https://ro.orthodoxwiki.org/api.php?action=feedcontributions&user=Shubossu&feedformat=atomOrthodoxWiki - Contribuții utilizator [ro]2024-03-29T08:38:41ZContribuții utilizatorMediaWiki 1.30.0https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=C%C3%A2ntarea_gregorian%C4%83&diff=57019Cântarea gregoriană2024-03-11T13:39:44Z<p>Shubossu: /* Istorie */</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
'''Cântarea gregoriană''' sau '''cântul gregorian''', cunoscut mai puțin sub numele de '''cântul carolingian''', reprezintă tradiția centrală a ''plainchant''-ului vestic, o formă de [[Muzica bisericească|muzică liturgică]] monofonică în cadrul Ortodoxiei Occidentale care însoțea celebrarea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și a altor [[Slujbă|slujbe]] liturgice. Acesta își datorează numele Papei Grigore I, [[Episcop]] de Roma între anii 590 și 604, care este tradițional creditat pentru a fi ordonat simplificarea și catalogarea muzicii atribuite diferitelor sărbători din calendarul bisericii. Rezultatul acestui efort este prima formă de notare muzicală care a evoluat în sistemul ancestral al notării muzicale moderne. În general, cânturile erau învățate prin metoda viva voce, adică urmând exemplul dat oral, ceea ce a necesitat mulți ani de experiență în ''Schola Cantorum''. Cântul gregorian a luat naștere în [[Monahism|viața monahală]] din Occident, în care celebrarea "Oficiului Divin" de opt ori pe zi, la orele potrivite, era respectată conform Regulii Sfântului [[Benedict de Nursia|Benedict]]. Cântarea [[Psalmii|psalmilor]] a constituit o parte semnificativă a vieții comunității monahale, în timp ce un grup mai mic și soliștii cântau cânturile. Pe parcursul istoriei sale îndelungate, cântul gregorian a suferit multe schimbări treptate și unele reforme, în special după [[Marea Schismă]].<br />
<br />
==Istorie==<br />
Cântul gregorian a fost organizat, codificat și notat în principal în ținuturile france din vestul și centrul Europei în secolele al X-lea și al XIII-lea, cu adăugiri și redactări ulterioare, dar textele și multe dintre melodii au antecedente care datează cu câteva secole mai devreme. Deși credința populară l-a creditat pe Papa Grigore I că a inventat personal cântarea gregoriană (în același mod în care un profet biblic ar transmite un mesaj primit de Dumnezeu), oamenii de știință cred acum că cântarea care poartă numele său a apărut dintr-o sinteză carolingiană ulterioară a romanului și [ [Cântarea Gallicană]], și că la acea vreme atribuirea lui Grigore I era o „întreprindere de marketing” pentru a-l investi cu un pedigree sfințit, ca parte a efortului de a crea un protocol liturgic care să fie practicat pe tot parcursul [[Sfântului Imperiul Roman]].<br />
<br />
În secolele următoare, tradiția cântării a rămas în centrul muzicii romano-catolice și a servit drept platformă dominantă pentru noi practici de interpretare și compoziție. Muzica nou compusă pe texte noi a fost introdusă pentru prima dată în contextul cântecului simplu existent. Evul Mediu târziu [[polifonia]] a fost dezvoltată în muzica occidentală. Deși în mare parte a căzut în nefolosire după perioada barocului, cântul gregorian a cunoscut o renaștere în secolul al XIX-lea în Biserica Romano-Catolică și aripa anglo-catolică a [[Comuniunii Anglicane]].<br />
<br />
===Organizare===<br />
Cântările gregoriene sunt organizate în opt moduri (scări). Trăsăturile melodice tipice includ incipituri și cadențe caracteristice, utilizarea tonurilor de recitare în jurul cărora se învârt celelalte note ale melodiei și un vocabular de motive muzicale țesute împreună printr-un proces numit centonizare pentru a crea familii de cântări înrudite.<br />
<br />
Deși scalele majore și minore moderne în opt tonuri sunt strâns legate de două dintre aceste moduri bisericești (Ionian și, respectiv, Eolian), ele funcționează după reguli armonice diferite. Modurile bisericii se bazează pe modele de șase note numite hexacorde, ale căror note principale sunt numite „dominante” și „finală”. În funcție de locul în care finalul se încadrează în secvența hexacordului, modul este caracterizat fie ca fiind „autentic”, fie „plagal”. Modurile cu aceeași finală împărtășesc anumite caracteristici și este ușor de modulat înainte și înapoi între ele; prin urmare, cele opt moduri se împart în patru grupe mai mari în funcție de finala lor.<br />
<br />
===Notația===<br />
Cele mai vechi manuscrise ale cântărilor gregoriene au fost scrise folosind o notație grafică care folosește un repertoriu de semne specifice numite neume (noima); fiecare neume (noimă) desemnează un gest muzical de bază. Întrucât cărțile, din velin (piei de oaie tratate), erau foarte scumpe, textul era prescurtat oriunde era posibil, cu neumele scrise peste text. Aceasta a fost o notație fără linii și nici un contur melodic exact nu a putut fi descifrat din ea, ceea ce presupune că repertoriul a fost învățat prin memorare. În stadiile ulterioare, neumele sunt scrise pe doage de una sau mai multe rânduri; în secolul al XI-lea, aceasta a evoluat în notație pătrată, din care în cele din urmă s-a dezvoltat personalul modern de cinci linii în secolul al XVI-lea.<ref>Dezvoltarea stilurilor de notație este discutată la [http://www.dolmetsch.com/musictheory2.htm Dolmetsch online], accesat la 4&nbsp;iulie&nbsp;2006</ref> Ca tradiție muzicală dominantă în toată Europa, cântul gregorian a devenit rădăcina tuturor dezvoltărilor muzicale ulterioare în muzica romano-catolică, începând cu ascensiunea polifoniei în secolul al XI-lea.<br />
<br />
===Dezvoltarea cântării de tânguire===<br />
Cântarea a făcut parte din liturghie încă din primele zile ale Bisericii. Până la mijlocul anilor 1990, a fost larg acceptat că psalmodia cultului evreiesc antic a influențat și a contribuit în mod semnificativ la ritualul și cântarea creștină timpurie. Acest punct de vedere nu mai este acceptat în general de savanți, din cauza analizei care arată că majoritatea imnurilor creștine timpurii nu aveau Psalmi pentru texte și că Psalmii nu au fost cânți în [[sinagogă]] timp de secole după Distrugerea celui de-al Doilea Templu. în anul 70 d.Hr.<ref>David Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–5.</ref> Totuși, riturile creștine timpurii au încorporat elemente ale cultului evreiesc antic care au supraviețuit în tradiția cântării ulterioare. Orele canonice își au rădăcinile în orele antice de rugăciune evreiască. „Amin” și „aleluia” provin din [ebraică, iar treilea „sanctus” derivă din tripla „kadosh” al Kedusha.<ref>Willi Apel, „Gregorian Chant” p. 34.</ref><br />
<br />
[[Noul Testament]] menționează cântatul de [[imnuri]] în timpul [[Cinei celei de Taină]]: „După ce au cântat imnul, au ieșit la [[Muntele Măslinilor]]”. Alți martori antici precum [[Clement al Romei|Papa Clement I]], [[Tertulian]], [[Atanasie al Alexandriei|Sf. Athanasius]] și [[Egeria]] confirmă practica,<ref>Apel, ''Cântul Gregorian'' p. 74.</ref>, deși în moduri poetice sau obscure, care aruncă puțină lumină asupra modului în care suna muzica în această perioadă.<ref>Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–7 și James McKinnon, „Antiquity and the Middle”. Vârstele'' p. 72.</ref> „Imnul Oxyrhynchus” grecesc din secolul al III-lea a supraviețuit cu notație muzicală, dar legătura dintre acest imn și tradiția plainchant este incertă.<ref>McKinnon, James W.: „Christian Church, muzica timpurie ”, ed. Grove Music Online. L. Macy (accesat la 11&nbsp;iulie&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (acces prin abonament)]</ref><br />
<br />
Elementele muzicale care aveau să fie folosite ulterior în ritul roman au început să apară în secolul al III-lea. ''[[Tradiția apostolică]]'', atribuită teologului Hippolytus, atestă cântarea psalmilor Hallel cu Aliluia ca refren în sărbătorile creștine timpurii ''agape''.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 486.</ref> Cântările Oficiului, cântate în timpul orelor canonice, își au rădăcinile la începutul secolului al IV-lea, când [[călugăriștii]] din deșert îl urmăresc pe [[Antonie cel Mare|Sf. Anthony]] a introdus practica psalmodiei continue, cântând ciclul complet de 150 de psalmi în fiecare săptămână. În jurul anului 375, psalmodia antifonală a devenit populară în Orientul creștin; in 386, [[Ambrozie al Milanului|Sf. Ambrozie]] a introdus această practică în Occident.<br />
<br />
Oamenii de știință încă dezbat modul în care s-a dezvoltat cântecul simplu în secolele V-IX, deoarece informațiile din această perioadă sunt puține. În jurul anului 410, [[Augustin de Hippo]] a descris cântatul responsorial al unui psalm treptat la Liturghie. La cca. 520, Sfântul [[Benedict de Nursia]] a stabilit ceea ce se numește pravila Sfântului Benedict, în care a fost întocmit protocolul Oficiului Divin pentru uz monahal. În jurul anului 678, cântul roman a fost predat la York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> În această perioadă au apărut tradiții regionale distincte ale cântecului de plâns occidental, în special în Insulele Britanice (cântare celtică), Spania (mozarabă), Galia (galicană) și Italia (roman vechi, ambrosian și beneventan). Este posibil ca aceste tradiții să fi evoluat dintr-un repertoriu ipotetic pe tot parcursul anului de cântare plânsă din secolul al V-lea, după prăbușirea [[Imperiului Roman]] de Apus.<br />
<br />
===Originile noii tradiții===<br />
Repertoriul gregorian a fost sistematizat pentru a fi folosit în [[ritul roman]]. Potrivit lui James McKinnon, liturgia de bază a Liturghiei romane a fost compilată într-o perioadă scurtă în secolul al VIII-lea într-un proiect supravegheat de Chrodegang din Metz. Alți savanți, inclusiv Andreas Pfisterer și Peter Jeffery, au susținut o origine anterioară pentru cele mai vechi straturi ale repertoriului.<br />
<br />
Savanții dezbat dacă elementele esențiale ale melodiilor își au originea în Roma, înainte de secolul al VII-lea, sau în Francia, în secolul al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea. Tradiționaliștii romano-catolici indică dovezi care susțin un rol important pentru Papa Grigore I între 590 și 604, cum ar fi cel prezentat în articolul lui Heinrich Bewerunge din ''Enciclopedia Catolică''.<ref>{{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia). (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" în ''Catholic Encyclopedia''}} din 1913, articol de Heinrich Bewerunge.</ref> Consensul academic, susținut de Willi Apel și Robert Snow, afirmă în schimb că s-a dezvoltat cântul gregorian. în jurul anului 750 dintr-o sinteză a cântării romane și [[galicane]] comandată de conducătorii carolingieni din Franța. În timpul unei vizite în Galia în 752–753, Papa [[Ștefan al II-lea]] celebrase Liturghia folosind cântarea romană. Potrivit lui [[Carlemagne]], tatăl său Pepin a abolit [[ritul gallican]] local în favoarea uzului roman, pentru a întări legăturile cu Roma.<ref>Apel, ''Cântul gregorian'' p. 79.</ref> În 785–786, la cererea lui Carol cel Mare, Papa [[Hadrian I]] a trimis un [[sacramentar]] papal cu cântece romane la curtea carolingiană. Acest cânt roman a fost ulterior modificat, influențat de stilurile locale și de cântarea gallicană, iar ulterior adaptat în sistemul de opt moduri. Acest cânt franco-roman carolingian, mărit cu noi cântări pentru a completa anul liturgic, a devenit cunoscut drept „gregorian”. Inițial, cântecul a fost probabil numit așa pentru a onora papa contemporan [[Gregorie al II-lea]],<ref>McKinnon, ''Antichitatea și Evul Mediu'' p. 114.</ref> dar mai târziu tradiția a atribuit autoritatea cântării mai faimosului său predecesor Grigore cel Mare. Grigorie a fost înfățișat dictând cântecul plâns inspirat de un porumbel reprezentând [[Sfântul Duh]], dând cântului gregorian pecetea de autoritate sfântă. Paternitatea lui Gregory este acceptată popular ca faptă până astăzi.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 13.</ref><br />
<br />
===Diseminare și hegemonie===<br />
Cântul gregorian a apărut într-o stare remarcabil de uniformă în toată Europa în scurt timp. Carol cel Mare, odată ridicat la nivelul Sfântului Împărat Roman, a răspândit agresiv cântarea gregoriană în tot imperiul său pentru a consolida puterea religioasă și seculară, solicitând [[clerului]] să folosească noul repertoriu pe durere de moarte.<ref>David Wilson, „Music of Evul Mediu'' p. 10.</ref> Din surse engleze și germane, cântul gregorian s-a răspândit la nord până în Scandinavia, Islanda și Finlanda.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 604.</ref> În 885, Papa [[Ștefan al V-lea]] a interzis liturghia slavonă, ducând la ascensiunea cântului gregorian în țările catolice de est, inclusiv Polonia, Moravia, Slovacia și Austria.<br />
<br />
Celelalte repertorii de cântări simple ale Occidentului creștin s-au confruntat cu o concurență severă din partea noului cânt gregorian. Carol cel Mare a continuat politica tatălui său de a favoriza ritul roman față de tradițiile locale gallicane. Până în secolul al IX-lea, ritul și cântarea gallicană fuseseră efectiv eliminate, deși nu fără rezistență locală.<ref>Apel, „Cântul gregorian” p. 80.</ref> Cântarea gregoriană a [[Ritului Sarum]] a înlocuit [[Cântul celtic]]. Gregorian a coexistat cu cântarea beneventană timp de peste un secol înainte ca cântarea beneventană să fie abolită prin decret papal (1058). [[Cântarea mozarabă]] a supraviețuit afluxului vizigoților și maurilor, dar nu și prelații susținuți de romani nou instalați în Spania în timpul Reconquista. Limitat la o mână de [[capele]]-uri dedicate romano-catolice, cântarea mozarabă modernă este foarte gregorianizată și nu are nicio asemănare muzicală cu forma sa originală. Numai cântecul ambrosian a supraviețuit până în zilele noastre, păstrat la Milano datorită reputației muzicale și autorității ecleziastice a Sfântului Ambrozie.<br />
<br />
Cântarea gregoriană a înlocuit în cele din urmă tradiția locală a cântării Romei, care este acum cunoscută sub numele de [[Cântarea romană veche]]. În secolul al X-lea, în Italia nu se notează practic niciun manuscris muzical. În schimb, papii romani au importat cântecul gregorian de la Sfinții Împărați Romani germani în secolele al X-lea și al XI-lea. De exemplu, [[Credo]] a fost adăugat la [[Ritul Roman]] la ordinul împăratului german Henric al II-lea în 1014.<ref>Richard Hoppin, ''Muzica medievală'' p. 47.</ref> Întărit de legenda Papei Grigorie, cântarea gregoriană a fost considerată cântarea autentică și originală a Romei, o concepție greșită care continuă până în zilele noastre. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, cântul gregorian a înlocuit sau marginalizat toate celelalte tradiții occidentale ale cântecului simplu.<br />
<br />
Sursele ulterioare ale acestor alte tradiții de cântări arată o influență gregoriană în creștere, cum ar fi eforturile ocazionale de a-și clasifica cântările în modurile gregoriene. În mod similar, repertoriul gregorian a încorporat elemente ale acestor tradiții de plângere pierdute, care pot fi identificate printr-o analiză stilistică și istorică atentă. De exemplu, se crede că „Improperia” din [[Vinerea Mare]] este o rămășiță a repertoriului gallican.<ref>Carl Parrish, „A Treasury of Early Music” pp. 8–9</ref><br />
<br />
===Surse timpurii și revizuiri ulterioare===<br />
Primele surse existente cu notație muzicală au fost scrise în jurul anului 930 (Graduale Laon). Înainte de aceasta, plângerea a fost transmisă oral. Majoritatea savanților cântului gregorian sunt de acord că dezvoltarea notației muzicale a ajutat la răspândirea cântului în Europa. Manuscrisele notate mai devreme sunt în principal din Regensburg în Germania, St. Gall în Elveția, Laon și St. Martial în Franța.<br />
<br />
Cântul gregorian a fost supus în lunga sa istorie unei serii de redactări pentru a-l aduce la nivelul gusturilor și practicii contemporane în schimbare. Redacția mai recentă întreprinsă în Abația Benedictină din St. Pierre, Solesmes, s-a transformat într-un angajament uriaș de a readuce cântecul presupus corupt la o stare ipotetică „originală”. Cântul gregorian timpuriu a fost revizuit pentru a se conforma structurii teoretice a modurilor. În 1562–63, Conciliul de la Trent a interzis majoritatea secvențelor. „Directorium chori” al lui Guidette, publicat în 1582, și „Editio medicea”, publicată în 1614, au revizuit drastic ceea ce era perceput ca „barbarism” corupt și viciat, făcând cântările să se conformeze standardelor estetice contemporane.<ref> Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 288–289.</ref> În 1811, muzicologul francez Alexandre-Étienne Choron, ca parte a unei reacții conservatoare în urma ineficienței ordinelor catolice liberale din timpul Revoluției Franceze, a cerut revenirea. la cântul gregorian „mai pur” al Romei asupra corupțiilor franceze.<ref>Hiley, „Western Plainchant” p. 622.</ref><br />
<br />
La sfârșitul secolului al XIX-lea, manuscrisele liturgice și muzicale timpurii au fost dezgropate și editate. Anterior, catolicul Dom Prosper Gueranger a reînviat tradiția monahală din Solesmes. Reînființarea Oficiului Divin a fost printre prioritățile sale, dar nu existau cărți de cântece adecvate. Mulți călugări au fost trimiși la biblioteci din întreaga Europă pentru a găsi manuscrise relevante ale cântării. În 1871, însă, a fost retipărită vechea ediție Medicea (Pustet, Regensburg) pe care Papa Pius al IX-lea a declarat-o singura versiune oficială. În convingerea lor fermă că erau pe drumul cel bun, Solesmes și-a sporit eforturile. În 1889, după decenii de cercetări, călugării din Solesmes au lansat prima carte dintr-o serie planificată, Paléographie Musicale. Stimulentul publicării sale a fost de a demonstra corupția „Medicea” prin prezentarea de notații fotografiate care provin dintr-o mare varietate de manuscrise dintr-un singur cânt, pe care Solesmes le-a chemat ca martori pentru a-și afirma propriile reforme.<br />
<br />
Călugării din Solesmes au adus artileria lor cea mai grea în această bătălie, deoarece într-adevăr, „Paleo” din punct de vedere academic trebuia să fie un tanc de război, menit să desființeze o dată pentru totdeauna ediția coruptă Pustet. Pe baza dovezilor de congruență în diferite manuscrise (care au fost publicate în mod corespunzător în ediții în facsimil cu ample introduceri editoriale), Solesmes a reușit să elaboreze o reconstrucție practică. Acest cântec reconstruit a fost lăudat din punct de vedere academic, dar respins de Roma până în 1903, când a murit Papa Leon al XIII-lea. Succesorul său, Papa Pius al X-lea, a acceptat prompt cântarea Solesmes - acum compilată ca „Liber usualis” – ca fiind autoritară. În 1904, a fost comandată ediția Vaticanului a cântecului Solesmes. Au apărut serioase dezbateri academice, în primul rând datorită libertăților stilistice luate de editorii Solesmes pentru a-și impune interpretarea controversată a ritmului. Edițiile Solesmes inserează semne de frazare și semne de alungire a notei „episema” și „mora” care nu se găsesc în sursele originale.<br />
<br />
În schimb, ele omit litere semnificative găsite în sursele originale, care oferă instrucțiuni pentru ritm și articulare, cum ar fi accelerarea sau încetinirea. Aceste practici editoriale au pus la îndoială autenticitatea istorică a interpretării Solesmes.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 624–627.</ref> Încă de când restaurarea Chantului a fost luată în Solesmes, au existat discuții îndelungate cu privire la direcția exactă care trebuia urmată. Unii au favorizat o strictă rigoare academică și au vrut să amâne publicațiile, în timp ce alții s-au concentrat pe chestiuni practice și au vrut să înlocuiască tradiția coruptă cât mai curând posibil. Aproximativ un secol mai târziu, există încă o breșă între o abordare muzicologică strictă și nevoile practice ale corurilor bisericești. Astfel, tradiția de interpretare stabilită de la începutul restaurării este în contradicție cu dovezile muzicologice.<br />
<br />
În motu proprio ''Tra le sollecitudini'', Pius al X-lea a mandatat folosirea cântului gregorian, încurajând credincioșii să cânte Ordinarul Liturghiei, deși a rezervat cântarea Propurilor pentru bărbați. În timp ce acest obicei este menținut în comunitățile catolice tradiționaliste, Biserica Romano-Catolică nu mai persistă cu această interdicție. Vatican II a permis oficial credincioșilor să înlocuiască cântul gregorian cu altă muzică, în special polifonia sacră, deși a reafirmat că cântul gregorian era încă muzica oficială a ritului roman al Bisericii Catolice și muzica cea mai potrivită pentru închinare în Liturghie romană.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.christusrex.org/www1/CDHN/v8.html |title=Constituția despre Sfânta Liturghie, Conciliul Vatican II |publisher=Christusrex .org |date=1963-12-04 |accessdate=2011-01-03}}</ref><br />
<br />
==Musical form==<br />
===Melodic types===<br />
Gregorian chant is, of course, vocal music. The text, the phrases, words and eventually the syllables, can be sung in various ways. The most straightforward is recitation on the same tone, which is called "syllabic" as each syllable is sung to a single tone. Likewise, simple chants are often syllabic throughout with only a few instances where two or more notes are sung on one syllable. "Neumatic" chants are more embellished and ligatures, a connected group of notes, written as a single compound neume, abound in the text. Melismatic chants are the most ornate chants in which elaborate melodies are sung on long sustained vowels as in the Alleluia, ranging from five or six notes per syllable to over sixty in the more prolix melismas.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 85–88.</ref><br />
<br />
Gregorian chants fall into two broad categories of melody: recitatives and free melodies.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 203</ref> The simplest kind of melody is the '''liturgical recitative'''. Recitative melodies are dominated by a single pitch, called the ''reciting tone''. Other pitches appear in melodic formulae for incipits, partial cadences, and full cadences. These chants are primarily syllabic. For example, the Collect for [[Pascha]] consists of 127 syllables sung to 131 pitches, with 108 of these pitches being the reciting note A and the other 23 pitches flexing down to G.<ref>Hoppin, ''Anthology of Medieval Music'' p. 11.</ref> Liturgical recitatives are commonly found in the accentus chants of the liturgy, such as the intonations of the Collect, [[Epistle]], and [[Gospel]] during the Mass, and in the direct [[psalmody]] of the Office.<br />
<br />
'''Psalmodic chants''', which intone [[psalms]], include both recitatives and free melodies. Psalmodic chants include ''direct psalmody'', ''antiphonal chants'', and ''responsorial chants''.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 81.</ref> In direct psalmody, psalm verses are sung without refrains to simple, formulaic tones. Most psalmodic chants are antiphonal and responsorial, sung to free melodies of varying complexity.<br />
<br />
'''Antiphonal chants''' such as the Introit, and Communion originally referred to chants in which two choirs sang in alternation, one choir singing verses of a psalm, the other singing a refrain called an ''[[antiphon]]''. Over time, the verses were reduced in number, usually to just one psalm verse and the [[Doxology]], or even omitted entirely. Antiphonal chants reflect their ancient origins as elaborate recitatives through the reciting tones in their melodies. Ordinary chants, such as the Kyrie and Gloria, are not considered antiphonal chants, although they are often performed in antiphonal style.<br />
<br />
'''Responsorial chants''' such as the Gradual, Alleluia, Offertory, and the Office Responsories originally consisted of a refrain called a ''respond'' sung by a choir, alternating with psalm verses sung by a soloist. Responsorial chants are often composed of an amalgamation of various stock musical phrases, pieced together in a practice called ''centonization''. Tracts are melismatic settings of psalm verses and use frequent recurring cadences and they are strongly centonized. <br />
<br />
Gregorian chant evolved to fulfill various functions in the Roman Catholic liturgy. Broadly speaking, liturgical recitatives are used for texts intoned by [[deacon]]s or [[priest]]s. Antiphonal chants accompany liturgical actions: the entrance of the officiant, the collection of offerings, and the distribution of sanctified bread and wine. Responsorial chants expand on readings and lessons.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 123.</ref><br />
<br />
The non-psalmodic chants, including the Ordinary of the Mass, sequences, and hymns, were originally intended for congregational singing.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 131.</ref> The structure of their texts largely defines their musical style. In sequences, the same melodic phrase is repeated in each couplet. The strophic texts of hymns use the same syllabic melody for each stanza.<br />
<br />
===Modality===<br />
Early plainchant, like much of Western music, is believed to have been distinguished by the use of the diatonic scale. Modal theory, which postdates the composition of the core chant repertory, arises from a synthesis of two very different traditions: the speculative tradition of numerical ratios and species inherited from ancient Greece and a second tradition rooted in the practical art of cantus. The earliest writings that deal with both theory and practice include the Enchiriadis group of treatises, which circulated in the late ninth century and possibly have their roots in an earlier, oral tradition. In contrast to the ancient Greek system of tetrachords (a collection of four continuous notes) that descend by two tones and a semitone, the Enchiriadis writings base their tone-system on a tetrachord that corresponds to the four finals of chant, D, E, F, and G. The disjunct tetrachords in the Enchiriadis system have been the subject of much speculation, because they do not correspond to the diatonic framework that became the standard Medieval scale (for example, there is a high F#, a note not recognized by later Medieval writers). A diatonic scale with a chromatically alterable b/b-flat was first described by Hucbald, who adopted the tetrachord of the finals (D, E, F, G) and constructed the rest of the system following the model of the Greek Greater and Lesser Perfect Systems. These were the first steps in forging a theoretical tradition that corresponded to chant.<br />
<br />
Around 1025, Guido d'Arezzo revolutionized Western music with the development of the ''gamut'', in which pitches in the singing range were organized into overlapping hexachords. Hexachords could be built on C (the natural hexachord, C-D-E^F-G-A), F (the soft hexachord, using a B-flat, F-G-A^Bb-C-D), or G (the hard hexachord, using a B-natural, G-A-B^C-D-E). The B-flat was an integral part of the system of hexachords rather than an accidental. The use of notes outside of this collection was described as musica ficta.<br />
<br />
Gregorian chant was categorized into eight modes, influenced by the eightfold division of Byzantine chants called the ''oktoechos''.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 11.</ref> Each mode is distinguished by its ''final'', ''dominant'', and ''ambitus''. The ''final'' is the ending note, which is usually an important note in the overall structure of the melody. The ''dominant'' is a secondary pitch that usually serves as a [[reciting tone]] in the melody. ''Ambitus'' refers to the range of pitches used in the melody. Melodies whose final is in the middle of the ambitus, or which have only a limited ambitus, are categorized as ''plagal'', while melodies whose final is in the lower end of the ambitus and have a range of over five or six notes are categorized as ''authentic''. Although corresponding plagal and authentic modes have the same final, they have different dominants.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 64–5.</ref> The existent pseudo-Greek names of the modes, rarely used in medieval times, derive from a misunderstanding of the Ancient Greek modes; the prefix "Hypo-" (under, Gr.) indicates a plagal mode, where the melody moves below the final. In contemporary Latin manuscripts the modes are simply called Protus authentus /plagalis, Deuterus, Tritus and Tetrardus: the 1st mode, authentic or plagal, the 2nd mode etc. In the Roman Chantbooks the modes are indicated by Roman numerals.<br />
<br />
:Modes 1 and 2 are the authentic and plagal modes ending on D, sometimes called [Dorian and Hypodoria].<br />
:Modes 3 and 4 are the authentic and plagal modes ending on E, sometimes called Phrygian and Hypophrygian.<br />
:Modes 5 and 6 are the authentic and plagal modes ending on F, sometimes called Lydian and Hypolydian.<br />
:Modes 7 and 8 are the authentic and plagal modes ending on G, sometimes called Mixolydian and Hypomixolydian.<br />
<br />
Although the modes with melodies ending on A, B, and C are sometimes referred to as Aeolia], |Locrian, and Ionian, these are not considered distinct modes and are treated as transpositions of whichever mode uses the same set of hexachords. The actual pitch of the Gregorian chant is not fixed, so the piece can be sung in whichever range is most comfortable.<br />
<br />
Certain classes of Gregorian chant have a separate musical formula for each mode, allowing one section of the chant to transition smoothly into the next section, such as the [[psalm tone]]s between antiphons and psalm verses.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 82.</ref><br />
<br />
Not every Gregorian chant fits neatly into Guido's hexachords or into the system of eight modes. For example, there are chants — especially from German sources — whose neumes suggest a warbling of pitches between the notes E and F, outside the hexachord system.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 22.</ref> Early Gregorian chant, like Ambrosian and [[Old Roman chant]], whose melodies are most closely related to Gregorian, did not use the modal system.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 166–78, and Hiley, ''Western Plainchant'' p. 454.</ref> The great need for a system of organizing chants lies in the need to link antiphons with standard tones, as in for example, the psalmody at the Office. Using Psalm Tone i with an antiphon in Mode 1 makes for a smooth transition between the end of the antiphon and the intonation of the tone, and the ending of the tone can then be chosen to provide a smooth transition back to the antiphon. As the modal system gained acceptance, Gregorian chants were edited to conform to the modes, especially during 12th-century Cistercian reforms. Finals were altered, melodic ranges reduced, melismas trimmed, B-flats eliminated, and repeated words removed.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 608–10.</ref> Despite these attempts to impose modal consistency, some chants — notably Communions — defy simple modal assignment. For example, in four medieval manuscripts, the Communion ''Circuibo'' was transcribed using a different mode in each.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 171–2.</ref><br />
<br />
===Musical idiom===<br />
Several features besides modality contribute to the musical idiom of Gregorian chant, giving it a distinctive musical flavor. Melodic motion is primarily stepwise. Skips of a third are common, and larger skips far more common than in other plainchant repertories such as Ambrosian chant or Beneventan chant. Gregorian melodies are more likely to traverse a seventh than a full octave, so that melodies rarely travel from D up to the D an octave higher, but often travel from D to the C a seventh higher, using such patterns as D-F-G-A-C.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 256–7.</ref> Gregorian melodies often explore chains of pitches, such as F-A-C, around which the other notes of the chant gravitate.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 21.</ref> Within each mode, certain incipits and cadences are preferred, which the modal theory alone does not explain. Chants often display complex internal structures that combine and repeat musical subphrases. This occurs notably in the Offertories; in chants with shorter, repeating texts such as the Kyrie and Agnus Dei; and in longer chants with clear textual divisions such as the Great Responsories, the Gloria, and the [[Credo]].<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 258–9.</ref><br />
<br />
Chants sometimes fall into melodically related groups. The musical phrases centonized to create Graduals and Tracts follow a musical "grammar" of sorts. Certain phrases are used only at the beginnings of chants, or only at the end, or only in certain combinations, creating musical families of chants such as the ''Iustus ut palma'' family of Graduals.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 344–63.</ref> Several Introits in mode 3, including ''Loquetur Dominus'' above, exhibit melodic similarities. Mode III (E authentic) chants have C as a dominant, so C is the expected reciting tone. These mode III Introits, however, use both G and C as reciting tones, and often begin with a decorated leap from G to C to establish this tonality.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 110–113.</ref> Similar examples exist throughout the repertory.<br />
<br />
===Notation===<br />
The earliest notated sources of Gregorian chant (written ca. 950) used symbols called ''neumes'' (Gr. sign (of the hand) to indicate tone-movements and relative duration within each syllable. A sort of musical stenography that seems to focus on gestures and tone-movements but not the specific pitches of individual notes, nor the relative starting pitches of each neume. Given the fact that Chant was learned in an oral tradition in which the texts and melodies were sung from memory, this was obviously not necessary. The neumatic manuscripts display great sophistication and precision in notation and a wealth of graphic signs to indicate the musical gesture and proper pronunciation of the text.<br />
Scholars postulate that this practice may have been derived from cheironomic hand-gestures, the ekphonetic notation of [[Byzantine chant]], punctuation marks, or diacritical accents.<ref>Levy, Kenneth: "Plainchant", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 20&nbsp;January&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/shared/views/article.html?section=music.40099.2.3#music.40099.2.3 (subscription access)]</ref> Later adaptations and innovations included the use of a dry-scratched line or an inked line or two lines, marked C or F showing the relative pitches between neumes. Consistent relative heightening first developed in the Aquitaine region, particularly at St. Martial de Limoges, in the first half of the eleventh century. Many German-speaking areas, however, continued to use unpitched neumes into the twelfth century. Additional symbols developed, such as the ''custos'', placed at the end of a system to show the next pitch. Other symbols indicated changes in articulation, duration, or tempo, such as a letter "t" to indicate a tenuto. Another form of early notation used a system of letters corresponding to different pitches, much as Shaker music is notated.<br />
<br />
[[Image:gregorian chant.gif|frame|270px|right|The ''Liber usualis'' uses square notation, as in this excerpt from the ''Kyrie eleison (Orbis factor)''.]]By the 13th century, the neumes of Gregorian chant were usually written in ''square notation'' on a four-line staff with a clef, as in the ''Graduale Aboense'' pictured above. In square notation, small groups of ascending notes on a syllable are shown as stacked squares, read from bottom to top, while descending notes are written with diamonds read from left to right. When a syllable has a large number of notes, a series of smaller such groups of neumes are written in succession, read from left to right. The oriscus, quilisma, and liquescent neumes indicate special vocal treatments, that have been largely neglected due to uncertainty as to how to sing them. Since the 1970s, with the influential insights of Dom. E. Cardine (see below under 'rhythm'), ornamental neumes have received more attention from both researchers and performers.<br />
B-flat is indicated by a "b-mollum" (Lat. soft), a rounded undercaste 'b' placed to the left of the entire neume in which the note occurs, as shown in the "Kyrie" to the right. When necessary, a "b-durum" (Lat. hard), written squarely, indicates B-natural and serves to cancel the b-mollum . This system of square notation is standard in modern chantbooks.<br />
<br />
==Performance==<br />
===Texture===<br />
Gregorian chant was originally used for singing the Office (by male and female religious) and for singing the parts of the Mass pertaining to the lay faithful (male and female), the celebrant (priest, always male) and the choir (composed of male ordained [[clergy]], except in convents). Outside the larger cities, the number of available clergy dropped, and lay men started singing these parts. The choir was considered an official liturgical duty reserved to clergy, so women were not allowed to sing in the ''Schola Cantorum'' or other choirs except in [[convent]]s where women were permitted to sing the Office and the parts of the Mass pertaining to the choir as a function of their consecrated life.<ref>Carol Neuls-Bates, ''Women in Music'' p. 3.</ref><br />
<br />
Chant was normally sung in unison. Later innovations included ''tropes'', which is a new text sung to the same melodic phrases in a melismatic chant (repeating an entire Alleluia-melody on a new text for instance, or repeating a full phrase with a new text that comments on the previously sung text) and various forms of ''organum'', (improvised) harmonic embellishment of chant melodies focusing on octaves, fifths, fourths, and, later, thirds. Neither tropes nor organum, however, belong to the chant repertory proper. The main exception to this is the sequence, whose origins lay in troping the extended melisma of Alleluia chants known as the jubilus, but the sequences, like the tropes, were later officially suppressed. The [[Council of Trent]] struck sequences from the Gregorian corpus, except those for [[Pascha]], [[Pentecost]], Corpus Christi and All Souls' Day.<br />
<br />
Not much is known about the particular vocal stylings or performance practices used for Gregorian chant in the Middle Ages. On occasion, the clergy was urged to have their singers perform with more restraint and piety. This suggests that virtuosic performances occurred, contrary to the modern stereotype of Gregorian chant as slow-moving mood music. This tension between musicality and piety goes far back; Gregory the Great himself criticized the practice of promoting clerics based on their charming singing rather than their preaching.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 504.</ref> However, Odo of Cluny, a renowned monastic reformer, praised the intellectual and musical virtuosity to be found in chant:<br />
<br />
"For in these Offertories and Communions there are the most varied kinds of ascent, descent, repeat..., delight for the ''cognoscenti'', difficulty for the beginners, and an admirable organization... that widely differs from other chants; they are not so much made according to the rules of music... but rather evince the authority and validity... of music."<ref>Apel, p. 312.</ref><br />
<br />
True antiphonal performance by two alternating choruses still occurs, as in certain German monasteries. However, antiphonal chants are generally performed in responsorial style by a solo cantor alternating with a chorus. This practice appears to have begun in the Middle Ages.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 197.</ref> Another medieval innovation had the solo cantor sing the opening words of responsorial chants, with the full chorus finishing the end of the opening phrase. This innovation allowed the soloist to fix the pitch of the chant for the chorus and to cue the choral entrance.<br />
<br />
===Rhythm===<br />
Because of the obviously evasive quality of medieval notation as the silent remains of a living tradition, displaced a thousand years out of its cultural context, rhythm in Gregorian chant has always been a hotbed of debate among modern scholars who have fundamental differences in point of view on rhythm. To complicate matters further, a host of ornamental neumes are used in the earliest manuscripts that pose many difficulties on the rhythmic plane. Certain neumes such as the ''pressus'', pes quassus, strophic neumes may indicate repeated notes, lengthening by repercussion, in some cases with added ornaments. By the 13th century, with the widespread use of square notation, most chant was sung with an approximately equal duration allotted to each note, although [[Jerome of Moravia]] cites exceptions in which certain notes, such as the final notes of a chant, are lengthened.<ref>Hiley, "Chant", ''Performance Practice: Music before 1600'' p. 44. "The performance of chant in equal note lengths from the 13th century onwards is well supported by contemporary statements."</ref><br />
<br />
While the standard repertory of Gregorian Chant was partly being supplanted with new forms of polyphony, the earlier melo-rhythmic refinements of monophonic chant seem to fall into disuse. Later redactions such as the ''Editio medicaea'' of 1614 rewrote chant so that melismas, with their melodic accent, fell on accented syllables.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 289.</ref> This aesthetic held sway until the re-examination of chant in the late 19th century by such scholars as Wagner, Joseph Pothier]], and André Mocquereau, who fell into two camps.<br />
<br />
One school of thought, including Wagner, Jammers, and Lipphardt, advocated imposing rhythmic meters on chants, although they disagreed on how that should be done. An opposing interpretation, represented by Pothier and Mocquereau, supported a free rhythm of equal note values, although some notes are lengthened for textual emphasis or musical effect. The modern Solesmes editions of Gregorian chant follow this interpretation. Mocquereau divided melodies into two- and three-note phrases, each beginning with an ''ictus'', akin to a beat, notated in chantbooks as a small vertical mark. These basic melodic units combined into larger phrases through a complex system expressed by cheironomic hand-gestures.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 127.</ref> This approach prevailed during the twentieth century, propagated by Justine Ward's program of music education for children, until the liturgical role of chant was diminished after the liturgical reforms of [[Paul VI]], and new scholarship "essentially discredited" Mocquereau's rhythmic theories.<ref>Dyer, Joseph: "Roman Catholic Church Music", Section VI.1, [http://www.grovemusic.com/ Grove Music Online] ed. L. Macy (Accessed 28&nbsp;June&nbsp;2006), (subscription access)</ref><br />
<br />
Common modern practice favors performing Gregorian chant with no beat or regular metric accent, largely for aesthetic reasons.<ref>William P. Mahrt, "Chant", ''A Performer's Guide to Medieval Music'' p. 18.</ref> The text determines the accent while the melodic contour determines the phrasing. The note lengthenings recommended by the Solesmes school remain influential, though not prescriptive.<br />
<br />
Dom Eugene Cardine, (1905–1988) monk from Solesmes, published his 'Semiologie Gregorienne' in 1970 in which he clearly explains the musical significance of the neumes of the early chant manuscripts. Cardine shows the great diversity of neumes and graphic variations of the basic shape of a particular neume, which can not be expressed in the square notation. This variety in notation must have served a practical purpose and therefore a musical significance. Nine years later, the Graduale Triplex was published, in which the Roman Gradual, containing all the chants for Mass in a Year's cycle, appeared with the neumes of the two most important manuscripts copied under and over the 4-line staff of the square notation. The Graduale Triplex made widely accessible the original notation of Sankt Gallen and Laon (compiled after 930 AD) in a single chantbook and was a huge step forward. Dom Cardine had many students who have each in their own way continued their semiological studies, some of whom also started experimenting in applying the newly understood principles in performance practice.<br />
<br />
The studies of Cardine and his students (Godehard Joppich, Luigi Augustoni, Marie-Noël Colette, Rupert Fischer, Marie-Claire Billecocq to name a few) have clearly demonstrated that rhythm in Gregorian chant as notated in the 10th century rhythmic manuscripts (notably Skt. Gallen and Laon) manifest such rhythmic diversity and melodic – rhythmic ornamentations for which there is hardly a living performance tradition in the Western world. Contemporary groups that endeavour to sing according to the manuscript traditions have evolved after 1975. Some practising researchers favour a closer look at non Western (liturgical) traditions, in such cultures where the tradition of modal monophony was never abandoned.<br />
<br />
Another group with different views are the mensuralists or the proportionalists, who maintain that rhythm has to be interpreted proportionately, where shorts are exactly half the longs. This school of interpretation claims the support of historical authorities such as St Augustine, Remigius, Guido and Aribo [http://www.calumcille.com/griogair/9A13.html]. This view is advocated by John Blackley and his 'Schola Antiqua New York'.<br />
<br />
Recent research in the Netherlands by Dr. Dirk van Kampen has indicated that the authentic rhythm of Gregorian chant in the 10th century includes both proportional elements and elements that are in agreement with semiology.<ref>Dirk van Kampen (1994). ''Het oorspronkelijke ritme van het Gregoriaans: Een ‘semiologisch-mensuralistische’ studie''. Landsmeer, ISBN 90-900742-8-7.</ref><ref>Dirk van Kampen (2005). Uitgangspunten voor de ritmiek van Gregoriaans. ''Tijdschrift voor Gregoriaans'', 30, 89-94.</ref><ref>Gregoriaans ritme. Dutch Wikipedia contribution by Dr. Dirk van Kampen.</ref> Starting with the expectation that the rhythm of Gregorian chant (and thus the duration of the individual notes) anyway adds to the expressivity of the sacred Latin texts, several word-related variables were studied for their relationship with several neume-related variables, exploring these relationships in a sample of introit chants using such statistical methods as correlational analysis and multiple regression analysis.<br />
<br />
Besides the length of the syllables (measured in tenths of seconds), each text syllable was evaluated in terms of its position within the word to which it belongs, defining such variables as ‘the syllable has or hasn’t the main accent’, ‘the syllable is or isn’t at the end of a word’, etc., and in terms of the particular sounds produced (for instance, the syllable contains the vowel ‘i’). The various neume elements were evaluated by attaching different duration values to them, both in terms of semiological propositions (nuanced durations according to the manner of neume writing in Chris Hakkennes’ Graduale Lagal) <ref>Chris Hakkennes (1984). ''Graduale Lagal''. Den Haag: Stichting Centrum voor de Kerkzang.</ref>), and in terms of fixed duration values that were based on mensuralistic notions, however with ratios between short and long notes ranging from 1 : 1, via 1 : 1.2, 1 : 1.4, etc. to 1 : 3. To distinguish short and long notes, tables were consulted that were established by Van Kampen in an unpublished comparative study regarding the neume notations according to St Gallen and Laon codices. With some exceptions, these tables confirm the short vs. long distinctions in Cardine’s 'Semiologie Gregorienne'.<br />
<br />
The lengths of the neumes were given values by adding up the duration values for the separate neume elements, each time following a particular hypothesis concerning the rhythm of Gregoriant chant. Both the syllable lengths and the neume lengths were also expressed in relation to the total duration of the syllables, resp. neumes for a word (contextual variables). Correlating the various word and neume variables, substantial correlations were found for the word variables 'accented syllable' and 'contextual syllable duration'. Moreover, it could be established that the multiple correlation (''R'') between the two types of variables reaches its maximum (''R'' is about 0.80) if the neumatic elements are evaluated according to the following ‘rules of duration’: (a) neume elements that represent short notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 1 time; (b) neume elements that represent long notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 2 times; (c) neumes consisting of only one note are characterized by flexible duration values (with an average value of 2 times), which take over the duration values of the syllables to match.<br />
<br />
It is interesting that the distinction between the first two rules and the latter rule can also be found in early treatises on music, introducing the terms ''metrum'' and ''rhythmus''.<ref>Peter Wagner (1916). Zur ursprünglichen Ausführung des Gregorianischen Gesanges. ''Gregoriusblatt'', 81-82.</ref><ref>J. Jeannin (1930). Proportionale Dauerwerte oder einfache Schattierungen im Gregorianischen Choral? ''Gregoriusblatt'', 54, 129-135.</ref> As it could also be demonstrated by Van Kampen that melodic peaks often coincide with the word accent (see also),<ref>G. Reese (1940). ''Music in the Middle Ages''. New York: Norton & Comp., p. 166.</ref> the conclusion seems warranted that the Gregorian melodies enhance the expressiveness of the Latin words by mimicking to some extent both the accentuation of the sacred words (pitch differences between neumes) and the relative duration of the word syllables (by paying attention to well-defined length differences between the individual notes of a neume).<br />
<br />
===Melodic restitution===<br />
Recent developments involve an intensifying of the semiological approach according to Dom Cardine, which also gave a new impetus to the research into melodic variants in various manuscripts of chant. On the basis of this ongoing research it has become obvious that the Graduale and other chantbooks contain many melodic errors, some very consistently, (the mis-interpretation of third and eighth mode) necessitating a new edition of the Graduale according to state-of-the-art melodic restitutions. The so-called Munsterschwarzach-group under the guidance of Godehard Joppich and various other groups and individuals have done extensive work in this field.<br />
<br />
In this approach the so-called earlier 'rhythmic' manuscripts of unheightened neumes that carry a wealth of melo-rhythmic information but not of exact pitches, are compared in large tables of comparison with relevant later 'melodic' manuscripts' that are written on lines or use double alphabetic and neumes notation over the text, but as a rule have less rhythmic refinement compared to the earlier group. However, the comparison between the two groups has made it possible to correct what are obvious mistakes. In other instances it is not so easy to find a consensus. In 1984 Chris Hakkennes published his own transcription of the Graduale Triplex. He devised a new graphic adaptation of square notation 'simplex' in which he integrated the rhythmic indications of the two most relevant sources, that of Laon and Skt. Gallen.<br />
<br />
Referring to these manuscripts, he called his own transcription Gradual Lagal. Furthermore, while making the transcription, he cross-checked with the melodic manuscripts to correct modal errors or other melodic errors found in the Graduale Romanum. His intention was to provide a corrected melody in rhythmic notation but above all – he was also a choirmaster – suited for practical use, therefore a simplex, integrated notation. Although fully admitting the importance of Hakkennes' melodic revisions, the rhythmical solution suggested in the Graduale Lagal was actually found by Van Kampen (see above) to be rather modestly related to the text of the chant.<br />
<br />
==Liturgical functions==<br />
Gregorian chant is sung in the Office during the canonical hours and in the liturgy of the Mass. Texts known as ''accentus'' are intoned by [[bishop]]s, priests, and deacons, mostly on a single reciting tone with simple melodic formulae at certain places in each sentence. More complex chants are sung by trained soloists and choirs. The most complete collection of chants is the ''Liber usualis'', which contains the chants for the Tridentine Mass and the most commonly used Office chants. Outside of monasteries, the more compact ''Graduale Romanum'' is commonly used.<br />
<br />
===Proper chants of the Mass===<br />
The Introit, Gradual, Alleluia, Tract, Sequence, Offertory and Communion chants are part of the Proper of the Mass. "Proprium Missae" in Latin refers to the chants of the Mass that have their proper individual texts for each Sunday throughout the annual cycle. As opposed to 'Ordinarium Missae' which have fixed texts (but various melodies) (Kyrie, Benedictus, Sanctus, Agnus Dei).<br />
<br />
Introits cover the procession of the officiants. Introits are antiphonal chants, typically consisting of an antiphon, a [[psalm]] verse, a repeat of the antiphon, an intonation of the Gloria Patri [[Doxology]], and a final repeat of the antiphon. Reciting tones often dominate their melodic structures.<br />
<br />
Graduals are responsorial chants that follow the reading of the Epistle. Graduals usually result from ''centonization''; stock musical phrases are assembled like a patchwork to create the full melody of the chant, creating families of musically related melodies. Graduals are accompanied by an elaborate Verse, so that it actually consists in two different parts, A B. Often the first part is sung again, creating a 'rondeau' A B A. At least the verse, if not the complete gradual, is for the solo cantor and are in elaborate, ornate style with long, wide-ranged melisma's.<br />
<br />
The Alleluia is known for the ''jubilus'', an extended joyful melisma on the last vowel of 'Alleluia'. The Alleluia is also in two parts, the alleluia proper and the psalmverse, by which the Alleluia is identified (Alleluia V. Pascha nostrum) . The last melism of the verse is the same as the jubilus attached to the Alleluia. Alleluias are not sung during penitential times, such as [[Lent]]. Instead, a Tract is chanted, usually with texts from the Psalms. Tracts, like Graduals, are highly centonized.<br />
<br />
Sequences are sung poems based on couplets. Although many sequences are not part of the liturgy and thus not part of the Gregorian repertory proper, Gregorian sequences include such well-known chants as ''Victimae paschali laudes'' and ''Veni Sancte Spiritus''. According to Notker Balbulus, an early sequence writer, their origins lie in the addition of words to the long melismas of the jubilus of Alleluia chants.<ref>Richard Crocker, ''The Early Medieval Sequence'' pp. 1–2.</ref><br />
<br />
Offertories are sung during the offering of Eucharistic bread and wine. Offertories once had highly prolix melodies in their verses, but the use of verses in Gregorian Offertories disappeared around the 12th century. These verses however, are among the most ornate and elaborated in the whole chant repertoire. Offertories are in form closest to Responsories, which are likewise accompanied by at least one Verse and the opening sections of both Off. and Resp. are partly repeated after the verse(s). This last section is therefore called the 'repetenda' and is in performance the last melodic line of the chant.<br />
<br />
Communions are sung during the distribution of the Eucharist. In presentation the Communio is similar to the Introitus, an antiphon with a series of psalm verses. Communion melodies are often tonally ambiguous and do not fit into a single musical mode which has led to the same communio being classed in different modes in different manuscripts or editions.<br />
<br />
===Ordinary chants of the Mass===<br />
The Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus and Agnus Dei use the same text in every service of the Mass. Because they follow the regular invariable "order" of the Mass, these chants are called "Ordinary".<br />
<br />
The Kyrie consists of a threefold repetition of "Kyrie eleison" ("Lord, have mercy"), a threefold repetition of "Christe eleison" ("Christ have mercy"), followed by another threefold repetition of "Kyrie eleison." In older chants, "Kyrie eleison imas" ("Lord, have mercy on us") can be found. The Kyrie is distinguished by its use of the Greek language instead of Latin. Because of the textual repetition, various musical repeat structures occur in these chants. The following, Kyrie ad. lib. VI as transmitted in a Cambrai manuscript, uses the form ABA CDC EFE', with shifts in tessitura between sections. The E' section, on the final "Kyrie eleison", itself has an aa'b structure, contributing to the sense of climax.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 153.</ref><br />
<br />
The Gloria recites the Greater Doxology, and the Credo intones the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]]. Because of the length of these texts, these chants often break into musical subsections corresponding with textual breaks. Because the Credo was the last Ordinary chant to be added to the Mass, there are relatively few Credo melodies in the Gregorian corpus.<br />
<br />
The Sanctus and the Agnus Dei, like the Kyrie, also contain repeated texts, which their musical structures often exploit.<br />
<br />
Technically, the Ite missa est and the Benedicamus Domino, which conclude the Mass, belong to the Ordinary. They have their own Gregorian melodies, but because they are short and simple, and have rarely been the subject of later musical composition, they are often omitted in discussion.<br />
<br />
===Chants of the Office===<br />
Gregorian chant is sung in the canonical hours of the monastic Office, primarily in antiphons used to sing the Psalms, in the Great Responsories of [[Matins]], and the Short Responsories of the Lesser Hours and [[Compline]]. The psalm antiphons of the Office tend to be short and simple, especially compared to the complex Great Responsories.<br />
<br />
At the close of the Office, one of four ''Marian antiphons'' is sung. These songs, ''Alma Redemptoris Mater'' (see top of article), ''Ave Regina caelorum'', ''Regina caeli laetare'', and ''Salve, Regina'', are relatively late chants, dating to the 11th century, and considerably more complex than most Office antiphons. Apel has described these four songs as "among the most beautiful creations of the late Middle Ages."<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' p. 404.</ref><br />
<br />
==Influence==<br />
===Medieval and Renaissance music===<br />
Gregorian chant had a significant impact on the development of medieval and Renaissance music. Modern staff notation developed directly from Gregorian neumes. The square notation that had been devised for plainchant was borrowed and adapted for other kinds of music. Certain groupings of neumes were used to indicate repeating rhythms called rhythmic modes. Rounded noteheads increasingly replaced the older squares and lozenges in the 15th and 16th centuries, although chantbooks conservatively maintained the square notation. By the 16th century, the fifth line added to the musical staff had become standard. The bass clef and the flat, natural, and sharp accidentals derived directly from Gregorian notation.<ref>Chew, Geoffrey and Richard Rastall: "Notation", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 27&nbsp;June&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription access)]</ref><br />
<br />
Gregorian melodies provided musical material and served as models for tropes and liturgical dramas. Vernacular hymns such as "Christ ist erstanden" and "Nun bitten wir den heiligen Geist" adapted original Gregorian melodies to translated texts. Secular tunes such as the popular Renaissance "In Nomine" were based on Gregorian melodies. Beginning with the improvised harmonizations of Gregorian chant known as organum, Gregorian chants became a driving force in medieval and Renaissance polyphony. Often, a Gregorian chant (sometimes in modified form) would be used as a ''cantus firmus'', so that the consecutive notes of the chant determined the harmonic progression. The Marian antiphons, especially ''Alma Redemptoris Mater'', were frequently arranged by Renaissance composers. The use of chant as a cantus firmus was the predominant practice until the Baroque period, when the stronger harmonic progressions made possible by an independent bass line became standard.<br />
<br />
The Catholic Church later allowed polyphonic arrangements to replace the Gregorian chant of the Ordinary of the Mass. This is why the Mass as a compositional form, as set by composers like Giovanni Pierluigi da Palestrina or Wolfgang Amadeus Mozart, features a Kyrie but not an Introit. The Propers may also be replaced by choral settings on certain solemn occasions. Among the composers who most frequently wrote polyphonic settings of the Propers were William Byrd and Tomás Luis de Victoria. These polyphonic arrangements usually incorporate elements of the original chant.<br />
<br />
===20th century===<br />
The renewed interest in early music in the late 19th century left its mark on 20th-century music. Gregorian influences in classical music include the choral setting of four chants in "Quatre motets sur des thèmes Grégoriens" by Maurice Duruflé, the carols of Peter Maxwell Davies, and the choral work of Arvo Pärt. Gregorian chant has been incorporated into other genres, such as London Boys's "Requiem" and some other dance compositions, Enigma's "Sadeness (Part I)", the chant interpretation of pop and rock by the German band Gregorian, the New age project Era, the techno project E Nomine, many of the songs by American Power/Thrash metal band Iced Earth, and the work of black metal band Deathspell Omega. The modal melodies of chant provide unusual sounds to ears attuned to modern scales. It has also been used in The Omen's main theme, Ave Satani.<br />
<br />
==Notes==<br />
<references/><br />
<br />
==References==<br />
*''Graduale triplex'' (1979). Tournai: Desclée& Socii. ISBN 2-85274-094-X<br />
* ''Graduale Lagal''' (1984 / 1990) Chris Hakkennes, Stichting Lagal Utrecht ISBN 90-800408-2-7<br />
* ''Liber usualis'' (1953). Tournai: Desclée& Socii.<br />
* [http://www.musicasacra.com/pdf/liberusualis.pdf Liber Usualis (1961) in PDF format] (115 MB)<br />
* ''Gregorian Chant'' (1990) Willi Apel, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, ISBN 0-253-20601-4<br />
* {{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by H. Bewerung.<br />
* {{cite web<br />
| last = Chew<br />
| first = Geoffrey<br />
| coauthors = Richard Rastall, David Hiley and Janka Szendrei<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Notation<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 27 June 2006<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Crocker |<br />
coauthors= |<br />
title=The Early Medieval Sequence |<br />
publisher=University of California Press |<br />
location= |<br />
year=1977 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-520-02847-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Dyer<br />
| first = Joseph<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Roman Catholic Church Music<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 28 June 2006<br />
}}<br />
* Hiley, David (1990). Chant. In ''Performance Practice: Music before 1600'', Howard Mayer Brown and Stanley Sadie, eds., pp.&nbsp;37–54. New York: W.W. Norton & Co. ISBN 0-393-02807-0<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Hiley |<br />
coauthors= |<br />
title=Western Plainchant: A Handbook |<br />
publisher=Clarendon Press |<br />
location= |<br />
year=1995 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-19-816572-2}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard, ed. |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Anthology of Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09080-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09090-6}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Katharine|<br />
last= Le Mée|<br />
coauthors= |<br />
title= Chant : The Origins, Form, Practice, and Healing Power of Gregorian Chant|<br />
publisher=Harmony|<br />
location= |<br />
year=1994 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-517-70037-9}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Levy<br />
| first = Kenneth<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Plainchant<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 20 January 2006<br />
}}<br />
* {{cite journal<br />
| last = Mahrt<br />
| first = William P<br />
| title = Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music<br />
| journal = Sacred Music<br />
| volume = 133<br />
| issue = 3<br />
| pages = 5–14<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html<br />
}}<br />
* Mahrt, William P. (2000). Chant. In ''A Performer's Guide to Medieval Music'', Ross Duffin, ed., pp.&nbsp;1–22. Bloomington, Indiana: Indiana University Press. ISBN 0-253-33752-6<br />
* {{cite book |<br />
first= James, ed.|<br />
last= McKinnon|<br />
coauthors= |<br />
title= Antiquity and the Middle Ages |<br />
publisher=Prentice Hall |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-13-036153-4}}<br />
* {{cite web<br />
| last = McKinnon<br />
| first = James W<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Christian Church, music of the early<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Neuls-Bates<br />
| first = Carol, ed.<br />
| year = 1996<br />
| title = Women in Music<br />
| publisher = Northeastern University Press<br />
| location = Boston<br />
| isbn = 1-55553-240-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Novum<br />
| first = Canticum<br />
| coauthors =<br />
| url =http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html<br />
| title = Lessons on Gregorian Chant: Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Parrish<br />
| first = Carl<br />
| year = 1986<br />
| title = A Treasury of Early Music<br />
| publisher = Dover Publications, Inc.<br />
| location = Mineola, New York<br />
| isbn = 0-486-41088-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Ray, ed.|<br />
last= Robinson|<br />
coauthors= |<br />
title= Choral Music |<br />
publisher=W.W. Norton & Co. |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-393-09062-0}}<br />
* Wagner, Peter. (1911) ''Einführung in die Gregorianischen Melodien. Ein Handbuch der Choralwissenschaft''. Leipzig: Breitkopf & Härtel.<br />
* {{cite journal<br />
| last = Ward<br />
| first = Justine<br />
|title = The Reform of Church Music<br />
| journal = Atlantic Monthly<br />
| month = April<br />
| year = 1906<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf<br />
|format = PDF<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Wilson |<br />
coauthors= |<br />
title= Music of the Middle Ages |<br />
publisher=Schirmer Books |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-02-872951-X}}<br />
<br />
==External links==<br />
* [[wikipedia:Gregorian chant|Gregorian chant at wikipedia<br />
* [http://www.musique-sacree-notredamedeparis.fr/spip.php?article128 Gregorian chant at Notre-Dame de Paris]<br />
* [http://www.musique-liturgique.com/ Gregorian Chant CDs, MP3 files, videos, free scores. Sacra Musica ]<br />
* [http://www.globalchant.org/ GLOBAL CHANT DATABASE – Index of Gregorian Chant] – The largest searchable database of plainchant and sacred song melodies<br />
* [http://inchoro.net/ Gregorian Chants Online]<br />
* [http://www.solesmes.com/GB/livres/catalogue.php?js=1&par=JmNjPTg=#c8 A complete selection of Gregorian Chant books and CDs by the Monks of Solesmes France – considered the leading authority on Gregorian Chant scholarship and performance]<br />
* [http://abbayesprovencales.free.fr/gregorien.htm The Gregorian chant of the abbeys of Provence in France]<br />
* [http://chantgregorian.com/the-history-of-gregorian-chant/ The History of Gregorian Chant]<br />
* H. Bewerung: "[http://www.newadvent.org/cathen/06779a.htm Gregorian chant]", ''Catholic Encyclopedia''<br />
* William P. Mahrt: "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music]", ''Sacred Music'', 133.3, pp.&nbsp;5–14<br />
* [http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html Canticum Novum, Lessons on Gregorian Chant] – Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
* Justine Ward, "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf The Reform of Church Music]", ''[[Atlantic Monthly]]'', April 1906<br />
* [http://gregorian.soft.free.fr/gregorian.html Monastic gregorian]<br />
* [http://www.gregor-und-taube.de/htm/materialien.htm Many chants from the Gradual in melodically restituted form]<br />
* [http://www.cesg.unifr.ch/ Website of Sankt Gallen / Cologne Library, access to Skt. Gallen manuscripts]<br />
* [http://www.cattoliciromani.com/forum/showthread.php/canto_ambrosiano-8898.html Ambrosian chant]<br />
* [http://icking-music-archive.org/ByComposer/GregorianChant.php free scores of Gregorian chant] in the Werner Icking Music Archive (WIMA)<br />
* [http://www1.cpdl.org/wiki/index.php/Gregorian_chant free scores of Gregorian chant] in the Choral Public Domain Library (ChoralWiki)<br />
* [http://imslp.org/wiki/Category:Gregorian_Chant free scores of Gregorian chant] in the International Music Score Library Project<br />
* [http://musicasacra.com/communio/ Most used chant books available as PDFs]<br />
* [http://www.gregorianchant.org/ Gregorian Chant Resources]<br />
* [http://sites.google.com/site/gregorianicantus/Home Gregoriani Cantus. Gregorian Chant Free Fonts under Creative Commons License (Spanish)]<br />
* [http://www.transitofvenus.nl/LiturgiaHorarum Liturgia Horarum in cantu Gregoriano] Online Gregorian chant for the Liturgy of the Hours<br />
* [http://www.gregorian-chant.info/ Gregorian Chant Info] Neumes in square notation and recordings (mainly propers of the Mass)<br />
* [http://www.scholacatharina.nl/code/Agenda.php Recordings from the Netherlands]<br />
* [http://www.dovesong.com/MP3/MP3_Chant.asp Collection of MP3s]<br />
* [http://www.calumcille.com/griogair/9.html Tempus antiquorum] Article containing historical quotes describing chant rhythm<br />
*''Discography'' For a selective discography visit [http://www.medieval.org/emfaq/cds/search.cgi?q=gregorian+chant CD search results] by Todd McComb<br />
<br />
[[Categorie:Muzică bisericească]]<br />
<br />
[[en:Gregorian Chant]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=C%C3%A2ntarea_gregorian%C4%83&diff=57018Cântarea gregoriană2024-03-11T13:35:13Z<p>Shubossu: Traducere limba romana</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
'''Cântarea gregoriană''' sau '''cântul gregorian''', cunoscut mai puțin sub numele de '''cântul carolingian''', reprezintă tradiția centrală a ''plainchant''-ului vestic, o formă de [[Muzica bisericească|muzică liturgică]] monofonică în cadrul Ortodoxiei Occidentale care însoțea celebrarea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și a altor [[Slujbă|slujbe]] liturgice. Acesta își datorează numele Papei Grigore I, [[Episcop]] de Roma între anii 590 și 604, care este tradițional creditat pentru a fi ordonat simplificarea și catalogarea muzicii atribuite diferitelor sărbători din calendarul bisericii. Rezultatul acestui efort este prima formă de notare muzicală care a evoluat în sistemul ancestral al notării muzicale moderne. În general, cânturile erau învățate prin metoda viva voce, adică urmând exemplul dat oral, ceea ce a necesitat mulți ani de experiență în ''Schola Cantorum''. Cântul gregorian a luat naștere în [[Monahism|viața monahală]] din Occident, în care celebrarea "Oficiului Divin" de opt ori pe zi, la orele potrivite, era respectată conform Regulii Sfântului [[Benedict de Nursia|Benedict]]. Cântarea [[Psalmii|psalmilor]] a constituit o parte semnificativă a vieții comunității monahale, în timp ce un grup mai mic și soliștii cântau cânturile. Pe parcursul istoriei sale îndelungate, cântul gregorian a suferit multe schimbări treptate și unele reforme, în special după [[Marea Schismă]].<br />
<br />
==Istorie==<br />
Gregorian chant was organized, codified, and notated mainly in the Frankish lands of western and central Europe during the 10th to 13th centuries, with later additions and redactions, but the texts and many of the melodies have antecedents going back several centuries earlier. Although popular belief credited Pope Gregory I with having personally invented Gregorian chant (in much the same way that a biblical prophet would transmit a divinely received message), scholars now believe that the chant bearing his name arose from a later Carolingian synthesis of Roman and [[Gallican chant]], and that at that time the attribution to Gregory I was a "marketing ruse" to invest it with a sanctified pedigree, as part of an effort to create one liturgical protocol that would be practised throughout the entire [[Holy Roman Empire]].<br />
<br />
During the following centuries, the chant tradition remained at the heart of Roman Catholic music and served as the dominant platform for new performance and compositional practices. Newly composed music on new texts was first introduced within the context of existing plainchant. The late Middle Ages [[polyphony]] was developed in Western music. Although it had mostly fallen into disuse after the Baroque period, Gregorian chant experienced a revival in the 19th century in the Roman Catholic Church and the Anglo-Catholic wing of the [[Anglican Communion]].<br />
<br />
===Organizare===<br />
Gregorian chants are organized into eight modes (scales). Typical melodic features include characteristic incipits and cadences, the use of reciting tones around which the other notes of the melody revolve, and a vocabulary of musical motifs woven together through a process called centonization to create families of related chants.<br />
<br />
Although the modern eight-tone major and minor scales are strongly related to two of these church modes (the Ionian and Aeolian, respectively), they function according to different harmonic rules. The church modes are based on six-note patterns called hexachords, the main notes of which are called the ''dominant'' and the ''final''. Depending on where the final falls in the sequence of the hexachord, the mode is characterized as either ''authentic'' or ''plagal''. Modes with the same final share certain characteristics, and it is easy to modulate back and forth between them; hence, the eight modes fall into four larger groupings based on their finals.<br />
<br />
===Notația===<br />
Cele mai vechi manuscrise ale cântărilor gregoriene au fost scrise folosind o notație grafică care folosește un repertoriu de semne specifice numite neume (noima); fiecare neume (noimă) desemnează un gest muzical de bază. Întrucât cărțile, din velin (piei de oaie tratate), erau foarte scumpe, textul era prescurtat oriunde era posibil, cu neumele scrise peste text. Aceasta a fost o notație fără linii și nici un contur melodic exact nu a putut fi descifrat din ea, ceea ce presupune că repertoriul a fost învățat prin memorare. În stadiile ulterioare, neumele sunt scrise pe doage de una sau mai multe rânduri; în secolul al XI-lea, aceasta a evoluat în notație pătrată, din care în cele din urmă s-a dezvoltat personalul modern de cinci linii în secolul al XVI-lea.<ref>Dezvoltarea stilurilor de notație este discutată la [http://www.dolmetsch.com/musictheory2.htm Dolmetsch online], accesat la 4&nbsp;iulie&nbsp;2006</ref> Ca tradiție muzicală dominantă în toată Europa, cântul gregorian a devenit rădăcina tuturor dezvoltărilor muzicale ulterioare în muzica romano-catolică, începând cu ascensiunea polifoniei în secolul al XI-lea.<br />
<br />
===Dezvoltarea cântării de tânguire===<br />
Cântarea a făcut parte din liturghie încă din primele zile ale Bisericii. Până la mijlocul anilor 1990, a fost larg acceptat că psalmodia cultului evreiesc antic a influențat și a contribuit în mod semnificativ la ritualul și cântarea creștină timpurie. Acest punct de vedere nu mai este acceptat în general de savanți, din cauza analizei care arată că majoritatea imnurilor creștine timpurii nu aveau Psalmi pentru texte și că Psalmii nu au fost cânți în [[sinagogă]] timp de secole după Distrugerea celui de-al Doilea Templu. în anul 70 d.Hr.<ref>David Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–5.</ref> Totuși, riturile creștine timpurii au încorporat elemente ale cultului evreiesc antic care au supraviețuit în tradiția cântării ulterioare. Orele canonice își au rădăcinile în orele antice de rugăciune evreiască. „Amin” și „aleluia” provin din [ebraică, iar treilea „sanctus” derivă din tripla „kadosh” al Kedusha.<ref>Willi Apel, „Gregorian Chant” p. 34.</ref><br />
<br />
[[Noul Testament]] menționează cântatul de [[imnuri]] în timpul [[Cinei celei de Taină]]: „După ce au cântat imnul, au ieșit la [[Muntele Măslinilor]]”. Alți martori antici precum [[Clement al Romei|Papa Clement I]], [[Tertulian]], [[Atanasie al Alexandriei|Sf. Athanasius]] și [[Egeria]] confirmă practica,<ref>Apel, ''Cântul Gregorian'' p. 74.</ref>, deși în moduri poetice sau obscure, care aruncă puțină lumină asupra modului în care suna muzica în această perioadă.<ref>Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–7 și James McKinnon, „Antiquity and the Middle”. Vârstele'' p. 72.</ref> „Imnul Oxyrhynchus” grecesc din secolul al III-lea a supraviețuit cu notație muzicală, dar legătura dintre acest imn și tradiția plainchant este incertă.<ref>McKinnon, James W.: „Christian Church, muzica timpurie ”, ed. Grove Music Online. L. Macy (accesat la 11&nbsp;iulie&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (acces prin abonament)]</ref><br />
<br />
Elementele muzicale care aveau să fie folosite ulterior în ritul roman au început să apară în secolul al III-lea. ''[[Tradiția apostolică]]'', atribuită teologului Hippolytus, atestă cântarea psalmilor Hallel cu Aliluia ca refren în sărbătorile creștine timpurii ''agape''.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 486.</ref> Cântările Oficiului, cântate în timpul orelor canonice, își au rădăcinile la începutul secolului al IV-lea, când [[călugăriștii]] din deșert îl urmăresc pe [[Antonie cel Mare|Sf. Anthony]] a introdus practica psalmodiei continue, cântând ciclul complet de 150 de psalmi în fiecare săptămână. În jurul anului 375, psalmodia antifonală a devenit populară în Orientul creștin; in 386, [[Ambrozie al Milanului|Sf. Ambrozie]] a introdus această practică în Occident.<br />
<br />
Oamenii de știință încă dezbat modul în care s-a dezvoltat cântecul simplu în secolele V-IX, deoarece informațiile din această perioadă sunt puține. În jurul anului 410, [[Augustin de Hippo]] a descris cântatul responsorial al unui psalm treptat la Liturghie. La cca. 520, Sfântul [[Benedict de Nursia]] a stabilit ceea ce se numește pravila Sfântului Benedict, în care a fost întocmit protocolul Oficiului Divin pentru uz monahal. În jurul anului 678, cântul roman a fost predat la York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> În această perioadă au apărut tradiții regionale distincte ale cântecului de plâns occidental, în special în Insulele Britanice (cântare celtică), Spania (mozarabă), Galia (galicană) și Italia (roman vechi, ambrosian și beneventan). Este posibil ca aceste tradiții să fi evoluat dintr-un repertoriu ipotetic pe tot parcursul anului de cântare plânsă din secolul al V-lea, după prăbușirea [[Imperiului Roman]] de Apus.<br />
<br />
===Origins of the new tradition===<br />
The Gregorian repertory was systematized for use in the [[Roman Rite]]. According to James McKinnon, the core liturgy of the Roman Mass was compiled over a brief period in the 8th century in a project overseen by Chrodegang of Metz. Other scholars, including Andreas Pfisterer and Peter Jeffery, have argued for an earlier origin for the oldest layers of the repertory.<br />
<br />
Scholars debate whether the essentials of the melodies originated in Rome, before the 7th century, or in Francia, in the 8th and early 9th centuries. Roman Catholic Traditionalists point to evidence supporting an important role for Pope Gregory I between 590 and 604, such as that presented in Heinrich Bewerunge's article in the ''Catholic Encyclopedia''.<ref>{{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by Heinrich Bewerunge.</ref> Scholarly consensus, supported by Willi Apel and Robert Snow, asserts instead that Gregorian chant developed around 750 from a synthesis of Roman and [[Gallican chant]] commissioned by Carolingian rulers in France. During a visit to Gaul in 752–753, Pope [[Stephen II]] had celebrated Mass using Roman chant. According to [[Charlemagne]], his father Pepin abolished the local [[Gallican rite]]s in favor of the Roman use, in order to strengthen ties with Rome.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 79.</ref> In 785–786, at Charlemagne's request, Pope [[Hadrian I]] sent a papal [[sacramentary]] with Roman chants to the Carolingian court. This Roman chant was subsequently modified, influenced by local styles and Gallican chant, and later adapted into the system of eight modes. This Frankish-Roman Carolingian chant, augmented with new chants to complete the liturgical year, became known as "Gregorian." Originally the chant was probably so named to honor the contemporary Pope [[Gregory II]],<ref>McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 114.</ref> but later lore attributed the authorship of chant to his more famous predecessor Gregory the Great. Gregory was portrayed dictating plainchant inspired by a dove representing the [[Holy Spirit]], giving Gregorian chant the stamp of holy authority. Gregory's authorship is popularly accepted as fact to this day.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 13.</ref><br />
<br />
===Dissemination and hegemony===<br />
Gregorian chant appeared in a remarkably uniform state across Europe within a short time. Charlemagne, once elevated to Holy Roman Emperor, aggressively spread Gregorian chant throughout his empire to consolidate religious and secular power, requiring the [[clergy]] to use the new repertory on pain of death.<ref>David Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 10.</ref> From English and German sources, Gregorian chant spread north to Scandinavia, Iceland and Finland.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 604.</ref> In 885, Pope [[Stephen V]] banned the Slavonic liturgy, leading to the ascendancy of Gregorian chant in Eastern Catholic lands including Poland, Moravia, Slovakia, and Austria.<br />
<br />
The other plainchant repertories of the Christian West faced severe competition from the new Gregorian chant. Charlemagne continued his father's policy of favoring the Roman Rite over the local Gallican traditions. By the 9th century the Gallican rite and chant had effectively been eliminated, although not without local resistance.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 80.</ref> The Gregorian chant of the [[Sarum Rite]] displaced [[Celtic chant]]. Gregorian coexisted with Beneventan chant for over a century before Beneventan chant was abolished by papal decree (1058). [[Mozarabic chant]] survived the influx of the Visigoths and Moors, but not the Roman-backed prelates newly installed in Spain during the Reconquista. Restricted to a handful of dedicated Roman Catholic [[chapel]]s, modern Mozarabic chant is highly Gregorianized and bears no musical resemblance to its original form. Ambrosian chant alone survived to the present day, preserved in Milan due to the musical reputation and ecclesiastical authority of St. Ambrose.<br />
<br />
Gregorian chant eventually replaced the local chant tradition of Rome itself, which is now known as [[Old Roman chant]]. In the 10th century, virtually no musical manuscripts were being notated in Italy. Instead, Roman Popes imported Gregorian chant from the German Holy Roman Emperors during the 10th and 11th centuries. For example, the [[Credo]] was added to the [[Roman Rite]] at the behest of the German emperor Henry II in 1014.<ref>Richard Hoppin, ''Medieval Music'' p. 47.</ref> Reinforced by the legend of Pope Gregory, Gregorian chant was taken to be the authentic, original chant of Rome, a misconception that continues to this day. By the 12th and 13th centuries, Gregorian chant had supplanted or marginalized all the other Western plainchant traditions.<br />
<br />
Later sources of these other chant traditions show an increasing Gregorian influence, such as occasional efforts to categorize their chants into the Gregorian modes. Similarly, the Gregorian repertory incorporated elements of these lost plainchant traditions, which can be identified by careful stylistic and historical analysis. For example, the ''Improperia'' of [[Good Friday]] are believed to be a remnant of the Gallican repertory.<ref>Carl Parrish, "A Treasury of Early Music" pp. 8–9</ref><br />
<br />
===Early sources and later revisions===<br />
The first extant sources with musical notation were written around 930 (Graduale Laon). Before this, plainchant had been transmitted orally. Most scholars of Gregorian chant agree that the development of music notation assisted the dissemination of chant across Europe. The earlier notated manuscripts are primarily from Regensburg in Germany, St. Gall in Switzerland, Laon and St. Martial in France.<br />
<br />
Gregorian chant has in its long history been subjected to a series of redactions to bring it up to changing contemporary tastes and practice. The more recent redaction undertaken in the Benedictine Abbey of St. Pierre, Solesmes, has turned into a huge undertaking to restore the allegedly corrupted chant to a hypothetical "original" state. Early Gregorian chant was revised to conform to the theoretical structure of the modes. In 1562–63, the Council of Trent banned most |sequences. Guidette's ''Directorium chori'', published in 1582, and the ''Editio medicea'', published in 1614, drastically revised what was perceived as corrupt and flawed "barbarism" by making the chants conform to contemporary aesthetic standards.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 288–289.</ref> In 1811, the French musicologist Alexandre-Étienne Choron, as part of a conservative backlash following the liberal Catholic orders' inefficacy during the French Revolution, called for returning to the "purer" Gregorian chant of Rome over French corruptions.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 622.</ref><br />
<br />
In the late 19th century, early liturgical and musical manuscripts were unearthed and edited. Earlier, the catholic Dom Prosper Gueranger revived the monastic tradition in Solesmes. Re-establishing the Divine Office was among his priorities, but no proper chantbooks existed. Many monks were sent out to libraries throughout Europe to find relevant Chant manuscripts. In 1871, however, the old Medicea edition was reprinted (Pustet, Regensburg) which Pope Pius IX declared the only official version. In their firm belief that they were on the right way, Solesmes increased its efforts. In 1889, after decades of research, the monks of Solesmes released the first book in a planned series, the Paléographie Musicale. The incentive of its publication was to demonstrate the corruption of the 'Medicea' by presenting photographed notations originating from a great variety of manuscripts of one single chant, which Solesmes called forth as witnesses to assert their own reforms.<br />
<br />
The monks of Solesmes brought in their heaviest artillery in this battle, as indeed the academically sound 'Paleo' was intended to be a war-tank, meant to abolish once and for all the corrupted Pustet edition. On the evidence of congruence throughout various manuscripts (which were duely published in facsimile editions with ample editorial introductions) Solesmes was able to work out a practical reconstruction. This reconstructed chant was academically praised, but rejected by Rome until 1903, when Pope Leo XIII died. His successor, Pope Pius X, promptly accepted the Solesmes chant — now compiled as the ''Liber usualis'' — as authoritative. In 1904, the Vatican edition of the Solesmes chant was commissioned. Serious academic debates arose, primarily owing to stylistic liberties taken by the Solesmes editors to impose their controversial interpretation of rhythm. The Solesmes editions insert phrasing marks and note-lengthening ''episema'' and ''mora'' marks not found in the original sources.<br />
<br />
Conversely, they omit significative letters found in the original sources, which give instructions for rhythm and articulation such as speeding up or slowing down. These editorial practices has placed the historical authenticity of the Solesmes interpretation in doubt.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 624–627.</ref> Ever since the restoration of Chant was taken up in Solesmes, there have been lengthy discussions of exactly what course was to be taken. Some favored a strict academic rigour and wanted to postpone publications, while others concentrated on practical matters and wanted to supplant the corrupted tradition as soon as possible. Roughly a century later, there still exists a breach between a strict musicological approach and the practical needs of church choirs. Thus the established performance tradition since the onset of the restoration is at odds with musicological evidence.<br />
<br />
In his motu proprio ''Tra le sollecitudini'', Pius X mandated the use of Gregorian chant, encouraging the faithful to sing the Ordinary of the Mass, although he reserved the singing of the Propers for males. While this custom is maintained in traditionalist Catholic communities, the Roman Catholic Church no longer persists with this ban. Vatican II officially allowed worshipers to substitute other music, particularly sacred polyphony, in place of Gregorian chant, although it did reaffirm that Gregorian chant was still the official music of the Roman Rite of the Catholic Church, and the music most suitable for worship in the Roman Liturgy.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.christusrex.org/www1/CDHN/v8.html |title=The Constitution on the Sacred Liturgy, Second Vatican Council |publisher=Christusrex.org |date=1963-12-04 |accessdate=2011-01-03}}</ref><br />
<br />
==Musical form==<br />
===Melodic types===<br />
Gregorian chant is, of course, vocal music. The text, the phrases, words and eventually the syllables, can be sung in various ways. The most straightforward is recitation on the same tone, which is called "syllabic" as each syllable is sung to a single tone. Likewise, simple chants are often syllabic throughout with only a few instances where two or more notes are sung on one syllable. "Neumatic" chants are more embellished and ligatures, a connected group of notes, written as a single compound neume, abound in the text. Melismatic chants are the most ornate chants in which elaborate melodies are sung on long sustained vowels as in the Alleluia, ranging from five or six notes per syllable to over sixty in the more prolix melismas.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 85–88.</ref><br />
<br />
Gregorian chants fall into two broad categories of melody: recitatives and free melodies.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 203</ref> The simplest kind of melody is the '''liturgical recitative'''. Recitative melodies are dominated by a single pitch, called the ''reciting tone''. Other pitches appear in melodic formulae for incipits, partial cadences, and full cadences. These chants are primarily syllabic. For example, the Collect for [[Pascha]] consists of 127 syllables sung to 131 pitches, with 108 of these pitches being the reciting note A and the other 23 pitches flexing down to G.<ref>Hoppin, ''Anthology of Medieval Music'' p. 11.</ref> Liturgical recitatives are commonly found in the accentus chants of the liturgy, such as the intonations of the Collect, [[Epistle]], and [[Gospel]] during the Mass, and in the direct [[psalmody]] of the Office.<br />
<br />
'''Psalmodic chants''', which intone [[psalms]], include both recitatives and free melodies. Psalmodic chants include ''direct psalmody'', ''antiphonal chants'', and ''responsorial chants''.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 81.</ref> In direct psalmody, psalm verses are sung without refrains to simple, formulaic tones. Most psalmodic chants are antiphonal and responsorial, sung to free melodies of varying complexity.<br />
<br />
'''Antiphonal chants''' such as the Introit, and Communion originally referred to chants in which two choirs sang in alternation, one choir singing verses of a psalm, the other singing a refrain called an ''[[antiphon]]''. Over time, the verses were reduced in number, usually to just one psalm verse and the [[Doxology]], or even omitted entirely. Antiphonal chants reflect their ancient origins as elaborate recitatives through the reciting tones in their melodies. Ordinary chants, such as the Kyrie and Gloria, are not considered antiphonal chants, although they are often performed in antiphonal style.<br />
<br />
'''Responsorial chants''' such as the Gradual, Alleluia, Offertory, and the Office Responsories originally consisted of a refrain called a ''respond'' sung by a choir, alternating with psalm verses sung by a soloist. Responsorial chants are often composed of an amalgamation of various stock musical phrases, pieced together in a practice called ''centonization''. Tracts are melismatic settings of psalm verses and use frequent recurring cadences and they are strongly centonized. <br />
<br />
Gregorian chant evolved to fulfill various functions in the Roman Catholic liturgy. Broadly speaking, liturgical recitatives are used for texts intoned by [[deacon]]s or [[priest]]s. Antiphonal chants accompany liturgical actions: the entrance of the officiant, the collection of offerings, and the distribution of sanctified bread and wine. Responsorial chants expand on readings and lessons.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 123.</ref><br />
<br />
The non-psalmodic chants, including the Ordinary of the Mass, sequences, and hymns, were originally intended for congregational singing.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 131.</ref> The structure of their texts largely defines their musical style. In sequences, the same melodic phrase is repeated in each couplet. The strophic texts of hymns use the same syllabic melody for each stanza.<br />
<br />
===Modality===<br />
Early plainchant, like much of Western music, is believed to have been distinguished by the use of the diatonic scale. Modal theory, which postdates the composition of the core chant repertory, arises from a synthesis of two very different traditions: the speculative tradition of numerical ratios and species inherited from ancient Greece and a second tradition rooted in the practical art of cantus. The earliest writings that deal with both theory and practice include the Enchiriadis group of treatises, which circulated in the late ninth century and possibly have their roots in an earlier, oral tradition. In contrast to the ancient Greek system of tetrachords (a collection of four continuous notes) that descend by two tones and a semitone, the Enchiriadis writings base their tone-system on a tetrachord that corresponds to the four finals of chant, D, E, F, and G. The disjunct tetrachords in the Enchiriadis system have been the subject of much speculation, because they do not correspond to the diatonic framework that became the standard Medieval scale (for example, there is a high F#, a note not recognized by later Medieval writers). A diatonic scale with a chromatically alterable b/b-flat was first described by Hucbald, who adopted the tetrachord of the finals (D, E, F, G) and constructed the rest of the system following the model of the Greek Greater and Lesser Perfect Systems. These were the first steps in forging a theoretical tradition that corresponded to chant.<br />
<br />
Around 1025, Guido d'Arezzo revolutionized Western music with the development of the ''gamut'', in which pitches in the singing range were organized into overlapping hexachords. Hexachords could be built on C (the natural hexachord, C-D-E^F-G-A), F (the soft hexachord, using a B-flat, F-G-A^Bb-C-D), or G (the hard hexachord, using a B-natural, G-A-B^C-D-E). The B-flat was an integral part of the system of hexachords rather than an accidental. The use of notes outside of this collection was described as musica ficta.<br />
<br />
Gregorian chant was categorized into eight modes, influenced by the eightfold division of Byzantine chants called the ''oktoechos''.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 11.</ref> Each mode is distinguished by its ''final'', ''dominant'', and ''ambitus''. The ''final'' is the ending note, which is usually an important note in the overall structure of the melody. The ''dominant'' is a secondary pitch that usually serves as a [[reciting tone]] in the melody. ''Ambitus'' refers to the range of pitches used in the melody. Melodies whose final is in the middle of the ambitus, or which have only a limited ambitus, are categorized as ''plagal'', while melodies whose final is in the lower end of the ambitus and have a range of over five or six notes are categorized as ''authentic''. Although corresponding plagal and authentic modes have the same final, they have different dominants.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 64–5.</ref> The existent pseudo-Greek names of the modes, rarely used in medieval times, derive from a misunderstanding of the Ancient Greek modes; the prefix "Hypo-" (under, Gr.) indicates a plagal mode, where the melody moves below the final. In contemporary Latin manuscripts the modes are simply called Protus authentus /plagalis, Deuterus, Tritus and Tetrardus: the 1st mode, authentic or plagal, the 2nd mode etc. In the Roman Chantbooks the modes are indicated by Roman numerals.<br />
<br />
:Modes 1 and 2 are the authentic and plagal modes ending on D, sometimes called [Dorian and Hypodoria].<br />
:Modes 3 and 4 are the authentic and plagal modes ending on E, sometimes called Phrygian and Hypophrygian.<br />
:Modes 5 and 6 are the authentic and plagal modes ending on F, sometimes called Lydian and Hypolydian.<br />
:Modes 7 and 8 are the authentic and plagal modes ending on G, sometimes called Mixolydian and Hypomixolydian.<br />
<br />
Although the modes with melodies ending on A, B, and C are sometimes referred to as Aeolia], |Locrian, and Ionian, these are not considered distinct modes and are treated as transpositions of whichever mode uses the same set of hexachords. The actual pitch of the Gregorian chant is not fixed, so the piece can be sung in whichever range is most comfortable.<br />
<br />
Certain classes of Gregorian chant have a separate musical formula for each mode, allowing one section of the chant to transition smoothly into the next section, such as the [[psalm tone]]s between antiphons and psalm verses.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 82.</ref><br />
<br />
Not every Gregorian chant fits neatly into Guido's hexachords or into the system of eight modes. For example, there are chants — especially from German sources — whose neumes suggest a warbling of pitches between the notes E and F, outside the hexachord system.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 22.</ref> Early Gregorian chant, like Ambrosian and [[Old Roman chant]], whose melodies are most closely related to Gregorian, did not use the modal system.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 166–78, and Hiley, ''Western Plainchant'' p. 454.</ref> The great need for a system of organizing chants lies in the need to link antiphons with standard tones, as in for example, the psalmody at the Office. Using Psalm Tone i with an antiphon in Mode 1 makes for a smooth transition between the end of the antiphon and the intonation of the tone, and the ending of the tone can then be chosen to provide a smooth transition back to the antiphon. As the modal system gained acceptance, Gregorian chants were edited to conform to the modes, especially during 12th-century Cistercian reforms. Finals were altered, melodic ranges reduced, melismas trimmed, B-flats eliminated, and repeated words removed.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 608–10.</ref> Despite these attempts to impose modal consistency, some chants — notably Communions — defy simple modal assignment. For example, in four medieval manuscripts, the Communion ''Circuibo'' was transcribed using a different mode in each.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 171–2.</ref><br />
<br />
===Musical idiom===<br />
Several features besides modality contribute to the musical idiom of Gregorian chant, giving it a distinctive musical flavor. Melodic motion is primarily stepwise. Skips of a third are common, and larger skips far more common than in other plainchant repertories such as Ambrosian chant or Beneventan chant. Gregorian melodies are more likely to traverse a seventh than a full octave, so that melodies rarely travel from D up to the D an octave higher, but often travel from D to the C a seventh higher, using such patterns as D-F-G-A-C.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 256–7.</ref> Gregorian melodies often explore chains of pitches, such as F-A-C, around which the other notes of the chant gravitate.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 21.</ref> Within each mode, certain incipits and cadences are preferred, which the modal theory alone does not explain. Chants often display complex internal structures that combine and repeat musical subphrases. This occurs notably in the Offertories; in chants with shorter, repeating texts such as the Kyrie and Agnus Dei; and in longer chants with clear textual divisions such as the Great Responsories, the Gloria, and the [[Credo]].<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 258–9.</ref><br />
<br />
Chants sometimes fall into melodically related groups. The musical phrases centonized to create Graduals and Tracts follow a musical "grammar" of sorts. Certain phrases are used only at the beginnings of chants, or only at the end, or only in certain combinations, creating musical families of chants such as the ''Iustus ut palma'' family of Graduals.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 344–63.</ref> Several Introits in mode 3, including ''Loquetur Dominus'' above, exhibit melodic similarities. Mode III (E authentic) chants have C as a dominant, so C is the expected reciting tone. These mode III Introits, however, use both G and C as reciting tones, and often begin with a decorated leap from G to C to establish this tonality.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 110–113.</ref> Similar examples exist throughout the repertory.<br />
<br />
===Notation===<br />
The earliest notated sources of Gregorian chant (written ca. 950) used symbols called ''neumes'' (Gr. sign (of the hand) to indicate tone-movements and relative duration within each syllable. A sort of musical stenography that seems to focus on gestures and tone-movements but not the specific pitches of individual notes, nor the relative starting pitches of each neume. Given the fact that Chant was learned in an oral tradition in which the texts and melodies were sung from memory, this was obviously not necessary. The neumatic manuscripts display great sophistication and precision in notation and a wealth of graphic signs to indicate the musical gesture and proper pronunciation of the text.<br />
Scholars postulate that this practice may have been derived from cheironomic hand-gestures, the ekphonetic notation of [[Byzantine chant]], punctuation marks, or diacritical accents.<ref>Levy, Kenneth: "Plainchant", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 20&nbsp;January&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/shared/views/article.html?section=music.40099.2.3#music.40099.2.3 (subscription access)]</ref> Later adaptations and innovations included the use of a dry-scratched line or an inked line or two lines, marked C or F showing the relative pitches between neumes. Consistent relative heightening first developed in the Aquitaine region, particularly at St. Martial de Limoges, in the first half of the eleventh century. Many German-speaking areas, however, continued to use unpitched neumes into the twelfth century. Additional symbols developed, such as the ''custos'', placed at the end of a system to show the next pitch. Other symbols indicated changes in articulation, duration, or tempo, such as a letter "t" to indicate a tenuto. Another form of early notation used a system of letters corresponding to different pitches, much as Shaker music is notated.<br />
<br />
[[Image:gregorian chant.gif|frame|270px|right|The ''Liber usualis'' uses square notation, as in this excerpt from the ''Kyrie eleison (Orbis factor)''.]]By the 13th century, the neumes of Gregorian chant were usually written in ''square notation'' on a four-line staff with a clef, as in the ''Graduale Aboense'' pictured above. In square notation, small groups of ascending notes on a syllable are shown as stacked squares, read from bottom to top, while descending notes are written with diamonds read from left to right. When a syllable has a large number of notes, a series of smaller such groups of neumes are written in succession, read from left to right. The oriscus, quilisma, and liquescent neumes indicate special vocal treatments, that have been largely neglected due to uncertainty as to how to sing them. Since the 1970s, with the influential insights of Dom. E. Cardine (see below under 'rhythm'), ornamental neumes have received more attention from both researchers and performers.<br />
B-flat is indicated by a "b-mollum" (Lat. soft), a rounded undercaste 'b' placed to the left of the entire neume in which the note occurs, as shown in the "Kyrie" to the right. When necessary, a "b-durum" (Lat. hard), written squarely, indicates B-natural and serves to cancel the b-mollum . This system of square notation is standard in modern chantbooks.<br />
<br />
==Performance==<br />
===Texture===<br />
Gregorian chant was originally used for singing the Office (by male and female religious) and for singing the parts of the Mass pertaining to the lay faithful (male and female), the celebrant (priest, always male) and the choir (composed of male ordained [[clergy]], except in convents). Outside the larger cities, the number of available clergy dropped, and lay men started singing these parts. The choir was considered an official liturgical duty reserved to clergy, so women were not allowed to sing in the ''Schola Cantorum'' or other choirs except in [[convent]]s where women were permitted to sing the Office and the parts of the Mass pertaining to the choir as a function of their consecrated life.<ref>Carol Neuls-Bates, ''Women in Music'' p. 3.</ref><br />
<br />
Chant was normally sung in unison. Later innovations included ''tropes'', which is a new text sung to the same melodic phrases in a melismatic chant (repeating an entire Alleluia-melody on a new text for instance, or repeating a full phrase with a new text that comments on the previously sung text) and various forms of ''organum'', (improvised) harmonic embellishment of chant melodies focusing on octaves, fifths, fourths, and, later, thirds. Neither tropes nor organum, however, belong to the chant repertory proper. The main exception to this is the sequence, whose origins lay in troping the extended melisma of Alleluia chants known as the jubilus, but the sequences, like the tropes, were later officially suppressed. The [[Council of Trent]] struck sequences from the Gregorian corpus, except those for [[Pascha]], [[Pentecost]], Corpus Christi and All Souls' Day.<br />
<br />
Not much is known about the particular vocal stylings or performance practices used for Gregorian chant in the Middle Ages. On occasion, the clergy was urged to have their singers perform with more restraint and piety. This suggests that virtuosic performances occurred, contrary to the modern stereotype of Gregorian chant as slow-moving mood music. This tension between musicality and piety goes far back; Gregory the Great himself criticized the practice of promoting clerics based on their charming singing rather than their preaching.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 504.</ref> However, Odo of Cluny, a renowned monastic reformer, praised the intellectual and musical virtuosity to be found in chant:<br />
<br />
"For in these Offertories and Communions there are the most varied kinds of ascent, descent, repeat..., delight for the ''cognoscenti'', difficulty for the beginners, and an admirable organization... that widely differs from other chants; they are not so much made according to the rules of music... but rather evince the authority and validity... of music."<ref>Apel, p. 312.</ref><br />
<br />
True antiphonal performance by two alternating choruses still occurs, as in certain German monasteries. However, antiphonal chants are generally performed in responsorial style by a solo cantor alternating with a chorus. This practice appears to have begun in the Middle Ages.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 197.</ref> Another medieval innovation had the solo cantor sing the opening words of responsorial chants, with the full chorus finishing the end of the opening phrase. This innovation allowed the soloist to fix the pitch of the chant for the chorus and to cue the choral entrance.<br />
<br />
===Rhythm===<br />
Because of the obviously evasive quality of medieval notation as the silent remains of a living tradition, displaced a thousand years out of its cultural context, rhythm in Gregorian chant has always been a hotbed of debate among modern scholars who have fundamental differences in point of view on rhythm. To complicate matters further, a host of ornamental neumes are used in the earliest manuscripts that pose many difficulties on the rhythmic plane. Certain neumes such as the ''pressus'', pes quassus, strophic neumes may indicate repeated notes, lengthening by repercussion, in some cases with added ornaments. By the 13th century, with the widespread use of square notation, most chant was sung with an approximately equal duration allotted to each note, although [[Jerome of Moravia]] cites exceptions in which certain notes, such as the final notes of a chant, are lengthened.<ref>Hiley, "Chant", ''Performance Practice: Music before 1600'' p. 44. "The performance of chant in equal note lengths from the 13th century onwards is well supported by contemporary statements."</ref><br />
<br />
While the standard repertory of Gregorian Chant was partly being supplanted with new forms of polyphony, the earlier melo-rhythmic refinements of monophonic chant seem to fall into disuse. Later redactions such as the ''Editio medicaea'' of 1614 rewrote chant so that melismas, with their melodic accent, fell on accented syllables.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 289.</ref> This aesthetic held sway until the re-examination of chant in the late 19th century by such scholars as Wagner, Joseph Pothier]], and André Mocquereau, who fell into two camps.<br />
<br />
One school of thought, including Wagner, Jammers, and Lipphardt, advocated imposing rhythmic meters on chants, although they disagreed on how that should be done. An opposing interpretation, represented by Pothier and Mocquereau, supported a free rhythm of equal note values, although some notes are lengthened for textual emphasis or musical effect. The modern Solesmes editions of Gregorian chant follow this interpretation. Mocquereau divided melodies into two- and three-note phrases, each beginning with an ''ictus'', akin to a beat, notated in chantbooks as a small vertical mark. These basic melodic units combined into larger phrases through a complex system expressed by cheironomic hand-gestures.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 127.</ref> This approach prevailed during the twentieth century, propagated by Justine Ward's program of music education for children, until the liturgical role of chant was diminished after the liturgical reforms of [[Paul VI]], and new scholarship "essentially discredited" Mocquereau's rhythmic theories.<ref>Dyer, Joseph: "Roman Catholic Church Music", Section VI.1, [http://www.grovemusic.com/ Grove Music Online] ed. L. Macy (Accessed 28&nbsp;June&nbsp;2006), (subscription access)</ref><br />
<br />
Common modern practice favors performing Gregorian chant with no beat or regular metric accent, largely for aesthetic reasons.<ref>William P. Mahrt, "Chant", ''A Performer's Guide to Medieval Music'' p. 18.</ref> The text determines the accent while the melodic contour determines the phrasing. The note lengthenings recommended by the Solesmes school remain influential, though not prescriptive.<br />
<br />
Dom Eugene Cardine, (1905–1988) monk from Solesmes, published his 'Semiologie Gregorienne' in 1970 in which he clearly explains the musical significance of the neumes of the early chant manuscripts. Cardine shows the great diversity of neumes and graphic variations of the basic shape of a particular neume, which can not be expressed in the square notation. This variety in notation must have served a practical purpose and therefore a musical significance. Nine years later, the Graduale Triplex was published, in which the Roman Gradual, containing all the chants for Mass in a Year's cycle, appeared with the neumes of the two most important manuscripts copied under and over the 4-line staff of the square notation. The Graduale Triplex made widely accessible the original notation of Sankt Gallen and Laon (compiled after 930 AD) in a single chantbook and was a huge step forward. Dom Cardine had many students who have each in their own way continued their semiological studies, some of whom also started experimenting in applying the newly understood principles in performance practice.<br />
<br />
The studies of Cardine and his students (Godehard Joppich, Luigi Augustoni, Marie-Noël Colette, Rupert Fischer, Marie-Claire Billecocq to name a few) have clearly demonstrated that rhythm in Gregorian chant as notated in the 10th century rhythmic manuscripts (notably Skt. Gallen and Laon) manifest such rhythmic diversity and melodic – rhythmic ornamentations for which there is hardly a living performance tradition in the Western world. Contemporary groups that endeavour to sing according to the manuscript traditions have evolved after 1975. Some practising researchers favour a closer look at non Western (liturgical) traditions, in such cultures where the tradition of modal monophony was never abandoned.<br />
<br />
Another group with different views are the mensuralists or the proportionalists, who maintain that rhythm has to be interpreted proportionately, where shorts are exactly half the longs. This school of interpretation claims the support of historical authorities such as St Augustine, Remigius, Guido and Aribo [http://www.calumcille.com/griogair/9A13.html]. This view is advocated by John Blackley and his 'Schola Antiqua New York'.<br />
<br />
Recent research in the Netherlands by Dr. Dirk van Kampen has indicated that the authentic rhythm of Gregorian chant in the 10th century includes both proportional elements and elements that are in agreement with semiology.<ref>Dirk van Kampen (1994). ''Het oorspronkelijke ritme van het Gregoriaans: Een ‘semiologisch-mensuralistische’ studie''. Landsmeer, ISBN 90-900742-8-7.</ref><ref>Dirk van Kampen (2005). Uitgangspunten voor de ritmiek van Gregoriaans. ''Tijdschrift voor Gregoriaans'', 30, 89-94.</ref><ref>Gregoriaans ritme. Dutch Wikipedia contribution by Dr. Dirk van Kampen.</ref> Starting with the expectation that the rhythm of Gregorian chant (and thus the duration of the individual notes) anyway adds to the expressivity of the sacred Latin texts, several word-related variables were studied for their relationship with several neume-related variables, exploring these relationships in a sample of introit chants using such statistical methods as correlational analysis and multiple regression analysis.<br />
<br />
Besides the length of the syllables (measured in tenths of seconds), each text syllable was evaluated in terms of its position within the word to which it belongs, defining such variables as ‘the syllable has or hasn’t the main accent’, ‘the syllable is or isn’t at the end of a word’, etc., and in terms of the particular sounds produced (for instance, the syllable contains the vowel ‘i’). The various neume elements were evaluated by attaching different duration values to them, both in terms of semiological propositions (nuanced durations according to the manner of neume writing in Chris Hakkennes’ Graduale Lagal) <ref>Chris Hakkennes (1984). ''Graduale Lagal''. Den Haag: Stichting Centrum voor de Kerkzang.</ref>), and in terms of fixed duration values that were based on mensuralistic notions, however with ratios between short and long notes ranging from 1 : 1, via 1 : 1.2, 1 : 1.4, etc. to 1 : 3. To distinguish short and long notes, tables were consulted that were established by Van Kampen in an unpublished comparative study regarding the neume notations according to St Gallen and Laon codices. With some exceptions, these tables confirm the short vs. long distinctions in Cardine’s 'Semiologie Gregorienne'.<br />
<br />
The lengths of the neumes were given values by adding up the duration values for the separate neume elements, each time following a particular hypothesis concerning the rhythm of Gregoriant chant. Both the syllable lengths and the neume lengths were also expressed in relation to the total duration of the syllables, resp. neumes for a word (contextual variables). Correlating the various word and neume variables, substantial correlations were found for the word variables 'accented syllable' and 'contextual syllable duration'. Moreover, it could be established that the multiple correlation (''R'') between the two types of variables reaches its maximum (''R'' is about 0.80) if the neumatic elements are evaluated according to the following ‘rules of duration’: (a) neume elements that represent short notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 1 time; (b) neume elements that represent long notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 2 times; (c) neumes consisting of only one note are characterized by flexible duration values (with an average value of 2 times), which take over the duration values of the syllables to match.<br />
<br />
It is interesting that the distinction between the first two rules and the latter rule can also be found in early treatises on music, introducing the terms ''metrum'' and ''rhythmus''.<ref>Peter Wagner (1916). Zur ursprünglichen Ausführung des Gregorianischen Gesanges. ''Gregoriusblatt'', 81-82.</ref><ref>J. Jeannin (1930). Proportionale Dauerwerte oder einfache Schattierungen im Gregorianischen Choral? ''Gregoriusblatt'', 54, 129-135.</ref> As it could also be demonstrated by Van Kampen that melodic peaks often coincide with the word accent (see also),<ref>G. Reese (1940). ''Music in the Middle Ages''. New York: Norton & Comp., p. 166.</ref> the conclusion seems warranted that the Gregorian melodies enhance the expressiveness of the Latin words by mimicking to some extent both the accentuation of the sacred words (pitch differences between neumes) and the relative duration of the word syllables (by paying attention to well-defined length differences between the individual notes of a neume).<br />
<br />
===Melodic restitution===<br />
Recent developments involve an intensifying of the semiological approach according to Dom Cardine, which also gave a new impetus to the research into melodic variants in various manuscripts of chant. On the basis of this ongoing research it has become obvious that the Graduale and other chantbooks contain many melodic errors, some very consistently, (the mis-interpretation of third and eighth mode) necessitating a new edition of the Graduale according to state-of-the-art melodic restitutions. The so-called Munsterschwarzach-group under the guidance of Godehard Joppich and various other groups and individuals have done extensive work in this field.<br />
<br />
In this approach the so-called earlier 'rhythmic' manuscripts of unheightened neumes that carry a wealth of melo-rhythmic information but not of exact pitches, are compared in large tables of comparison with relevant later 'melodic' manuscripts' that are written on lines or use double alphabetic and neumes notation over the text, but as a rule have less rhythmic refinement compared to the earlier group. However, the comparison between the two groups has made it possible to correct what are obvious mistakes. In other instances it is not so easy to find a consensus. In 1984 Chris Hakkennes published his own transcription of the Graduale Triplex. He devised a new graphic adaptation of square notation 'simplex' in which he integrated the rhythmic indications of the two most relevant sources, that of Laon and Skt. Gallen.<br />
<br />
Referring to these manuscripts, he called his own transcription Gradual Lagal. Furthermore, while making the transcription, he cross-checked with the melodic manuscripts to correct modal errors or other melodic errors found in the Graduale Romanum. His intention was to provide a corrected melody in rhythmic notation but above all – he was also a choirmaster – suited for practical use, therefore a simplex, integrated notation. Although fully admitting the importance of Hakkennes' melodic revisions, the rhythmical solution suggested in the Graduale Lagal was actually found by Van Kampen (see above) to be rather modestly related to the text of the chant.<br />
<br />
==Liturgical functions==<br />
Gregorian chant is sung in the Office during the canonical hours and in the liturgy of the Mass. Texts known as ''accentus'' are intoned by [[bishop]]s, priests, and deacons, mostly on a single reciting tone with simple melodic formulae at certain places in each sentence. More complex chants are sung by trained soloists and choirs. The most complete collection of chants is the ''Liber usualis'', which contains the chants for the Tridentine Mass and the most commonly used Office chants. Outside of monasteries, the more compact ''Graduale Romanum'' is commonly used.<br />
<br />
===Proper chants of the Mass===<br />
The Introit, Gradual, Alleluia, Tract, Sequence, Offertory and Communion chants are part of the Proper of the Mass. "Proprium Missae" in Latin refers to the chants of the Mass that have their proper individual texts for each Sunday throughout the annual cycle. As opposed to 'Ordinarium Missae' which have fixed texts (but various melodies) (Kyrie, Benedictus, Sanctus, Agnus Dei).<br />
<br />
Introits cover the procession of the officiants. Introits are antiphonal chants, typically consisting of an antiphon, a [[psalm]] verse, a repeat of the antiphon, an intonation of the Gloria Patri [[Doxology]], and a final repeat of the antiphon. Reciting tones often dominate their melodic structures.<br />
<br />
Graduals are responsorial chants that follow the reading of the Epistle. Graduals usually result from ''centonization''; stock musical phrases are assembled like a patchwork to create the full melody of the chant, creating families of musically related melodies. Graduals are accompanied by an elaborate Verse, so that it actually consists in two different parts, A B. Often the first part is sung again, creating a 'rondeau' A B A. At least the verse, if not the complete gradual, is for the solo cantor and are in elaborate, ornate style with long, wide-ranged melisma's.<br />
<br />
The Alleluia is known for the ''jubilus'', an extended joyful melisma on the last vowel of 'Alleluia'. The Alleluia is also in two parts, the alleluia proper and the psalmverse, by which the Alleluia is identified (Alleluia V. Pascha nostrum) . The last melism of the verse is the same as the jubilus attached to the Alleluia. Alleluias are not sung during penitential times, such as [[Lent]]. Instead, a Tract is chanted, usually with texts from the Psalms. Tracts, like Graduals, are highly centonized.<br />
<br />
Sequences are sung poems based on couplets. Although many sequences are not part of the liturgy and thus not part of the Gregorian repertory proper, Gregorian sequences include such well-known chants as ''Victimae paschali laudes'' and ''Veni Sancte Spiritus''. According to Notker Balbulus, an early sequence writer, their origins lie in the addition of words to the long melismas of the jubilus of Alleluia chants.<ref>Richard Crocker, ''The Early Medieval Sequence'' pp. 1–2.</ref><br />
<br />
Offertories are sung during the offering of Eucharistic bread and wine. Offertories once had highly prolix melodies in their verses, but the use of verses in Gregorian Offertories disappeared around the 12th century. These verses however, are among the most ornate and elaborated in the whole chant repertoire. Offertories are in form closest to Responsories, which are likewise accompanied by at least one Verse and the opening sections of both Off. and Resp. are partly repeated after the verse(s). This last section is therefore called the 'repetenda' and is in performance the last melodic line of the chant.<br />
<br />
Communions are sung during the distribution of the Eucharist. In presentation the Communio is similar to the Introitus, an antiphon with a series of psalm verses. Communion melodies are often tonally ambiguous and do not fit into a single musical mode which has led to the same communio being classed in different modes in different manuscripts or editions.<br />
<br />
===Ordinary chants of the Mass===<br />
The Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus and Agnus Dei use the same text in every service of the Mass. Because they follow the regular invariable "order" of the Mass, these chants are called "Ordinary".<br />
<br />
The Kyrie consists of a threefold repetition of "Kyrie eleison" ("Lord, have mercy"), a threefold repetition of "Christe eleison" ("Christ have mercy"), followed by another threefold repetition of "Kyrie eleison." In older chants, "Kyrie eleison imas" ("Lord, have mercy on us") can be found. The Kyrie is distinguished by its use of the Greek language instead of Latin. Because of the textual repetition, various musical repeat structures occur in these chants. The following, Kyrie ad. lib. VI as transmitted in a Cambrai manuscript, uses the form ABA CDC EFE', with shifts in tessitura between sections. The E' section, on the final "Kyrie eleison", itself has an aa'b structure, contributing to the sense of climax.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 153.</ref><br />
<br />
The Gloria recites the Greater Doxology, and the Credo intones the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]]. Because of the length of these texts, these chants often break into musical subsections corresponding with textual breaks. Because the Credo was the last Ordinary chant to be added to the Mass, there are relatively few Credo melodies in the Gregorian corpus.<br />
<br />
The Sanctus and the Agnus Dei, like the Kyrie, also contain repeated texts, which their musical structures often exploit.<br />
<br />
Technically, the Ite missa est and the Benedicamus Domino, which conclude the Mass, belong to the Ordinary. They have their own Gregorian melodies, but because they are short and simple, and have rarely been the subject of later musical composition, they are often omitted in discussion.<br />
<br />
===Chants of the Office===<br />
Gregorian chant is sung in the canonical hours of the monastic Office, primarily in antiphons used to sing the Psalms, in the Great Responsories of [[Matins]], and the Short Responsories of the Lesser Hours and [[Compline]]. The psalm antiphons of the Office tend to be short and simple, especially compared to the complex Great Responsories.<br />
<br />
At the close of the Office, one of four ''Marian antiphons'' is sung. These songs, ''Alma Redemptoris Mater'' (see top of article), ''Ave Regina caelorum'', ''Regina caeli laetare'', and ''Salve, Regina'', are relatively late chants, dating to the 11th century, and considerably more complex than most Office antiphons. Apel has described these four songs as "among the most beautiful creations of the late Middle Ages."<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' p. 404.</ref><br />
<br />
==Influence==<br />
===Medieval and Renaissance music===<br />
Gregorian chant had a significant impact on the development of medieval and Renaissance music. Modern staff notation developed directly from Gregorian neumes. The square notation that had been devised for plainchant was borrowed and adapted for other kinds of music. Certain groupings of neumes were used to indicate repeating rhythms called rhythmic modes. Rounded noteheads increasingly replaced the older squares and lozenges in the 15th and 16th centuries, although chantbooks conservatively maintained the square notation. By the 16th century, the fifth line added to the musical staff had become standard. The bass clef and the flat, natural, and sharp accidentals derived directly from Gregorian notation.<ref>Chew, Geoffrey and Richard Rastall: "Notation", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 27&nbsp;June&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription access)]</ref><br />
<br />
Gregorian melodies provided musical material and served as models for tropes and liturgical dramas. Vernacular hymns such as "Christ ist erstanden" and "Nun bitten wir den heiligen Geist" adapted original Gregorian melodies to translated texts. Secular tunes such as the popular Renaissance "In Nomine" were based on Gregorian melodies. Beginning with the improvised harmonizations of Gregorian chant known as organum, Gregorian chants became a driving force in medieval and Renaissance polyphony. Often, a Gregorian chant (sometimes in modified form) would be used as a ''cantus firmus'', so that the consecutive notes of the chant determined the harmonic progression. The Marian antiphons, especially ''Alma Redemptoris Mater'', were frequently arranged by Renaissance composers. The use of chant as a cantus firmus was the predominant practice until the Baroque period, when the stronger harmonic progressions made possible by an independent bass line became standard.<br />
<br />
The Catholic Church later allowed polyphonic arrangements to replace the Gregorian chant of the Ordinary of the Mass. This is why the Mass as a compositional form, as set by composers like Giovanni Pierluigi da Palestrina or Wolfgang Amadeus Mozart, features a Kyrie but not an Introit. The Propers may also be replaced by choral settings on certain solemn occasions. Among the composers who most frequently wrote polyphonic settings of the Propers were William Byrd and Tomás Luis de Victoria. These polyphonic arrangements usually incorporate elements of the original chant.<br />
<br />
===20th century===<br />
The renewed interest in early music in the late 19th century left its mark on 20th-century music. Gregorian influences in classical music include the choral setting of four chants in "Quatre motets sur des thèmes Grégoriens" by Maurice Duruflé, the carols of Peter Maxwell Davies, and the choral work of Arvo Pärt. Gregorian chant has been incorporated into other genres, such as London Boys's "Requiem" and some other dance compositions, Enigma's "Sadeness (Part I)", the chant interpretation of pop and rock by the German band Gregorian, the New age project Era, the techno project E Nomine, many of the songs by American Power/Thrash metal band Iced Earth, and the work of black metal band Deathspell Omega. The modal melodies of chant provide unusual sounds to ears attuned to modern scales. It has also been used in The Omen's main theme, Ave Satani.<br />
<br />
==Notes==<br />
<references/><br />
<br />
==References==<br />
*''Graduale triplex'' (1979). Tournai: Desclée& Socii. ISBN 2-85274-094-X<br />
* ''Graduale Lagal''' (1984 / 1990) Chris Hakkennes, Stichting Lagal Utrecht ISBN 90-800408-2-7<br />
* ''Liber usualis'' (1953). Tournai: Desclée& Socii.<br />
* [http://www.musicasacra.com/pdf/liberusualis.pdf Liber Usualis (1961) in PDF format] (115 MB)<br />
* ''Gregorian Chant'' (1990) Willi Apel, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, ISBN 0-253-20601-4<br />
* {{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by H. Bewerung.<br />
* {{cite web<br />
| last = Chew<br />
| first = Geoffrey<br />
| coauthors = Richard Rastall, David Hiley and Janka Szendrei<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Notation<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 27 June 2006<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Crocker |<br />
coauthors= |<br />
title=The Early Medieval Sequence |<br />
publisher=University of California Press |<br />
location= |<br />
year=1977 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-520-02847-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Dyer<br />
| first = Joseph<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Roman Catholic Church Music<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 28 June 2006<br />
}}<br />
* Hiley, David (1990). Chant. In ''Performance Practice: Music before 1600'', Howard Mayer Brown and Stanley Sadie, eds., pp.&nbsp;37–54. New York: W.W. Norton & Co. ISBN 0-393-02807-0<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Hiley |<br />
coauthors= |<br />
title=Western Plainchant: A Handbook |<br />
publisher=Clarendon Press |<br />
location= |<br />
year=1995 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-19-816572-2}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard, ed. |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Anthology of Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09080-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09090-6}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Katharine|<br />
last= Le Mée|<br />
coauthors= |<br />
title= Chant : The Origins, Form, Practice, and Healing Power of Gregorian Chant|<br />
publisher=Harmony|<br />
location= |<br />
year=1994 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-517-70037-9}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Levy<br />
| first = Kenneth<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Plainchant<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 20 January 2006<br />
}}<br />
* {{cite journal<br />
| last = Mahrt<br />
| first = William P<br />
| title = Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music<br />
| journal = Sacred Music<br />
| volume = 133<br />
| issue = 3<br />
| pages = 5–14<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html<br />
}}<br />
* Mahrt, William P. (2000). Chant. In ''A Performer's Guide to Medieval Music'', Ross Duffin, ed., pp.&nbsp;1–22. Bloomington, Indiana: Indiana University Press. ISBN 0-253-33752-6<br />
* {{cite book |<br />
first= James, ed.|<br />
last= McKinnon|<br />
coauthors= |<br />
title= Antiquity and the Middle Ages |<br />
publisher=Prentice Hall |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-13-036153-4}}<br />
* {{cite web<br />
| last = McKinnon<br />
| first = James W<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Christian Church, music of the early<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Neuls-Bates<br />
| first = Carol, ed.<br />
| year = 1996<br />
| title = Women in Music<br />
| publisher = Northeastern University Press<br />
| location = Boston<br />
| isbn = 1-55553-240-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Novum<br />
| first = Canticum<br />
| coauthors =<br />
| url =http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html<br />
| title = Lessons on Gregorian Chant: Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Parrish<br />
| first = Carl<br />
| year = 1986<br />
| title = A Treasury of Early Music<br />
| publisher = Dover Publications, Inc.<br />
| location = Mineola, New York<br />
| isbn = 0-486-41088-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Ray, ed.|<br />
last= Robinson|<br />
coauthors= |<br />
title= Choral Music |<br />
publisher=W.W. Norton & Co. |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-393-09062-0}}<br />
* Wagner, Peter. (1911) ''Einführung in die Gregorianischen Melodien. Ein Handbuch der Choralwissenschaft''. Leipzig: Breitkopf & Härtel.<br />
* {{cite journal<br />
| last = Ward<br />
| first = Justine<br />
|title = The Reform of Church Music<br />
| journal = Atlantic Monthly<br />
| month = April<br />
| year = 1906<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf<br />
|format = PDF<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Wilson |<br />
coauthors= |<br />
title= Music of the Middle Ages |<br />
publisher=Schirmer Books |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-02-872951-X}}<br />
<br />
==External links==<br />
* [[wikipedia:Gregorian chant|Gregorian chant at wikipedia<br />
* [http://www.musique-sacree-notredamedeparis.fr/spip.php?article128 Gregorian chant at Notre-Dame de Paris]<br />
* [http://www.musique-liturgique.com/ Gregorian Chant CDs, MP3 files, videos, free scores. Sacra Musica ]<br />
* [http://www.globalchant.org/ GLOBAL CHANT DATABASE – Index of Gregorian Chant] – The largest searchable database of plainchant and sacred song melodies<br />
* [http://inchoro.net/ Gregorian Chants Online]<br />
* [http://www.solesmes.com/GB/livres/catalogue.php?js=1&par=JmNjPTg=#c8 A complete selection of Gregorian Chant books and CDs by the Monks of Solesmes France – considered the leading authority on Gregorian Chant scholarship and performance]<br />
* [http://abbayesprovencales.free.fr/gregorien.htm The Gregorian chant of the abbeys of Provence in France]<br />
* [http://chantgregorian.com/the-history-of-gregorian-chant/ The History of Gregorian Chant]<br />
* H. Bewerung: "[http://www.newadvent.org/cathen/06779a.htm Gregorian chant]", ''Catholic Encyclopedia''<br />
* William P. Mahrt: "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music]", ''Sacred Music'', 133.3, pp.&nbsp;5–14<br />
* [http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html Canticum Novum, Lessons on Gregorian Chant] – Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
* Justine Ward, "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf The Reform of Church Music]", ''[[Atlantic Monthly]]'', April 1906<br />
* [http://gregorian.soft.free.fr/gregorian.html Monastic gregorian]<br />
* [http://www.gregor-und-taube.de/htm/materialien.htm Many chants from the Gradual in melodically restituted form]<br />
* [http://www.cesg.unifr.ch/ Website of Sankt Gallen / Cologne Library, access to Skt. Gallen manuscripts]<br />
* [http://www.cattoliciromani.com/forum/showthread.php/canto_ambrosiano-8898.html Ambrosian chant]<br />
* [http://icking-music-archive.org/ByComposer/GregorianChant.php free scores of Gregorian chant] in the Werner Icking Music Archive (WIMA)<br />
* [http://www1.cpdl.org/wiki/index.php/Gregorian_chant free scores of Gregorian chant] in the Choral Public Domain Library (ChoralWiki)<br />
* [http://imslp.org/wiki/Category:Gregorian_Chant free scores of Gregorian chant] in the International Music Score Library Project<br />
* [http://musicasacra.com/communio/ Most used chant books available as PDFs]<br />
* [http://www.gregorianchant.org/ Gregorian Chant Resources]<br />
* [http://sites.google.com/site/gregorianicantus/Home Gregoriani Cantus. Gregorian Chant Free Fonts under Creative Commons License (Spanish)]<br />
* [http://www.transitofvenus.nl/LiturgiaHorarum Liturgia Horarum in cantu Gregoriano] Online Gregorian chant for the Liturgy of the Hours<br />
* [http://www.gregorian-chant.info/ Gregorian Chant Info] Neumes in square notation and recordings (mainly propers of the Mass)<br />
* [http://www.scholacatharina.nl/code/Agenda.php Recordings from the Netherlands]<br />
* [http://www.dovesong.com/MP3/MP3_Chant.asp Collection of MP3s]<br />
* [http://www.calumcille.com/griogair/9.html Tempus antiquorum] Article containing historical quotes describing chant rhythm<br />
*''Discography'' For a selective discography visit [http://www.medieval.org/emfaq/cds/search.cgi?q=gregorian+chant CD search results] by Todd McComb<br />
<br />
[[Categorie:Muzică bisericească]]<br />
<br />
[[en:Gregorian Chant]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=C%C3%A2ntarea_gregorian%C4%83&diff=57017Cântarea gregoriană2024-03-11T13:33:58Z<p>Shubossu: /* Development of earlier plainchant */</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
'''Cântarea gregoriană''' sau '''cântul gregorian''', cunoscut mai puțin sub numele de '''cântul carolingian''', reprezintă tradiția centrală a ''plainchant''-ului vestic, o formă de [[Muzica bisericească|muzică liturgică]] monofonică în cadrul Ortodoxiei Occidentale care însoțea celebrarea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și a altor [[Slujbă|slujbe]] liturgice. Acesta își datorează numele Papei Grigore I, [[Episcop]] de Roma între anii 590 și 604, care este tradițional creditat pentru a fi ordonat simplificarea și catalogarea muzicii atribuite diferitelor sărbători din calendarul bisericii. Rezultatul acestui efort este prima formă de notare muzicală care a evoluat în sistemul ancestral al notării muzicale moderne. În general, cânturile erau învățate prin metoda viva voce, adică urmând exemplul dat oral, ceea ce a necesitat mulți ani de experiență în ''Schola Cantorum''. Cântul gregorian a luat naștere în [[Monahism|viața monahală]] din Occident, în care celebrarea "Oficiului Divin" de opt ori pe zi, la orele potrivite, era respectată conform Regulii Sfântului [[Benedict de Nursia|Benedict]]. Cântarea [[Psalmii|psalmilor]] a constituit o parte semnificativă a vieții comunității monahale, în timp ce un grup mai mic și soliștii cântau cânturile. Pe parcursul istoriei sale îndelungate, cântul gregorian a suferit multe schimbări treptate și unele reforme, în special după [[Marea Schismă]].<br />
<br />
==Istorie==<br />
Gregorian chant was organized, codified, and notated mainly in the Frankish lands of western and central Europe during the 10th to 13th centuries, with later additions and redactions, but the texts and many of the melodies have antecedents going back several centuries earlier. Although popular belief credited Pope Gregory I with having personally invented Gregorian chant (in much the same way that a biblical prophet would transmit a divinely received message), scholars now believe that the chant bearing his name arose from a later Carolingian synthesis of Roman and [[Gallican chant]], and that at that time the attribution to Gregory I was a "marketing ruse" to invest it with a sanctified pedigree, as part of an effort to create one liturgical protocol that would be practised throughout the entire [[Holy Roman Empire]].<br />
<br />
During the following centuries, the chant tradition remained at the heart of Roman Catholic music and served as the dominant platform for new performance and compositional practices. Newly composed music on new texts was first introduced within the context of existing plainchant. The late Middle Ages [[polyphony]] was developed in Western music. Although it had mostly fallen into disuse after the Baroque period, Gregorian chant experienced a revival in the 19th century in the Roman Catholic Church and the Anglo-Catholic wing of the [[Anglican Communion]].<br />
<br />
===Organizare===<br />
Gregorian chants are organized into eight modes (scales). Typical melodic features include characteristic incipits and cadences, the use of reciting tones around which the other notes of the melody revolve, and a vocabulary of musical motifs woven together through a process called centonization to create families of related chants.<br />
<br />
Although the modern eight-tone major and minor scales are strongly related to two of these church modes (the Ionian and Aeolian, respectively), they function according to different harmonic rules. The church modes are based on six-note patterns called hexachords, the main notes of which are called the ''dominant'' and the ''final''. Depending on where the final falls in the sequence of the hexachord, the mode is characterized as either ''authentic'' or ''plagal''. Modes with the same final share certain characteristics, and it is easy to modulate back and forth between them; hence, the eight modes fall into four larger groupings based on their finals.<br />
<br />
===Notația===<br />
Cele mai vechi manuscrise ale cântărilor gregoriene au fost scrise folosind o notație grafică care folosește un repertoriu de semne specifice numite neume (noima); fiecare neume (noimă) desemnează un gest muzical de bază. Întrucât cărțile, din velin (piei de oaie tratate), erau foarte scumpe, textul era prescurtat oriunde era posibil, cu neumele scrise peste text. Aceasta a fost o notație fără linii și nici un contur melodic exact nu a putut fi descifrat din ea, ceea ce presupune că repertoriul a fost învățat prin memorare. În stadiile ulterioare, neumele sunt scrise pe doage de una sau mai multe rânduri; în secolul al XI-lea, aceasta a evoluat în notație pătrată, din care în cele din urmă s-a dezvoltat personalul modern de cinci linii în secolul al XVI-lea.<ref>Dezvoltarea stilurilor de notație este discutată la [http://www.dolmetsch.com/musictheory2.htm Dolmetsch online], accesat la 4&nbsp;iulie&nbsp;2006</ref> Ca tradiție muzicală dominantă în toată Europa, cântul gregorian a devenit rădăcina tuturor dezvoltărilor muzicale ulterioare în muzica romano-catolică, începând cu ascensiunea polifoniei în secolul al XI-lea.<br />
<br />
===Development of earlier plainchant===<br />
Cântarea a făcut parte din liturghie încă din primele zile ale Bisericii. Până la mijlocul anilor 1990, a fost larg acceptat că psalmodia cultului evreiesc antic a influențat și a contribuit în mod semnificativ la ritualul și cântarea creștină timpurie. Acest punct de vedere nu mai este acceptat în general de savanți, din cauza analizei care arată că majoritatea imnurilor creștine timpurii nu aveau Psalmi pentru texte și că Psalmii nu au fost cânți în [[sinagogă]] timp de secole după Distrugerea celui de-al Doilea Templu. în anul 70 d.Hr.<ref>David Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–5.</ref> Totuși, riturile creștine timpurii au încorporat elemente ale cultului evreiesc antic care au supraviețuit în tradiția cântării ulterioare. Orele canonice își au rădăcinile în orele antice de rugăciune evreiască. „Amin” și „aleluia” provin din [ebraică, iar treilea „sanctus” derivă din tripla „kadosh” al Kedusha.<ref>Willi Apel, „Gregorian Chant” p. 34.</ref><br />
<br />
[[Noul Testament]] menționează cântatul de [[imnuri]] în timpul [[Cinei celei de Taină]]: „După ce au cântat imnul, au ieșit la [[Muntele Măslinilor]]”. Alți martori antici precum [[Clement al Romei|Papa Clement I]], [[Tertulian]], [[Atanasie al Alexandriei|Sf. Athanasius]] și [[Egeria]] confirmă practica,<ref>Apel, ''Cântul Gregorian'' p. 74.</ref>, deși în moduri poetice sau obscure, care aruncă puțină lumină asupra modului în care suna muzica în această perioadă.<ref>Hiley, „Western Plainchant” pp. 484–7 și James McKinnon, „Antiquity and the Middle”. Vârstele'' p. 72.</ref> „Imnul Oxyrhynchus” grecesc din secolul al III-lea a supraviețuit cu notație muzicală, dar legătura dintre acest imn și tradiția plainchant este incertă.<ref>McKinnon, James W.: „Christian Church, muzica timpurie ”, ed. Grove Music Online. L. Macy (accesat la 11&nbsp;iulie&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (acces prin abonament)]</ref><br />
<br />
Elementele muzicale care aveau să fie folosite ulterior în ritul roman au început să apară în secolul al III-lea. ''[[Tradiția apostolică]]'', atribuită teologului Hippolytus, atestă cântarea psalmilor Hallel cu Aliluia ca refren în sărbătorile creștine timpurii ''agape''.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 486.</ref> Cântările Oficiului, cântate în timpul orelor canonice, își au rădăcinile la începutul secolului al IV-lea, când [[călugăriștii]] din deșert îl urmăresc pe [[Antonie cel Mare|Sf. Anthony]] a introdus practica psalmodiei continue, cântând ciclul complet de 150 de psalmi în fiecare săptămână. În jurul anului 375, psalmodia antifonală a devenit populară în Orientul creștin; in 386, [[Ambrozie al Milanului|Sf. Ambrozie]] a introdus această practică în Occident.<br />
<br />
Oamenii de știință încă dezbat modul în care s-a dezvoltat cântecul simplu în secolele V-IX, deoarece informațiile din această perioadă sunt puține. În jurul anului 410, [[Augustin de Hippo]] a descris cântatul responsorial al unui psalm treptat la Liturghie. La cca. 520, Sfântul [[Benedict de Nursia]] a stabilit ceea ce se numește pravila Sfântului Benedict, în care a fost întocmit protocolul Oficiului Divin pentru uz monahal. În jurul anului 678, cântul roman a fost predat la York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> În această perioadă au apărut tradiții regionale distincte ale cântecului de plâns occidental, în special în Insulele Britanice (cântare celtică), Spania (mozarabă), Galia (galicană) și Italia (roman vechi, ambrosian și beneventan). Este posibil ca aceste tradiții să fi evoluat dintr-un repertoriu ipotetic pe tot parcursul anului de cântare plânsă din secolul al V-lea, după prăbușirea [[Imperiului Roman]] de Apus.<br />
<br />
===Origins of the new tradition===<br />
The Gregorian repertory was systematized for use in the [[Roman Rite]]. According to James McKinnon, the core liturgy of the Roman Mass was compiled over a brief period in the 8th century in a project overseen by Chrodegang of Metz. Other scholars, including Andreas Pfisterer and Peter Jeffery, have argued for an earlier origin for the oldest layers of the repertory.<br />
<br />
Scholars debate whether the essentials of the melodies originated in Rome, before the 7th century, or in Francia, in the 8th and early 9th centuries. Roman Catholic Traditionalists point to evidence supporting an important role for Pope Gregory I between 590 and 604, such as that presented in Heinrich Bewerunge's article in the ''Catholic Encyclopedia''.<ref>{{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by Heinrich Bewerunge.</ref> Scholarly consensus, supported by Willi Apel and Robert Snow, asserts instead that Gregorian chant developed around 750 from a synthesis of Roman and [[Gallican chant]] commissioned by Carolingian rulers in France. During a visit to Gaul in 752–753, Pope [[Stephen II]] had celebrated Mass using Roman chant. According to [[Charlemagne]], his father Pepin abolished the local [[Gallican rite]]s in favor of the Roman use, in order to strengthen ties with Rome.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 79.</ref> In 785–786, at Charlemagne's request, Pope [[Hadrian I]] sent a papal [[sacramentary]] with Roman chants to the Carolingian court. This Roman chant was subsequently modified, influenced by local styles and Gallican chant, and later adapted into the system of eight modes. This Frankish-Roman Carolingian chant, augmented with new chants to complete the liturgical year, became known as "Gregorian." Originally the chant was probably so named to honor the contemporary Pope [[Gregory II]],<ref>McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 114.</ref> but later lore attributed the authorship of chant to his more famous predecessor Gregory the Great. Gregory was portrayed dictating plainchant inspired by a dove representing the [[Holy Spirit]], giving Gregorian chant the stamp of holy authority. Gregory's authorship is popularly accepted as fact to this day.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 13.</ref><br />
<br />
===Dissemination and hegemony===<br />
Gregorian chant appeared in a remarkably uniform state across Europe within a short time. Charlemagne, once elevated to Holy Roman Emperor, aggressively spread Gregorian chant throughout his empire to consolidate religious and secular power, requiring the [[clergy]] to use the new repertory on pain of death.<ref>David Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 10.</ref> From English and German sources, Gregorian chant spread north to Scandinavia, Iceland and Finland.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 604.</ref> In 885, Pope [[Stephen V]] banned the Slavonic liturgy, leading to the ascendancy of Gregorian chant in Eastern Catholic lands including Poland, Moravia, Slovakia, and Austria.<br />
<br />
The other plainchant repertories of the Christian West faced severe competition from the new Gregorian chant. Charlemagne continued his father's policy of favoring the Roman Rite over the local Gallican traditions. By the 9th century the Gallican rite and chant had effectively been eliminated, although not without local resistance.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 80.</ref> The Gregorian chant of the [[Sarum Rite]] displaced [[Celtic chant]]. Gregorian coexisted with Beneventan chant for over a century before Beneventan chant was abolished by papal decree (1058). [[Mozarabic chant]] survived the influx of the Visigoths and Moors, but not the Roman-backed prelates newly installed in Spain during the Reconquista. Restricted to a handful of dedicated Roman Catholic [[chapel]]s, modern Mozarabic chant is highly Gregorianized and bears no musical resemblance to its original form. Ambrosian chant alone survived to the present day, preserved in Milan due to the musical reputation and ecclesiastical authority of St. Ambrose.<br />
<br />
Gregorian chant eventually replaced the local chant tradition of Rome itself, which is now known as [[Old Roman chant]]. In the 10th century, virtually no musical manuscripts were being notated in Italy. Instead, Roman Popes imported Gregorian chant from the German Holy Roman Emperors during the 10th and 11th centuries. For example, the [[Credo]] was added to the [[Roman Rite]] at the behest of the German emperor Henry II in 1014.<ref>Richard Hoppin, ''Medieval Music'' p. 47.</ref> Reinforced by the legend of Pope Gregory, Gregorian chant was taken to be the authentic, original chant of Rome, a misconception that continues to this day. By the 12th and 13th centuries, Gregorian chant had supplanted or marginalized all the other Western plainchant traditions.<br />
<br />
Later sources of these other chant traditions show an increasing Gregorian influence, such as occasional efforts to categorize their chants into the Gregorian modes. Similarly, the Gregorian repertory incorporated elements of these lost plainchant traditions, which can be identified by careful stylistic and historical analysis. For example, the ''Improperia'' of [[Good Friday]] are believed to be a remnant of the Gallican repertory.<ref>Carl Parrish, "A Treasury of Early Music" pp. 8–9</ref><br />
<br />
===Early sources and later revisions===<br />
The first extant sources with musical notation were written around 930 (Graduale Laon). Before this, plainchant had been transmitted orally. Most scholars of Gregorian chant agree that the development of music notation assisted the dissemination of chant across Europe. The earlier notated manuscripts are primarily from Regensburg in Germany, St. Gall in Switzerland, Laon and St. Martial in France.<br />
<br />
Gregorian chant has in its long history been subjected to a series of redactions to bring it up to changing contemporary tastes and practice. The more recent redaction undertaken in the Benedictine Abbey of St. Pierre, Solesmes, has turned into a huge undertaking to restore the allegedly corrupted chant to a hypothetical "original" state. Early Gregorian chant was revised to conform to the theoretical structure of the modes. In 1562–63, the Council of Trent banned most |sequences. Guidette's ''Directorium chori'', published in 1582, and the ''Editio medicea'', published in 1614, drastically revised what was perceived as corrupt and flawed "barbarism" by making the chants conform to contemporary aesthetic standards.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 288–289.</ref> In 1811, the French musicologist Alexandre-Étienne Choron, as part of a conservative backlash following the liberal Catholic orders' inefficacy during the French Revolution, called for returning to the "purer" Gregorian chant of Rome over French corruptions.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 622.</ref><br />
<br />
In the late 19th century, early liturgical and musical manuscripts were unearthed and edited. Earlier, the catholic Dom Prosper Gueranger revived the monastic tradition in Solesmes. Re-establishing the Divine Office was among his priorities, but no proper chantbooks existed. Many monks were sent out to libraries throughout Europe to find relevant Chant manuscripts. In 1871, however, the old Medicea edition was reprinted (Pustet, Regensburg) which Pope Pius IX declared the only official version. In their firm belief that they were on the right way, Solesmes increased its efforts. In 1889, after decades of research, the monks of Solesmes released the first book in a planned series, the Paléographie Musicale. The incentive of its publication was to demonstrate the corruption of the 'Medicea' by presenting photographed notations originating from a great variety of manuscripts of one single chant, which Solesmes called forth as witnesses to assert their own reforms.<br />
<br />
The monks of Solesmes brought in their heaviest artillery in this battle, as indeed the academically sound 'Paleo' was intended to be a war-tank, meant to abolish once and for all the corrupted Pustet edition. On the evidence of congruence throughout various manuscripts (which were duely published in facsimile editions with ample editorial introductions) Solesmes was able to work out a practical reconstruction. This reconstructed chant was academically praised, but rejected by Rome until 1903, when Pope Leo XIII died. His successor, Pope Pius X, promptly accepted the Solesmes chant — now compiled as the ''Liber usualis'' — as authoritative. In 1904, the Vatican edition of the Solesmes chant was commissioned. Serious academic debates arose, primarily owing to stylistic liberties taken by the Solesmes editors to impose their controversial interpretation of rhythm. The Solesmes editions insert phrasing marks and note-lengthening ''episema'' and ''mora'' marks not found in the original sources.<br />
<br />
Conversely, they omit significative letters found in the original sources, which give instructions for rhythm and articulation such as speeding up or slowing down. These editorial practices has placed the historical authenticity of the Solesmes interpretation in doubt.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 624–627.</ref> Ever since the restoration of Chant was taken up in Solesmes, there have been lengthy discussions of exactly what course was to be taken. Some favored a strict academic rigour and wanted to postpone publications, while others concentrated on practical matters and wanted to supplant the corrupted tradition as soon as possible. Roughly a century later, there still exists a breach between a strict musicological approach and the practical needs of church choirs. Thus the established performance tradition since the onset of the restoration is at odds with musicological evidence.<br />
<br />
In his motu proprio ''Tra le sollecitudini'', Pius X mandated the use of Gregorian chant, encouraging the faithful to sing the Ordinary of the Mass, although he reserved the singing of the Propers for males. While this custom is maintained in traditionalist Catholic communities, the Roman Catholic Church no longer persists with this ban. Vatican II officially allowed worshipers to substitute other music, particularly sacred polyphony, in place of Gregorian chant, although it did reaffirm that Gregorian chant was still the official music of the Roman Rite of the Catholic Church, and the music most suitable for worship in the Roman Liturgy.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.christusrex.org/www1/CDHN/v8.html |title=The Constitution on the Sacred Liturgy, Second Vatican Council |publisher=Christusrex.org |date=1963-12-04 |accessdate=2011-01-03}}</ref><br />
<br />
==Musical form==<br />
===Melodic types===<br />
Gregorian chant is, of course, vocal music. The text, the phrases, words and eventually the syllables, can be sung in various ways. The most straightforward is recitation on the same tone, which is called "syllabic" as each syllable is sung to a single tone. Likewise, simple chants are often syllabic throughout with only a few instances where two or more notes are sung on one syllable. "Neumatic" chants are more embellished and ligatures, a connected group of notes, written as a single compound neume, abound in the text. Melismatic chants are the most ornate chants in which elaborate melodies are sung on long sustained vowels as in the Alleluia, ranging from five or six notes per syllable to over sixty in the more prolix melismas.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 85–88.</ref><br />
<br />
Gregorian chants fall into two broad categories of melody: recitatives and free melodies.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 203</ref> The simplest kind of melody is the '''liturgical recitative'''. Recitative melodies are dominated by a single pitch, called the ''reciting tone''. Other pitches appear in melodic formulae for incipits, partial cadences, and full cadences. These chants are primarily syllabic. For example, the Collect for [[Pascha]] consists of 127 syllables sung to 131 pitches, with 108 of these pitches being the reciting note A and the other 23 pitches flexing down to G.<ref>Hoppin, ''Anthology of Medieval Music'' p. 11.</ref> Liturgical recitatives are commonly found in the accentus chants of the liturgy, such as the intonations of the Collect, [[Epistle]], and [[Gospel]] during the Mass, and in the direct [[psalmody]] of the Office.<br />
<br />
'''Psalmodic chants''', which intone [[psalms]], include both recitatives and free melodies. Psalmodic chants include ''direct psalmody'', ''antiphonal chants'', and ''responsorial chants''.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 81.</ref> In direct psalmody, psalm verses are sung without refrains to simple, formulaic tones. Most psalmodic chants are antiphonal and responsorial, sung to free melodies of varying complexity.<br />
<br />
'''Antiphonal chants''' such as the Introit, and Communion originally referred to chants in which two choirs sang in alternation, one choir singing verses of a psalm, the other singing a refrain called an ''[[antiphon]]''. Over time, the verses were reduced in number, usually to just one psalm verse and the [[Doxology]], or even omitted entirely. Antiphonal chants reflect their ancient origins as elaborate recitatives through the reciting tones in their melodies. Ordinary chants, such as the Kyrie and Gloria, are not considered antiphonal chants, although they are often performed in antiphonal style.<br />
<br />
'''Responsorial chants''' such as the Gradual, Alleluia, Offertory, and the Office Responsories originally consisted of a refrain called a ''respond'' sung by a choir, alternating with psalm verses sung by a soloist. Responsorial chants are often composed of an amalgamation of various stock musical phrases, pieced together in a practice called ''centonization''. Tracts are melismatic settings of psalm verses and use frequent recurring cadences and they are strongly centonized. <br />
<br />
Gregorian chant evolved to fulfill various functions in the Roman Catholic liturgy. Broadly speaking, liturgical recitatives are used for texts intoned by [[deacon]]s or [[priest]]s. Antiphonal chants accompany liturgical actions: the entrance of the officiant, the collection of offerings, and the distribution of sanctified bread and wine. Responsorial chants expand on readings and lessons.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 123.</ref><br />
<br />
The non-psalmodic chants, including the Ordinary of the Mass, sequences, and hymns, were originally intended for congregational singing.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 131.</ref> The structure of their texts largely defines their musical style. In sequences, the same melodic phrase is repeated in each couplet. The strophic texts of hymns use the same syllabic melody for each stanza.<br />
<br />
===Modality===<br />
Early plainchant, like much of Western music, is believed to have been distinguished by the use of the diatonic scale. Modal theory, which postdates the composition of the core chant repertory, arises from a synthesis of two very different traditions: the speculative tradition of numerical ratios and species inherited from ancient Greece and a second tradition rooted in the practical art of cantus. The earliest writings that deal with both theory and practice include the Enchiriadis group of treatises, which circulated in the late ninth century and possibly have their roots in an earlier, oral tradition. In contrast to the ancient Greek system of tetrachords (a collection of four continuous notes) that descend by two tones and a semitone, the Enchiriadis writings base their tone-system on a tetrachord that corresponds to the four finals of chant, D, E, F, and G. The disjunct tetrachords in the Enchiriadis system have been the subject of much speculation, because they do not correspond to the diatonic framework that became the standard Medieval scale (for example, there is a high F#, a note not recognized by later Medieval writers). A diatonic scale with a chromatically alterable b/b-flat was first described by Hucbald, who adopted the tetrachord of the finals (D, E, F, G) and constructed the rest of the system following the model of the Greek Greater and Lesser Perfect Systems. These were the first steps in forging a theoretical tradition that corresponded to chant.<br />
<br />
Around 1025, Guido d'Arezzo revolutionized Western music with the development of the ''gamut'', in which pitches in the singing range were organized into overlapping hexachords. Hexachords could be built on C (the natural hexachord, C-D-E^F-G-A), F (the soft hexachord, using a B-flat, F-G-A^Bb-C-D), or G (the hard hexachord, using a B-natural, G-A-B^C-D-E). The B-flat was an integral part of the system of hexachords rather than an accidental. The use of notes outside of this collection was described as musica ficta.<br />
<br />
Gregorian chant was categorized into eight modes, influenced by the eightfold division of Byzantine chants called the ''oktoechos''.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 11.</ref> Each mode is distinguished by its ''final'', ''dominant'', and ''ambitus''. The ''final'' is the ending note, which is usually an important note in the overall structure of the melody. The ''dominant'' is a secondary pitch that usually serves as a [[reciting tone]] in the melody. ''Ambitus'' refers to the range of pitches used in the melody. Melodies whose final is in the middle of the ambitus, or which have only a limited ambitus, are categorized as ''plagal'', while melodies whose final is in the lower end of the ambitus and have a range of over five or six notes are categorized as ''authentic''. Although corresponding plagal and authentic modes have the same final, they have different dominants.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 64–5.</ref> The existent pseudo-Greek names of the modes, rarely used in medieval times, derive from a misunderstanding of the Ancient Greek modes; the prefix "Hypo-" (under, Gr.) indicates a plagal mode, where the melody moves below the final. In contemporary Latin manuscripts the modes are simply called Protus authentus /plagalis, Deuterus, Tritus and Tetrardus: the 1st mode, authentic or plagal, the 2nd mode etc. In the Roman Chantbooks the modes are indicated by Roman numerals.<br />
<br />
:Modes 1 and 2 are the authentic and plagal modes ending on D, sometimes called [Dorian and Hypodoria].<br />
:Modes 3 and 4 are the authentic and plagal modes ending on E, sometimes called Phrygian and Hypophrygian.<br />
:Modes 5 and 6 are the authentic and plagal modes ending on F, sometimes called Lydian and Hypolydian.<br />
:Modes 7 and 8 are the authentic and plagal modes ending on G, sometimes called Mixolydian and Hypomixolydian.<br />
<br />
Although the modes with melodies ending on A, B, and C are sometimes referred to as Aeolia], |Locrian, and Ionian, these are not considered distinct modes and are treated as transpositions of whichever mode uses the same set of hexachords. The actual pitch of the Gregorian chant is not fixed, so the piece can be sung in whichever range is most comfortable.<br />
<br />
Certain classes of Gregorian chant have a separate musical formula for each mode, allowing one section of the chant to transition smoothly into the next section, such as the [[psalm tone]]s between antiphons and psalm verses.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 82.</ref><br />
<br />
Not every Gregorian chant fits neatly into Guido's hexachords or into the system of eight modes. For example, there are chants — especially from German sources — whose neumes suggest a warbling of pitches between the notes E and F, outside the hexachord system.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 22.</ref> Early Gregorian chant, like Ambrosian and [[Old Roman chant]], whose melodies are most closely related to Gregorian, did not use the modal system.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 166–78, and Hiley, ''Western Plainchant'' p. 454.</ref> The great need for a system of organizing chants lies in the need to link antiphons with standard tones, as in for example, the psalmody at the Office. Using Psalm Tone i with an antiphon in Mode 1 makes for a smooth transition between the end of the antiphon and the intonation of the tone, and the ending of the tone can then be chosen to provide a smooth transition back to the antiphon. As the modal system gained acceptance, Gregorian chants were edited to conform to the modes, especially during 12th-century Cistercian reforms. Finals were altered, melodic ranges reduced, melismas trimmed, B-flats eliminated, and repeated words removed.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 608–10.</ref> Despite these attempts to impose modal consistency, some chants — notably Communions — defy simple modal assignment. For example, in four medieval manuscripts, the Communion ''Circuibo'' was transcribed using a different mode in each.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 171–2.</ref><br />
<br />
===Musical idiom===<br />
Several features besides modality contribute to the musical idiom of Gregorian chant, giving it a distinctive musical flavor. Melodic motion is primarily stepwise. Skips of a third are common, and larger skips far more common than in other plainchant repertories such as Ambrosian chant or Beneventan chant. Gregorian melodies are more likely to traverse a seventh than a full octave, so that melodies rarely travel from D up to the D an octave higher, but often travel from D to the C a seventh higher, using such patterns as D-F-G-A-C.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 256–7.</ref> Gregorian melodies often explore chains of pitches, such as F-A-C, around which the other notes of the chant gravitate.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 21.</ref> Within each mode, certain incipits and cadences are preferred, which the modal theory alone does not explain. Chants often display complex internal structures that combine and repeat musical subphrases. This occurs notably in the Offertories; in chants with shorter, repeating texts such as the Kyrie and Agnus Dei; and in longer chants with clear textual divisions such as the Great Responsories, the Gloria, and the [[Credo]].<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 258–9.</ref><br />
<br />
Chants sometimes fall into melodically related groups. The musical phrases centonized to create Graduals and Tracts follow a musical "grammar" of sorts. Certain phrases are used only at the beginnings of chants, or only at the end, or only in certain combinations, creating musical families of chants such as the ''Iustus ut palma'' family of Graduals.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 344–63.</ref> Several Introits in mode 3, including ''Loquetur Dominus'' above, exhibit melodic similarities. Mode III (E authentic) chants have C as a dominant, so C is the expected reciting tone. These mode III Introits, however, use both G and C as reciting tones, and often begin with a decorated leap from G to C to establish this tonality.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 110–113.</ref> Similar examples exist throughout the repertory.<br />
<br />
===Notation===<br />
The earliest notated sources of Gregorian chant (written ca. 950) used symbols called ''neumes'' (Gr. sign (of the hand) to indicate tone-movements and relative duration within each syllable. A sort of musical stenography that seems to focus on gestures and tone-movements but not the specific pitches of individual notes, nor the relative starting pitches of each neume. Given the fact that Chant was learned in an oral tradition in which the texts and melodies were sung from memory, this was obviously not necessary. The neumatic manuscripts display great sophistication and precision in notation and a wealth of graphic signs to indicate the musical gesture and proper pronunciation of the text.<br />
Scholars postulate that this practice may have been derived from cheironomic hand-gestures, the ekphonetic notation of [[Byzantine chant]], punctuation marks, or diacritical accents.<ref>Levy, Kenneth: "Plainchant", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 20&nbsp;January&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/shared/views/article.html?section=music.40099.2.3#music.40099.2.3 (subscription access)]</ref> Later adaptations and innovations included the use of a dry-scratched line or an inked line or two lines, marked C or F showing the relative pitches between neumes. Consistent relative heightening first developed in the Aquitaine region, particularly at St. Martial de Limoges, in the first half of the eleventh century. Many German-speaking areas, however, continued to use unpitched neumes into the twelfth century. Additional symbols developed, such as the ''custos'', placed at the end of a system to show the next pitch. Other symbols indicated changes in articulation, duration, or tempo, such as a letter "t" to indicate a tenuto. Another form of early notation used a system of letters corresponding to different pitches, much as Shaker music is notated.<br />
<br />
[[Image:gregorian chant.gif|frame|270px|right|The ''Liber usualis'' uses square notation, as in this excerpt from the ''Kyrie eleison (Orbis factor)''.]]By the 13th century, the neumes of Gregorian chant were usually written in ''square notation'' on a four-line staff with a clef, as in the ''Graduale Aboense'' pictured above. In square notation, small groups of ascending notes on a syllable are shown as stacked squares, read from bottom to top, while descending notes are written with diamonds read from left to right. When a syllable has a large number of notes, a series of smaller such groups of neumes are written in succession, read from left to right. The oriscus, quilisma, and liquescent neumes indicate special vocal treatments, that have been largely neglected due to uncertainty as to how to sing them. Since the 1970s, with the influential insights of Dom. E. Cardine (see below under 'rhythm'), ornamental neumes have received more attention from both researchers and performers.<br />
B-flat is indicated by a "b-mollum" (Lat. soft), a rounded undercaste 'b' placed to the left of the entire neume in which the note occurs, as shown in the "Kyrie" to the right. When necessary, a "b-durum" (Lat. hard), written squarely, indicates B-natural and serves to cancel the b-mollum . This system of square notation is standard in modern chantbooks.<br />
<br />
==Performance==<br />
===Texture===<br />
Gregorian chant was originally used for singing the Office (by male and female religious) and for singing the parts of the Mass pertaining to the lay faithful (male and female), the celebrant (priest, always male) and the choir (composed of male ordained [[clergy]], except in convents). Outside the larger cities, the number of available clergy dropped, and lay men started singing these parts. The choir was considered an official liturgical duty reserved to clergy, so women were not allowed to sing in the ''Schola Cantorum'' or other choirs except in [[convent]]s where women were permitted to sing the Office and the parts of the Mass pertaining to the choir as a function of their consecrated life.<ref>Carol Neuls-Bates, ''Women in Music'' p. 3.</ref><br />
<br />
Chant was normally sung in unison. Later innovations included ''tropes'', which is a new text sung to the same melodic phrases in a melismatic chant (repeating an entire Alleluia-melody on a new text for instance, or repeating a full phrase with a new text that comments on the previously sung text) and various forms of ''organum'', (improvised) harmonic embellishment of chant melodies focusing on octaves, fifths, fourths, and, later, thirds. Neither tropes nor organum, however, belong to the chant repertory proper. The main exception to this is the sequence, whose origins lay in troping the extended melisma of Alleluia chants known as the jubilus, but the sequences, like the tropes, were later officially suppressed. The [[Council of Trent]] struck sequences from the Gregorian corpus, except those for [[Pascha]], [[Pentecost]], Corpus Christi and All Souls' Day.<br />
<br />
Not much is known about the particular vocal stylings or performance practices used for Gregorian chant in the Middle Ages. On occasion, the clergy was urged to have their singers perform with more restraint and piety. This suggests that virtuosic performances occurred, contrary to the modern stereotype of Gregorian chant as slow-moving mood music. This tension between musicality and piety goes far back; Gregory the Great himself criticized the practice of promoting clerics based on their charming singing rather than their preaching.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 504.</ref> However, Odo of Cluny, a renowned monastic reformer, praised the intellectual and musical virtuosity to be found in chant:<br />
<br />
"For in these Offertories and Communions there are the most varied kinds of ascent, descent, repeat..., delight for the ''cognoscenti'', difficulty for the beginners, and an admirable organization... that widely differs from other chants; they are not so much made according to the rules of music... but rather evince the authority and validity... of music."<ref>Apel, p. 312.</ref><br />
<br />
True antiphonal performance by two alternating choruses still occurs, as in certain German monasteries. However, antiphonal chants are generally performed in responsorial style by a solo cantor alternating with a chorus. This practice appears to have begun in the Middle Ages.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 197.</ref> Another medieval innovation had the solo cantor sing the opening words of responsorial chants, with the full chorus finishing the end of the opening phrase. This innovation allowed the soloist to fix the pitch of the chant for the chorus and to cue the choral entrance.<br />
<br />
===Rhythm===<br />
Because of the obviously evasive quality of medieval notation as the silent remains of a living tradition, displaced a thousand years out of its cultural context, rhythm in Gregorian chant has always been a hotbed of debate among modern scholars who have fundamental differences in point of view on rhythm. To complicate matters further, a host of ornamental neumes are used in the earliest manuscripts that pose many difficulties on the rhythmic plane. Certain neumes such as the ''pressus'', pes quassus, strophic neumes may indicate repeated notes, lengthening by repercussion, in some cases with added ornaments. By the 13th century, with the widespread use of square notation, most chant was sung with an approximately equal duration allotted to each note, although [[Jerome of Moravia]] cites exceptions in which certain notes, such as the final notes of a chant, are lengthened.<ref>Hiley, "Chant", ''Performance Practice: Music before 1600'' p. 44. "The performance of chant in equal note lengths from the 13th century onwards is well supported by contemporary statements."</ref><br />
<br />
While the standard repertory of Gregorian Chant was partly being supplanted with new forms of polyphony, the earlier melo-rhythmic refinements of monophonic chant seem to fall into disuse. Later redactions such as the ''Editio medicaea'' of 1614 rewrote chant so that melismas, with their melodic accent, fell on accented syllables.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 289.</ref> This aesthetic held sway until the re-examination of chant in the late 19th century by such scholars as Wagner, Joseph Pothier]], and André Mocquereau, who fell into two camps.<br />
<br />
One school of thought, including Wagner, Jammers, and Lipphardt, advocated imposing rhythmic meters on chants, although they disagreed on how that should be done. An opposing interpretation, represented by Pothier and Mocquereau, supported a free rhythm of equal note values, although some notes are lengthened for textual emphasis or musical effect. The modern Solesmes editions of Gregorian chant follow this interpretation. Mocquereau divided melodies into two- and three-note phrases, each beginning with an ''ictus'', akin to a beat, notated in chantbooks as a small vertical mark. These basic melodic units combined into larger phrases through a complex system expressed by cheironomic hand-gestures.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 127.</ref> This approach prevailed during the twentieth century, propagated by Justine Ward's program of music education for children, until the liturgical role of chant was diminished after the liturgical reforms of [[Paul VI]], and new scholarship "essentially discredited" Mocquereau's rhythmic theories.<ref>Dyer, Joseph: "Roman Catholic Church Music", Section VI.1, [http://www.grovemusic.com/ Grove Music Online] ed. L. Macy (Accessed 28&nbsp;June&nbsp;2006), (subscription access)</ref><br />
<br />
Common modern practice favors performing Gregorian chant with no beat or regular metric accent, largely for aesthetic reasons.<ref>William P. Mahrt, "Chant", ''A Performer's Guide to Medieval Music'' p. 18.</ref> The text determines the accent while the melodic contour determines the phrasing. The note lengthenings recommended by the Solesmes school remain influential, though not prescriptive.<br />
<br />
Dom Eugene Cardine, (1905–1988) monk from Solesmes, published his 'Semiologie Gregorienne' in 1970 in which he clearly explains the musical significance of the neumes of the early chant manuscripts. Cardine shows the great diversity of neumes and graphic variations of the basic shape of a particular neume, which can not be expressed in the square notation. This variety in notation must have served a practical purpose and therefore a musical significance. Nine years later, the Graduale Triplex was published, in which the Roman Gradual, containing all the chants for Mass in a Year's cycle, appeared with the neumes of the two most important manuscripts copied under and over the 4-line staff of the square notation. The Graduale Triplex made widely accessible the original notation of Sankt Gallen and Laon (compiled after 930 AD) in a single chantbook and was a huge step forward. Dom Cardine had many students who have each in their own way continued their semiological studies, some of whom also started experimenting in applying the newly understood principles in performance practice.<br />
<br />
The studies of Cardine and his students (Godehard Joppich, Luigi Augustoni, Marie-Noël Colette, Rupert Fischer, Marie-Claire Billecocq to name a few) have clearly demonstrated that rhythm in Gregorian chant as notated in the 10th century rhythmic manuscripts (notably Skt. Gallen and Laon) manifest such rhythmic diversity and melodic – rhythmic ornamentations for which there is hardly a living performance tradition in the Western world. Contemporary groups that endeavour to sing according to the manuscript traditions have evolved after 1975. Some practising researchers favour a closer look at non Western (liturgical) traditions, in such cultures where the tradition of modal monophony was never abandoned.<br />
<br />
Another group with different views are the mensuralists or the proportionalists, who maintain that rhythm has to be interpreted proportionately, where shorts are exactly half the longs. This school of interpretation claims the support of historical authorities such as St Augustine, Remigius, Guido and Aribo [http://www.calumcille.com/griogair/9A13.html]. This view is advocated by John Blackley and his 'Schola Antiqua New York'.<br />
<br />
Recent research in the Netherlands by Dr. Dirk van Kampen has indicated that the authentic rhythm of Gregorian chant in the 10th century includes both proportional elements and elements that are in agreement with semiology.<ref>Dirk van Kampen (1994). ''Het oorspronkelijke ritme van het Gregoriaans: Een ‘semiologisch-mensuralistische’ studie''. Landsmeer, ISBN 90-900742-8-7.</ref><ref>Dirk van Kampen (2005). Uitgangspunten voor de ritmiek van Gregoriaans. ''Tijdschrift voor Gregoriaans'', 30, 89-94.</ref><ref>Gregoriaans ritme. Dutch Wikipedia contribution by Dr. Dirk van Kampen.</ref> Starting with the expectation that the rhythm of Gregorian chant (and thus the duration of the individual notes) anyway adds to the expressivity of the sacred Latin texts, several word-related variables were studied for their relationship with several neume-related variables, exploring these relationships in a sample of introit chants using such statistical methods as correlational analysis and multiple regression analysis.<br />
<br />
Besides the length of the syllables (measured in tenths of seconds), each text syllable was evaluated in terms of its position within the word to which it belongs, defining such variables as ‘the syllable has or hasn’t the main accent’, ‘the syllable is or isn’t at the end of a word’, etc., and in terms of the particular sounds produced (for instance, the syllable contains the vowel ‘i’). The various neume elements were evaluated by attaching different duration values to them, both in terms of semiological propositions (nuanced durations according to the manner of neume writing in Chris Hakkennes’ Graduale Lagal) <ref>Chris Hakkennes (1984). ''Graduale Lagal''. Den Haag: Stichting Centrum voor de Kerkzang.</ref>), and in terms of fixed duration values that were based on mensuralistic notions, however with ratios between short and long notes ranging from 1 : 1, via 1 : 1.2, 1 : 1.4, etc. to 1 : 3. To distinguish short and long notes, tables were consulted that were established by Van Kampen in an unpublished comparative study regarding the neume notations according to St Gallen and Laon codices. With some exceptions, these tables confirm the short vs. long distinctions in Cardine’s 'Semiologie Gregorienne'.<br />
<br />
The lengths of the neumes were given values by adding up the duration values for the separate neume elements, each time following a particular hypothesis concerning the rhythm of Gregoriant chant. Both the syllable lengths and the neume lengths were also expressed in relation to the total duration of the syllables, resp. neumes for a word (contextual variables). Correlating the various word and neume variables, substantial correlations were found for the word variables 'accented syllable' and 'contextual syllable duration'. Moreover, it could be established that the multiple correlation (''R'') between the two types of variables reaches its maximum (''R'' is about 0.80) if the neumatic elements are evaluated according to the following ‘rules of duration’: (a) neume elements that represent short notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 1 time; (b) neume elements that represent long notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 2 times; (c) neumes consisting of only one note are characterized by flexible duration values (with an average value of 2 times), which take over the duration values of the syllables to match.<br />
<br />
It is interesting that the distinction between the first two rules and the latter rule can also be found in early treatises on music, introducing the terms ''metrum'' and ''rhythmus''.<ref>Peter Wagner (1916). Zur ursprünglichen Ausführung des Gregorianischen Gesanges. ''Gregoriusblatt'', 81-82.</ref><ref>J. Jeannin (1930). Proportionale Dauerwerte oder einfache Schattierungen im Gregorianischen Choral? ''Gregoriusblatt'', 54, 129-135.</ref> As it could also be demonstrated by Van Kampen that melodic peaks often coincide with the word accent (see also),<ref>G. Reese (1940). ''Music in the Middle Ages''. New York: Norton & Comp., p. 166.</ref> the conclusion seems warranted that the Gregorian melodies enhance the expressiveness of the Latin words by mimicking to some extent both the accentuation of the sacred words (pitch differences between neumes) and the relative duration of the word syllables (by paying attention to well-defined length differences between the individual notes of a neume).<br />
<br />
===Melodic restitution===<br />
Recent developments involve an intensifying of the semiological approach according to Dom Cardine, which also gave a new impetus to the research into melodic variants in various manuscripts of chant. On the basis of this ongoing research it has become obvious that the Graduale and other chantbooks contain many melodic errors, some very consistently, (the mis-interpretation of third and eighth mode) necessitating a new edition of the Graduale according to state-of-the-art melodic restitutions. The so-called Munsterschwarzach-group under the guidance of Godehard Joppich and various other groups and individuals have done extensive work in this field.<br />
<br />
In this approach the so-called earlier 'rhythmic' manuscripts of unheightened neumes that carry a wealth of melo-rhythmic information but not of exact pitches, are compared in large tables of comparison with relevant later 'melodic' manuscripts' that are written on lines or use double alphabetic and neumes notation over the text, but as a rule have less rhythmic refinement compared to the earlier group. However, the comparison between the two groups has made it possible to correct what are obvious mistakes. In other instances it is not so easy to find a consensus. In 1984 Chris Hakkennes published his own transcription of the Graduale Triplex. He devised a new graphic adaptation of square notation 'simplex' in which he integrated the rhythmic indications of the two most relevant sources, that of Laon and Skt. Gallen.<br />
<br />
Referring to these manuscripts, he called his own transcription Gradual Lagal. Furthermore, while making the transcription, he cross-checked with the melodic manuscripts to correct modal errors or other melodic errors found in the Graduale Romanum. His intention was to provide a corrected melody in rhythmic notation but above all – he was also a choirmaster – suited for practical use, therefore a simplex, integrated notation. Although fully admitting the importance of Hakkennes' melodic revisions, the rhythmical solution suggested in the Graduale Lagal was actually found by Van Kampen (see above) to be rather modestly related to the text of the chant.<br />
<br />
==Liturgical functions==<br />
Gregorian chant is sung in the Office during the canonical hours and in the liturgy of the Mass. Texts known as ''accentus'' are intoned by [[bishop]]s, priests, and deacons, mostly on a single reciting tone with simple melodic formulae at certain places in each sentence. More complex chants are sung by trained soloists and choirs. The most complete collection of chants is the ''Liber usualis'', which contains the chants for the Tridentine Mass and the most commonly used Office chants. Outside of monasteries, the more compact ''Graduale Romanum'' is commonly used.<br />
<br />
===Proper chants of the Mass===<br />
The Introit, Gradual, Alleluia, Tract, Sequence, Offertory and Communion chants are part of the Proper of the Mass. "Proprium Missae" in Latin refers to the chants of the Mass that have their proper individual texts for each Sunday throughout the annual cycle. As opposed to 'Ordinarium Missae' which have fixed texts (but various melodies) (Kyrie, Benedictus, Sanctus, Agnus Dei).<br />
<br />
Introits cover the procession of the officiants. Introits are antiphonal chants, typically consisting of an antiphon, a [[psalm]] verse, a repeat of the antiphon, an intonation of the Gloria Patri [[Doxology]], and a final repeat of the antiphon. Reciting tones often dominate their melodic structures.<br />
<br />
Graduals are responsorial chants that follow the reading of the Epistle. Graduals usually result from ''centonization''; stock musical phrases are assembled like a patchwork to create the full melody of the chant, creating families of musically related melodies. Graduals are accompanied by an elaborate Verse, so that it actually consists in two different parts, A B. Often the first part is sung again, creating a 'rondeau' A B A. At least the verse, if not the complete gradual, is for the solo cantor and are in elaborate, ornate style with long, wide-ranged melisma's.<br />
<br />
The Alleluia is known for the ''jubilus'', an extended joyful melisma on the last vowel of 'Alleluia'. The Alleluia is also in two parts, the alleluia proper and the psalmverse, by which the Alleluia is identified (Alleluia V. Pascha nostrum) . The last melism of the verse is the same as the jubilus attached to the Alleluia. Alleluias are not sung during penitential times, such as [[Lent]]. Instead, a Tract is chanted, usually with texts from the Psalms. Tracts, like Graduals, are highly centonized.<br />
<br />
Sequences are sung poems based on couplets. Although many sequences are not part of the liturgy and thus not part of the Gregorian repertory proper, Gregorian sequences include such well-known chants as ''Victimae paschali laudes'' and ''Veni Sancte Spiritus''. According to Notker Balbulus, an early sequence writer, their origins lie in the addition of words to the long melismas of the jubilus of Alleluia chants.<ref>Richard Crocker, ''The Early Medieval Sequence'' pp. 1–2.</ref><br />
<br />
Offertories are sung during the offering of Eucharistic bread and wine. Offertories once had highly prolix melodies in their verses, but the use of verses in Gregorian Offertories disappeared around the 12th century. These verses however, are among the most ornate and elaborated in the whole chant repertoire. Offertories are in form closest to Responsories, which are likewise accompanied by at least one Verse and the opening sections of both Off. and Resp. are partly repeated after the verse(s). This last section is therefore called the 'repetenda' and is in performance the last melodic line of the chant.<br />
<br />
Communions are sung during the distribution of the Eucharist. In presentation the Communio is similar to the Introitus, an antiphon with a series of psalm verses. Communion melodies are often tonally ambiguous and do not fit into a single musical mode which has led to the same communio being classed in different modes in different manuscripts or editions.<br />
<br />
===Ordinary chants of the Mass===<br />
The Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus and Agnus Dei use the same text in every service of the Mass. Because they follow the regular invariable "order" of the Mass, these chants are called "Ordinary".<br />
<br />
The Kyrie consists of a threefold repetition of "Kyrie eleison" ("Lord, have mercy"), a threefold repetition of "Christe eleison" ("Christ have mercy"), followed by another threefold repetition of "Kyrie eleison." In older chants, "Kyrie eleison imas" ("Lord, have mercy on us") can be found. The Kyrie is distinguished by its use of the Greek language instead of Latin. Because of the textual repetition, various musical repeat structures occur in these chants. The following, Kyrie ad. lib. VI as transmitted in a Cambrai manuscript, uses the form ABA CDC EFE', with shifts in tessitura between sections. The E' section, on the final "Kyrie eleison", itself has an aa'b structure, contributing to the sense of climax.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 153.</ref><br />
<br />
The Gloria recites the Greater Doxology, and the Credo intones the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]]. Because of the length of these texts, these chants often break into musical subsections corresponding with textual breaks. Because the Credo was the last Ordinary chant to be added to the Mass, there are relatively few Credo melodies in the Gregorian corpus.<br />
<br />
The Sanctus and the Agnus Dei, like the Kyrie, also contain repeated texts, which their musical structures often exploit.<br />
<br />
Technically, the Ite missa est and the Benedicamus Domino, which conclude the Mass, belong to the Ordinary. They have their own Gregorian melodies, but because they are short and simple, and have rarely been the subject of later musical composition, they are often omitted in discussion.<br />
<br />
===Chants of the Office===<br />
Gregorian chant is sung in the canonical hours of the monastic Office, primarily in antiphons used to sing the Psalms, in the Great Responsories of [[Matins]], and the Short Responsories of the Lesser Hours and [[Compline]]. The psalm antiphons of the Office tend to be short and simple, especially compared to the complex Great Responsories.<br />
<br />
At the close of the Office, one of four ''Marian antiphons'' is sung. These songs, ''Alma Redemptoris Mater'' (see top of article), ''Ave Regina caelorum'', ''Regina caeli laetare'', and ''Salve, Regina'', are relatively late chants, dating to the 11th century, and considerably more complex than most Office antiphons. Apel has described these four songs as "among the most beautiful creations of the late Middle Ages."<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' p. 404.</ref><br />
<br />
==Influence==<br />
===Medieval and Renaissance music===<br />
Gregorian chant had a significant impact on the development of medieval and Renaissance music. Modern staff notation developed directly from Gregorian neumes. The square notation that had been devised for plainchant was borrowed and adapted for other kinds of music. Certain groupings of neumes were used to indicate repeating rhythms called rhythmic modes. Rounded noteheads increasingly replaced the older squares and lozenges in the 15th and 16th centuries, although chantbooks conservatively maintained the square notation. By the 16th century, the fifth line added to the musical staff had become standard. The bass clef and the flat, natural, and sharp accidentals derived directly from Gregorian notation.<ref>Chew, Geoffrey and Richard Rastall: "Notation", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 27&nbsp;June&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription access)]</ref><br />
<br />
Gregorian melodies provided musical material and served as models for tropes and liturgical dramas. Vernacular hymns such as "Christ ist erstanden" and "Nun bitten wir den heiligen Geist" adapted original Gregorian melodies to translated texts. Secular tunes such as the popular Renaissance "In Nomine" were based on Gregorian melodies. Beginning with the improvised harmonizations of Gregorian chant known as organum, Gregorian chants became a driving force in medieval and Renaissance polyphony. Often, a Gregorian chant (sometimes in modified form) would be used as a ''cantus firmus'', so that the consecutive notes of the chant determined the harmonic progression. The Marian antiphons, especially ''Alma Redemptoris Mater'', were frequently arranged by Renaissance composers. The use of chant as a cantus firmus was the predominant practice until the Baroque period, when the stronger harmonic progressions made possible by an independent bass line became standard.<br />
<br />
The Catholic Church later allowed polyphonic arrangements to replace the Gregorian chant of the Ordinary of the Mass. This is why the Mass as a compositional form, as set by composers like Giovanni Pierluigi da Palestrina or Wolfgang Amadeus Mozart, features a Kyrie but not an Introit. The Propers may also be replaced by choral settings on certain solemn occasions. Among the composers who most frequently wrote polyphonic settings of the Propers were William Byrd and Tomás Luis de Victoria. These polyphonic arrangements usually incorporate elements of the original chant.<br />
<br />
===20th century===<br />
The renewed interest in early music in the late 19th century left its mark on 20th-century music. Gregorian influences in classical music include the choral setting of four chants in "Quatre motets sur des thèmes Grégoriens" by Maurice Duruflé, the carols of Peter Maxwell Davies, and the choral work of Arvo Pärt. Gregorian chant has been incorporated into other genres, such as London Boys's "Requiem" and some other dance compositions, Enigma's "Sadeness (Part I)", the chant interpretation of pop and rock by the German band Gregorian, the New age project Era, the techno project E Nomine, many of the songs by American Power/Thrash metal band Iced Earth, and the work of black metal band Deathspell Omega. The modal melodies of chant provide unusual sounds to ears attuned to modern scales. It has also been used in The Omen's main theme, Ave Satani.<br />
<br />
==Notes==<br />
<references/><br />
<br />
==References==<br />
*''Graduale triplex'' (1979). Tournai: Desclée& Socii. ISBN 2-85274-094-X<br />
* ''Graduale Lagal''' (1984 / 1990) Chris Hakkennes, Stichting Lagal Utrecht ISBN 90-800408-2-7<br />
* ''Liber usualis'' (1953). Tournai: Desclée& Socii.<br />
* [http://www.musicasacra.com/pdf/liberusualis.pdf Liber Usualis (1961) in PDF format] (115 MB)<br />
* ''Gregorian Chant'' (1990) Willi Apel, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, ISBN 0-253-20601-4<br />
* {{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by H. Bewerung.<br />
* {{cite web<br />
| last = Chew<br />
| first = Geoffrey<br />
| coauthors = Richard Rastall, David Hiley and Janka Szendrei<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Notation<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 27 June 2006<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Crocker |<br />
coauthors= |<br />
title=The Early Medieval Sequence |<br />
publisher=University of California Press |<br />
location= |<br />
year=1977 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-520-02847-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Dyer<br />
| first = Joseph<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Roman Catholic Church Music<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 28 June 2006<br />
}}<br />
* Hiley, David (1990). Chant. In ''Performance Practice: Music before 1600'', Howard Mayer Brown and Stanley Sadie, eds., pp.&nbsp;37–54. New York: W.W. Norton & Co. ISBN 0-393-02807-0<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Hiley |<br />
coauthors= |<br />
title=Western Plainchant: A Handbook |<br />
publisher=Clarendon Press |<br />
location= |<br />
year=1995 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-19-816572-2}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard, ed. |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Anthology of Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09080-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09090-6}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Katharine|<br />
last= Le Mée|<br />
coauthors= |<br />
title= Chant : The Origins, Form, Practice, and Healing Power of Gregorian Chant|<br />
publisher=Harmony|<br />
location= |<br />
year=1994 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-517-70037-9}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Levy<br />
| first = Kenneth<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Plainchant<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 20 January 2006<br />
}}<br />
* {{cite journal<br />
| last = Mahrt<br />
| first = William P<br />
| title = Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music<br />
| journal = Sacred Music<br />
| volume = 133<br />
| issue = 3<br />
| pages = 5–14<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html<br />
}}<br />
* Mahrt, William P. (2000). Chant. In ''A Performer's Guide to Medieval Music'', Ross Duffin, ed., pp.&nbsp;1–22. Bloomington, Indiana: Indiana University Press. ISBN 0-253-33752-6<br />
* {{cite book |<br />
first= James, ed.|<br />
last= McKinnon|<br />
coauthors= |<br />
title= Antiquity and the Middle Ages |<br />
publisher=Prentice Hall |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-13-036153-4}}<br />
* {{cite web<br />
| last = McKinnon<br />
| first = James W<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Christian Church, music of the early<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Neuls-Bates<br />
| first = Carol, ed.<br />
| year = 1996<br />
| title = Women in Music<br />
| publisher = Northeastern University Press<br />
| location = Boston<br />
| isbn = 1-55553-240-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Novum<br />
| first = Canticum<br />
| coauthors =<br />
| url =http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html<br />
| title = Lessons on Gregorian Chant: Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Parrish<br />
| first = Carl<br />
| year = 1986<br />
| title = A Treasury of Early Music<br />
| publisher = Dover Publications, Inc.<br />
| location = Mineola, New York<br />
| isbn = 0-486-41088-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Ray, ed.|<br />
last= Robinson|<br />
coauthors= |<br />
title= Choral Music |<br />
publisher=W.W. Norton & Co. |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-393-09062-0}}<br />
* Wagner, Peter. (1911) ''Einführung in die Gregorianischen Melodien. Ein Handbuch der Choralwissenschaft''. Leipzig: Breitkopf & Härtel.<br />
* {{cite journal<br />
| last = Ward<br />
| first = Justine<br />
|title = The Reform of Church Music<br />
| journal = Atlantic Monthly<br />
| month = April<br />
| year = 1906<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf<br />
|format = PDF<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Wilson |<br />
coauthors= |<br />
title= Music of the Middle Ages |<br />
publisher=Schirmer Books |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-02-872951-X}}<br />
<br />
==External links==<br />
* [[wikipedia:Gregorian chant|Gregorian chant at wikipedia<br />
* [http://www.musique-sacree-notredamedeparis.fr/spip.php?article128 Gregorian chant at Notre-Dame de Paris]<br />
* [http://www.musique-liturgique.com/ Gregorian Chant CDs, MP3 files, videos, free scores. Sacra Musica ]<br />
* [http://www.globalchant.org/ GLOBAL CHANT DATABASE – Index of Gregorian Chant] – The largest searchable database of plainchant and sacred song melodies<br />
* [http://inchoro.net/ Gregorian Chants Online]<br />
* [http://www.solesmes.com/GB/livres/catalogue.php?js=1&par=JmNjPTg=#c8 A complete selection of Gregorian Chant books and CDs by the Monks of Solesmes France – considered the leading authority on Gregorian Chant scholarship and performance]<br />
* [http://abbayesprovencales.free.fr/gregorien.htm The Gregorian chant of the abbeys of Provence in France]<br />
* [http://chantgregorian.com/the-history-of-gregorian-chant/ The History of Gregorian Chant]<br />
* H. Bewerung: "[http://www.newadvent.org/cathen/06779a.htm Gregorian chant]", ''Catholic Encyclopedia''<br />
* William P. Mahrt: "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music]", ''Sacred Music'', 133.3, pp.&nbsp;5–14<br />
* [http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html Canticum Novum, Lessons on Gregorian Chant] – Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
* Justine Ward, "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf The Reform of Church Music]", ''[[Atlantic Monthly]]'', April 1906<br />
* [http://gregorian.soft.free.fr/gregorian.html Monastic gregorian]<br />
* [http://www.gregor-und-taube.de/htm/materialien.htm Many chants from the Gradual in melodically restituted form]<br />
* [http://www.cesg.unifr.ch/ Website of Sankt Gallen / Cologne Library, access to Skt. Gallen manuscripts]<br />
* [http://www.cattoliciromani.com/forum/showthread.php/canto_ambrosiano-8898.html Ambrosian chant]<br />
* [http://icking-music-archive.org/ByComposer/GregorianChant.php free scores of Gregorian chant] in the Werner Icking Music Archive (WIMA)<br />
* [http://www1.cpdl.org/wiki/index.php/Gregorian_chant free scores of Gregorian chant] in the Choral Public Domain Library (ChoralWiki)<br />
* [http://imslp.org/wiki/Category:Gregorian_Chant free scores of Gregorian chant] in the International Music Score Library Project<br />
* [http://musicasacra.com/communio/ Most used chant books available as PDFs]<br />
* [http://www.gregorianchant.org/ Gregorian Chant Resources]<br />
* [http://sites.google.com/site/gregorianicantus/Home Gregoriani Cantus. Gregorian Chant Free Fonts under Creative Commons License (Spanish)]<br />
* [http://www.transitofvenus.nl/LiturgiaHorarum Liturgia Horarum in cantu Gregoriano] Online Gregorian chant for the Liturgy of the Hours<br />
* [http://www.gregorian-chant.info/ Gregorian Chant Info] Neumes in square notation and recordings (mainly propers of the Mass)<br />
* [http://www.scholacatharina.nl/code/Agenda.php Recordings from the Netherlands]<br />
* [http://www.dovesong.com/MP3/MP3_Chant.asp Collection of MP3s]<br />
* [http://www.calumcille.com/griogair/9.html Tempus antiquorum] Article containing historical quotes describing chant rhythm<br />
*''Discography'' For a selective discography visit [http://www.medieval.org/emfaq/cds/search.cgi?q=gregorian+chant CD search results] by Todd McComb<br />
<br />
[[Categorie:Muzică bisericească]]<br />
<br />
[[en:Gregorian Chant]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=C%C3%A2ntarea_gregorian%C4%83&diff=57016Cântarea gregoriană2024-03-11T13:32:34Z<p>Shubossu: Traducere limba romana</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
'''Cântarea gregoriană''' sau '''cântul gregorian''', cunoscut mai puțin sub numele de '''cântul carolingian''', reprezintă tradiția centrală a ''plainchant''-ului vestic, o formă de [[Muzica bisericească|muzică liturgică]] monofonică în cadrul Ortodoxiei Occidentale care însoțea celebrarea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și a altor [[Slujbă|slujbe]] liturgice. Acesta își datorează numele Papei Grigore I, [[Episcop]] de Roma între anii 590 și 604, care este tradițional creditat pentru a fi ordonat simplificarea și catalogarea muzicii atribuite diferitelor sărbători din calendarul bisericii. Rezultatul acestui efort este prima formă de notare muzicală care a evoluat în sistemul ancestral al notării muzicale moderne. În general, cânturile erau învățate prin metoda viva voce, adică urmând exemplul dat oral, ceea ce a necesitat mulți ani de experiență în ''Schola Cantorum''. Cântul gregorian a luat naștere în [[Monahism|viața monahală]] din Occident, în care celebrarea "Oficiului Divin" de opt ori pe zi, la orele potrivite, era respectată conform Regulii Sfântului [[Benedict de Nursia|Benedict]]. Cântarea [[Psalmii|psalmilor]] a constituit o parte semnificativă a vieții comunității monahale, în timp ce un grup mai mic și soliștii cântau cânturile. Pe parcursul istoriei sale îndelungate, cântul gregorian a suferit multe schimbări treptate și unele reforme, în special după [[Marea Schismă]].<br />
<br />
==Istorie==<br />
Gregorian chant was organized, codified, and notated mainly in the Frankish lands of western and central Europe during the 10th to 13th centuries, with later additions and redactions, but the texts and many of the melodies have antecedents going back several centuries earlier. Although popular belief credited Pope Gregory I with having personally invented Gregorian chant (in much the same way that a biblical prophet would transmit a divinely received message), scholars now believe that the chant bearing his name arose from a later Carolingian synthesis of Roman and [[Gallican chant]], and that at that time the attribution to Gregory I was a "marketing ruse" to invest it with a sanctified pedigree, as part of an effort to create one liturgical protocol that would be practised throughout the entire [[Holy Roman Empire]].<br />
<br />
During the following centuries, the chant tradition remained at the heart of Roman Catholic music and served as the dominant platform for new performance and compositional practices. Newly composed music on new texts was first introduced within the context of existing plainchant. The late Middle Ages [[polyphony]] was developed in Western music. Although it had mostly fallen into disuse after the Baroque period, Gregorian chant experienced a revival in the 19th century in the Roman Catholic Church and the Anglo-Catholic wing of the [[Anglican Communion]].<br />
<br />
===Organizare===<br />
Gregorian chants are organized into eight modes (scales). Typical melodic features include characteristic incipits and cadences, the use of reciting tones around which the other notes of the melody revolve, and a vocabulary of musical motifs woven together through a process called centonization to create families of related chants.<br />
<br />
Although the modern eight-tone major and minor scales are strongly related to two of these church modes (the Ionian and Aeolian, respectively), they function according to different harmonic rules. The church modes are based on six-note patterns called hexachords, the main notes of which are called the ''dominant'' and the ''final''. Depending on where the final falls in the sequence of the hexachord, the mode is characterized as either ''authentic'' or ''plagal''. Modes with the same final share certain characteristics, and it is easy to modulate back and forth between them; hence, the eight modes fall into four larger groupings based on their finals.<br />
<br />
===Notația===<br />
Cele mai vechi manuscrise ale cântărilor gregoriene au fost scrise folosind o notație grafică care folosește un repertoriu de semne specifice numite neume (noima); fiecare neume (noimă) desemnează un gest muzical de bază. Întrucât cărțile, din velin (piei de oaie tratate), erau foarte scumpe, textul era prescurtat oriunde era posibil, cu neumele scrise peste text. Aceasta a fost o notație fără linii și nici un contur melodic exact nu a putut fi descifrat din ea, ceea ce presupune că repertoriul a fost învățat prin memorare. În stadiile ulterioare, neumele sunt scrise pe doage de una sau mai multe rânduri; în secolul al XI-lea, aceasta a evoluat în notație pătrată, din care în cele din urmă s-a dezvoltat personalul modern de cinci linii în secolul al XVI-lea.<ref>Dezvoltarea stilurilor de notație este discutată la [http://www.dolmetsch.com/musictheory2.htm Dolmetsch online], accesat la 4&nbsp;iulie&nbsp;2006</ref> Ca tradiție muzicală dominantă în toată Europa, cântul gregorian a devenit rădăcina tuturor dezvoltărilor muzicale ulterioare în muzica romano-catolică, începând cu ascensiunea polifoniei în secolul al XI-lea.<br />
<br />
===Development of earlier plainchant===<br />
Singing has been part of the liturgy since the earliest days of the Church. Until the mid-1990s, it was widely accepted that the psalmody of ancient Jewish worship significantly influenced and contributed to early Christian ritual and chant. This view is no longer generally accepted by scholars, due to analysis that shows that most early Christian hymns did not have Psalms for texts, and that the Psalms were not sung in [[synagogue]]s for centuries after the Destruction of the Second Temple in AD 70.<ref>David Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 484–5.</ref> However, early Christian rites did incorporate elements of ancient Jewish worship that survived in later chant tradition. Canonical hours have their roots in ancient Jewish prayer hours. "Amen" and "alleluia" come from [Hebrew, and the threefold "sanctus" derives from the threefold "kadosh" of the Kedusha.<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' p. 34.</ref><br />
<br />
The [[Noul Testament]] mentions singing [[hymn]]s during the [[Last Supper]]: "When they had sung the hymn, they went out to the [[Mount of Olives]]". Other ancient witnesses such as [[Clement of Rome|Pope Clement I]], [[Tertullian]], [[Athanasius of Alexandria|St. Athanasius]], and [[Egeria]] confirm the practice,<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 74.</ref> although in poetic or obscure ways that shed little light on how music sounded during this period.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 484–7 and James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 72.</ref> The 3rd-century Greek "Oxyrhynchus hymn" survived with musical notation, but the connection between this hymn and the plainchant tradition is uncertain.<ref>McKinnon, James W.: "Christian Church, music of the early", Grove Music Online ed. L. Macy (Accessed 11&nbsp;July&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription access)]</ref><br />
<br />
Musical elements that would later be used in the Roman Rite began to appear in the 3rd century. The ''[[Apostolic Tradition]]'', attributed to the theologian Hippolytus, attests the singing of Hallel psalms with Alleluia as the refrain in early Christian ''agape'' feasts.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 486.</ref> Chants of the Office, sung during the canonical hours, have their roots in the early 4th century, when desert [[monk]]s following [[Anthony the Great|St. Anthony]] introduced the practice of continuous psalmody, singing the complete cycle of 150 psalms each week. Around 375, antiphonal psalmody became popular in the Christian East; in 386, [[Ambrozie al Milanului|St. Ambrose]] introduced this practice to the West.<br />
<br />
Scholars are still debating how plainchant developed during the 5th through the 9th centuries, as information from this period is scarce. Around 410, [[Augustine of Hippo]] described the responsorial singing of a Gradual psalm at Mass. At ca. 520, Saint [[Benedict of Nursia]] established what is called the rule of St. Benedict, in which the protocol of the Divine Office for monastic use was laid down. Around 678, Roman chant was taught at York.<ref>James McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 320.</ref> Distinctive regional traditions of Western plainchant arose during this period, notably in the British Isles (Celtic chant), Spain (Mozarabic), Gaul (Gallican), and Italy (Old Roman, Ambrosian and Beneventan). These traditions may have evolved from a hypothetical year-round repertory of 5th-century plainchant after the western [[Roman Empire]] collapsed.<br />
<br />
===Origins of the new tradition===<br />
The Gregorian repertory was systematized for use in the [[Roman Rite]]. According to James McKinnon, the core liturgy of the Roman Mass was compiled over a brief period in the 8th century in a project overseen by Chrodegang of Metz. Other scholars, including Andreas Pfisterer and Peter Jeffery, have argued for an earlier origin for the oldest layers of the repertory.<br />
<br />
Scholars debate whether the essentials of the melodies originated in Rome, before the 7th century, or in Francia, in the 8th and early 9th centuries. Roman Catholic Traditionalists point to evidence supporting an important role for Pope Gregory I between 590 and 604, such as that presented in Heinrich Bewerunge's article in the ''Catholic Encyclopedia''.<ref>{{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by Heinrich Bewerunge.</ref> Scholarly consensus, supported by Willi Apel and Robert Snow, asserts instead that Gregorian chant developed around 750 from a synthesis of Roman and [[Gallican chant]] commissioned by Carolingian rulers in France. During a visit to Gaul in 752–753, Pope [[Stephen II]] had celebrated Mass using Roman chant. According to [[Charlemagne]], his father Pepin abolished the local [[Gallican rite]]s in favor of the Roman use, in order to strengthen ties with Rome.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 79.</ref> In 785–786, at Charlemagne's request, Pope [[Hadrian I]] sent a papal [[sacramentary]] with Roman chants to the Carolingian court. This Roman chant was subsequently modified, influenced by local styles and Gallican chant, and later adapted into the system of eight modes. This Frankish-Roman Carolingian chant, augmented with new chants to complete the liturgical year, became known as "Gregorian." Originally the chant was probably so named to honor the contemporary Pope [[Gregory II]],<ref>McKinnon, ''Antiquity and the Middle Ages'' p. 114.</ref> but later lore attributed the authorship of chant to his more famous predecessor Gregory the Great. Gregory was portrayed dictating plainchant inspired by a dove representing the [[Holy Spirit]], giving Gregorian chant the stamp of holy authority. Gregory's authorship is popularly accepted as fact to this day.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 13.</ref><br />
<br />
===Dissemination and hegemony===<br />
Gregorian chant appeared in a remarkably uniform state across Europe within a short time. Charlemagne, once elevated to Holy Roman Emperor, aggressively spread Gregorian chant throughout his empire to consolidate religious and secular power, requiring the [[clergy]] to use the new repertory on pain of death.<ref>David Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 10.</ref> From English and German sources, Gregorian chant spread north to Scandinavia, Iceland and Finland.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 604.</ref> In 885, Pope [[Stephen V]] banned the Slavonic liturgy, leading to the ascendancy of Gregorian chant in Eastern Catholic lands including Poland, Moravia, Slovakia, and Austria.<br />
<br />
The other plainchant repertories of the Christian West faced severe competition from the new Gregorian chant. Charlemagne continued his father's policy of favoring the Roman Rite over the local Gallican traditions. By the 9th century the Gallican rite and chant had effectively been eliminated, although not without local resistance.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 80.</ref> The Gregorian chant of the [[Sarum Rite]] displaced [[Celtic chant]]. Gregorian coexisted with Beneventan chant for over a century before Beneventan chant was abolished by papal decree (1058). [[Mozarabic chant]] survived the influx of the Visigoths and Moors, but not the Roman-backed prelates newly installed in Spain during the Reconquista. Restricted to a handful of dedicated Roman Catholic [[chapel]]s, modern Mozarabic chant is highly Gregorianized and bears no musical resemblance to its original form. Ambrosian chant alone survived to the present day, preserved in Milan due to the musical reputation and ecclesiastical authority of St. Ambrose.<br />
<br />
Gregorian chant eventually replaced the local chant tradition of Rome itself, which is now known as [[Old Roman chant]]. In the 10th century, virtually no musical manuscripts were being notated in Italy. Instead, Roman Popes imported Gregorian chant from the German Holy Roman Emperors during the 10th and 11th centuries. For example, the [[Credo]] was added to the [[Roman Rite]] at the behest of the German emperor Henry II in 1014.<ref>Richard Hoppin, ''Medieval Music'' p. 47.</ref> Reinforced by the legend of Pope Gregory, Gregorian chant was taken to be the authentic, original chant of Rome, a misconception that continues to this day. By the 12th and 13th centuries, Gregorian chant had supplanted or marginalized all the other Western plainchant traditions.<br />
<br />
Later sources of these other chant traditions show an increasing Gregorian influence, such as occasional efforts to categorize their chants into the Gregorian modes. Similarly, the Gregorian repertory incorporated elements of these lost plainchant traditions, which can be identified by careful stylistic and historical analysis. For example, the ''Improperia'' of [[Good Friday]] are believed to be a remnant of the Gallican repertory.<ref>Carl Parrish, "A Treasury of Early Music" pp. 8–9</ref><br />
<br />
===Early sources and later revisions===<br />
The first extant sources with musical notation were written around 930 (Graduale Laon). Before this, plainchant had been transmitted orally. Most scholars of Gregorian chant agree that the development of music notation assisted the dissemination of chant across Europe. The earlier notated manuscripts are primarily from Regensburg in Germany, St. Gall in Switzerland, Laon and St. Martial in France.<br />
<br />
Gregorian chant has in its long history been subjected to a series of redactions to bring it up to changing contemporary tastes and practice. The more recent redaction undertaken in the Benedictine Abbey of St. Pierre, Solesmes, has turned into a huge undertaking to restore the allegedly corrupted chant to a hypothetical "original" state. Early Gregorian chant was revised to conform to the theoretical structure of the modes. In 1562–63, the Council of Trent banned most |sequences. Guidette's ''Directorium chori'', published in 1582, and the ''Editio medicea'', published in 1614, drastically revised what was perceived as corrupt and flawed "barbarism" by making the chants conform to contemporary aesthetic standards.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 288–289.</ref> In 1811, the French musicologist Alexandre-Étienne Choron, as part of a conservative backlash following the liberal Catholic orders' inefficacy during the French Revolution, called for returning to the "purer" Gregorian chant of Rome over French corruptions.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 622.</ref><br />
<br />
In the late 19th century, early liturgical and musical manuscripts were unearthed and edited. Earlier, the catholic Dom Prosper Gueranger revived the monastic tradition in Solesmes. Re-establishing the Divine Office was among his priorities, but no proper chantbooks existed. Many monks were sent out to libraries throughout Europe to find relevant Chant manuscripts. In 1871, however, the old Medicea edition was reprinted (Pustet, Regensburg) which Pope Pius IX declared the only official version. In their firm belief that they were on the right way, Solesmes increased its efforts. In 1889, after decades of research, the monks of Solesmes released the first book in a planned series, the Paléographie Musicale. The incentive of its publication was to demonstrate the corruption of the 'Medicea' by presenting photographed notations originating from a great variety of manuscripts of one single chant, which Solesmes called forth as witnesses to assert their own reforms.<br />
<br />
The monks of Solesmes brought in their heaviest artillery in this battle, as indeed the academically sound 'Paleo' was intended to be a war-tank, meant to abolish once and for all the corrupted Pustet edition. On the evidence of congruence throughout various manuscripts (which were duely published in facsimile editions with ample editorial introductions) Solesmes was able to work out a practical reconstruction. This reconstructed chant was academically praised, but rejected by Rome until 1903, when Pope Leo XIII died. His successor, Pope Pius X, promptly accepted the Solesmes chant — now compiled as the ''Liber usualis'' — as authoritative. In 1904, the Vatican edition of the Solesmes chant was commissioned. Serious academic debates arose, primarily owing to stylistic liberties taken by the Solesmes editors to impose their controversial interpretation of rhythm. The Solesmes editions insert phrasing marks and note-lengthening ''episema'' and ''mora'' marks not found in the original sources.<br />
<br />
Conversely, they omit significative letters found in the original sources, which give instructions for rhythm and articulation such as speeding up or slowing down. These editorial practices has placed the historical authenticity of the Solesmes interpretation in doubt.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 624–627.</ref> Ever since the restoration of Chant was taken up in Solesmes, there have been lengthy discussions of exactly what course was to be taken. Some favored a strict academic rigour and wanted to postpone publications, while others concentrated on practical matters and wanted to supplant the corrupted tradition as soon as possible. Roughly a century later, there still exists a breach between a strict musicological approach and the practical needs of church choirs. Thus the established performance tradition since the onset of the restoration is at odds with musicological evidence.<br />
<br />
In his motu proprio ''Tra le sollecitudini'', Pius X mandated the use of Gregorian chant, encouraging the faithful to sing the Ordinary of the Mass, although he reserved the singing of the Propers for males. While this custom is maintained in traditionalist Catholic communities, the Roman Catholic Church no longer persists with this ban. Vatican II officially allowed worshipers to substitute other music, particularly sacred polyphony, in place of Gregorian chant, although it did reaffirm that Gregorian chant was still the official music of the Roman Rite of the Catholic Church, and the music most suitable for worship in the Roman Liturgy.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.christusrex.org/www1/CDHN/v8.html |title=The Constitution on the Sacred Liturgy, Second Vatican Council |publisher=Christusrex.org |date=1963-12-04 |accessdate=2011-01-03}}</ref><br />
<br />
==Musical form==<br />
===Melodic types===<br />
Gregorian chant is, of course, vocal music. The text, the phrases, words and eventually the syllables, can be sung in various ways. The most straightforward is recitation on the same tone, which is called "syllabic" as each syllable is sung to a single tone. Likewise, simple chants are often syllabic throughout with only a few instances where two or more notes are sung on one syllable. "Neumatic" chants are more embellished and ligatures, a connected group of notes, written as a single compound neume, abound in the text. Melismatic chants are the most ornate chants in which elaborate melodies are sung on long sustained vowels as in the Alleluia, ranging from five or six notes per syllable to over sixty in the more prolix melismas.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 85–88.</ref><br />
<br />
Gregorian chants fall into two broad categories of melody: recitatives and free melodies.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 203</ref> The simplest kind of melody is the '''liturgical recitative'''. Recitative melodies are dominated by a single pitch, called the ''reciting tone''. Other pitches appear in melodic formulae for incipits, partial cadences, and full cadences. These chants are primarily syllabic. For example, the Collect for [[Pascha]] consists of 127 syllables sung to 131 pitches, with 108 of these pitches being the reciting note A and the other 23 pitches flexing down to G.<ref>Hoppin, ''Anthology of Medieval Music'' p. 11.</ref> Liturgical recitatives are commonly found in the accentus chants of the liturgy, such as the intonations of the Collect, [[Epistle]], and [[Gospel]] during the Mass, and in the direct [[psalmody]] of the Office.<br />
<br />
'''Psalmodic chants''', which intone [[psalms]], include both recitatives and free melodies. Psalmodic chants include ''direct psalmody'', ''antiphonal chants'', and ''responsorial chants''.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 81.</ref> In direct psalmody, psalm verses are sung without refrains to simple, formulaic tones. Most psalmodic chants are antiphonal and responsorial, sung to free melodies of varying complexity.<br />
<br />
'''Antiphonal chants''' such as the Introit, and Communion originally referred to chants in which two choirs sang in alternation, one choir singing verses of a psalm, the other singing a refrain called an ''[[antiphon]]''. Over time, the verses were reduced in number, usually to just one psalm verse and the [[Doxology]], or even omitted entirely. Antiphonal chants reflect their ancient origins as elaborate recitatives through the reciting tones in their melodies. Ordinary chants, such as the Kyrie and Gloria, are not considered antiphonal chants, although they are often performed in antiphonal style.<br />
<br />
'''Responsorial chants''' such as the Gradual, Alleluia, Offertory, and the Office Responsories originally consisted of a refrain called a ''respond'' sung by a choir, alternating with psalm verses sung by a soloist. Responsorial chants are often composed of an amalgamation of various stock musical phrases, pieced together in a practice called ''centonization''. Tracts are melismatic settings of psalm verses and use frequent recurring cadences and they are strongly centonized. <br />
<br />
Gregorian chant evolved to fulfill various functions in the Roman Catholic liturgy. Broadly speaking, liturgical recitatives are used for texts intoned by [[deacon]]s or [[priest]]s. Antiphonal chants accompany liturgical actions: the entrance of the officiant, the collection of offerings, and the distribution of sanctified bread and wine. Responsorial chants expand on readings and lessons.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 123.</ref><br />
<br />
The non-psalmodic chants, including the Ordinary of the Mass, sequences, and hymns, were originally intended for congregational singing.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 131.</ref> The structure of their texts largely defines their musical style. In sequences, the same melodic phrase is repeated in each couplet. The strophic texts of hymns use the same syllabic melody for each stanza.<br />
<br />
===Modality===<br />
Early plainchant, like much of Western music, is believed to have been distinguished by the use of the diatonic scale. Modal theory, which postdates the composition of the core chant repertory, arises from a synthesis of two very different traditions: the speculative tradition of numerical ratios and species inherited from ancient Greece and a second tradition rooted in the practical art of cantus. The earliest writings that deal with both theory and practice include the Enchiriadis group of treatises, which circulated in the late ninth century and possibly have their roots in an earlier, oral tradition. In contrast to the ancient Greek system of tetrachords (a collection of four continuous notes) that descend by two tones and a semitone, the Enchiriadis writings base their tone-system on a tetrachord that corresponds to the four finals of chant, D, E, F, and G. The disjunct tetrachords in the Enchiriadis system have been the subject of much speculation, because they do not correspond to the diatonic framework that became the standard Medieval scale (for example, there is a high F#, a note not recognized by later Medieval writers). A diatonic scale with a chromatically alterable b/b-flat was first described by Hucbald, who adopted the tetrachord of the finals (D, E, F, G) and constructed the rest of the system following the model of the Greek Greater and Lesser Perfect Systems. These were the first steps in forging a theoretical tradition that corresponded to chant.<br />
<br />
Around 1025, Guido d'Arezzo revolutionized Western music with the development of the ''gamut'', in which pitches in the singing range were organized into overlapping hexachords. Hexachords could be built on C (the natural hexachord, C-D-E^F-G-A), F (the soft hexachord, using a B-flat, F-G-A^Bb-C-D), or G (the hard hexachord, using a B-natural, G-A-B^C-D-E). The B-flat was an integral part of the system of hexachords rather than an accidental. The use of notes outside of this collection was described as musica ficta.<br />
<br />
Gregorian chant was categorized into eight modes, influenced by the eightfold division of Byzantine chants called the ''oktoechos''.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 11.</ref> Each mode is distinguished by its ''final'', ''dominant'', and ''ambitus''. The ''final'' is the ending note, which is usually an important note in the overall structure of the melody. The ''dominant'' is a secondary pitch that usually serves as a [[reciting tone]] in the melody. ''Ambitus'' refers to the range of pitches used in the melody. Melodies whose final is in the middle of the ambitus, or which have only a limited ambitus, are categorized as ''plagal'', while melodies whose final is in the lower end of the ambitus and have a range of over five or six notes are categorized as ''authentic''. Although corresponding plagal and authentic modes have the same final, they have different dominants.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' pp. 64–5.</ref> The existent pseudo-Greek names of the modes, rarely used in medieval times, derive from a misunderstanding of the Ancient Greek modes; the prefix "Hypo-" (under, Gr.) indicates a plagal mode, where the melody moves below the final. In contemporary Latin manuscripts the modes are simply called Protus authentus /plagalis, Deuterus, Tritus and Tetrardus: the 1st mode, authentic or plagal, the 2nd mode etc. In the Roman Chantbooks the modes are indicated by Roman numerals.<br />
<br />
:Modes 1 and 2 are the authentic and plagal modes ending on D, sometimes called [Dorian and Hypodoria].<br />
:Modes 3 and 4 are the authentic and plagal modes ending on E, sometimes called Phrygian and Hypophrygian.<br />
:Modes 5 and 6 are the authentic and plagal modes ending on F, sometimes called Lydian and Hypolydian.<br />
:Modes 7 and 8 are the authentic and plagal modes ending on G, sometimes called Mixolydian and Hypomixolydian.<br />
<br />
Although the modes with melodies ending on A, B, and C are sometimes referred to as Aeolia], |Locrian, and Ionian, these are not considered distinct modes and are treated as transpositions of whichever mode uses the same set of hexachords. The actual pitch of the Gregorian chant is not fixed, so the piece can be sung in whichever range is most comfortable.<br />
<br />
Certain classes of Gregorian chant have a separate musical formula for each mode, allowing one section of the chant to transition smoothly into the next section, such as the [[psalm tone]]s between antiphons and psalm verses.<ref>Hoppin, ''Medieval Music'' p. 82.</ref><br />
<br />
Not every Gregorian chant fits neatly into Guido's hexachords or into the system of eight modes. For example, there are chants — especially from German sources — whose neumes suggest a warbling of pitches between the notes E and F, outside the hexachord system.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 22.</ref> Early Gregorian chant, like Ambrosian and [[Old Roman chant]], whose melodies are most closely related to Gregorian, did not use the modal system.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 166–78, and Hiley, ''Western Plainchant'' p. 454.</ref> The great need for a system of organizing chants lies in the need to link antiphons with standard tones, as in for example, the psalmody at the Office. Using Psalm Tone i with an antiphon in Mode 1 makes for a smooth transition between the end of the antiphon and the intonation of the tone, and the ending of the tone can then be chosen to provide a smooth transition back to the antiphon. As the modal system gained acceptance, Gregorian chants were edited to conform to the modes, especially during 12th-century Cistercian reforms. Finals were altered, melodic ranges reduced, melismas trimmed, B-flats eliminated, and repeated words removed.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 608–10.</ref> Despite these attempts to impose modal consistency, some chants — notably Communions — defy simple modal assignment. For example, in four medieval manuscripts, the Communion ''Circuibo'' was transcribed using a different mode in each.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 171–2.</ref><br />
<br />
===Musical idiom===<br />
Several features besides modality contribute to the musical idiom of Gregorian chant, giving it a distinctive musical flavor. Melodic motion is primarily stepwise. Skips of a third are common, and larger skips far more common than in other plainchant repertories such as Ambrosian chant or Beneventan chant. Gregorian melodies are more likely to traverse a seventh than a full octave, so that melodies rarely travel from D up to the D an octave higher, but often travel from D to the C a seventh higher, using such patterns as D-F-G-A-C.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 256–7.</ref> Gregorian melodies often explore chains of pitches, such as F-A-C, around which the other notes of the chant gravitate.<ref>Wilson, ''Music of the Middle Ages'' p. 21.</ref> Within each mode, certain incipits and cadences are preferred, which the modal theory alone does not explain. Chants often display complex internal structures that combine and repeat musical subphrases. This occurs notably in the Offertories; in chants with shorter, repeating texts such as the Kyrie and Agnus Dei; and in longer chants with clear textual divisions such as the Great Responsories, the Gloria, and the [[Credo]].<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 258–9.</ref><br />
<br />
Chants sometimes fall into melodically related groups. The musical phrases centonized to create Graduals and Tracts follow a musical "grammar" of sorts. Certain phrases are used only at the beginnings of chants, or only at the end, or only in certain combinations, creating musical families of chants such as the ''Iustus ut palma'' family of Graduals.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' pp. 344–63.</ref> Several Introits in mode 3, including ''Loquetur Dominus'' above, exhibit melodic similarities. Mode III (E authentic) chants have C as a dominant, so C is the expected reciting tone. These mode III Introits, however, use both G and C as reciting tones, and often begin with a decorated leap from G to C to establish this tonality.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' pp. 110–113.</ref> Similar examples exist throughout the repertory.<br />
<br />
===Notation===<br />
The earliest notated sources of Gregorian chant (written ca. 950) used symbols called ''neumes'' (Gr. sign (of the hand) to indicate tone-movements and relative duration within each syllable. A sort of musical stenography that seems to focus on gestures and tone-movements but not the specific pitches of individual notes, nor the relative starting pitches of each neume. Given the fact that Chant was learned in an oral tradition in which the texts and melodies were sung from memory, this was obviously not necessary. The neumatic manuscripts display great sophistication and precision in notation and a wealth of graphic signs to indicate the musical gesture and proper pronunciation of the text.<br />
Scholars postulate that this practice may have been derived from cheironomic hand-gestures, the ekphonetic notation of [[Byzantine chant]], punctuation marks, or diacritical accents.<ref>Levy, Kenneth: "Plainchant", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 20&nbsp;January&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/shared/views/article.html?section=music.40099.2.3#music.40099.2.3 (subscription access)]</ref> Later adaptations and innovations included the use of a dry-scratched line or an inked line or two lines, marked C or F showing the relative pitches between neumes. Consistent relative heightening first developed in the Aquitaine region, particularly at St. Martial de Limoges, in the first half of the eleventh century. Many German-speaking areas, however, continued to use unpitched neumes into the twelfth century. Additional symbols developed, such as the ''custos'', placed at the end of a system to show the next pitch. Other symbols indicated changes in articulation, duration, or tempo, such as a letter "t" to indicate a tenuto. Another form of early notation used a system of letters corresponding to different pitches, much as Shaker music is notated.<br />
<br />
[[Image:gregorian chant.gif|frame|270px|right|The ''Liber usualis'' uses square notation, as in this excerpt from the ''Kyrie eleison (Orbis factor)''.]]By the 13th century, the neumes of Gregorian chant were usually written in ''square notation'' on a four-line staff with a clef, as in the ''Graduale Aboense'' pictured above. In square notation, small groups of ascending notes on a syllable are shown as stacked squares, read from bottom to top, while descending notes are written with diamonds read from left to right. When a syllable has a large number of notes, a series of smaller such groups of neumes are written in succession, read from left to right. The oriscus, quilisma, and liquescent neumes indicate special vocal treatments, that have been largely neglected due to uncertainty as to how to sing them. Since the 1970s, with the influential insights of Dom. E. Cardine (see below under 'rhythm'), ornamental neumes have received more attention from both researchers and performers.<br />
B-flat is indicated by a "b-mollum" (Lat. soft), a rounded undercaste 'b' placed to the left of the entire neume in which the note occurs, as shown in the "Kyrie" to the right. When necessary, a "b-durum" (Lat. hard), written squarely, indicates B-natural and serves to cancel the b-mollum . This system of square notation is standard in modern chantbooks.<br />
<br />
==Performance==<br />
===Texture===<br />
Gregorian chant was originally used for singing the Office (by male and female religious) and for singing the parts of the Mass pertaining to the lay faithful (male and female), the celebrant (priest, always male) and the choir (composed of male ordained [[clergy]], except in convents). Outside the larger cities, the number of available clergy dropped, and lay men started singing these parts. The choir was considered an official liturgical duty reserved to clergy, so women were not allowed to sing in the ''Schola Cantorum'' or other choirs except in [[convent]]s where women were permitted to sing the Office and the parts of the Mass pertaining to the choir as a function of their consecrated life.<ref>Carol Neuls-Bates, ''Women in Music'' p. 3.</ref><br />
<br />
Chant was normally sung in unison. Later innovations included ''tropes'', which is a new text sung to the same melodic phrases in a melismatic chant (repeating an entire Alleluia-melody on a new text for instance, or repeating a full phrase with a new text that comments on the previously sung text) and various forms of ''organum'', (improvised) harmonic embellishment of chant melodies focusing on octaves, fifths, fourths, and, later, thirds. Neither tropes nor organum, however, belong to the chant repertory proper. The main exception to this is the sequence, whose origins lay in troping the extended melisma of Alleluia chants known as the jubilus, but the sequences, like the tropes, were later officially suppressed. The [[Council of Trent]] struck sequences from the Gregorian corpus, except those for [[Pascha]], [[Pentecost]], Corpus Christi and All Souls' Day.<br />
<br />
Not much is known about the particular vocal stylings or performance practices used for Gregorian chant in the Middle Ages. On occasion, the clergy was urged to have their singers perform with more restraint and piety. This suggests that virtuosic performances occurred, contrary to the modern stereotype of Gregorian chant as slow-moving mood music. This tension between musicality and piety goes far back; Gregory the Great himself criticized the practice of promoting clerics based on their charming singing rather than their preaching.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 504.</ref> However, Odo of Cluny, a renowned monastic reformer, praised the intellectual and musical virtuosity to be found in chant:<br />
<br />
"For in these Offertories and Communions there are the most varied kinds of ascent, descent, repeat..., delight for the ''cognoscenti'', difficulty for the beginners, and an admirable organization... that widely differs from other chants; they are not so much made according to the rules of music... but rather evince the authority and validity... of music."<ref>Apel, p. 312.</ref><br />
<br />
True antiphonal performance by two alternating choruses still occurs, as in certain German monasteries. However, antiphonal chants are generally performed in responsorial style by a solo cantor alternating with a chorus. This practice appears to have begun in the Middle Ages.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 197.</ref> Another medieval innovation had the solo cantor sing the opening words of responsorial chants, with the full chorus finishing the end of the opening phrase. This innovation allowed the soloist to fix the pitch of the chant for the chorus and to cue the choral entrance.<br />
<br />
===Rhythm===<br />
Because of the obviously evasive quality of medieval notation as the silent remains of a living tradition, displaced a thousand years out of its cultural context, rhythm in Gregorian chant has always been a hotbed of debate among modern scholars who have fundamental differences in point of view on rhythm. To complicate matters further, a host of ornamental neumes are used in the earliest manuscripts that pose many difficulties on the rhythmic plane. Certain neumes such as the ''pressus'', pes quassus, strophic neumes may indicate repeated notes, lengthening by repercussion, in some cases with added ornaments. By the 13th century, with the widespread use of square notation, most chant was sung with an approximately equal duration allotted to each note, although [[Jerome of Moravia]] cites exceptions in which certain notes, such as the final notes of a chant, are lengthened.<ref>Hiley, "Chant", ''Performance Practice: Music before 1600'' p. 44. "The performance of chant in equal note lengths from the 13th century onwards is well supported by contemporary statements."</ref><br />
<br />
While the standard repertory of Gregorian Chant was partly being supplanted with new forms of polyphony, the earlier melo-rhythmic refinements of monophonic chant seem to fall into disuse. Later redactions such as the ''Editio medicaea'' of 1614 rewrote chant so that melismas, with their melodic accent, fell on accented syllables.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 289.</ref> This aesthetic held sway until the re-examination of chant in the late 19th century by such scholars as Wagner, Joseph Pothier]], and André Mocquereau, who fell into two camps.<br />
<br />
One school of thought, including Wagner, Jammers, and Lipphardt, advocated imposing rhythmic meters on chants, although they disagreed on how that should be done. An opposing interpretation, represented by Pothier and Mocquereau, supported a free rhythm of equal note values, although some notes are lengthened for textual emphasis or musical effect. The modern Solesmes editions of Gregorian chant follow this interpretation. Mocquereau divided melodies into two- and three-note phrases, each beginning with an ''ictus'', akin to a beat, notated in chantbooks as a small vertical mark. These basic melodic units combined into larger phrases through a complex system expressed by cheironomic hand-gestures.<ref>Apel, ''Gregorian Chant'' p. 127.</ref> This approach prevailed during the twentieth century, propagated by Justine Ward's program of music education for children, until the liturgical role of chant was diminished after the liturgical reforms of [[Paul VI]], and new scholarship "essentially discredited" Mocquereau's rhythmic theories.<ref>Dyer, Joseph: "Roman Catholic Church Music", Section VI.1, [http://www.grovemusic.com/ Grove Music Online] ed. L. Macy (Accessed 28&nbsp;June&nbsp;2006), (subscription access)</ref><br />
<br />
Common modern practice favors performing Gregorian chant with no beat or regular metric accent, largely for aesthetic reasons.<ref>William P. Mahrt, "Chant", ''A Performer's Guide to Medieval Music'' p. 18.</ref> The text determines the accent while the melodic contour determines the phrasing. The note lengthenings recommended by the Solesmes school remain influential, though not prescriptive.<br />
<br />
Dom Eugene Cardine, (1905–1988) monk from Solesmes, published his 'Semiologie Gregorienne' in 1970 in which he clearly explains the musical significance of the neumes of the early chant manuscripts. Cardine shows the great diversity of neumes and graphic variations of the basic shape of a particular neume, which can not be expressed in the square notation. This variety in notation must have served a practical purpose and therefore a musical significance. Nine years later, the Graduale Triplex was published, in which the Roman Gradual, containing all the chants for Mass in a Year's cycle, appeared with the neumes of the two most important manuscripts copied under and over the 4-line staff of the square notation. The Graduale Triplex made widely accessible the original notation of Sankt Gallen and Laon (compiled after 930 AD) in a single chantbook and was a huge step forward. Dom Cardine had many students who have each in their own way continued their semiological studies, some of whom also started experimenting in applying the newly understood principles in performance practice.<br />
<br />
The studies of Cardine and his students (Godehard Joppich, Luigi Augustoni, Marie-Noël Colette, Rupert Fischer, Marie-Claire Billecocq to name a few) have clearly demonstrated that rhythm in Gregorian chant as notated in the 10th century rhythmic manuscripts (notably Skt. Gallen and Laon) manifest such rhythmic diversity and melodic – rhythmic ornamentations for which there is hardly a living performance tradition in the Western world. Contemporary groups that endeavour to sing according to the manuscript traditions have evolved after 1975. Some practising researchers favour a closer look at non Western (liturgical) traditions, in such cultures where the tradition of modal monophony was never abandoned.<br />
<br />
Another group with different views are the mensuralists or the proportionalists, who maintain that rhythm has to be interpreted proportionately, where shorts are exactly half the longs. This school of interpretation claims the support of historical authorities such as St Augustine, Remigius, Guido and Aribo [http://www.calumcille.com/griogair/9A13.html]. This view is advocated by John Blackley and his 'Schola Antiqua New York'.<br />
<br />
Recent research in the Netherlands by Dr. Dirk van Kampen has indicated that the authentic rhythm of Gregorian chant in the 10th century includes both proportional elements and elements that are in agreement with semiology.<ref>Dirk van Kampen (1994). ''Het oorspronkelijke ritme van het Gregoriaans: Een ‘semiologisch-mensuralistische’ studie''. Landsmeer, ISBN 90-900742-8-7.</ref><ref>Dirk van Kampen (2005). Uitgangspunten voor de ritmiek van Gregoriaans. ''Tijdschrift voor Gregoriaans'', 30, 89-94.</ref><ref>Gregoriaans ritme. Dutch Wikipedia contribution by Dr. Dirk van Kampen.</ref> Starting with the expectation that the rhythm of Gregorian chant (and thus the duration of the individual notes) anyway adds to the expressivity of the sacred Latin texts, several word-related variables were studied for their relationship with several neume-related variables, exploring these relationships in a sample of introit chants using such statistical methods as correlational analysis and multiple regression analysis.<br />
<br />
Besides the length of the syllables (measured in tenths of seconds), each text syllable was evaluated in terms of its position within the word to which it belongs, defining such variables as ‘the syllable has or hasn’t the main accent’, ‘the syllable is or isn’t at the end of a word’, etc., and in terms of the particular sounds produced (for instance, the syllable contains the vowel ‘i’). The various neume elements were evaluated by attaching different duration values to them, both in terms of semiological propositions (nuanced durations according to the manner of neume writing in Chris Hakkennes’ Graduale Lagal) <ref>Chris Hakkennes (1984). ''Graduale Lagal''. Den Haag: Stichting Centrum voor de Kerkzang.</ref>), and in terms of fixed duration values that were based on mensuralistic notions, however with ratios between short and long notes ranging from 1 : 1, via 1 : 1.2, 1 : 1.4, etc. to 1 : 3. To distinguish short and long notes, tables were consulted that were established by Van Kampen in an unpublished comparative study regarding the neume notations according to St Gallen and Laon codices. With some exceptions, these tables confirm the short vs. long distinctions in Cardine’s 'Semiologie Gregorienne'.<br />
<br />
The lengths of the neumes were given values by adding up the duration values for the separate neume elements, each time following a particular hypothesis concerning the rhythm of Gregoriant chant. Both the syllable lengths and the neume lengths were also expressed in relation to the total duration of the syllables, resp. neumes for a word (contextual variables). Correlating the various word and neume variables, substantial correlations were found for the word variables 'accented syllable' and 'contextual syllable duration'. Moreover, it could be established that the multiple correlation (''R'') between the two types of variables reaches its maximum (''R'' is about 0.80) if the neumatic elements are evaluated according to the following ‘rules of duration’: (a) neume elements that represent short notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 1 time; (b) neume elements that represent long notes in neumes consisting of at least two notes have duration values of 2 times; (c) neumes consisting of only one note are characterized by flexible duration values (with an average value of 2 times), which take over the duration values of the syllables to match.<br />
<br />
It is interesting that the distinction between the first two rules and the latter rule can also be found in early treatises on music, introducing the terms ''metrum'' and ''rhythmus''.<ref>Peter Wagner (1916). Zur ursprünglichen Ausführung des Gregorianischen Gesanges. ''Gregoriusblatt'', 81-82.</ref><ref>J. Jeannin (1930). Proportionale Dauerwerte oder einfache Schattierungen im Gregorianischen Choral? ''Gregoriusblatt'', 54, 129-135.</ref> As it could also be demonstrated by Van Kampen that melodic peaks often coincide with the word accent (see also),<ref>G. Reese (1940). ''Music in the Middle Ages''. New York: Norton & Comp., p. 166.</ref> the conclusion seems warranted that the Gregorian melodies enhance the expressiveness of the Latin words by mimicking to some extent both the accentuation of the sacred words (pitch differences between neumes) and the relative duration of the word syllables (by paying attention to well-defined length differences between the individual notes of a neume).<br />
<br />
===Melodic restitution===<br />
Recent developments involve an intensifying of the semiological approach according to Dom Cardine, which also gave a new impetus to the research into melodic variants in various manuscripts of chant. On the basis of this ongoing research it has become obvious that the Graduale and other chantbooks contain many melodic errors, some very consistently, (the mis-interpretation of third and eighth mode) necessitating a new edition of the Graduale according to state-of-the-art melodic restitutions. The so-called Munsterschwarzach-group under the guidance of Godehard Joppich and various other groups and individuals have done extensive work in this field.<br />
<br />
In this approach the so-called earlier 'rhythmic' manuscripts of unheightened neumes that carry a wealth of melo-rhythmic information but not of exact pitches, are compared in large tables of comparison with relevant later 'melodic' manuscripts' that are written on lines or use double alphabetic and neumes notation over the text, but as a rule have less rhythmic refinement compared to the earlier group. However, the comparison between the two groups has made it possible to correct what are obvious mistakes. In other instances it is not so easy to find a consensus. In 1984 Chris Hakkennes published his own transcription of the Graduale Triplex. He devised a new graphic adaptation of square notation 'simplex' in which he integrated the rhythmic indications of the two most relevant sources, that of Laon and Skt. Gallen.<br />
<br />
Referring to these manuscripts, he called his own transcription Gradual Lagal. Furthermore, while making the transcription, he cross-checked with the melodic manuscripts to correct modal errors or other melodic errors found in the Graduale Romanum. His intention was to provide a corrected melody in rhythmic notation but above all – he was also a choirmaster – suited for practical use, therefore a simplex, integrated notation. Although fully admitting the importance of Hakkennes' melodic revisions, the rhythmical solution suggested in the Graduale Lagal was actually found by Van Kampen (see above) to be rather modestly related to the text of the chant.<br />
<br />
==Liturgical functions==<br />
Gregorian chant is sung in the Office during the canonical hours and in the liturgy of the Mass. Texts known as ''accentus'' are intoned by [[bishop]]s, priests, and deacons, mostly on a single reciting tone with simple melodic formulae at certain places in each sentence. More complex chants are sung by trained soloists and choirs. The most complete collection of chants is the ''Liber usualis'', which contains the chants for the Tridentine Mass and the most commonly used Office chants. Outside of monasteries, the more compact ''Graduale Romanum'' is commonly used.<br />
<br />
===Proper chants of the Mass===<br />
The Introit, Gradual, Alleluia, Tract, Sequence, Offertory and Communion chants are part of the Proper of the Mass. "Proprium Missae" in Latin refers to the chants of the Mass that have their proper individual texts for each Sunday throughout the annual cycle. As opposed to 'Ordinarium Missae' which have fixed texts (but various melodies) (Kyrie, Benedictus, Sanctus, Agnus Dei).<br />
<br />
Introits cover the procession of the officiants. Introits are antiphonal chants, typically consisting of an antiphon, a [[psalm]] verse, a repeat of the antiphon, an intonation of the Gloria Patri [[Doxology]], and a final repeat of the antiphon. Reciting tones often dominate their melodic structures.<br />
<br />
Graduals are responsorial chants that follow the reading of the Epistle. Graduals usually result from ''centonization''; stock musical phrases are assembled like a patchwork to create the full melody of the chant, creating families of musically related melodies. Graduals are accompanied by an elaborate Verse, so that it actually consists in two different parts, A B. Often the first part is sung again, creating a 'rondeau' A B A. At least the verse, if not the complete gradual, is for the solo cantor and are in elaborate, ornate style with long, wide-ranged melisma's.<br />
<br />
The Alleluia is known for the ''jubilus'', an extended joyful melisma on the last vowel of 'Alleluia'. The Alleluia is also in two parts, the alleluia proper and the psalmverse, by which the Alleluia is identified (Alleluia V. Pascha nostrum) . The last melism of the verse is the same as the jubilus attached to the Alleluia. Alleluias are not sung during penitential times, such as [[Lent]]. Instead, a Tract is chanted, usually with texts from the Psalms. Tracts, like Graduals, are highly centonized.<br />
<br />
Sequences are sung poems based on couplets. Although many sequences are not part of the liturgy and thus not part of the Gregorian repertory proper, Gregorian sequences include such well-known chants as ''Victimae paschali laudes'' and ''Veni Sancte Spiritus''. According to Notker Balbulus, an early sequence writer, their origins lie in the addition of words to the long melismas of the jubilus of Alleluia chants.<ref>Richard Crocker, ''The Early Medieval Sequence'' pp. 1–2.</ref><br />
<br />
Offertories are sung during the offering of Eucharistic bread and wine. Offertories once had highly prolix melodies in their verses, but the use of verses in Gregorian Offertories disappeared around the 12th century. These verses however, are among the most ornate and elaborated in the whole chant repertoire. Offertories are in form closest to Responsories, which are likewise accompanied by at least one Verse and the opening sections of both Off. and Resp. are partly repeated after the verse(s). This last section is therefore called the 'repetenda' and is in performance the last melodic line of the chant.<br />
<br />
Communions are sung during the distribution of the Eucharist. In presentation the Communio is similar to the Introitus, an antiphon with a series of psalm verses. Communion melodies are often tonally ambiguous and do not fit into a single musical mode which has led to the same communio being classed in different modes in different manuscripts or editions.<br />
<br />
===Ordinary chants of the Mass===<br />
The Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus and Agnus Dei use the same text in every service of the Mass. Because they follow the regular invariable "order" of the Mass, these chants are called "Ordinary".<br />
<br />
The Kyrie consists of a threefold repetition of "Kyrie eleison" ("Lord, have mercy"), a threefold repetition of "Christe eleison" ("Christ have mercy"), followed by another threefold repetition of "Kyrie eleison." In older chants, "Kyrie eleison imas" ("Lord, have mercy on us") can be found. The Kyrie is distinguished by its use of the Greek language instead of Latin. Because of the textual repetition, various musical repeat structures occur in these chants. The following, Kyrie ad. lib. VI as transmitted in a Cambrai manuscript, uses the form ABA CDC EFE', with shifts in tessitura between sections. The E' section, on the final "Kyrie eleison", itself has an aa'b structure, contributing to the sense of climax.<ref>Hiley, ''Western Plainchant'' p. 153.</ref><br />
<br />
The Gloria recites the Greater Doxology, and the Credo intones the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]]. Because of the length of these texts, these chants often break into musical subsections corresponding with textual breaks. Because the Credo was the last Ordinary chant to be added to the Mass, there are relatively few Credo melodies in the Gregorian corpus.<br />
<br />
The Sanctus and the Agnus Dei, like the Kyrie, also contain repeated texts, which their musical structures often exploit.<br />
<br />
Technically, the Ite missa est and the Benedicamus Domino, which conclude the Mass, belong to the Ordinary. They have their own Gregorian melodies, but because they are short and simple, and have rarely been the subject of later musical composition, they are often omitted in discussion.<br />
<br />
===Chants of the Office===<br />
Gregorian chant is sung in the canonical hours of the monastic Office, primarily in antiphons used to sing the Psalms, in the Great Responsories of [[Matins]], and the Short Responsories of the Lesser Hours and [[Compline]]. The psalm antiphons of the Office tend to be short and simple, especially compared to the complex Great Responsories.<br />
<br />
At the close of the Office, one of four ''Marian antiphons'' is sung. These songs, ''Alma Redemptoris Mater'' (see top of article), ''Ave Regina caelorum'', ''Regina caeli laetare'', and ''Salve, Regina'', are relatively late chants, dating to the 11th century, and considerably more complex than most Office antiphons. Apel has described these four songs as "among the most beautiful creations of the late Middle Ages."<ref>Willi Apel, ''Gregorian Chant'' p. 404.</ref><br />
<br />
==Influence==<br />
===Medieval and Renaissance music===<br />
Gregorian chant had a significant impact on the development of medieval and Renaissance music. Modern staff notation developed directly from Gregorian neumes. The square notation that had been devised for plainchant was borrowed and adapted for other kinds of music. Certain groupings of neumes were used to indicate repeating rhythms called rhythmic modes. Rounded noteheads increasingly replaced the older squares and lozenges in the 15th and 16th centuries, although chantbooks conservatively maintained the square notation. By the 16th century, the fifth line added to the musical staff had become standard. The bass clef and the flat, natural, and sharp accidentals derived directly from Gregorian notation.<ref>Chew, Geoffrey and Richard Rastall: "Notation", Grove Music Online, ed. L. Macy (Accessed 27&nbsp;June&nbsp;2006), [http://www.grovemusic.com/ (subscription access)]</ref><br />
<br />
Gregorian melodies provided musical material and served as models for tropes and liturgical dramas. Vernacular hymns such as "Christ ist erstanden" and "Nun bitten wir den heiligen Geist" adapted original Gregorian melodies to translated texts. Secular tunes such as the popular Renaissance "In Nomine" were based on Gregorian melodies. Beginning with the improvised harmonizations of Gregorian chant known as organum, Gregorian chants became a driving force in medieval and Renaissance polyphony. Often, a Gregorian chant (sometimes in modified form) would be used as a ''cantus firmus'', so that the consecutive notes of the chant determined the harmonic progression. The Marian antiphons, especially ''Alma Redemptoris Mater'', were frequently arranged by Renaissance composers. The use of chant as a cantus firmus was the predominant practice until the Baroque period, when the stronger harmonic progressions made possible by an independent bass line became standard.<br />
<br />
The Catholic Church later allowed polyphonic arrangements to replace the Gregorian chant of the Ordinary of the Mass. This is why the Mass as a compositional form, as set by composers like Giovanni Pierluigi da Palestrina or Wolfgang Amadeus Mozart, features a Kyrie but not an Introit. The Propers may also be replaced by choral settings on certain solemn occasions. Among the composers who most frequently wrote polyphonic settings of the Propers were William Byrd and Tomás Luis de Victoria. These polyphonic arrangements usually incorporate elements of the original chant.<br />
<br />
===20th century===<br />
The renewed interest in early music in the late 19th century left its mark on 20th-century music. Gregorian influences in classical music include the choral setting of four chants in "Quatre motets sur des thèmes Grégoriens" by Maurice Duruflé, the carols of Peter Maxwell Davies, and the choral work of Arvo Pärt. Gregorian chant has been incorporated into other genres, such as London Boys's "Requiem" and some other dance compositions, Enigma's "Sadeness (Part I)", the chant interpretation of pop and rock by the German band Gregorian, the New age project Era, the techno project E Nomine, many of the songs by American Power/Thrash metal band Iced Earth, and the work of black metal band Deathspell Omega. The modal melodies of chant provide unusual sounds to ears attuned to modern scales. It has also been used in The Omen's main theme, Ave Satani.<br />
<br />
==Notes==<br />
<references/><br />
<br />
==References==<br />
*''Graduale triplex'' (1979). Tournai: Desclée& Socii. ISBN 2-85274-094-X<br />
* ''Graduale Lagal''' (1984 / 1990) Chris Hakkennes, Stichting Lagal Utrecht ISBN 90-800408-2-7<br />
* ''Liber usualis'' (1953). Tournai: Desclée& Socii.<br />
* [http://www.musicasacra.com/pdf/liberusualis.pdf Liber Usualis (1961) in PDF format] (115 MB)<br />
* ''Gregorian Chant'' (1990) Willi Apel, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, ISBN 0-253-20601-4<br />
* {{ws|"[[s:Catholic Encyclopedia (1913)/Gregorian chant|Gregorian chant]]" in the 1913 ''Catholic Encyclopedia''}}, article by H. Bewerung.<br />
* {{cite web<br />
| last = Chew<br />
| first = Geoffrey<br />
| coauthors = Richard Rastall, David Hiley and Janka Szendrei<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Notation<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 27 June 2006<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Crocker |<br />
coauthors= |<br />
title=The Early Medieval Sequence |<br />
publisher=University of California Press |<br />
location= |<br />
year=1977 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-520-02847-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Dyer<br />
| first = Joseph<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Roman Catholic Church Music<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 28 June 2006<br />
}}<br />
* Hiley, David (1990). Chant. In ''Performance Practice: Music before 1600'', Howard Mayer Brown and Stanley Sadie, eds., pp.&nbsp;37–54. New York: W.W. Norton & Co. ISBN 0-393-02807-0<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Hiley |<br />
coauthors= |<br />
title=Western Plainchant: A Handbook |<br />
publisher=Clarendon Press |<br />
location= |<br />
year=1995 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-19-816572-2}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard, ed. |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Anthology of Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09080-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first=Richard |<br />
last=Hoppin |<br />
coauthors= |<br />
title=Medieval Music |<br />
publisher=W. W. Norton & Company |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-393-09090-6}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Katharine|<br />
last= Le Mée|<br />
coauthors= |<br />
title= Chant : The Origins, Form, Practice, and Healing Power of Gregorian Chant|<br />
publisher=Harmony|<br />
location= |<br />
year=1994 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-517-70037-9}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Levy<br />
| first = Kenneth<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Plainchant<br />
| pages = Section VI.1<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 20 January 2006<br />
}}<br />
* {{cite journal<br />
| last = Mahrt<br />
| first = William P<br />
| title = Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music<br />
| journal = Sacred Music<br />
| volume = 133<br />
| issue = 3<br />
| pages = 5–14<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html<br />
}}<br />
* Mahrt, William P. (2000). Chant. In ''A Performer's Guide to Medieval Music'', Ross Duffin, ed., pp.&nbsp;1–22. Bloomington, Indiana: Indiana University Press. ISBN 0-253-33752-6<br />
* {{cite book |<br />
first= James, ed.|<br />
last= McKinnon|<br />
coauthors= |<br />
title= Antiquity and the Middle Ages |<br />
publisher=Prentice Hall |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-13-036153-4}}<br />
* {{cite web<br />
| last = McKinnon<br />
| first = James W<br />
| coauthors =<br />
| url =http://www.grovemusic.com<br />
| title = Christian Church, music of the early<br />
| work = Grove Music Online, ed. L. Macy<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Neuls-Bates<br />
| first = Carol, ed.<br />
| year = 1996<br />
| title = Women in Music<br />
| publisher = Northeastern University Press<br />
| location = Boston<br />
| isbn = 1-55553-240-3}}<br />
* {{cite web<br />
| last = Novum<br />
| first = Canticum<br />
| coauthors =<br />
| url =http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html<br />
| title = Lessons on Gregorian Chant: Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
| accessdate = 11 July 2006<br />
}}<br />
* {{cite book<br />
| last = Parrish<br />
| first = Carl<br />
| year = 1986<br />
| title = A Treasury of Early Music<br />
| publisher = Dover Publications, Inc.<br />
| location = Mineola, New York<br />
| isbn = 0-486-41088-9}}<br />
* {{cite book |<br />
first= Ray, ed.|<br />
last= Robinson|<br />
coauthors= |<br />
title= Choral Music |<br />
publisher=W.W. Norton & Co. |<br />
location= |<br />
year=1978 |<br />
editor= |<br />
isbn=0-393-09062-0}}<br />
* Wagner, Peter. (1911) ''Einführung in die Gregorianischen Melodien. Ein Handbuch der Choralwissenschaft''. Leipzig: Breitkopf & Härtel.<br />
* {{cite journal<br />
| last = Ward<br />
| first = Justine<br />
|title = The Reform of Church Music<br />
| journal = Atlantic Monthly<br />
| month = April<br />
| year = 1906<br />
| url = http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf<br />
|format = PDF<br />
}}<br />
* {{cite book |<br />
first=David |<br />
last=Wilson |<br />
coauthors= |<br />
title= Music of the Middle Ages |<br />
publisher=Schirmer Books |<br />
location= |<br />
year=1990 |<br />
editor=|<br />
isbn=0-02-872951-X}}<br />
<br />
==External links==<br />
* [[wikipedia:Gregorian chant|Gregorian chant at wikipedia<br />
* [http://www.musique-sacree-notredamedeparis.fr/spip.php?article128 Gregorian chant at Notre-Dame de Paris]<br />
* [http://www.musique-liturgique.com/ Gregorian Chant CDs, MP3 files, videos, free scores. Sacra Musica ]<br />
* [http://www.globalchant.org/ GLOBAL CHANT DATABASE – Index of Gregorian Chant] – The largest searchable database of plainchant and sacred song melodies<br />
* [http://inchoro.net/ Gregorian Chants Online]<br />
* [http://www.solesmes.com/GB/livres/catalogue.php?js=1&par=JmNjPTg=#c8 A complete selection of Gregorian Chant books and CDs by the Monks of Solesmes France – considered the leading authority on Gregorian Chant scholarship and performance]<br />
* [http://abbayesprovencales.free.fr/gregorien.htm The Gregorian chant of the abbeys of Provence in France]<br />
* [http://chantgregorian.com/the-history-of-gregorian-chant/ The History of Gregorian Chant]<br />
* H. Bewerung: "[http://www.newadvent.org/cathen/06779a.htm Gregorian chant]", ''Catholic Encyclopedia''<br />
* William P. Mahrt: "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/133/1/1_1.html Gregorian Chant as a Paradigm of Sacred Music]", ''Sacred Music'', 133.3, pp.&nbsp;5–14<br />
* [http://interletras.com/canticum/Eng/index1_Eng.html Canticum Novum, Lessons on Gregorian Chant] – Notation, characteristics, rhythm, modes, the psalmody and scores<br />
* Justine Ward, "[http://www.musicasacra.com/publications/sacredmusic/pdf/ward.pdf The Reform of Church Music]", ''[[Atlantic Monthly]]'', April 1906<br />
* [http://gregorian.soft.free.fr/gregorian.html Monastic gregorian]<br />
* [http://www.gregor-und-taube.de/htm/materialien.htm Many chants from the Gradual in melodically restituted form]<br />
* [http://www.cesg.unifr.ch/ Website of Sankt Gallen / Cologne Library, access to Skt. Gallen manuscripts]<br />
* [http://www.cattoliciromani.com/forum/showthread.php/canto_ambrosiano-8898.html Ambrosian chant]<br />
* [http://icking-music-archive.org/ByComposer/GregorianChant.php free scores of Gregorian chant] in the Werner Icking Music Archive (WIMA)<br />
* [http://www1.cpdl.org/wiki/index.php/Gregorian_chant free scores of Gregorian chant] in the Choral Public Domain Library (ChoralWiki)<br />
* [http://imslp.org/wiki/Category:Gregorian_Chant free scores of Gregorian chant] in the International Music Score Library Project<br />
* [http://musicasacra.com/communio/ Most used chant books available as PDFs]<br />
* [http://www.gregorianchant.org/ Gregorian Chant Resources]<br />
* [http://sites.google.com/site/gregorianicantus/Home Gregoriani Cantus. Gregorian Chant Free Fonts under Creative Commons License (Spanish)]<br />
* [http://www.transitofvenus.nl/LiturgiaHorarum Liturgia Horarum in cantu Gregoriano] Online Gregorian chant for the Liturgy of the Hours<br />
* [http://www.gregorian-chant.info/ Gregorian Chant Info] Neumes in square notation and recordings (mainly propers of the Mass)<br />
* [http://www.scholacatharina.nl/code/Agenda.php Recordings from the Netherlands]<br />
* [http://www.dovesong.com/MP3/MP3_Chant.asp Collection of MP3s]<br />
* [http://www.calumcille.com/griogair/9.html Tempus antiquorum] Article containing historical quotes describing chant rhythm<br />
*''Discography'' For a selective discography visit [http://www.medieval.org/emfaq/cds/search.cgi?q=gregorian+chant CD search results] by Todd McComb<br />
<br />
[[Categorie:Muzică bisericească]]<br />
<br />
[[en:Gregorian Chant]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54105Epicleza2023-03-08T10:31:45Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
==Note==<br />
<references/> <br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54104Epicleza2023-03-08T10:31:05Z<p>Shubossu: /* Dispute */</p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
<references/> <br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54103Epicleza2023-03-08T10:29:51Z<p>Shubossu: /* Rugăciunea */</p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare <ref> Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem) </ref> şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54102Epicleza2023-03-08T10:29:14Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare {{ref|1}} şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54101Epicleza2023-03-08T10:26:38Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare {{ref|1}} şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
==Note==<br />
:1.{{note|1}} Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54100Epicleza2023-03-08T10:25:35Z<p>Shubossu: Adaugare nota referentiata</p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare {{ref|1}} şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
==Note==<br />
:1.{{note|a}} Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54099Epicleza2023-03-08T10:24:54Z<p>Shubossu: Adaugare nota referentiata</p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
==Note==<br />
:1.{{note|a}} Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epicleza&diff=54098Epicleza2023-03-08T10:15:13Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>{{liturghia}}<br />
'''Epicleza''' (gr. ''epiklesis'') este invocarea / chemarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] ''"peste noi şi peste aceste daruri"'' (de pâine şi vin), ca să devină ''"adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]"''. Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a [[Anaforaua|Rugăciunii euharistice]]. <br />
<br />
==Sfânta Liturghie==<br />
Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: ''Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti''), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.<br />
<br />
În timpul ''epiclezei'', credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]].<br />
<br />
==Rugăciunea==<br />
Formula ''epiclezei'' poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:<br />
<br />
'' Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.'' <br />
<br />
''Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)''<br />
<br />
''Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)''<br />
<br />
''Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )''<br />
<br />
''Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. ''<br />
<br />
==Duhul Sfânt==<br />
Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară Maria]]. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.<br />
<br />
==Dispute==<br />
'''Epicleza''' a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască ''cum are loc transformarea'' şi ''în ce moment se petrece această schimbare''.<br />
<br />
Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un ''moment de sfinţire'', ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, [[Anaforaua]], [[Anamneza]] şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.<br />
<br />
Aşadar, un astfel de moment precis al ''sfinţirii darurilor'' nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.<br />
<br />
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]<br />
<br />
[[en:Epiclesis]]<br />
[[mk:Епиклеза]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=46961Utilizator:Shubossu2018-10-22T14:43:56Z<p>Shubossu: Pagină înlocuită cu „Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]”</p>
<hr />
<div>Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=42563Utilizator:Shubossu2016-04-05T07:41:48Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>Creștin-ortodox, psalt și citeț la Parohia Ioan Evanghelistul din Berceni.<br />
Studii dogmatice și teologale aprofundate.<br />
<br />
În ale lumii de aici: Art Director în publicitate, licențiat și omologat în comunicare/relații publice, atestat engleză și operare multiplă de software profesional.<br />
<br />
Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]<br />
<br />
==Traduceri==<br />
*traducere din engleză pagina referitoare la doctrina [[Imaculata_Concepţie|Imaculatei Concepții]]<br />
<br />
==Contribuții==<br />
*contribuție mărturii evanghelice, ale sfinților părinți și ale părinților despre [[Semnul_crucii|semnul crucii]] și cuvinte de învățătură despre închinarea creștinilor astfel<br />
*actualizare casetă și paginile rugăciunilor pentru diverse trebuințe [[Format:Rugăciuni]], actualizare cu textul integral și corect al pravilei [[Rugăciunea_de_dimineață|rugăciunilor de dimineață]], crearea și actualizarea paginii [[Rugăciunea_de_seară|rugăciunilor de seară]] SURSA: Carte de rugăciuni, text diortosit de ieromonahul Petru Pruteanu, 2014<br />
*contribuție cu tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la rugăciunea [[Tatăl_nostru_-_Rugăciunea_domnească#T.C3.A2lcuire|Tatăl Nostru]], prima traducere a rugăciunii domnești în limba română, precum și versiunea sa în limba latină<br />
*contribuție lista de [[Spovedania#Lista_de_p.C4.83cate|păcatelor tipologice specifice]] și alte păcate împotriva celor 10 porunci după îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa<br />
*adunare și editare citate despre Maica Domnului, precum și cu actualizarea galeriei de icoane din pagina [[Maica_Domnului]]<br />
*interpretare etimologică adecvată pentru Iisus Hristos, Maria, Decalog, Soteriologie<br />
*actualizare imagistică a paginii părintelui [[Arsenie_Papacioc]]<br />
*populare cu imagini și acatist pentru pagina părintelui [[Porfirie_Kavsokalivitul]]<br />
*adăugarea tâlcuirilor Sfântului Grigorie Palama la fiecare dintre poruncile [[Decalog|Decalogului]]<br />
<br />
{{Căsuţe de utilizator început}}<br />
{{Utilizator ro}}<br />
{{Utilizator en-4}}<br />
<div style="float:left;clear:both;">{{User BOR}}</div></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=42562Utilizator:Shubossu2016-04-05T07:38:16Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>Creștin-ortodox, psalt și citeț la Parohia Ioan Evanghelistul din Berceni.<br />
Studii dogmatice și teologale aprofundate.<br />
<br />
În ale lumii de aici: Art Director în publicitate, licențiat și omologat în comunicare/relații publice, atestat engleză și operare multiplă de software profesional.<br />
<br />
Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]<br />
<br />
==Traduceri==<br />
*traducere din engleză pagina referitoare la doctrina [[Imaculata_Concepţie|Imaculatei Concepții]]<br />
<br />
==Contribuții==<br />
*contribuție mărturii evanghelice, ale sfinților părinți și ale părinților despre [[Semnul_crucii|semnul crucii]] și cuvinte de învățătură despre închinarea creștinilor astfel<br />
*actualizare casetă și paginile rugăciunilor pentru diverse trebuințe, rânduiala celor șapte laude și tropare actualizate [[Format:Rugăciuni]], actualizare cu textul integral și corect al pravilei [[Rugăciunea_de_dimineață|rugăciunilor de dimineață]], crearea și actualizarea paginii [[Rugăciunea_de_seară|rugăciunilor de seară]] SURSA: Carte de rugăciuni, text diortosit de ieromonahul Petru Pruteanu, 2014<br />
*contribuție cu tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la rugăciunea [[Tatăl_nostru_-_Rugăciunea_domnească#T.C3.A2lcuire|Tatăl Nostru]], prima traducere a rugăciunii domnești în limba română, precum și versiunea sa în limba latină<br />
*contribuție lista de [[Spovedania#Lista_de_p.C4.83cate|păcatelor tipologice specifice]] și alte păcate împotriva celor 10 porunci după îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa<br />
*adunare și editare citate despre Maica Domnului, precum și cu actualizarea galeriei de icoane din pagina [[Maica_Domnului]]<br />
*interpretare etimologică adecvată pentru Iisus Hristos, Maria, Decalog, Soteriologie<br />
*actualizare imagistică a paginii părintelui [[Arsenie_Papacioc]]<br />
*populare cu imagini și acatist pentru pagina părintelui [[Porfirie_Kavsokalivitul]]<br />
*adăugarea tâlcuirilor Sfântului Grigorie Palama la fiecare dintre poruncile [[Decalog|Decalogului]]<br />
<br />
{{Căsuţe de utilizator început}}<br />
{{Utilizator ro}}<br />
{{Utilizator en-4}}<br />
<div style="float:left;clear:both;">{{User BOR}}</div></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vecernie&diff=42556Vecernie2016-04-04T14:23:45Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>{{Slujbe}}<br />
'''Vecernia''' (''εσπερινός'') este prima slujbă din [[Slujbele de peste zi]] slujite în [[Biserica Ortodoxă]]. Deoarece ziua liturgică începe la apus, Vecernia este slujită, în mod tradiţional, seara devreme. Pentru multe [[Parohie|parohii]], vecernia este principala slujbă de seară.<br />
<br />
==Structura generală a Vecerniei mari==<br />
*Vecernia mare se deschide de către [[preot]] cu ''Binecuvântat este Dumnezeul nostru...'' şi apoi Rugăciunea [[Trisaghion]]ului. (Notă: dacă Vecernia mare urmează imediat după [[Ceasurile|Ceasul al IX-lea]] atunci Rugăciunea Trisaghionului este omisă.)<br />
*Este citit [[Psalmi|Psalmul]] proemial (Psalmul 103 ''Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ...''), în timpul căruia [[preot]]ul citeşte în linişte cele şapte rugăciuni ale aprinderii candelelor.<br />
*[[Diacon]]ul rosteşte Ectenia păcii.<br />
*Este cântată sau citită [[Psaltirea#Catismele|catisma]] zilei. După catismă, diaconul rosteşte Ectenia mică.<br />
*Pe glasul săptămânii respective sunt cântaţi Psalmii 140, 141, 129 şi 116 (''Doamne, strigat-am către Tine ...''). Ultimele versuri sunt alternate cu [[stihiră|stihira]] zilei sau perioadei liturgice respective. În timpul acestei citiri, diaconul sau preotul realizează cădirea principală.<br />
*Preotul sau diaconul fac Intrarea mică.<br />
*Este cântat imnul ''[[Lumină lină]]''.<br />
*Este cântat [[prochimen]]ul vecerniei. Dacă sunt programate citiri din [[Vechiul Testament]], acestea urmează după prochimen.<br />
*Diaconul intonează Ectenia.<br />
*Este spusă rugăciunea de seară ''Învredniceşte-ne, Doamne''.<br />
*Diaconul intonează [[Ectenia|Ectenia cererii stăruitoare]].<br />
*Preotul spune Rugăciunea plecării capetelor.<br />
*Sunt cântate [[Stihiră#Stihirile_de_la_Stihoavnă|stihirile de la Stihoavnă]] cu stihurile aferente.<br />
*În funcţie de obiceiul locului este cântat sau citit imnul Sfântului [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon de Dumnezeu Purtătorul]] (numit şi ''Acum slobozește'').<br />
*Este spusă Rugăciunea Trisaghionului.<br />
*Sunt cântate [[tropar]]ul zilei sau sfântului şi [[Troparele Născătoarei de Dumnezeu|troparul Născătoarei de Dumnezeu]] (cu excepția marilor sărbători, când troparul sărbătorii se cântă singur de trei ori).<br />
*Preotul dă binecuvântarea finală şi face [[Otpustul|Încheierea]] mare.<br />
<br />
==Vecerniile==<br />
===Forme de bază===<br />
Vecernia este slujită în trei forme de bază: '''Vecernia mare''', '''Vecernia zilnică''' şi '''Vecernia mică'''. <br />
*'''''Vecernia mare''''' urmează structura descrisă mai sus şi se slujeşte sâmbătă seara sau în ajunul sărbătorilor cu cruce roşie.<br />
*'''''Vecernia zilnică''''' este o variantă abreviată a Vecerniei mari şi este slujită în oricare zi din an în care nu se slujeşte Vecernia mare. În general, Vecernia zilnică este slujită doar de preot, fără asistenţă din partea diaconului, cu toate că există unele variaţii ale acestei practici. În astfel de cazuri, partea diaconului este realizată de preot. La Vecernia zilnică, de obicei este omisă Intrarea mică; sunt mai puţine stihire inserate în ''Doamne, către Tine am strigat''; iar Ectenia care urmează după prochimen este abreviată şi mutată după tropar (''apolytikion''). Slujba se termină cu [[Otpustul|Încheierea]] mică.<br />
*'''''Vecernia mică''''' este slujită doar în zilele când se slujeşte şi [[Privegherea de toată noaptea]]. Vecernia mică este identică în formă cu Vecernia zilnică, dar nu conţine ectenia păcii, catisma şi ectenia mică de după catismă, ectenia cererii stăruitoare şi Rugăciunea plecării capetelor. În plus, ectenia care urmează după apolytikion este şi ea abreviată. La ''"Doamne, către Tine am strigat"'' nu sunt mai mult de patru stihire, şi spre deosebire de Vecernia mare şi de cea zilnică, porţiunile variabile ale Vecerniei mici nu sunt niciodată o combinaţie din mai multe izvoare (cum ar fi o dublă sărbătorire din minei sau combinarea mineiului cu octoihul).<br />
<br />
===Forme speciale===<br />
*'''''Vecernia zilnică pascală''''' se slujeşte în zilele săptămânii din Postul Mare, în afara zilelor în care se slujeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. În serile de luni până joi, forma generală a Vecerniei zilnice este modificată prin includerea unor tropare (''apolytikia'') şi metanii pascale speciale, rugăciuni speciale pascale (inclusiv [[Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul]]) şi citiri adiţionale din Psaltire. În plus, este omisă Ectenia finală. Vinerea seara sunt incluse troparele pascale şi Ectenia finală.<br />
*'''''Vecernia pascală duminicală''''' este slujită în serile de duminică din Postul Mare. Slujba începe cu Vecernia Mare. După Intrarea mică, este cântat unul din cele două prochimene mari pascale urmate de rugăciunea ''Binevoieşte, Doamne''. Restul slujbei respectă ordinea Vecerniei zilnice pascale cu modificări minore.<br />
*'''''Vecernia iertării''''' este slujită în seara [[Duminica Izgonirii lui Adam din Rai|Duminicii Iertării]] şi este prima slujbă din Postul Mare. Vecernia iertării respectă rânduiala Vecerniei duminicale pascale dar după prochimenul mare, clerul îşi schimbă hainele strălucitoare cu cele întunecate iar corul începe să folosească glasurile pascale distincte. După Încheiere, comunitatea credincioşilor celebrează frumosul și mișcătorul ritual al iertării reciproce. Vezi şi [[Postul Mare]].<br />
*'''''Vecernia din Duminica Ortodoxiei''''' este slujită în seara primei duminici din Postul Mare ([[Duminica Ortodoxiei]]). În mod tradiţional, aceasta ar trebui să respecte structura Vecerniei duminicale pascale; în America de Nord s-a răspândit obiceiul ca toate parohiile şi misiunile ortodoxe dintr-un loc să prăznuiască Duminica Ortodoxiei printr-o Vecernie specială pan-ortodoxă, împreună-slujită de toţi clericii jurisdicţiilor reprezentate. Cu toate că forma acestei Vecernii diferă de la un loc la altul, adesea conţine procesiuni cu sfintele icoane şi repetă o formă abreviată a [[Sinodiconul Ortodoxiei|Sinodiconului Ortodoxiei]] adoptat la [[Sinodul VII Ecumenic]]. Adesea, după această Vecernie urmează o masă pascală frăţească la care participă toţi credincioşii.<br />
*'''''Vecernia din Vinerea Mare''''' (numită uneori şi ''Vecernia scoaterii cuielor'') respectă structura obişnuită a Vecerniei mari, dar nu conţine catisma şi cuprinde o citire atât din [[Apostol (liturgică)|Apostol]] cât şi din [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] după citirile din Vechiul Testament. În timpul acestei slujbe, clerul scoate icoana trupului lui Hristos de pe cruce şi o aduce în mijlocul bisericii unde o înfăşoară într-o ţesătură albă. Apoi, [[epitaf]]ul este aşezat în mormânt şi cinstit de credincioşi.<br />
*'''''Vecernia Cinei''''' este slujită în seara [[Sfintele Paşti|Sfintelor Paşti]]. Respectă structura Vecerniei mari. După prochimen se citeşte Evanghelia mormântului gol ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [20,19-25]). Există obiceiul ca această [[pericopă]] evanghelică să fie citită în mai multe limbi, ceea ce demonstrează caracterul universal al Veştii celei Bune a biruinţei lui Hristos asupra păcatului şi morţii. De asemenea, există obiceiul ca preoţii şi credincioşii să înconjoare biserica în timp ce cântă stihirile de la stihoavnă.<br />
*'''''Vecernia plecării genunchilor''''' este slujită în seara [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]]. În timpul acesteia este reintrodus obiceiul îngenuncherii - o poziţie de pocăinţă care este eliminată în timpul celebrării glorioase şi pline de bucurie a Sfintelor Paşti - în viaţa liturgică a Bisericii. Preotul spune câteva "rugăciuni ale plecării genunchilor" în timp ce credincioşii stau în genunchi.<br />
<br />
===Privegherea de toată noaptea===<br />
În seara unor sărbători importante, Vecernia mare poate fi combinată cu alte slujbe în ceea ce se numeşte [[Privegherea de toată noaptea]].<br />
<br />
===Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite===<br />
În miercurile şi vinerile din [[Postul Mare]] şi luni, joi şi vineri din [[Săptămâna Mare]], Vecernia cuprinde şi împărţirea Euharistiei împreună cu unele elemente din [[Sfânta Liturghie]] formând [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite]].<br />
<br />
===Sfânta Liturghie cu vecernie===<br />
Vecernia mare este urmată de [[Sfânta Liturghie]] a Sfântului Vasile cel Mare în [[Săptămâna Patimilor#Joia Mare|Joia Mare]] şi în [[Săptămâna Patimilor#Sâmbăta Mare|Sâmbăta Mare]]. Această combinare mai este slujită şi în ajunul [[Crăciun|Naşterii]] Domnului şi al [[Epifania|Epifaniei]] când aceste sărbători se întâmplă să fie în altă zi a săptămânii decât duminică sau luni.<br />
În conformitate cu unele tradiţii, atunci când [[Bunavestire]] cade în zilele de lucru ale săptămânii din Postul Mare sau în primele trei zile din Săptămâna Mare, Sfânta Liturghie de sărbătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur se combină cu Vecernia mare amândouă slujindu-se în ziua sărbătorii împreună.<br />
<br />
===Sfânta Liturghie de seară===<br />
Începând cu 1975 [[Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord]] a permis parohiilor din jurisdicţia sa să prăznuiască anumite sărbători importante care cad în alte zile decât duminică şi luni printr-o Sfântă Liturghie de seară slujită în ajunul sărbătorii. Liturghia de seară combină Vecernia mare cu Sfânta Liturghie de sărbătoare într-un mod puţin diferit faţă de Sfânta Liturghie cu vecernie tradiţională. Această formă a fost dezvoltată de Departamentul de Liturgică şi Traduceri al arhiepiscopiei.<br />
<br />
Introducerea Sfintei Liturghii de seară este considerată de unii ca o adaptare pastorală rezonabilă la realitatea vieţii americane şi occidentale în general&mdash;datorită obligaţiilor de muncă şi şcoală majoritatea familiilor nu-şi pot modifica programul astfel încât să participe la Sfânta Liturghie de dimineaţă. Alţii argumentează că aceasta este o inovaţie care rupe ciclul liturgic şi continuă un trend negativ de scurtare a slujbelor.<br />
<br />
==Înţelesul teologic al Vecerniei==<br />
<br />
Slujba Vecerniei (prima slujbă a zilei liturgice) este menită să ne amintească vremea Vechiului Testament, crearea lumii, căderea în păcat a primilor oameni, alungarea lor din Rai, pocăinţa lor şi rugăciunea lor pentru mântuire, nădejdea oamenilor în venirea unui Mântuitor, potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu şi împlinirea acelei făgăduinţe. <br />
<br />
Slujba începe cu deschiderea Uşilor Împărăteşti şi cu cădirea în tăcere a Sfintei Mese şi a Sfântului Altar, astfel că mireasma de tămâie pătrunde în toate colţurile Sfântului Altar. Cădirea în tăcere simbolizează începutul facerii lumii. Duhul lui Dumnezeu „se poartă” pe deasupra lumii materiale originare, „pământul netocmit şi gol” despre care vorbeşte [[Cartea Facerii]] şi suflă asupra lui putere de viaţă făcătoare, dar cuvântul creator al lui Dumnezeu nu se făcuse încă auzit. <br />
<br />
Psalmul 103 descrie crearea lumii şi slăveşte înţelepciunea lui Dumnezeu. <br />
<br />
În vreme ce acesta se cântă „Doamne, strigat-am” și ceilalți psalmi (140, 141, 129 şi 116), [[preot]]ul iese din Altar şi cădeşte mai departe întreaga Biserică şi pe toţi credincioşii adunaţi. Prin acest gest sfinţit nu se face doar amintirea facerii lumii, ci şi a vieţii binecuvântate a primilor oameni în grădina Raiului, când Însuşi Domnul Dumnezeu mergea prin mijlocul lor. Uşile Împărăteşti deschise arată faptul că porţile Raiului erau atunci deschise tuturor. <br />
<br />
Apoi Uşile Împărăteşti se închid, simbolizând înşelarea omului de către [[diavol]] şi căderea lui în păcat prin încălcarea voii lui Dumnezeu. Din pricina căderii lor, omenirea a fost lipsită de viaţa binecuvântată din Rai. Primii oameni au fost alungaţi, iar porţile Raiului li s-au închis. Diaconul iese din Sf. Altar şi stă înaintea Uşilor Împărăteşti închise, precum [[Adam şi Eva|Adam]] înaintea porţii pecetluite a Raiului, şi cântă [[Ectenia Mare]], cerând ca „pacea de sus” să ne fie trimisă şi ca Domnul să mântuiască sufletele noastre. <br />
<br />
În timpul ecteniei, diaconul cădeşte încă o dată biserica. Toată această perioada a sfintei slujbe, de la deschiderea Uşilor Împărăteşti la rugăciunile cuprinse în Ectenia Mare şi la cântarea psalmilor reprezintă starea căzută a omenirii, în care aceasta a ajuns datorită căderii în păcat a protopărinţilor noştri. Odată cu păcatul au intrat în viaţa noastră lipsurile, durerea şi suferinţa. Simţim remuşcări amintindu-ne de faptul că am plecat urechea la sfatul nelegiuit al diavolului. Îi cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre şi eliberarea de toate necazurile; ne punem toată nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu. Această a doua cădire simbolizează jertfele aduse lui Dumnezeu în vremea Vechiului Testament şi rugăciunile oamenilor aduse înaintea lui Dumnezeu. <br />
<br />
Versetele vetero-testamentare ale Psalmilor de la ''"Doamne, strigat-am către Tine"'' alternează cu imne din perioada neo-testamentară, alcătuite în cinstea sfântului sau a praznicului zilei. Ultimul verset sau strofă este aşa-numitul ''Theotokion'' sau ''Dogmatikon'' ([[tropar dogmatic]]), numit astfel pentru că este cântat în cinstea [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumnezeu]] şi cuprinde prezentarea dogmei [[Întruparea|Întrupării]] Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. <br />
<br />
În vremea cântării acestui tropar, se face Intrarea Mică. Acum strana cântă un [[imn]] închinat Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, ''"Lumină lină"''. În acest imn, Fiul lui Dumnezeu este numit ''Lumină lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc'', căci El nu a venit pe pământ în deplinătatea slavei Sale dumnezeieşti, ci în strălucirea blândă, lină a acesteia. Imnul mai spune şi că El nu poate fi mărit şi slăvit cum se cuvine de gurile păcătoşilor, ci numai „cu glasuri cuvioase”. Intrarea mică aminteşte credincioşilor cum drepţii Vechiului Testament au aşteptat venirea Mântuitorului, încrezându-se pe deplin făgăduinţei lui Dumnezeu, care Se descoperea atunci doar prin preînchipuiri şi profeţii, şi cum El a venit în lume pentru mântuirea oamenilor. Cădirea de la Intrarea mică semnifică prezenţa Duhului Sfânt în Biserică. Binecuvântarea cu semnul Crucii arată că prin Crucea Domnului ni s-au deschis iarăşi uşile Raiului.<br />
<br />
Hristos este lăudat ca Lumina ce luminează întunericul omenirii, Lumina cea neînserată a lumii şi a Împărăţiei lui Dumnezeu. <br />
<br />
Se cântă [[prochimen]]ul, iar cu ocazia praznicelor mai mari sunt introduse acum citiri din Scriptură – fragmente de profeţii sau preînchipuiri ale momentului prăznuit sau învăţături edificatoare legate de sfântul pomenit în ziua respectivă. <br />
<br />
Vecernia se sfârşeşte cu citirea sau cântarea rugăciunii Sfântului Simeon de Dumnezeu Purtătorul, ''"Acum slobozeşte''". Această rugăciune este urmată de citirea Trisaghionului şi a Rugăciunii domneşti, după care se cântă imnul Bunei-Vestiri, cu care îngerul a întâmpinat-o pe Maica Domnului: ''"Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!...,"'' sau troparul praznicului şi la urmă întreita cântare a rugăciunii Psalmistului: "''Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac."'' Apoi se cântă Psalmul 33 până la versetul: ''"Iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele."'' Urmează binecuvântarea preotului:'' "Binecuvântarea Domnului [să fie] peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor."''<br />
<br />
Slujba ne îndeamnă să medităm la cuvântul lui Dumnezeu şi slăveşte iubirea Sa de oameni. Ne povăţuieşte şi ne îngăduie să aducem laudă lui Dumnezeu pentru evenimentele sau persoanele a căror amintire este evocată şi prăznuită în Biserică. Ne pregăteşte pentru somnul nopţii şi pentru zorii zilei următoare. În ajunul Sfintei Liturghii, începe mişcarea către deplinătatea unirii cu Dumnezeu în [[Sfintele Taine]].<br />
<br />
== Surse ==<br />
* en: ''The Liturgikon: The Book of Divine Services for the Priest and Deacon'', Bishop [[Basil (Essey) of Wichita]] (ISBN 0962419001)<br />
* en: [http://www.networks-now.net/litresswraoc/Services.htm Website of the St. Raphael Clergy Brotherhood of the Diocese of Wichita and Mid-America]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
* http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/Vecernia/index.html<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
<br />
[[el:Εσπερινός]]<br />
[[en:Vespers]]<br />
[[fr:Vêpres]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ceasul_%C3%AEnt%C3%A2i&diff=42555Ceasul întâi2016-04-04T14:23:14Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de 3 ori)</span><br />
<br />
'''Psalmul 5'''<br />
<br />
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.<br />
<br />
'''Psalmul 89'''<br />
<br />
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mânilor noastre le îndreptează.<br />
<br />
'''Psalmul 100'''<br />
<br />
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.</span><br />
<br />
De se cântă: Dumnezeu este Domnul..., se zice: Slavă..., troparul sfântului, Şi acum?, Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har... (vezi mai departe).<br />
<br />
Iar de este Postul Mare, se cântă troparul acesta, pe glasul al 6-lea:<br />
<br />
Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.<br />
<br />
Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.<br />
<br />
Stih 1: Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea mea.<br />
<br />
Stih 2: Căci către Tine mă voi ruga, Doamne<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har.... Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor... Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.<br />
<br />
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.<br />
<br />
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.<br />
<br />
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţî îndreptările Tale.<br />
<br />
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.<br />
<br />
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?<br />
<br />
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului, de are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.<br />
<br />
De este Post, se zic aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Luni, marţi şi joi:<br />
<br />
Pe Mărita Maică a lui Dumnezeu, şi mai sfânta decât sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.<br />
<br />
'''Miercuri şi Vineri'''<br />
<br />
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.<br />
<br />
'''Sâmbătă'''<br />
<br />
Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorule făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o pazeste, mult-Milostive.<br />
<br />
'''Duminica''', la Praznice sau la sfinţii cu Doxologie sau Polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Apoi: Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul... (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...</span><br />
<br />
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi<br />
<br />
Rugăciunea aceasta<br />
<br />
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiata. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.<br />
<br />
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.<br />
<br />
În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_cei_r%C4%83posa%C8%9Bi&diff=42554Rugăciunea pentru cei răposați2016-04-04T14:23:01Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">P</span>omeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri (N) și pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi le iartă lor toate greşelile pe care le-au săvârşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul. Aşază-i pe ei, Doamne, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte- le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna celor adormiţi, Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_cei_bolnavi&diff=42553Rugăciunea pentru cei bolnavi2016-04-04T14:22:53Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">S</span>tăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cel ce pedepseşti, dar nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe cei căzuţi, Cel ce vindeci bolile trupeşti ale oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru: întru milostivirea Ta, cercetează pe robii Tăi (N) şi le iartă lor orice au greşit cu voie sau fără de voie; trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare, atinge-Te de trup, potoleşte-le fierbinţeala, uşurează-le suferinţele şi izgoneşte toată boala. Fii tămăduitor robilor Tăi, ridică-i pe dânşii din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte-i pe ei sănătoşi şi întregi Bisericii Tale ca să fie bineplăcuţi Ţie şi să facă voia Ta. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_elevi_%C8%99i_studen%C8%9Bi&diff=42552Rugăciunea pentru elevi și studenți2016-04-04T14:22:44Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te- ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli prin harul Preasfântului Duh, Care S-a coborât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, Însuţi, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite acelaşi Duh Sfânt peste mine, robul Tău, luminează mintea mea şi sădeşte în urechile mele Sfânta Scriptură cea insuflată de Tine, precum şi toată învăţătura cea bună şi folositoare. Trimite în mintea şi inima mea duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Tale, duhul cel bun care povăţuieşte pe calea cea dreaptă spre înţelegerea şi lucrarea a toată fapta cea bună, spre slava sfântului Tău nume, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale înţelepţilor Tăi Apostoli şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_dup%C4%83_masa_de_sear%C4%83&diff=42551Rugăciunea după masa de seară2016-04-04T14:22:37Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">V</span>eselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale ne-am bucurat; însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia altora pentru rodul de grâu, de vin şi de untdelemn, ce li s-au înmulţit. În pace întreg mă voi culca şi voi adormi, căci Tu, Doamne, întru nădejde m-ai aşezat.<br />
<br />
Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte (de 3 ori). Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne<br />
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_%C3%AEnainte_de_masa_de_sear%C4%83&diff=42550Rugăciunea înainte de masa de seară2016-04-04T14:22:29Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">M</span>ânca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dânsul; inimile lor vor fi vii în veacul veacului.<br />
<br />
'''sau:'''<br />
<br />
Ochii tuturor spre Tine sunt, Doamne, că Tu le dai tuturor hrană la vremea cuvenită. Deschizându-Ţi Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.<br />
Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte (de 3 ori).<br />
Hristoase Dumnezeule, binecuvântează mâncarea şi băutura robilor Tăi, că Sfânt eşti, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_dup%C4%83_masa_de_diminea%C8%9B%C4%83_%C8%99i_pr%C3%A2nz&diff=42549Rugăciunea după masa de dimineață și prânz2016-04-04T14:22:20Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">M</span>ulţumim Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lăsa lipsiţi nici de cereasca Ta Împărăţie; ci, precum ai venit în mijlocul ucenicilor Tăi, Mântuitorule, pacea Ta dându-le lor, aşa vino şi la noi şi ne mântuieşte.<br />
<br />
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.<br />
<br />
Slavă... Şi acum... '''Doamne miluieşte (de 3 ori).'''<br />
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_%C3%AEnaintea_mesei_de_diminea%C8%9B%C4%83_%C8%99i_pr%C3%A2nz&diff=42548Rugăciunea înaintea mesei de dimineață și prânz2016-04-04T14:22:11Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">Î</span>n numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.<br />
<br />
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.<br />
<br />
'''Doamne miluieşte (de 3 ori).'''<br />
<br />
Hristoase Dumnezeule, binecuvântează mâncarea şi băutura robilor Tăi, că Sfânt eşti, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_p%C4%83rintele_duhovnicesc&diff=42547Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc2016-04-04T14:22:00Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai primit rugăciunea desfrânatei şi suspinul tâlharului, primeşte şi rugăciunea mea, a păcătosului, ce o aduc Ţie pentru părintele meu duhovnicesc, preotul / ieromonahul (N), pe care Tu l-ai rânduit să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, precum şi Tu porţi povara întregii lumi în faţa Tatălui Ceresc.<br />
<br />
Iartă-i toate greşelile cele de voie şi fără de voie, vindecă-i toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească, cercetează-i neputinţele şi slăbiciunile, căci dintre oameni l-ai ales şi poartă aceeaşi fire ca şi mine. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de orice ispită. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga-răbdare, liniştea, pacea şi bucuria. Înmulţeşte-i puterile, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Pune în inima şi în gura lui cuvintele Tale cele mântuitoare, umple-l de har, dă- i minte luminată şi pricepere sfântă. Bine sporeşte în el, Doamne, şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_so%C8%9Bilor_unul_pentru_altul&diff=42546Rugăciunea soților unul pentru altul2016-04-04T14:21:51Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ne-ai învăţat să ne rugam unul pentru altul, cer mila şi bunăvoința Ta asupra soţului meu (soţiei mele) şi-i dă lui (ei) sănătate şi înțelepciune ca să-şi îndeplinească toate îndatoririle după voia şi porunca Ta. Păzește-l (-o) de toate ispitele care ar putea să-i vină şi întăreşte-l (-o) în credinţa şi dragostea cea adevărată. Bunule Doamne, sfinţeşte căsnicia noastră şi depărtează de la noi neîncrederea, egoismul şi iuţimea. Binecuvântează-ne şi ne primeşte împreună în Împărăţia Ta, iar dacă ne este de folos, scapă-ne şi de greutăţile acestei vieţi. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_dup%C4%83_sf%C3%A2r%C8%99itul_lucrului&diff=42545Rugăciunea după sfârșitul lucrului2016-04-04T14:21:36Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti împlinirea tuturor lucrurilor celor bune, umple de bucurie şi de veselie sufletele noastre, primeşte mulţumirea noastră şi ne dăruieşte toate cele de folos sufletelor şi trupurilor noastre, că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_fra%C8%9Bi_%C8%99i_surori&diff=42544Rugăciunea pentru frați și surori2016-04-04T14:21:23Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne, Ţie mă rog pentru fraţii şi surorile mele. Dăruiește-le lor sănătate, înţelepciune, pace şi dragoste, ca să umble în căile Tale şi sa facă cele plăcute Ţie. Dă-ne, Doamne, să trăim în pace şi iubire şi să ne ajutăm unii pe alţii întru toate. Că milostiv şi iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălțăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi<br />
pururea şi în vecii vecilor. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunile_dup%C4%83_Sf%C3%A2nta_%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99ire&diff=42543Rugăciunile după Sfânta Împărtășire2016-04-04T14:21:09Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''''Sfinte Dumnezeule''''', Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''''Preasfântă Treime''''', miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...<br />
<br />
'''''Tatăl nostru''''', Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Stihuri de îndemn:</span><br />
<br />
După ce vei primi împărtășirea sfântă<br />
A făcătoarelor de viață Daruri,<br />
Laudă adu și mulțumire mare,<br />
Și cu căldură Domnului te roagă:<br />
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!<br />
Slavă Ție, Dumnezeului nostru!<br />
<br />
Apoi următoarele rugăciuni:<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare</span><br />
<br />
Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăși cu Preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre desăvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viață întru nădejdea vieții celei veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare</span><br />
<br />
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor și Făcătorul tuturor, mulțumesc Ție pentru toate bunătățile câte mi-ai dat mie și pentru împărtășirea cu Preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule de oameni, păzește-mă sub acoperământul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dăruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă împărtășesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Că Tu ești Pâinea vieții, Izvorul sfințirii, Dătătorul bunătăților, și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul</span><br />
<br />
Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tuturor păcatelor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oasele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă îndreptează; înțelepțește-mă și mă luminează; arată-mă locaș numai al Duhului Tău și să nu mai fiu sălaș păcatului, ci Ție casă, prin primirea Împărtășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli, și cu aceștia și pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, și pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei</span><br />
<br />
Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție, că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaș Preacuratului Trup și Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei înțelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și smerenie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă învrednicește, până la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Preacuratelor Taine, spre tămăduirea sufletului și a trupului. Și-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăință și de mărturisire, ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că binecuvântată și preamărită ești în veci. Amin.<br />
<br />
Apoi:<br />
<br />
'''Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția...'''<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunile_dinaintea_%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99irii&diff=42542Rugăciunile dinaintea Împărtășirii2016-04-04T14:20:53Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...</span><br />
<br />
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de trei ori), apoi Psalmul 50,'''<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Și îndată: Canonul Sfintei Împărtăşiri</span><br />
<br />
Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.<br />
<br />
'''Cântarea 1:'''<br />
<br />
Irmos: Veniți, popoare, să cântăm...<br />
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.<br />
<br />
Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milostive Doamne, și scump Sângele Tău, și tămăduire durerilor celor de multe feluri.<br />
<br />
Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.<br />
<br />
Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.<br />
<br />
'''Cântarea 3:'''<br />
<br />
Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă...<br />
<br />
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curățească necurăția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Darurilor Tale.<br />
<br />
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dumnezeiescul Tău Sânge, și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre îndepărtarea durerilor și a necazurilor.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Doamne, învrednicește-mă să mă împărtășesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sânge, și să slăvesc bunătatea Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, învrednicește-mă acum și pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.<br />
<br />
Doamne, miluiește (de trei ori).<br />
<br />
Sedealna:<br />
<br />
Foc și lumină să-mi fie mie primirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da înșelăciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșelătoare, ci ca desfrânata, căzând înaintea Ta, și ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.<br />
<br />
'''Cântarea 4:'''<br />
<br />
Irmos: Venit-ai din Fecioară...<br />
<br />
Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.<br />
<br />
Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă învrednicește, Stăpâne, să fiu părtaș dumnezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, întru frica Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîntinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.<br />
<br />
'''Cântarea 5:'''<br />
<br />
Irmos: Dătătorule de lumină...<br />
<br />
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu smeritul robul Tău și petrece întru mine, precum ai făgăduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Cuvinte al lui Dumnezeu și Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre luminare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugăciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.<br />
<br />
'''Cântarea 6:'''<br />
<br />
Irmos: Întru adâncul păcatelor...<br />
<br />
Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule, și mă învrednicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoșătoarele Tale Taine.<br />
<br />
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întărirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfântul și scumpul Lui Sânge.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumnezeieștile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale.<br />
<br />
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...<br />
<br />
Condacul:<br />
Podobie: Cele de sus...<br />
<br />
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Preacuratele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălosului, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.<br />
<br />
'''Cântarea 7:'''<br />
<br />
Irmosul: Chipului celui de aur...<br />
<br />
Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepătimire și solire spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii Tale bunătăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.<br />
<br />
Izbăvește-mă de patimi, de vrăjmași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste și cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare și dumnezeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, înspăimântează-te văzând preaslăvitele Taine; lăcrimează suspinând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doamne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, curățește-mă întru totul de întinăciunea trupului și a sufletului.<br />
<br />
'''Cântarea 8:'''<br />
<br />
Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc...<br />
<br />
Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfintelor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaș a fi mă învrednicește, Dumnezeule, Mântuitorul meu.<br />
<br />
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.<br />
<br />
Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, înfricoșătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumnezeiescul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.<br />
<br />
'''Cântarea 9:'''<br />
<br />
Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început...<br />
<br />
Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.<br />
<br />
Cu sufletul și cu trupul să mă sfințesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin împărtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Făcătorule de bine, Mult-milostive.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materia păcatului și mistuind spinii patimilor și luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeu S-a întrupat din sângiuirile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stăpânește toate, luând ființă omenească.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 22<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 23<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 115</span><br />
<br />
Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Său. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Lui, în curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.<br />
<br />
Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:<br />
<br />
Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, făcând-o biserică a Preacuratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să mă apropii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu suflet; ci curățește, Doamne, necurăția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.<br />
<br />
Și acum...,<br />
<br />
Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.<br />
<br />
'''Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:'''<br />
<br />
Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea.</span> După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre îndreptarea ta:<br />
<br />
Trupul Stăpânului vrând să-L primești spre hrană,<br />
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;<br />
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,<br />
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,<br />
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.<br />
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,<br />
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,<br />
Întru acest chip te roagă cu cutremur:<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:</span><br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești împreună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răstignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemulțumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Împărate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine și ascultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, Îndelung-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă curățește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvârșesc sfințenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului meu, primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtășirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești preaslăvit în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele Preasfântului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea smeritului meu suflet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămânând departe prea multă vreme de împărtășirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțelegător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele; înnoiește-mă tot și înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele și sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, îndreptând în pace viața mea și învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugăciunile și mijlocirile Preacuratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale preacuratelor puteri, și pentru ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stricăciune, Care, pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulița, moartea, omoară-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune și risipește duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăință. Cel ce cu preaslăvită înălțarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare și dând răspuns de relele ce am făcut, așa și astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele; vezi că s-au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu, dar mulțimea îndurărilor Tale este neasemănată, și mila bunătății Tale cea fără de răutate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, Preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătății Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate și mă primește pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste măsură Ți-am greșit și cu cuvântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Miluiește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea cerului, din pricina mulțimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închipuirile și meșteșugirile diavolești, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruiește iubirea Ta de oameni mulțimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor și, după îndurările și milele Tale, slăbește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijinește-mă, izbăvește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agonisirile lui cele cumplite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit păcatul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc și Mântuitorul celor ce greșesc și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:</span><br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslăvitele, preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curățire și sfințire și spre dobândirea vieții și împărăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor potrivnici și spre pierderea greșelilor mele celor multe; că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:</span><br />
<br />
Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre luminare și pază, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului; spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre îndreptarea și întărirea vieții, spre înmulțirea faptei celei bune și a desăvârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:</span><br />
<br />
Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălășluiești, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos și Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răutăților mele, știi și bubele mele, și rănile mele le vezi, dar și credința mi-o știi, voința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul și Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu gândul înfricoșat și cu sufletul smerit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și preasfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, suflarea mea, viața mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greșelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vicleșug înșelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea greșelilor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; și lucru străin de gândurile îngerești și omenești vorbești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, și, punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă împărtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mulțumitoare inimă, cu mulțumitoare mădulare ale sufletului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să primesc Sfântul și Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu pocăință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii nesfârșiți. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău, căderile în păcat, smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoare și izbăvitoare a mea, învrednicește-mă, fără de osândă, să mă împărtășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:</span><br />
<br />
Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameșul și ai miluit pe canaaneanca și ai deschis tâlharului ușile raiului, deschide-mi și mie îndurările iubirii Tale de oameni și mă primește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dânsele și-mi luminează simțirile cele sufletești, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.<br />
<br />
Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:<br />
<br />
Iată, mă apropii de sfânta împărtășire.<br />
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;<br />
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,<br />
Ci curățește-mă de toată-ntinarea.<br />
<br />
'''Apoi:'''<br />
<br />
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.<br />
<br />
'''După aceea, stihurile acestea:'''<br />
<br />
Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.<br />
Că foc este și arde pe cei nevrednici.<br />
Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeiește și mă hrănește,<br />
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hrănește minunat mintea.<br />
<br />
'''Apoi aceste tropare:'''<br />
<br />
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, și m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă învrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.<br />
<br />
Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea sufletului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.<br />
<br />
'''După aceea se zice această rugăciune:'''<br />
<br />
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.<br />
<br />
Și iarăși: <span style="color:red;font-weight:bold">Cinei Tale celei de taină...</span> Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Format:Rug%C4%83ciuni&diff=42541Format:Rugăciuni2016-04-04T14:19:54Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><br clear=all><br />
{| style="margin:0 auto" align="center" class="toccolours"<br />
|align="center" width="100%"|<font size=3>'''[[Rugăciuni]]'''</font><br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni cotidiene'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"| [[Rugăciunea de dimineață]] | [[Rugăciunea de seară]] | [[Rugăciunea de Luni]] | [[Rugăciunea de Marți]] | [[Rugăciunea de Miercuri]] | [[Rugăciunea de Joi]] | [[Rugăciunea de Vineri]] | [[Rugăciunea de Sâmbătă]] | [[Rugăciunea de Duminică]] | [[Troparele de umilință]] | [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească]] | [[Crezul|Crezul – Simbolul Credinței]] | [[Imnul Sfintei Fecioare (Axionul)]] | [[Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare]] | [[Canon către Maica Domnului]] | [[Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschinul]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala celor șapte laude'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Miezonoptica din toate zilele]] | [[Rânduiala Miezonopticii din duminici]] | [[Utrenia]] | [[Ceasul întâi]] | [[Ceasul al treilea]] | [[Mijloceasul al treilea]] | [[Ceasul al șaselea]] | [[Mijloceasul al șaselea]] | [[Obednița]] | [[Troparele de peste săptămână]] | [[Rânduiala mesei]] | [[Rânduiala Panaghiei]] | [[Ceasul al nouălea]] | [[Mijloceasul al nouălea]] | [[Vecernia]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mare]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mică]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Troparele liturgice'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Binecuvântările Învierii]] | [[Binecuvântările morţilor|Binecuvântările morților]] | [[Troparele și condacele Triodului]] | [[Troparele și condacele Penticostarului]] | [[Troparele și condacele Mineiului]] | [[Troparele Învierii]] | [[Troparele Născătoarei de Dumnezeu]] | [[Troparele de peste săptămână]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala Sfintei Împărtășanii'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciunile dinaintea Împărtășirii]] | [[Rugăciunile după Sfânta Împărtășire]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni la diferite trebuințe'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciune la începerea lucrului]] | [[Rugăciunea după sfârșitul lucrului]] | [[Rugăciunea copiilor pentru părinți]] | [[Rugăciunea părinților pentru copii]] | [[Rugăciunea pentru frați şi surori]] | [[Rugăciunea soţilor unul pentru altul]] | [[Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc]] | [[Rugăciunea înaintea mesei de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea după masa de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea înainte de masa de seară]] | [[Rugăciunea după masa de seară]] | [[Rugăciunea pentru elevi şi studenţi]] | [[Rugăciunea pentru cei bolnavi]] | [[Rugăciunea pentru cei răposaţi]]<br />
|-<br />
|<br />
|}<br />
<noinclude>[[Categorie:Formate pentru serii|Rugăciuni]]</noinclude></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ceasul_%C3%AEnt%C3%A2i&diff=42540Ceasul întâi2016-04-04T14:18:55Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de 3 ori)</span><br />
<br />
'''Psalmul 5'''<br />
<br />
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.<br />
<br />
'''Psalmul 89'''<br />
<br />
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mânilor noastre le îndreptează.<br />
<br />
'''Psalmul 100'''<br />
<br />
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.</span><br />
<br />
De se cântă: Dumnezeu este Domnul..., se zice: Slavă..., troparul sfântului, Şi acum?, Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har... (vezi mai departe).<br />
<br />
Iar de este Postul Mare, se cântă troparul acesta, pe glasul al 6-lea:<br />
<br />
Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.<br />
<br />
Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.<br />
<br />
Stih 1: Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea mea.<br />
<br />
Stih 2: Căci către Tine mă voi ruga, Doamne<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har.... Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor... Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.<br />
<br />
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.<br />
<br />
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.<br />
<br />
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţî îndreptările Tale.<br />
<br />
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.<br />
<br />
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?<br />
<br />
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului, de are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.<br />
<br />
De este Post, se zic aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Luni, marţi şi joi:<br />
<br />
Pe Mărita Maică a lui Dumnezeu, şi mai sfânta decât sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.<br />
<br />
'''Miercuri şi Vineri'''<br />
<br />
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.<br />
<br />
'''Sâmbătă'''<br />
<br />
Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorule făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o pazeste, mult-Milostive.<br />
<br />
'''Duminica''', la Praznice sau la sfinţii cu Doxologie sau Polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Apoi: Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul... (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...</span><br />
<br />
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi<br />
<br />
Rugăciunea aceasta<br />
<br />
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiata. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.<br />
<br />
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.<br />
<br />
În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ceasul_%C3%AEnt%C3%A2i&diff=42539Ceasul întâi2016-04-04T14:18:37Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de 3 ori)</span><br />
<br />
'''Psalmul 5'''<br />
<br />
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.<br />
<br />
'''Psalmul 89'''<br />
<br />
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mânilor noastre le îndreptează.<br />
<br />
'''Psalmul 100'''<br />
<br />
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.</span><br />
<br />
De se cântă: Dumnezeu este Domnul..., se zice: Slavă..., troparul sfântului, Şi acum?, Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har... (vezi mai departe).<br />
<br />
Iar de este Postul Mare, se cântă troparul acesta, pe glasul al 6-lea:<br />
<br />
Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.<br />
<br />
Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.<br />
<br />
Stih 1: Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea mea.<br />
<br />
Stih 2: Căci către Tine mă voi ruga, Doamne<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har.... Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor... Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.<br />
<br />
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.<br />
<br />
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.<br />
<br />
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţî îndreptările Tale.<br />
<br />
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.<br />
<br />
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?<br />
<br />
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului, de are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.<br />
<br />
De este Post, se zic aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Luni, marţi şi joi:<br />
<br />
Pe Mărita Maică a lui Dumnezeu, şi mai sfânta decât sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.<br />
<br />
'''Miercuri şi Vineri'''<br />
<br />
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.<br />
<br />
'''Sâmbătă'''<br />
<br />
Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorule făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o pazeste, mult-Milostive.<br />
<br />
'''Duminica''', la Praznice sau la sfinţii cu Doxologie sau Polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.<br />
<br />
<span style="color:red;font-size:22px">Apoi: Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul... (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...</span><br />
<br />
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi<br />
<br />
Rugăciunea aceasta<br />
<br />
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiata. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.<br />
<br />
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.<br />
<br />
În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ceasul_%C3%AEnt%C3%A2i&diff=42538Ceasul întâi2016-04-04T14:17:42Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-size:22px">Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de 3 ori)</span> '''Psalmul 5''' Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege st...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (de 3 ori)</span><br />
<br />
'''Psalmul 5'''<br />
<br />
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.<br />
<br />
'''Psalmul 89'''<br />
<br />
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârsit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înintea Ta, greşealele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptam inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Măngâile pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am vazut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mânilor noastre le îndreptează.<br />
<br />
'''Psalmul 100'''<br />
<br />
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şada ei împreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnulul pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.<br />
<br />
<span style="color:red;font-size:22px">Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.</span><br />
<br />
De se cântă: Dumnezeu este Domnul..., se zice: Slavă..., troparul sfântului, Şi acum?, Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har... (vezi mai departe).<br />
<br />
Iar de este Postul Mare, se cântă troparul acesta, pe glasul al 6-lea:<br />
<br />
Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.<br />
<br />
Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.<br />
<br />
Stih 1: Graiurile mele ascultă-le Doamne, înţelege strigarea mea.<br />
<br />
Stih 2: Căci către Tine mă voi ruga, Doamne<br />
<br />
<span style="color:red;font-size:22px">Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har.... Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul tuturor... Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.<br />
<br />
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.<br />
<br />
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.<br />
<br />
Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă învaţî îndreptările Tale.<br />
<br />
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.<br />
<br />
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?<br />
<br />
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului, de are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.<br />
<br />
De este Post, se zic aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Luni, marţi şi joi:<br />
<br />
Pe Mărita Maică a lui Dumnezeu, şi mai sfânta decât sfinţii îngeri, fără încetare o lăudăm, cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.<br />
<br />
Miercuri şi Vineri<br />
<br />
Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor creştini, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.<br />
<br />
Sâmbătă<br />
<br />
Ca o pârgă a firii, Ţie, Săditorule făpturii, lumea Îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o pazeste, mult-Milostive.<br />
<br />
Duminica, la Praznice sau la sfinţii cu Doxologie sau Polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.<br />
<br />
<span style="color:red;font-size:22px">Apoi: Doamne miluieşte ( de 40 de ori ), Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul... (caută la Miezonoptică). Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi...</span><br />
<br />
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Doamne miluieşte (de 12 ori). Şi<br />
<br />
Rugăciunea aceasta<br />
<br />
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiata. Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.<br />
<br />
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.<br />
<br />
În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=List%C4%83_de_rug%C4%83ciuni&diff=42537Listă de rugăciuni2016-04-04T14:03:43Z<p>Shubossu: /* Rugăciuni cotidiene */</p>
<hr />
<div>==Rugăciuni cotidiene==<br />
<br />
*''[[Rugăciunea de dimineață]]<br />
*''[[Rugăciunea de seară]]<br />
*''[[Rugăciunea de Luni]]<br />
*''[[Rugăciunea de Marți]]<br />
*''[[Rugăciunea de Miercuri]]<br />
*''[[Rugăciunea de Joi]]<br />
*''[[Rugăciunea de Vineri]]<br />
*''[[Rugăciunea de Sâmbătă]]<br />
*''[[Rugăciunea de Duminică]]<br />
*''[[Troparele de umilință]]<br />
*''[[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl nostru]]<br />
*''[[Crezul|Crezul – Simbolul Credinței]]<br />
*''[[Imnul Sfintei Fecioare (Axionul)]]<br />
*''[[Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare]]<br />
*''[[Canon către Maica Domnului]]<br />
*''[[Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin]]<br />
<br />
==Rânduiala celor șapte laude==<br />
<br />
*''[[Miezonoptica din toate zilele]]<br />
*''[[Rânduiala Miezonopticii din duminici]]<br />
*''[[Utrenia]]<br />
*''[[Ceasul întâi]]<br />
*''[[Mijloceasul întâi]]<br />
*''[[Ceasul al treilea]]<br />
*''[[Mijloceasul al treilea]]<br />
*''[[Ceasul al șaselea]]<br />
*''[[Mijloceasul al șaselea]]<br />
*''[[Obednița]]<br />
*''[[Troparele de peste săptămână]]<br />
*''[[Rânduiala mesei]]<br />
*''[[Rânduiala Panaghiei]]<br />
*''[[Ceasul al nouălea]]<br />
*''[[Mijloceasul al nouălea]]<br />
*''[[Vecernia]]<br />
*''[[Rugăciunea de la masa de seară]]<br />
*''[[Pavecernița|Pavecernița Mare]]<br />
*''[[Pavecernița|Pavecernița Mică]]<br />
<br />
==Troparele liturgice==<br />
<br />
*''[[Binecuvântările Învierii]]<br />
*''[[Binecuvântările morţilor|Binecuvântările morților]]<br />
*''[[Troparele și condacele Triodului]]<br />
*''[[Troparele și condacele Penticostarului]]<br />
*''[[Troparele și condacele Mineiului]]<br />
*''[[Troparele Învierii|Troparele Învierii]]<br />
*''[[Troparele Născătoarei de Dumnezeu]]<br />
*''[[Troparele de peste săptămână]]<br />
<br />
==Rânduiala Sfintei Împărtășanii==<br />
<br />
*''[[Rugăciunile dinaintea Împărtășirii]]<br />
*''[[Rugăciunile după Sfânta Împărtășire]]<br />
<br />
==Rugăciuni la diferite trebuințe==<br />
*''[[Rugăciune la începerea lucrului]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_sfârșitul_lucrului]]''<br />
*''[[Rugăciunea copiilor pentru părinți]]''<br />
*''[[Rugăciunea părinților pentru copii]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_frați_şi_surori]]''<br />
*''[[Rugăciunea_soţilor_unul_pentru_altul]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_părintele_duhovnicesc]]''<br />
*''[[Rugăciunea_înaintea_mesei_de_dimineaţă_şi_prânz]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_masa_de_dimineaţă_şi_prânz]]''<br />
*''[[Rugăciunea_înainte_de_masa_de_seară]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_masa_de_seară]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_elevi_şi_studenţi]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_cei_bolnavi]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_cei_răposaţi]]''<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]<br />
[[Categorie:Liturgică]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=List%C4%83_de_rug%C4%83ciuni&diff=42536Listă de rugăciuni2016-04-04T14:02:35Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>==Rugăciuni cotidiene==<br />
<br />
*''[[Rugăciunea de dimineață]]<br />
*''[[Rugăciunea de seară]]<br />
*''[[Rugăciunea de Luni]]<br />
*''[[Rugăciunea de Marți]]<br />
*''[[Rugăciunea de Miercuri]]<br />
*''[[Rugăciunea de Joi]]<br />
*''[[Rugăciunea de Vineri]]<br />
*''[[Rugăciunea de Sâmbătă]]<br />
*''[[Rugăciunea de Duminică]]<br />
*''[[Troparele de umilință]]<br />
*''[[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl nostru]]<br />
*''[[Crezul|Crezul – Simbolul Credinței]]<br />
*''[[Imnul Sfintei Fecioare (Axionul)]]<br />
*''[[Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare]]<br />
*''[[Canon către Maica Domnului]]<br />
*''[[Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin]]<br />
*''[[Rugăciune la începerea lucrului]]<br />
*''[[Rugăciune de mulțumire după încheierea lucrului]]<br />
<br />
==Rânduiala celor șapte laude==<br />
<br />
*''[[Miezonoptica din toate zilele]]<br />
*''[[Rânduiala Miezonopticii din duminici]]<br />
*''[[Utrenia]]<br />
*''[[Ceasul întâi]]<br />
*''[[Mijloceasul întâi]]<br />
*''[[Ceasul al treilea]]<br />
*''[[Mijloceasul al treilea]]<br />
*''[[Ceasul al șaselea]]<br />
*''[[Mijloceasul al șaselea]]<br />
*''[[Obednița]]<br />
*''[[Troparele de peste săptămână]]<br />
*''[[Rânduiala mesei]]<br />
*''[[Rânduiala Panaghiei]]<br />
*''[[Ceasul al nouălea]]<br />
*''[[Mijloceasul al nouălea]]<br />
*''[[Vecernia]]<br />
*''[[Rugăciunea de la masa de seară]]<br />
*''[[Pavecernița|Pavecernița Mare]]<br />
*''[[Pavecernița|Pavecernița Mică]]<br />
<br />
==Troparele liturgice==<br />
<br />
*''[[Binecuvântările Învierii]]<br />
*''[[Binecuvântările morţilor|Binecuvântările morților]]<br />
*''[[Troparele și condacele Triodului]]<br />
*''[[Troparele și condacele Penticostarului]]<br />
*''[[Troparele și condacele Mineiului]]<br />
*''[[Troparele Învierii|Troparele Învierii]]<br />
*''[[Troparele Născătoarei de Dumnezeu]]<br />
*''[[Troparele de peste săptămână]]<br />
<br />
==Rânduiala Sfintei Împărtășanii==<br />
<br />
*''[[Rugăciunile dinaintea Împărtășirii]]<br />
*''[[Rugăciunile după Sfânta Împărtășire]]<br />
<br />
==Rugăciuni la diferite trebuințe==<br />
*''[[Rugăciune la începerea lucrului]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_sfârșitul_lucrului]]''<br />
*''[[Rugăciunea copiilor pentru părinți]]''<br />
*''[[Rugăciunea părinților pentru copii]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_frați_şi_surori]]''<br />
*''[[Rugăciunea_soţilor_unul_pentru_altul]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_părintele_duhovnicesc]]''<br />
*''[[Rugăciunea_înaintea_mesei_de_dimineaţă_şi_prânz]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_masa_de_dimineaţă_şi_prânz]]''<br />
*''[[Rugăciunea_înainte_de_masa_de_seară]]''<br />
*''[[Rugăciunea_după_masa_de_seară]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_elevi_şi_studenţi]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_cei_bolnavi]]''<br />
*''[[Rugăciunea_pentru_cei_răposaţi]]''<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]<br />
[[Categorie:Liturgică]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunile_dup%C4%83_Sf%C3%A2nta_%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99ire&diff=42535Rugăciunile după Sfânta Împărtășire2016-04-04T13:57:52Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span> Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și t...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''''Sfinte Dumnezeule''''', Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''''Preasfântă Treime''''', miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...<br />
<br />
'''''Tatăl nostru''''', Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Stihuri de îndemn:</span><br />
<br />
După ce vei primi împărtășirea sfântă<br />
A făcătoarelor de viață Daruri,<br />
Laudă adu și mulțumire mare,<br />
Și cu căldură Domnului te roagă:<br />
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!<br />
Slavă Ție, Dumnezeului nostru!<br />
<br />
Apoi următoarele rugăciuni:<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare</span><br />
<br />
Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăși cu Preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre desăvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viață întru nădejdea vieții celei veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare</span><br />
<br />
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor și Făcătorul tuturor, mulțumesc Ție pentru toate bunătățile câte mi-ai dat mie și pentru împărtășirea cu Preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule de oameni, păzește-mă sub acoperământul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dăruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă împărtășesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Că Tu ești Pâinea vieții, Izvorul sfințirii, Dătătorul bunătăților, și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul</span><br />
<br />
Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tuturor păcatelor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oasele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă îndreptează; înțelepțește-mă și mă luminează; arată-mă locaș numai al Duhului Tău și să nu mai fiu sălaș păcatului, ci Ție casă, prin primirea Împărtășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli, și cu aceștia și pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, și pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei</span><br />
<br />
Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtășania aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie. Și la înfricoșătoarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:</span><br />
<br />
Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție, că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaș Preacuratului Trup și Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei înțelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și smerenie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă învrednicește, până la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Preacuratelor Taine, spre tămăduirea sufletului și a trupului. Și-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăință și de mărturisire, ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că binecuvântată și preamărită ești în veci. Amin.<br />
<br />
Apoi:<br />
<br />
'''Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția...'''</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunile_dinaintea_%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99irii&diff=42534Rugăciunile dinaintea Împărtășirii2016-04-04T13:55:11Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...</span><br />
<br />
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de trei ori), apoi Psalmul 50,'''<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Și îndată: Canonul Sfintei Împărtăşiri</span><br />
<br />
Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.<br />
<br />
'''Cântarea 1:'''<br />
<br />
Irmos: Veniți, popoare, să cântăm...<br />
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.<br />
<br />
Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milostive Doamne, și scump Sângele Tău, și tămăduire durerilor celor de multe feluri.<br />
<br />
Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.<br />
<br />
Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.<br />
<br />
'''Cântarea 3:'''<br />
<br />
Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă...<br />
<br />
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curățească necurăția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Darurilor Tale.<br />
<br />
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dumnezeiescul Tău Sânge, și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre îndepărtarea durerilor și a necazurilor.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Doamne, învrednicește-mă să mă împărtășesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sânge, și să slăvesc bunătatea Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, învrednicește-mă acum și pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.<br />
<br />
Doamne, miluiește (de trei ori).<br />
<br />
Sedealna:<br />
<br />
Foc și lumină să-mi fie mie primirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da înșelăciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșelătoare, ci ca desfrânata, căzând înaintea Ta, și ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.<br />
<br />
'''Cântarea 4:'''<br />
<br />
Irmos: Venit-ai din Fecioară...<br />
<br />
Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.<br />
<br />
Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă învrednicește, Stăpâne, să fiu părtaș dumnezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, întru frica Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîntinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.<br />
<br />
'''Cântarea 5:'''<br />
<br />
Irmos: Dătătorule de lumină...<br />
<br />
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu smeritul robul Tău și petrece întru mine, precum ai făgăduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Cuvinte al lui Dumnezeu și Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre luminare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugăciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.<br />
<br />
'''Cântarea 6:'''<br />
<br />
Irmos: Întru adâncul păcatelor...<br />
<br />
Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule, și mă învrednicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoșătoarele Tale Taine.<br />
<br />
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întărirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfântul și scumpul Lui Sânge.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumnezeieștile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale.<br />
<br />
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...<br />
<br />
Condacul:<br />
Podobie: Cele de sus...<br />
<br />
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Preacuratele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălosului, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.<br />
<br />
'''Cântarea 7:'''<br />
<br />
Irmosul: Chipului celui de aur...<br />
<br />
Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepătimire și solire spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii Tale bunătăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.<br />
<br />
Izbăvește-mă de patimi, de vrăjmași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste și cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare și dumnezeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, înspăimântează-te văzând preaslăvitele Taine; lăcrimează suspinând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doamne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, curățește-mă întru totul de întinăciunea trupului și a sufletului.<br />
<br />
'''Cântarea 8:'''<br />
<br />
Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc...<br />
<br />
Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfintelor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaș a fi mă învrednicește, Dumnezeule, Mântuitorul meu.<br />
<br />
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.<br />
<br />
Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, înfricoșătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumnezeiescul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.<br />
<br />
'''Cântarea 9:'''<br />
<br />
Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început...<br />
<br />
Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.<br />
<br />
Cu sufletul și cu trupul să mă sfințesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin împărtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Făcătorule de bine, Mult-milostive.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materia păcatului și mistuind spinii patimilor și luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeu S-a întrupat din sângiuirile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stăpânește toate, luând ființă omenească.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 22<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 23<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 115</span><br />
<br />
Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Său. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Lui, în curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.<br />
<br />
Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:<br />
<br />
Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, făcând-o biserică a Preacuratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să mă apropii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu suflet; ci curățește, Doamne, necurăția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.<br />
<br />
Și acum...,<br />
<br />
Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.<br />
<br />
'''Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:'''<br />
<br />
Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea.</span> După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre îndreptarea ta:<br />
<br />
Trupul Stăpânului vrând să-L primești spre hrană,<br />
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;<br />
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,<br />
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,<br />
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.<br />
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,<br />
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,<br />
Întru acest chip te roagă cu cutremur:<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:</span><br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești împreună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răstignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemulțumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Împărate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine și ascultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, Îndelung-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă curățește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvârșesc sfințenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului meu, primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtășirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești preaslăvit în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele Preasfântului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea smeritului meu suflet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămânând departe prea multă vreme de împărtășirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțelegător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele; înnoiește-mă tot și înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele și sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, îndreptând în pace viața mea și învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugăciunile și mijlocirile Preacuratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale preacuratelor puteri, și pentru ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stricăciune, Care, pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulița, moartea, omoară-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune și risipește duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăință. Cel ce cu preaslăvită înălțarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare și dând răspuns de relele ce am făcut, așa și astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele; vezi că s-au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu, dar mulțimea îndurărilor Tale este neasemănată, și mila bunătății Tale cea fără de răutate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, Preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătății Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate și mă primește pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste măsură Ți-am greșit și cu cuvântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Miluiește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea cerului, din pricina mulțimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închipuirile și meșteșugirile diavolești, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruiește iubirea Ta de oameni mulțimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor și, după îndurările și milele Tale, slăbește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijinește-mă, izbăvește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agonisirile lui cele cumplite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit păcatul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc și Mântuitorul celor ce greșesc și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:</span><br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslăvitele, preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curățire și sfințire și spre dobândirea vieții și împărăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor potrivnici și spre pierderea greșelilor mele celor multe; că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:</span><br />
<br />
Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre luminare și pază, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului; spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre îndreptarea și întărirea vieții, spre înmulțirea faptei celei bune și a desăvârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:</span><br />
<br />
Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălășluiești, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos și Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răutăților mele, știi și bubele mele, și rănile mele le vezi, dar și credința mi-o știi, voința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul și Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu gândul înfricoșat și cu sufletul smerit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și preasfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, suflarea mea, viața mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greșelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vicleșug înșelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea greșelilor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; și lucru străin de gândurile îngerești și omenești vorbești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, și, punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă împărtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mulțumitoare inimă, cu mulțumitoare mădulare ale sufletului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să primesc Sfântul și Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu pocăință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii nesfârșiți. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău, căderile în păcat, smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoare și izbăvitoare a mea, învrednicește-mă, fără de osândă, să mă împărtășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:</span><br />
<br />
Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameșul și ai miluit pe canaaneanca și ai deschis tâlharului ușile raiului, deschide-mi și mie îndurările iubirii Tale de oameni și mă primește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dânsele și-mi luminează simțirile cele sufletești, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.<br />
<br />
Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:<br />
<br />
Iată, mă apropii de sfânta împărtășire.<br />
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;<br />
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,<br />
Ci curățește-mă de toată-ntinarea.<br />
<br />
'''Apoi:'''<br />
<br />
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.<br />
<br />
'''După aceea, stihurile acestea:'''<br />
<br />
Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.<br />
Că foc este și arde pe cei nevrednici.<br />
Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeiește și mă hrănește,<br />
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hrănește minunat mintea.<br />
<br />
'''Apoi aceste tropare:'''<br />
<br />
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, și m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă învrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.<br />
<br />
Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea sufletului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.<br />
<br />
'''După aceea se zice această rugăciune:'''<br />
<br />
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.<br />
<br />
Și iarăși: <span style="color:red;font-weight:bold">Cinei Tale celei de taină...</span> Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunile_dinaintea_%C3%8Emp%C4%83rt%C4%83%C8%99irii&diff=42533Rugăciunile dinaintea Împărtășirii2016-04-04T13:52:36Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span> Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și t...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...</span><br />
<br />
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de trei ori), apoi Psalmul 50,'''<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Și îndată: Canonul Sfintei Împărtăşiri</span><br />
<br />
Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.<br />
<br />
'''Cântarea 1:'''<br />
<br />
Irmos: Veniți, popoare, să cântăm...<br />
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.<br />
<br />
Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milostive Doamne, și scump Sângele Tău, și tămăduire durerilor celor de multe feluri.<br />
<br />
Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.<br />
<br />
Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.<br />
<br />
'''Cântarea 3:'''<br />
<br />
Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă...<br />
<br />
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curățească necurăția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Darurilor Tale.<br />
<br />
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dumnezeiescul Tău Sânge, și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre îndepărtarea durerilor și a necazurilor.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Doamne, învrednicește-mă să mă împărtășesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sânge, și să slăvesc bunătatea Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, învrednicește-mă acum și pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.<br />
<br />
Doamne, miluiește (de trei ori).<br />
<br />
Sedealna:<br />
<br />
Foc și lumină să-mi fie mie primirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da înșelăciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșelătoare, ci ca desfrânata, căzând înaintea Ta, și ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.<br />
<br />
'''Cântarea 4:'''<br />
<br />
Irmos: Venit-ai din Fecioară...<br />
<br />
Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.<br />
<br />
Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă învrednicește, Stăpâne, să fiu părtaș dumnezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, întru frica Ta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîntinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.<br />
<br />
'''Cântarea 5:'''<br />
<br />
Irmos: Dătătorule de lumină...<br />
<br />
Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu smeritul robul Tău și petrece întru mine, precum ai făgăduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Cuvinte al lui Dumnezeu și Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre luminare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugăciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.<br />
<br />
'''Cântarea 6:'''<br />
<br />
Irmos: Întru adâncul păcatelor...<br />
<br />
Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule, și mă învrednicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoșătoarele Tale Taine.<br />
<br />
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întărirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfântul și scumpul Lui Sânge.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumnezeieștile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale.<br />
<br />
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...<br />
<br />
Condacul:<br />
Podobie: Cele de sus...<br />
<br />
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Preacuratele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălosului, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.<br />
<br />
'''Cântarea 7:'''<br />
<br />
Irmosul: Chipului celui de aur...<br />
<br />
Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepătimire și solire spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii Tale bunătăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.<br />
<br />
Izbăvește-mă de patimi, de vrăjmași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste și cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare și dumnezeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, înspăimântează-te văzând preaslăvitele Taine; lăcrimează suspinând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doamne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, curățește-mă întru totul de întinăciunea trupului și a sufletului.<br />
<br />
'''Cântarea 8:'''<br />
<br />
Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc...<br />
<br />
Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfintelor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaș a fi mă învrednicește, Dumnezeule, Mântuitorul meu.<br />
<br />
Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.<br />
<br />
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.<br />
<br />
Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, înfricoșătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumnezeiescul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.<br />
<br />
'''Cântarea 9:'''<br />
<br />
Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început...<br />
<br />
Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.<br />
<br />
Cu sufletul și cu trupul să mă sfințesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin împărtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Făcătorule de bine, Mult-milostive.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materia păcatului și mistuind spinii patimilor și luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.<br />
<br />
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:<br />
<br />
Dumnezeu S-a întrupat din sângiuirile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stăpânește toate, luând ființă omenească.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 22<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 23<br />
Al lui David</span><br />
<br />
Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Psalmul 115</span><br />
<br />
Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Său. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și numele Domnului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Lui, în curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.<br />
<br />
Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:<br />
<br />
Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, făcând-o biserică a Preacuratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.<br />
<br />
Slavă...,<br />
<br />
Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să mă apropii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu suflet; ci curățește, Doamne, necurăția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.<br />
<br />
Și acum...,<br />
<br />
Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.<br />
<br />
'''Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:'''<br />
<br />
Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea.</span> După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre îndreptarea ta:<br />
<br />
Trupul Stăpânului vrând să-L primești spre hrană,<br />
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;<br />
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,<br />
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,<br />
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.<br />
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,<br />
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,<br />
Întru acest chip te roagă cu cutremur:<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:</span><br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești împreună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răstignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemulțumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Împărate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine și ascultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, Îndelung-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă curățește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvârșesc sfințenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului meu, primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtășirea Preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bine primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești preaslăvit în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:</span><br />
<br />
Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele Preasfântului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea smeritului meu suflet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămânând departe prea multă vreme de împărtășirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțelegător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele; înnoiește-mă tot și înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele și sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, îndreptând în pace viața mea și învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugăciunile și mijlocirile Preacuratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale preacuratelor puteri, și pentru ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stricăciune, Care, pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață făcătoare și mântuitoare: crucea, piroanele, sulița, moartea, omoară-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune și risipește duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăință. Cel ce cu preaslăvită înălțarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui, învrednicește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, binevoiește să Te întâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecătorul și Făcătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:</span><br />
<br />
Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare și dând răspuns de relele ce am făcut, așa și astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele; vezi că s-au înmulțit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu, dar mulțimea îndurărilor Tale este neasemănată, și mila bunătății Tale cea fără de răutate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, Preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătății Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate și mă primește pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste măsură Ți-am greșit și cu cuvântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Miluiește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea cerului, din pricina mulțimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închipuirile și meșteșugirile diavolești, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruiește iubirea Ta de oameni mulțimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor și, după îndurările și milele Tale, slăbește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijinește-mă, izbăvește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agonisirile lui cele cumplite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit păcatul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc și Mântuitorul celor ce greșesc și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:<br />
<br />
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslăvitele, preacuratele și de viață făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curățire și sfințire și spre dobândirea vieții și împărăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor potrivnici și spre pierderea greșelilor mele celor multe; că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:<br />
<br />
Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre luminare și pază, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului; spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre îndreptarea și întărirea vieții, spre înmulțirea faptei celei bune și a desăvârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.<br />
<br />
Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:<br />
<br />
Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălășluiești, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos și Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răutăților mele, știi și bubele mele, și rănile mele le vezi, dar și credința mi-o știi, voința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul și Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu gândul înfricoșat și cu sufletul smerit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și preasfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, suflarea mea, viața mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greșelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vicleșug înșelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea greșelilor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; și lucru străin de gândurile îngerești și omenești vorbești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, și, punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă împărtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mulțumitoare inimă, cu mulțumitoare mădulare ale sufletului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:<br />
<br />
Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să primesc Sfântul și Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:<br />
<br />
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu pocăință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii nesfârșiți. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:<br />
<br />
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbește, lasă, milostivește-Te și-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău, căderile în păcat, smintelile și greșelile mele, toate câte am păcătuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoare și izbăvitoare a mea, învrednicește-mă, fără de osândă, să mă împărtășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor mele celor rele și a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene și întunecate. Că a Ta este împărăția și puterea, slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:<br />
<br />
Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameșul și ai miluit pe canaaneanca și ai deschis tâlharului ușile raiului, deschide-mi și mie îndurările iubirii Tale de oameni și mă primește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dânsele și-mi luminează simțirile cele sufletești, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:<br />
<br />
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.<br />
<br />
Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:<br />
<br />
Iată, mă apropii de sfânta împărtășire.<br />
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;<br />
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,<br />
Ci curățește-mă de toată-ntinarea.<br />
<br />
Apoi:<br />
<br />
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.<br />
<br />
După aceea, stihurile acestea:<br />
<br />
Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.<br />
Că foc este și arde pe cei nevrednici.<br />
Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeiește și mă hrănește,<br />
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hrănește minunat mintea.<br />
<br />
Apoi aceste tropare:<br />
<br />
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, și m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă învrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.<br />
<br />
Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea sufletului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.<br />
<br />
După aceea se zice această rugăciune:<br />
<br />
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.<br />
<br />
Și iarăși: Cinei Tale celei de taină... Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_de_diminea%C8%9B%C4%83&diff=42532Rugăciunea de dimineață2016-04-04T13:37:10Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
'''Împărate ceresc''', Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Preasfântă Treime''', miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
'''Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...'''<br />
<br />
'''Tatăl nostru''', Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Apoi troparele acestea:'''<br />
<br />
Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima și buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Și acum...<br />
<br />
Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
'''Doamne, miluiește (de 12 ori)''', apoi rugăciunea aceasta:<br />
<br />
Din somn sculându-mă, mulțumescu-ți Ție, Preasfântă Treime, că pentru multa bunătate Ta și pentru îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de oameni, după obicei; și, întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec și să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura, ca să mă învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecilor vecilor. Amin<br />
<br />
'''Altă rugăciune:'''<br />
<br />
Slavă Ție, Împărate, Dumnezeule atotputernice, Care, cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască și de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul, a mă scula din somn și a dobândi intrare în casa Ta. Primește, Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri, și binevoiește ca, din inimă curată și cu duh de umilință, să Ți se aducă Ție laudă din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminată făclia sufletului meu, și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul cel slăvit în Tatăl și în Duhul Sfânt. Amin<br />
<br />
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hrisos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei inchinăciuni)!<br />
<br />
'''Apoi îndată Psalmul 50:'''<br />
<br />
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnzeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.<br />
<br />
'''Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăvește-mă deci de cel viclean și să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a doua, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ție, Mântuitorule, și, înaintea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluiește, Cel ce Te-ai răstignit de voie, și pe mine, cel ce zac în lene; grăbind, mă scoală și mă mântuiește, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni; iar după somnul nopții, să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, și mă mântuiește.<br />
<br />
'''Rugăciunea a treia, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ție, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea și în tot lucrul. Izbăvește-mă de toate lucrurile lumești cele rele și de sporirea diavolească izbăvește-mă și mă du întru împărăția Ta cea veșnică. Că Tu ești Făcătorul meu și Purtătorul de grijă și Dătătorul a tot binele și întru Tine este toată nădejdea mea și Ție slavă înalț, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a patra, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, Cel ce cu multa Ta bunătate și cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopții acesteia fără ispită de toată răutatea pizmașului, Tu Însuți, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învrednicește-mă cu adevărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă luminată, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a cincea:'''<br />
<br />
Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Care primești de la puterile Tale cele cerești cântarea Sfintei Treimi, primește și de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi și ne dăruiește ca, în toți anii vieții noastre și în tot ceasul, Ție slavă să-Ți înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șasea:'''<br />
<br />
Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul puterilor și al tuturor trupurilor, Care între cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel ce ispitești inimile și rărunchii și tainele oamenilor le știi cu adevărat; Lumină fără de început și pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuți, Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele întinate, în acest ceas al nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor Tale. Iartă-ne greșelile ce am greșit înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, din știință și din neștiință. Curățește-ne pe noi de toate întinăciunile trupești și sufletești, făcându-ne pe noi casă cinstitului și Sfântului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă, cu inimă veghetoare și curată, să trecem toată noaptea acestei vieți, așteptând luminata și sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe toți și să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu fim aflați zăcând și dormitând, ci priveghind și sculați în lucrarea poruncilor Lui și să fim gata a intra în bucuria și cămara slavei Lui celei dumnezeiești, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și nespusa dulceață a celor ce văd pururea frumusețea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu ești lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești toate, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șaptea:'''<br />
<br />
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte și Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari și cu anevoie de urmat, slăvite și preaminunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputințelor noastre și spre repaos de ostenelile trupului, mulțumindu-Ți că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci, după obicei, Te-ai arătat iubitor de oameni și ne-ai ridicat pe noi pentru a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătății Tale celei neasemănate: luminează ochii gândului nostru și ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei și deschide gura noastră și o umple de laudele Tale, ca să putem în liniște a cânta, a striga și a ne mărturisi pururea Ție, Dumnezeului Celui slăvit în toate și de toți: Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur, după numărul ceasurilor nopții și ale zilei.'''<br />
<br />
''Pentru ceasurile nopții:''<br />
<br />
Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăvește-mă de chinurile cele veșnice. Doamne, de am greșit, fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu fapta, iartă-mă. Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvia și de nesimțirea cea împietrită. Doamne, izbăvește-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greșit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, văzând neputința sufletului meu, miluiește-mă. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun. Doamne, Dumnezeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropește inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului și al pământului, pomenește-mă pe mine, păcătosul, rușinatul și nevrednicul robul Tău, întru împărăția Ta. Amin.<br />
<br />
''Pentru ceasurile zilei:''<br />
<br />
Doamne, primește-mă întru pocăință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe. Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea. Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli și de patimile trupești și de toate celelalte lucruri necuviincioase. Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat ești în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a noua, către sfântul înger, păzitor al vieții noastre:'''<br />
<br />
Îngerule sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neascultarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având mai ales voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici ființele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa de rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul, și-mi fii mie ajutător și sprijinitor asupra vrăjmașului meu cel rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a zecea, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri-aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Altă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperirea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; ci îl dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor fără de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Apoi:'''<br />
<br />
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.<br />
<br />
Slavă... Și acum..., Doamne miluește (de 3 ori). Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_de_diminea%C8%9B%C4%83&diff=42531Rugăciunea de dimineață2016-04-04T13:36:29Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
<span style="color:red;font-weight:bold">Împărate ceresc'''</span>, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Preasfântă Treime''', miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
'''Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...'''<br />
<br />
'''Tatăl nostru''', Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Apoi troparele acestea:'''<br />
<br />
Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima și buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Și acum...<br />
<br />
Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
'''Doamne, miluiește (de 12 ori)''', apoi rugăciunea aceasta:<br />
<br />
Din somn sculându-mă, mulțumescu-ți Ție, Preasfântă Treime, că pentru multa bunătate Ta și pentru îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de oameni, după obicei; și, întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec și să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura, ca să mă învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecilor vecilor. Amin<br />
<br />
'''Altă rugăciune:'''<br />
<br />
Slavă Ție, Împărate, Dumnezeule atotputernice, Care, cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască și de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul, a mă scula din somn și a dobândi intrare în casa Ta. Primește, Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri, și binevoiește ca, din inimă curată și cu duh de umilință, să Ți se aducă Ție laudă din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminată făclia sufletului meu, și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul cel slăvit în Tatăl și în Duhul Sfânt. Amin<br />
<br />
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hrisos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei inchinăciuni)!<br />
<br />
'''Apoi îndată Psalmul 50:'''<br />
<br />
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnzeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.<br />
<br />
'''Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăvește-mă deci de cel viclean și să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a doua, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ție, Mântuitorule, și, înaintea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluiește, Cel ce Te-ai răstignit de voie, și pe mine, cel ce zac în lene; grăbind, mă scoală și mă mântuiește, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni; iar după somnul nopții, să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, și mă mântuiește.<br />
<br />
'''Rugăciunea a treia, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ție, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea și în tot lucrul. Izbăvește-mă de toate lucrurile lumești cele rele și de sporirea diavolească izbăvește-mă și mă du întru împărăția Ta cea veșnică. Că Tu ești Făcătorul meu și Purtătorul de grijă și Dătătorul a tot binele și întru Tine este toată nădejdea mea și Ție slavă înalț, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a patra, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, Cel ce cu multa Ta bunătate și cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopții acesteia fără ispită de toată răutatea pizmașului, Tu Însuți, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învrednicește-mă cu adevărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă luminată, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a cincea:'''<br />
<br />
Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Care primești de la puterile Tale cele cerești cântarea Sfintei Treimi, primește și de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi și ne dăruiește ca, în toți anii vieții noastre și în tot ceasul, Ție slavă să-Ți înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șasea:'''<br />
<br />
Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul puterilor și al tuturor trupurilor, Care între cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel ce ispitești inimile și rărunchii și tainele oamenilor le știi cu adevărat; Lumină fără de început și pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuți, Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele întinate, în acest ceas al nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor Tale. Iartă-ne greșelile ce am greșit înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, din știință și din neștiință. Curățește-ne pe noi de toate întinăciunile trupești și sufletești, făcându-ne pe noi casă cinstitului și Sfântului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă, cu inimă veghetoare și curată, să trecem toată noaptea acestei vieți, așteptând luminata și sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe toți și să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu fim aflați zăcând și dormitând, ci priveghind și sculați în lucrarea poruncilor Lui și să fim gata a intra în bucuria și cămara slavei Lui celei dumnezeiești, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și nespusa dulceață a celor ce văd pururea frumusețea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu ești lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești toate, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șaptea:'''<br />
<br />
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte și Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari și cu anevoie de urmat, slăvite și preaminunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputințelor noastre și spre repaos de ostenelile trupului, mulțumindu-Ți că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci, după obicei, Te-ai arătat iubitor de oameni și ne-ai ridicat pe noi pentru a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătății Tale celei neasemănate: luminează ochii gândului nostru și ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei și deschide gura noastră și o umple de laudele Tale, ca să putem în liniște a cânta, a striga și a ne mărturisi pururea Ție, Dumnezeului Celui slăvit în toate și de toți: Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur, după numărul ceasurilor nopții și ale zilei.'''<br />
<br />
''Pentru ceasurile nopții:''<br />
<br />
Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăvește-mă de chinurile cele veșnice. Doamne, de am greșit, fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu fapta, iartă-mă. Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvia și de nesimțirea cea împietrită. Doamne, izbăvește-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greșit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, văzând neputința sufletului meu, miluiește-mă. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun. Doamne, Dumnezeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropește inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului și al pământului, pomenește-mă pe mine, păcătosul, rușinatul și nevrednicul robul Tău, întru împărăția Ta. Amin.<br />
<br />
''Pentru ceasurile zilei:''<br />
<br />
Doamne, primește-mă întru pocăință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe. Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea. Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli și de patimile trupești și de toate celelalte lucruri necuviincioase. Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat ești în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a noua, către sfântul înger, păzitor al vieții noastre:'''<br />
<br />
Îngerule sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neascultarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având mai ales voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici ființele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa de rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul, și-mi fii mie ajutător și sprijinitor asupra vrăjmașului meu cel rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a zecea, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri-aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Altă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperirea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; ci îl dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor fără de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Apoi:'''<br />
<br />
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.<br />
<br />
Slavă... Și acum..., Doamne miluește (de 3 ori). Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_de_diminea%C8%9B%C4%83&diff=42530Rugăciunea de dimineață2016-04-04T13:35:58Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-weight:bold">AAA</span>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</span><br />
<br />
'''Împărate ceresc''', Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.<br />
<br />
'''Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).'''<br />
<br />
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Preasfântă Treime''', miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.<br />
<br />
'''Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...'''<br />
<br />
'''Tatăl nostru''', Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
'''Apoi troparele acestea:'''<br />
<br />
Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Slavă...<br />
<br />
Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima și buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
Și acum...<br />
<br />
Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.<br />
<br />
'''Doamne, miluiește (de 12 ori)''', apoi rugăciunea aceasta:<br />
<br />
Din somn sculându-mă, mulțumescu-ți Ție, Preasfântă Treime, că pentru multa bunătate Ta și pentru îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de oameni, după obicei; și, întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec și să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura, ca să mă învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecilor vecilor. Amin<br />
<br />
'''Altă rugăciune:'''<br />
<br />
Slavă Ție, Împărate, Dumnezeule atotputernice, Care, cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască și de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul, a mă scula din somn și a dobândi intrare în casa Ta. Primește, Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri, și binevoiește ca, din inimă curată și cu duh de umilință, să Ți se aducă Ție laudă din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminată făclia sufletului meu, și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul cel slăvit în Tatăl și în Duhul Sfânt. Amin<br />
<br />
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!<br />
<br />
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hrisos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei inchinăciuni)!<br />
<br />
'''Apoi îndată Psalmul 50:'''<br />
<br />
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnzeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.<br />
<br />
'''Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăvește-mă deci de cel viclean și să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a doua, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ție, Mântuitorule, și, înaintea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moartea păcatelor, ci mă miluiește, Cel ce Te-ai răstignit de voie, și pe mine, cel ce zac în lene; grăbind, mă scoală și mă mântuiește, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni; iar după somnul nopții, să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne, și mă mântuiește.<br />
<br />
'''Rugăciunea a treia, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Sculându-mă din somn, către Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ție, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea și în tot lucrul. Izbăvește-mă de toate lucrurile lumești cele rele și de sporirea diavolească izbăvește-mă și mă du întru împărăția Ta cea veșnică. Că Tu ești Făcătorul meu și Purtătorul de grijă și Dătătorul a tot binele și întru Tine este toată nădejdea mea și Ție slavă înalț, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a patra, a Sfântului Macarie cel Mare:'''<br />
<br />
Doamne, Cel ce cu multa Ta bunătate și cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopții acesteia fără ispită de toată răutatea pizmașului, Tu Însuți, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învrednicește-mă cu adevărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă luminată, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a cincea:'''<br />
<br />
Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Care primești de la puterile Tale cele cerești cântarea Sfintei Treimi, primește și de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi și ne dăruiește ca, în toți anii vieții noastre și în tot ceasul, Ție slavă să-Ți înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șasea:'''<br />
<br />
Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul puterilor și al tuturor trupurilor, Care între cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel ce ispitești inimile și rărunchii și tainele oamenilor le știi cu adevărat; Lumină fără de început și pururea fiitoare, în care nu este mutare sau umbră de schimbare; Însuți, Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele întinate, în acest ceas al nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor Tale. Iartă-ne greșelile ce am greșit înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, din știință și din neștiință. Curățește-ne pe noi de toate întinăciunile trupești și sufletești, făcându-ne pe noi casă cinstitului și Sfântului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă, cu inimă veghetoare și curată, să trecem toată noaptea acestei vieți, așteptând luminata și sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe toți și să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu fim aflați zăcând și dormitând, ci priveghind și sculați în lucrarea poruncilor Lui și să fim gata a intra în bucuria și cămara slavei Lui celei dumnezeiești, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și nespusa dulceață a celor ce văd pururea frumusețea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu ești lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești toate, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a șaptea:'''<br />
<br />
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte și Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari și cu anevoie de urmat, slăvite și preaminunate, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputințelor noastre și spre repaos de ostenelile trupului, mulțumindu-Ți că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci, după obicei, Te-ai arătat iubitor de oameni și ne-ai ridicat pe noi pentru a slăvi stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătății Tale celei neasemănate: luminează ochii gândului nostru și ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei și deschide gura noastră și o umple de laudele Tale, ca să putem în liniște a cânta, a striga și a ne mărturisi pururea Ție, Dumnezeului Celui slăvit în toate și de toți: Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur, după numărul ceasurilor nopții și ale zilei.'''<br />
<br />
''Pentru ceasurile nopții:''<br />
<br />
Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăvește-mă de chinurile cele veșnice. Doamne, de am greșit, fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu fapta, iartă-mă. Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvia și de nesimțirea cea împietrită. Doamne, izbăvește-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greșit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, văzând neputința sufletului meu, miluiește-mă. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun. Doamne, Dumnezeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropește inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului și al pământului, pomenește-mă pe mine, păcătosul, rușinatul și nevrednicul robul Tău, întru împărăția Ta. Amin.<br />
<br />
''Pentru ceasurile zilei:''<br />
<br />
Doamne, primește-mă întru pocăință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe. Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea. Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli și de patimile trupești și de toate celelalte lucruri necuviincioase. Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat ești în veci. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a noua, către sfântul înger, păzitor al vieții noastre:'''<br />
<br />
Îngerule sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neascultarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având mai ales voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici ființele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa de rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul, și-mi fii mie ajutător și sprijinitor asupra vrăjmașului meu cel rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciunea a zecea, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri-aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Altă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:'''<br />
<br />
Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperirea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; ci îl dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor fără de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Apoi:'''<br />
<br />
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.<br />
<br />
Slavă... Și acum..., Doamne miluește (de 3 ori). Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin<br />
<br />
{{Rugăciuni}}<br />
<br />
[[Categorie:Rugăciuni]]</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=42529Utilizator:Shubossu2016-04-04T13:35:08Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div>Creștin-ortodox, psalt și citeț la Parohia Ioan Evanghelistul din Berceni.<br />
Studii dogmatice și teologale aprofundate.<br />
<br />
În ale lumii de aici: Art Director în publicitate, licențiat și omologat în comunicare/relații publice, atestat engleză și operare multiplă de software profesional.<br />
<br />
Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]<br />
<br />
==Traduceri==<br />
*traducere din engleză pagina referitoare la doctrina [[Imaculata_Concepţie|Imaculatei Concepții]]<br />
<br />
==Contribuții==<br />
*contribuție mărturii evanghelice, ale sfinților părinți și ale părinților despre [[Semnul_crucii|semnul crucii]] și cuvinte de învățătură despre închinarea creștinilor astfel<br />
*actualizare casetă și paginile rugăciunilor pentru diverse trebuințe [[Format:Rugăciuni]], actualizare cu textul integral și corect al pravilei [[Rugăciunea_de_dimineață|rugăciunilor de dimineață]], crearea și actualizarea paginii [[Rugăciunea_de_seară|rugăciunilor de seară]] SURSA: Carte de rugăciuni, text diortosit de ieromonahul Petru Pruteanu, 2014<br />
*contribuție cu tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la rugăciunea [[Tatăl_nostru_-_Rugăciunea_domnească#T.C3.A2lcuire|Tatăl Nostru]], prima traducere a rugăciunii domnești în limba română, precum și versiunea sa în limba latină<br />
*contribuție lista de [[Spovedania#Lista_de_p.C4.83cate|păcatelor tipologice specifice]] și alte păcate împotriva celor 10 porunci după îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa<br />
*adunare și editare citate despre Maica Domnului, precum și cu actualizarea galeriei de icoane din pagina [[Maica_Domnului]]<br />
*interpretare etimologică adecvată pentru Iisus Hristos, Maria, Decalog, Soteriologie<br />
*actualizare imagistică a paginii părintelui [[Arsenie_Papacioc]]<br />
*populare cu imagini și acatist pentru pagina părintelui [[Porfirie_Kavsokalivitul]]<br />
*adăugarea tâlcuirilor Sfântului Grigorie Palama la fiecare dintre poruncile [[Decalog|Decalogului]]<br />
<br />
{{Căsuţe de utilizator început}}<br />
{{Utilizator ro}}<br />
{{Utilizator en-4}}<br />
<div style="float:left;clear:both;">{{User BOR}}</div></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=42528Utilizator:Shubossu2016-04-04T13:34:29Z<p>Shubossu: /* Contribuții */</p>
<hr />
<div>Creștin-ortodox, psalt și citeț la Parohia Ioan Evanghelistul din Berceni.<br />
Studii dogmatice și teologale aprofundate.<br />
<br />
În ale lumii de aici: Art Director în publicitate, licențiat și omologat în comunicare/relații publice, atestat engleză și operare multiplă de software profesional.<br />
<br />
Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]<br />
<br />
==Traduceri==<br />
*traducere din engleză pagina referitoare la doctrina [[Imaculata_Concepţie|Imaculatei Concepții]]<br />
<br />
==Contribuții==<br />
*contribuție mărturii evanghelice, ale sfinților părinți și ale părinților despre [[Semnul_crucii|semnul crucii]] și cuvinte de învățătură despre închinarea creștinilor astfel<br />
*actualizare casetă și paginile rugăciunilor pentru diverse trebuințe [[Format:Rugăciuni]], actualizare cu textul integral și corect al pravilei [[Rugăciunea_de_dimineață|rugăciunilor de dimineață]]. SURSA: Carte de rugăciuni, text diortosit de ieromonahul Petru Pruteanu, 2014<br />
*crearea și actualizarea paginii [[Rugăciunea_de_seară|rugăciunilor de seară]]<br />
*contribuție cu tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la rugăciunea [[Tatăl_nostru_-_Rugăciunea_domnească#T.C3.A2lcuire|Tatăl Nostru]], prima traducere a rugăciunii domnești în limba română, precum și versiunea sa în limba latină<br />
*contribuție lista de [[Spovedania#Lista_de_p.C4.83cate|păcatelor tipologice specifice]] și alte păcate împotriva celor 10 porunci după îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa<br />
*adunare și editare citate despre Maica Domnului, precum și cu actualizarea galeriei de icoane din pagina [[Maica_Domnului]]<br />
*interpretare etimologică adecvată pentru Iisus Hristos, Maria, Decalog, Soteriologie<br />
*actualizare imagistică a paginii părintelui [[Arsenie_Papacioc]]<br />
*populare cu imagini și acatist pentru pagina părintelui [[Porfirie_Kavsokalivitul]]<br />
*adăugarea tâlcuirilor Sfântului Grigorie Palama la fiecare dintre poruncile [[Decalog|Decalogului]]<br />
<br />
{{Căsuţe de utilizator început}}<br />
{{Utilizator ro}}<br />
{{Utilizator en-4}}<br />
<div style="float:left;clear:both;">{{User BOR}}</div></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Utilizator:Shubossu&diff=42527Utilizator:Shubossu2016-04-04T13:33:17Z<p>Shubossu: /* Contribuții */</p>
<hr />
<div>Creștin-ortodox, psalt și citeț la Parohia Ioan Evanghelistul din Berceni.<br />
Studii dogmatice și teologale aprofundate.<br />
<br />
În ale lumii de aici: Art Director în publicitate, licențiat și omologat în comunicare/relații publice, atestat engleză și operare multiplă de software profesional.<br />
<br />
Mă puteți contacta la profilul de Facebook [https://www.facebook.com/dumitru.r.george]<br />
<br />
==Traduceri==<br />
*traducere din engleză pagina referitoare la doctrina [[Imaculata_Concepţie|Imaculatei Concepții]]<br />
<br />
==Contribuții==<br />
*contribuție mărturii evanghelice, ale sfinților părinți și ale părinților despre [[Semnul_crucii|semnul crucii]] și cuvinte de învățătură despre închinarea creștinilor astfel<br />
*actualizare casetă și paginile rugăciunilor pentru diverse trebuințe [[Format:Rugăciuni]]<br />
*actualizare cu textul integral și corect al pravilei [[Rugăciunea_de_dimineață|rugăciunilor de dimineață]]<br />
*crearea și actualizarea paginii [[Rugăciunea_de_seară|rugăciunilor de seară]]<br />
*contribuție cu tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la rugăciunea [[Tatăl_nostru_-_Rugăciunea_domnească#T.C3.A2lcuire|Tatăl Nostru]], prima traducere a rugăciunii domnești în limba română, precum și versiunea sa în limba latină<br />
*contribuție lista de [[Spovedania#Lista_de_p.C4.83cate|păcatelor tipologice specifice]] și alte păcate împotriva celor 10 porunci după îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa<br />
*adunare și editare citate despre Maica Domnului, precum și cu actualizarea galeriei de icoane din pagina [[Maica_Domnului]]<br />
*interpretare etimologică adecvată pentru Iisus Hristos, Maria, Decalog, Soteriologie<br />
*actualizare imagistică a paginii părintelui [[Arsenie_Papacioc]]<br />
*populare cu imagini și acatist pentru pagina părintelui [[Porfirie_Kavsokalivitul]]<br />
*adăugarea tâlcuirilor Sfântului Grigorie Palama la fiecare dintre poruncile [[Decalog|Decalogului]]<br />
<br />
{{Căsuţe de utilizator început}}<br />
{{Utilizator ro}}<br />
{{Utilizator en-4}}<br />
<div style="float:left;clear:both;">{{User BOR}}</div></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_cei_r%C4%83posa%C8%9Bi&diff=42526Rugăciunea pentru cei răposați2016-04-04T13:32:01Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-size:22px">P</span>omeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">P</span>omeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri (N) și pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi le iartă lor toate greşelile pe care le-au săvârşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul. Aşază-i pe ei, Doamne, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte- le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna celor adormiţi, Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_cei_bolnavi&diff=42525Rugăciunea pentru cei bolnavi2016-04-04T13:30:39Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-size:22px">S</span>tăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cel ce pedepseşti, dar nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe ce...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">S</span>tăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cel ce pedepseşti, dar nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe cei căzuţi, Cel ce vindeci bolile trupeşti ale oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru: întru milostivirea Ta, cercetează pe robii Tăi (N) şi le iartă lor orice au greşit cu voie sau fără de voie; trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare, atinge-Te de trup, potoleşte-le fierbinţeala, uşurează-le suferinţele şi izgoneşte toată boala. Fii tămăduitor robilor Tăi, ridică-i pe dânşii din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte-i pe ei sănătoşi şi întregi Bisericii Tale ca să fie bineplăcuţi Ţie şi să facă voia Ta. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Format:Rug%C4%83ciuni&diff=42524Format:Rugăciuni2016-04-04T13:22:40Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><br clear=all><br />
{| style="margin:0 auto" align="center" class="toccolours"<br />
|align="center" width="100%"|<font size=3>'''[[Rugăciuni]]'''</font><br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni cotidiene'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"| [[Rugăciunea de dimineață]] | [[Rugăciunea de seară]] | [[Rugăciunea de Luni]] | [[Rugăciunea de Marți]] | [[Rugăciunea de Miercuri]] | [[Rugăciunea de Joi]] | [[Rugăciunea de Vineri]] | [[Rugăciunea de Sâmbătă]] | [[Rugăciunea de Duminică]] | [[Troparele de umilință]] | [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească]] | [[Crezul|Crezul – Simbolul Credinței]] | [[Imnul Sfintei Fecioare (Axionul)]] | [[Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare]] | [[Canon către Maica Domnului]] | [[Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschinul]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala celor șapte laude'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Miezonoptica din toate zilele]] | [[Rânduiala Miezonopticii din duminici]] | [[Utrenia]] | [[Ceasul întâi]] | [[Ceasul al treilea]] | [[Mijloceasul al treilea]] | [[Ceasul al șaselea]] | [[Mijloceasul al șaselea]] | [[Obednița]] | [[Troparele de peste săptămână]] | [[Rânduiala mesei]] | [[Rânduiala Panaghiei]] | [[Ceasul al nouălea]] | [[Mijloceasul al nouălea]] | [[Vecernia]] | [[Rugăciunea de la masa de seara]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mare]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mică]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Troparele liturgice'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Binecuvântările Învierii]] | [[Binecuvântările morţilor|Binecuvântările morților]] | [[Troparele și condacele Triodului]] | [[Troparele și condacele Penticostarului]] | [[Troparele și condacele Mineiului]] | [[Troparele Învierii]] | [[Troparele Născătoarei de Dumnezeu]] | [[Troparele de peste săptămână]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala Sfintei Împărtășanii'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciunile dinaintea Împărtășirii]] | [[Rugăciunile după Sfânta Împărtășire]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni la diferite trebuințe'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciune la începerea lucrului]] | [[Rugăciunea după sfârșitul lucrului]] | [[Rugăciunea copiilor pentru părinți]] | [[Rugăciunea părinților pentru copii]] | [[Rugăciunea pentru frați şi surori]] | [[Rugăciunea soţilor unul pentru altul]] | [[Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc]] | [[Rugăciunea înaintea mesei de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea după masa de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea înainte de masa de seară]] | [[Rugăciunea după masa de seară]] | [[Rugăciunea pentru elevi şi studenţi]] | [[Rugăciunea pentru cei bolnavi]] | [[Rugăciunea pentru cei răposaţi]]<br />
|-<br />
|<br />
|}<br />
<noinclude>[[Categorie:Formate pentru serii|Rugăciuni]]</noinclude></div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rug%C4%83ciunea_pentru_elevi_%C8%99i_studen%C8%9Bi&diff=42523Rugăciunea pentru elevi și studenți2016-04-04T13:21:53Z<p>Shubossu: Pagină nouă: <span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te- ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli prin har...</p>
<hr />
<div><span style="color:red;font-size:22px">D</span>oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te- ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli prin harul Preasfântului Duh, Care S-a coborât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, Însuţi, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite acelaşi Duh Sfânt peste mine, robul Tău, luminează mintea mea şi sădeşte în urechile mele Sfânta Scriptură cea insuflată de Tine, precum şi toată învăţătura cea bună şi folositoare. Trimite în mintea şi inima mea duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Tale, duhul cel bun care povăţuieşte pe calea cea dreaptă spre înţelegerea şi lucrarea a toată fapta cea bună, spre slava sfântului Tău nume, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale înţelepţilor Tăi Apostoli şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.</div>Shubossuhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Format:Rug%C4%83ciuni&diff=42522Format:Rugăciuni2016-04-04T13:21:07Z<p>Shubossu: </p>
<hr />
<div><br clear=all><br />
{| style="margin:0 auto" align="center" class="toccolours"<br />
|align="center" width="100%"|<font size=3>'''[[Rugăciuni]]'''</font><br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni cotidiene'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"| [[Rugăciunea de dimineață]] | [[Rugăciunea de seară]] | [[Rugăciunea de Luni]] | [[Rugăciunea de Marți]] | [[Rugăciunea de Miercuri]] | [[Rugăciunea de Joi]] | [[Rugăciunea de Vineri]] | [[Rugăciunea de Sâmbătă]] | [[Rugăciunea de Duminică]] | [[Troparele de umilință]] | [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească]] | [[Crezul|Crezul – Simbolul Credinței]] | [[Imnul Sfintei Fecioare (Axionul)]] | [[Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare]] | [[Canon către Maica Domnului]] | [[Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschinul]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala celor șapte laude'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Miezonoptica din toate zilele]] | [[Rânduiala Miezonopticii din duminici]] | [[Utrenia]] | [[Ceasul întâi]] | [[Ceasul al treilea]] | [[Mijloceasul al treilea]] | [[Ceasul al șaselea]] | [[Mijloceasul al șaselea]] | [[Obednița]] | [[Troparele de peste săptămână]] | [[Rânduiala mesei]] | [[Rânduiala Panaghiei]] | [[Ceasul al nouălea]] | [[Mijloceasul al nouălea]] | [[Vecernia]] | [[Rugăciunea de la masa de seara]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mare]] | [[Pavecernița|Pavecernița Mică]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Troparele liturgice'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Binecuvântările Învierii]] | [[Binecuvântările morţilor|Binecuvântările morților]] | [[Troparele și condacele Triodului]] | [[Troparele și condacele Penticostarului]] | [[Troparele și condacele Mineiului]] | [[Troparele Învierii]] | [[Troparele Născătoarei de Dumnezeu]] | [[Troparele de peste săptămână]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rânduiala Sfintei Împărtășanii'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciunile dinaintea Împărtășirii]] | [[Rugăciunile după Sfânta Împărtășire]]<br />
|-<br />
|<br />
|-<br />
<br />
|-<br />
| style="font-size: 95%; text-align:center; background:#ccf"| '''Rugăciuni la diferite trebuințe'''<br />
|-<br />
| style="font-size: 90%; text-align:center;"|[[Rugăciune la începerea lucrului]] | [[Rugăciunea după sfârșitul lucrului]] | [[Rugăciunea copiilor pentru părinți]] | [[Rugăciunea părinților pentru copii]] | [[Rugăciunea pentru frați şi surori]] | [[Rugăciunea soţilor unul pentru altul]] | [[Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc]] | [[Rugăciunea înaintea mesei de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea după masa de dimineaţă şi prânz]] | [[Rugăciunea înainte de masa de seară]] | [[Rugăciunea după masa de seară]] | [[Rugăciunea pentru elevi şi studenţi]] | [[Rugăciunea pentru cei răposaţi]]<br />
|-<br />
|<br />
|}<br />
<noinclude>[[Categorie:Formate pentru serii|Rugăciuni]]</noinclude></div>Shubossu