierea de [[mănăstire|mănăstiri]], prin strânsa legătură duhovnicească cu Sfântul [[Sava cel Sfințit]] și prin curajul cu care a apărat dreapta credință împotriva monofiziților, până la depunerea și exilarea sa. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[20 iulie]].
 ==Viața==
-Arab prin naștere, Ilie a fost educat într-o mănăstire din Egipt. Apărător al Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Ilie a fost îndepărtat din Egipt de către patriarhul monofizit Timotei al II-lea în 457. Venind în [[Palestina]], Ilie a întemeiat o [[lavră]] în [[Ierihon]], pentru ca la puțină vreme să fie [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] către Patriarhul [[Anastasie I al Ierusalimului|Anastasie al Ierusalimului]].
+Născut din părinți arabi, Sfântul Ilie a fost educat într-o mănăstire din Egipt și a îmbrățișat de tânăr [[Monahism|viața monahală]]. În vremea tulburărilor care au urmat Sinodului Ecumenic de la [[Calcedon]] (451) și care au culminat cu martiriul sfântului [[Proterie al Alexandriei]] (457), el viețuia ca [[monah]] în [[Nitria|pustia Nitriei]]. După instaurarea patriarhului monofizit Timotei Eluros și declanșarea persecuției împotriva apărătorilor Ortodoxiei, Sfântul Ilie a fost silit să părăsească Egiptul și s-a refugiat în [[Palestina]].
-În 494, după moartea patriarhului Salustiu, Ilie a fost ales Patriarh al Ierusalimului. Ca [[patriarh]], Ilie l-a recunoscut pe [[Eufimie al Constantinopolului|Eufimie]] ca Patriarh al Constantinopolului, dar a refuzat să îl recunoască pe succesorul lui, [[Macedonie al II-lea al Constantinopolului|Macedonie al II-lea]]. Ilie a fost implicat în conflictele create de eforturile împăratului Anastasie de a condamna Sinodul de la Calcedon. Poziția lui a fost de a-l susține pe Patr. [[Flavian al II-lea al Antiohiei]].
+S-a așezat mai întâi în [[Lavră|lavra]] Sfântului [[Eftimie cel Mare]], iar după aproximativ zece ani s-a retras într-o [[chilie]] pustnicească în apropiere de [[Ierihon]]. În jurul acestei chilii s-a format mai târziu o mănăstire cunoscută sub numele de Mănăstirea Sfântului Ilie. La [[Înmormântare|înmormântarea]] Sfântului Eftimie l-a reîntâlnit pe Martirie, vechiul său tovarăș de nevoință din Egipt. Cei doi au fost primiți în clerul patriarhal și hirotoniți [[Preot|preoți]] de către patriarhul [[Anastasie I al Ierusalimului]].
-Către anul 509, episcopul monofizit Xenaias de Hierapolis a încercat să îl facă pe Ilie să subscrie la o formulă monofizită. În același timp, împăratul i-a poruncit lui Ilie să convoace un [[sinod]] pentru a condamna Sinodul de la Calcedon. Însă Ilie nu numai că a refuzat să facă acestea, dar i-a trimis împăratului o mărturisire de credință ortodoxă. Această scrisoare a fost însă trimisă la Constantinopol prin niște susținători ai monofizitului Dioscor care au modificat scrisoarea pe drum așa încât să conțină o anatemă împotriva celor care susțin două firi în Hristos. Mai apoi Ilie a aflat despre falsificarea scrisorii și a trimis împăratului o copie corectă, nelterată și ortodoxă.
+După moartea patriarhului Salustie, în anul 494, Sfântul Ilie a fost ales Patriarh al Ierusalimului. Încă de la începutul păstoririi sale s-a îngrijit atât de viața [[liturgică]], cât și de cea monahală. Lângă reședința patriarhală a întemeiat Mănăstirea Spoudaioi („Cei plini de râvnă”), ai cărei monahi aveau misiunea de a săvârși neîntrerupt slujbele în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bazilica Învierii (Sfântul Mormânt)]]. De asemenea, a ctitorit și a sprijinit numeroase alte mănăstiri din Palestina.
-În 512, la Sinodul de la Sidon, convocat de monofiziți, aceștia au încercat să condamne Sinodul de la Calcedon și să îi depună pe Ilie și pe Flavian. and to depose Elias and Flavian. Totuși, în mare parte prin efortrurile sale, Ilie a reușit să îi convingă pe Părinții adunați la Sinod să nu facă nici una din aceste lucruri. Furioasă, partida monofiziților i-a acuzat pe cei doi patriarhi de  [[Nestorianism]], obținând de la împăratul Anastasie depunerea lor. Primol a fost depus Flavian, fiind urmat în scaun de Sever al Antiohiei, cu care Ilie nu vroia să aibă împărtășire. Mai apoi, contele Palestinei, Olimpus, l-a pus pe Ilie în situația de a semna o formulă monofizită sau a fi depus. Ilie a refuzat să semneze și a fost depus în 516 și exilat la Aila (lângă Aqaba în Iordania) de la Marea Roșie.
+Sfântul Ilie era legat printr-o profundă prietenie duhovnicească de Sfântul Sava cel Sfințit. El a sfințit biserica [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Marii Lavre]] întemeiate de acesta și l-a sprijinit în repetate rânduri, inclusiv atunci când o parte dintre monahi s-au răsculat împotriva [[Egumen|egumenului]] lor.
-Patriarhul Ilie a murit în exil în anul 518.
+Deși împăratul Zenon impusese documentul numit ''Henotikon'', prin care urmărea împăcarea monofiziților cu ortodocșii, Sfântul Ilie a rămas statornic în apărarea definiției dogmatice de la Calcedon. El l-a recunoscut pe patriarhul [[Eufimie al Constantinopolului]], dar a refuzat să intre în comuniune cu [[ierarh]]ii care făceau compromisuri în privința credinței și a susținut cu hotărâre poziția ortodoxă a Sfântului [[Flavian al II-lea al Antiohiei]].
 {{start box}}
 {{succesiune|
 înainte=Salustiu|
-titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului |Patriah al Ierusalimului]]|
+titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului |Patriarh al Ierusalimului]]|
 ani= 494-516|
 după=[[Ioan al III-lea al Ierusalimului|Ioan al III-lea]]}}
@@ Linia 21: / Linia 35: @@
 ==Surse==
 *[http://www.newadvent.org/cathen/05385a.htm  Elias of Jerusalem]
 *[[wikipedia:Elias_of_Jerusalem]]
 *[http://www.christusrex.org/www1/ofm/sbf/escurs/wwc/e.html Elias I, patriarch of Jerusalem]
-==Legături externe==
+==Note==
-*[http://www.archaeological.org/webinfo.php?page=10224&lid=155  Archaeological Lecture Abstracts on Aila]
+<references />
 [[Categorie:Episcopi]]
 [[Categorie:Patriarhi ai Ierusalimului]]
 [[en: Elias of Jerusalem]]

@@ Linia 9: / Linia 9: @@
 ==Decese==
 *1661: [[Vasile Lupu]], Domn al Moldovei între anii 1634 – 1653
 *1992: trece la Domnul maica [[Gavrilia (Papaiannis)]] (n. 1897)

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 Sfântul sfințitul mucenic '''Proterie al Alexandriei''' (gr. Προτέριος Αλεξανδρείας), sau '''Proteriu''',  a fost [[patriarh]] al [[Alexandria|Alexandriei]] din noiembrie 451 și până la [[moartea]] sa [[Martir|martirică]], pe [[28 martie]] 457. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[28 februarie]].
@@ Linia 27: / Linia 28: @@
 După moartea împăratului [[Marcian (împărat)|Marcian]], împăratul Leon I cel Mare a fost înștiințat despre uciderea Sfântului Proterie. El a poruncit ca Timotei Eluros să fie judecat de un sinod de episcopi. Acesta a fost depus din treapta arhierească, declarat nevrednic chiar de numele de creștin și trimis în exil (unele izvoare indică Gangra, iar altele Cherson). Cei care luaseră parte la uciderea sfântului au fost pedepsiți cu asprime prin închisoare, bătăi și alte pedepse prevăzute de lege.
-În locul lui Timotei Eluros a fost ales și așezat pe tronul Alexandriei Sfântul Timotei Salofachiolul, un ierarh ortodox, prin care pacea și dreapta credință au fost restabilite pentru o vreme în Biserica Alexandriei.
+În locul lui Timotei Eluros a fost ales și așezat pe tronul Alexandriei Sfântul Timotei Salofachiolul, un [[ierarh]] ortodox, prin care pacea și dreapta credință au fost restabilite pentru o vreme în Biserica Alexandriei.
-Prin statornicia sa în apărarea hotărârilor Sinodului de la Calcedon și prin mucenicia sa, Sfântul Proterie rămâne unul dintre marii mărturisitori ai Ortodoxiei, iar sângele său a pecetluit pentru totdeauna lupta Bisericii împotriva monofizitismului.
+Prin statornicia sa în apărarea hotărârilor Sinodului de la Calcedon și prin mucenicia sa, Sfântul Proterie rămâne unul dintre marii [[Mărturisitor|mărturisitori]] ai Ortodoxiei, iar sângele său a pecetluit pentru totdeauna lupta Bisericii împotriva monofizitismului.
 {{start box}}
@@ Linia 45: / Linia 46: @@
 [[Categorie:Patriarhi ai Alexandriei]]
 [[en:Proterius of Alexandria]]

@@ Linia 26: / Linia 26: @@
 #[[Chiril al Alexandriei|Chiril I]] (412-444; [[Sinodul III Ecumenic]])
 #[[Dioscor al Alexandriei|Dioscor I]] (444-451; [[Sinodul IV Ecumenic]] / [[Monofizitism|Monofizit]] [[Schismă]])
-#Proterie (452-457)
+#[[Proterie al Alexandriei|Proterie]] (452-457)
 #Timotei II (457-460)
 #Timotei III (460-482)

@@ Linia 67: / Linia 67: @@
 titlu=[[Listă a patriarhilor de Alexandria|Patriarh al Alexandriei]]|
 ani=444-451|
-după=Proterie (succesiune calcedoniană)<br>Timotei al II-lea (succesiune necalcedoniană)|}}
+după=[[Proterie al Alexandriei|Proterie]] (succesiune calcedoniană)<br>Timotei al II-lea (succesiune necalcedoniană)|}}
 {{end box}}

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 [[Fișier:Eliseus.jpg|thumb|210px|<center>[[Prooroc]]ul Elisei,<br>(icoană rusească din secolul XVIII)</center>]]
-'''Elisei''' a fost un mare [[prooroc]] din secolul al IX-lea î.Hr., succesor al [[Ilie Tesviteanul|proorocului Ilie]], făcător de [[minune|minuni]] și vindecător, potrivit relatării din [[Cartea IV a Regilor|Cartea a IV-a a Regilor]]. Biserica Ortodoxă îl [[prăznuire|prăznuiește]] pe [[14 iunie]].
+'''Elisei''' a fost un mare [[prooroc]] din secolul al IX-lea î.Hr., succesor al [[Ilie Tesviteanul|proorocului Ilie]], făcător de [[minune|minuni]] și vindecător, potrivit relatării din [[Cartea IV a Regilor|Cartea a IV-a a Regilor]]. Biserica Ortodoxă îl [[prăznuire|prăznuiește]] pe [[14 iunie]]<ref>La Constantinopol, Proorocul Elisei era prăznuit pe 20 iulie în același timp cu proorocul Ilie - cf. H. Delehaye, ''Synaxarium Constantinopolitanum'', p. 832</ref>.
 ==Succesor al lui Ilie==
@@ Linia 46: / Linia 46: @@
 [[Condac]], glasul al 2-lea:
 :Îndoit har luând de la Duhul, prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine izbăvindu-i din primejdii și dăruind harul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credință și strigă: Bucură-te, proorocule minunate!
 ==Bibliografie==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-. Condiția ontologică, nu vina personală
+Condiția ontologică, nu vina ca o vina personală.
 Așa cum bine ați remarcat în gândirea dumneavoastră teologică, căderea protopărinților nu a transmis urmașilor o vinovăție juridică ereditară, ci o condiție ontologică: stricăciunea, suferința, patimile și, mai presus de toate, moartea. Pruncul se naște nevinovat personal, dar se naște într-o lume căzută, o lume care, în limbajul Sfântului Ioan Evanghelistul, este sub „stăpânirea celui rău” (1 Ioan 5:19) și unde domnește „principele acestei lumi” (Ioan 12:31). Armă principală a acestui „principe” nu este un pact semnat de mamă, ci moartea și corupția firii. Lepădarea de Satan este, așadar, o lepădare de regimul morții și al stricăciunii în care pruncul s-a născut în mod obiectiv, nu o acuzare a vreunei vină subiective.
 . Sensul cuvântului „lepădare” (apotaghi)
@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 •	Realistă, pentru că recunoaște că lumea este bolnavă de moarte și că nimeni nu este imun la efectele căderii, indiferent cât de nevinovat este un prunc.
 •	Triumfătoare, pentru că lepădarea nu se face cu frică, ci cu autoritatea lui Hristos. Preotul suflă de trei ori peste prunc, semnificând alungarea duhurilor necurate și suflarea Duhului Sfânt, transformând actul nașterii naturale într-o naștere „din apă și din Duh” (Ioan 3:5).
-În concluzie: Lepădarea de Satan la Botez nu este o etichetare a pruncului sau a mamei ca aparținând răului. Este o declarație de eliberare. Este momentul în care Biserica smulge pruncul din „curentul” istoric al stricăciunii și al morții și îl plasează în „curentul” haric al Învierii și al vieții veșnice. Este actul prin care se afirmă că Hristos a venit să distrugă moartea prin moartea Sa, iar Botezul este aplicarea personală a acestei victorii cosmice asupra firii umane, chiar de la începutul vieții.
+În concluzie: Lepădarea de Satan la Botez nu este o etichetare a pruncului sau a mamei ca aparținând răului. Este o declarație de eliberare. Este momentul în care Biserica smulge pruncul din „curentul” istoric al stricăciunii și al morții și îl plasează în „curentul” haric al Învierii și al vieții veșnice. Este actul prin care se afirmă că Hristos a venit să distrugă moartea prin moartea Sa, iar Botezul este aplicarea personală a acestei victorii cosmice asupra firii umane, chiar de la începutul vieții.. Hristos este „Noul Adam” (Paradigma Paulină)