https://ro.orthodoxwiki.org/api.php?action=feedcontributions&user=GabrielH&feedformat=atomOrthodoxWiki - Contribuții utilizator [ro]2024-03-29T05:56:43ZContribuții utilizatorMediaWiki 1.30.0https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=T%C3%A2rnosire&diff=9481Târnosire2008-05-08T07:35:45Z<p>GabrielH: /* External links */</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei biserici ca şi locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special: sfinţirea [[chivot]]ului ([[Exod]] 40) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[III Regi|1 Regi]] 8; [[II Paralipomena|2 Cronici]] 5-7).<br />
<br />
==Background==<br />
Once a building has been consecrated as a church it may not be used again for a secular purpose. Before construction of a new building as a church, the local [[diocese|diocesan]] [[bishop]] must bless the endeavor. Before construction begins, the bishop lays a foundation stone that may or may not contain [[relics]] of a [[saint]]. After construction of the new church has been completed the building can be consecrated.<br />
<br />
The consecration is usually performed by the diocesan bishop, but if he is unable to perform the consecration he may ask another bishop, [[archimandrite]], or possibly a senior [[priest]] to perform the service on his behalf. <br />
<br />
While the consecration encompasses the whole church, the ceremony centers around the holy [[altar]] and holy [[altar table]] in particular. As salvation for an Orthodox Christian is union with Christ, called ''Life in Christ'', the center of this ''Life in Christ'' is the holy altar, the consecration of a church is, in effect, the [[baptism]] and [[chrismation]] of the church. <br />
<br />
==Preparations==<br />
In preparation for the consecration, the altar table is cleared, leaving it uncovered with nothing on it. The consecration begins with the celebration of an [[All-Night Vigil]] on the eve of the consecration service. At this time all the materials needed for the Consecration service are assembled. <br />
<br />
==Consecration==<br />
On the day of the consecration, the service begins with blessing of a quantity of waters by an appointed priest. [[Matins]] (Orthros), a morning service, may be held using a covered table before the Royal Doors set with a candle, [[paten|diskos]], [[asterisk]], and a cover for the diskos where, upon his arrival, the bishop places the holy relics.<br />
<br />
===Processions===<br />
The service begins with reading of [[Psalm]] 143, followed by reciting of petitions and prayers. The people and singers, led by the bishop, who carrying the covered diskos on which the holy relics have been placed, and priests, make a procession around the church three times, reminiscent of the three processions around the font at baptism. Each time the procession reaches the front of the church, the bishop places the diskos with the holy relics on a table placed there earlier and reads from the Holy Scriptures.<br />
<br />
After the third procession is completed, the bishop chants a dialogue from Psalm 24 as he enters the church; this represents Christ the King entering and taking over the building by defeating the power of the devil. After the dialogue is completed the bishop, holding the diskos on which are the holy relics, makes the [[sign of the cross]] and enters the church.<br />
<br />
===Sealing of the holy relics===<br />
In the early days of Christianity when the Church was heavily persecuted, the Christians met in underground burial places where they celebrated the Eucharist on the graves of [[martyr]]ed saints. After the Church was recognized this custom was continued by placing relics in the altar table during the consecration of the church. This is a reminder that the Church was built on the blood of the martyrs and their faith in the Lord. <br />
<br />
After the bishop has entered the church, he continues into the altar. In the altar he places the diskos on the altar table. There he removes the relics and places them in a small box. The bishop then pours holy [[chrism]] over the relics, symbolizing the union between our Lord and his martyrs. With prayers and the reading of Psalm 145, the bishop then places the box with the relics in a cavity in the altar table where it is sealed in with a wax/mastic that contains fragrant spices as were used by [[Joseph of Arimathea]] and [[Nicodemus the Righteous|Nicodemus]] to [[anoint]] our Lord's body before his burial. In this, the holy altar represents Christ's tomb.<br />
<br />
===Washing and anointing the altar table===<br />
After placing the relics in the altar table (disposition), the bishop proceeds to the washing and anointing of the altar table. For this purpose the bishop is vested in a special white linen garment over his vestments called a [[sratchitza]] or savanon. The baptism of the altar table begins with the prayer of consecration by the bishop, followed by petitions by the [[diaconate|deacon]]. The bishop then is given a basin of water and, with a blessing and prayer, pours the water over the table three times and washes it while Psalm 84 is read. Symbolizing baptism, the table is cleaned by washing and made holy by the [[grace]] of the [[Holy Spirit]].<br />
<br />
After the table is dried, the bishop sprinkles rosewater on it and continues reading Psalm 51. The assisting priests then dry the table with the [[antimins]]. Having anointed the table with chrism, once in the center and on each side, the bishop proceeds to spread the chrism over all the table while reciting a section of Psalm 133. The excess chrism is wiped off by the priests with the antimins, and [[icon]]s of the four [[Evangelist]]s are fastened, one at each corner, to the altar table.<br />
<br />
===Vesting the altar table===<br />
While Psalm 132 is read, a white linen cloth, representing the Lord's burial shroud, is laid over the altar table. The cloth, called the ''[[katasarkion]]'', is tied on the table with a cord that represents the cord with which our Lord's hands were tied when he stood before the high priests. The katasarkion is permanently installed, to remain as long as the church stands. After washing his hands, the bishop now covers the altar table with a more ornate cover that symbolizes the glory of God and places the other holy articles, including the antimins, [[Gospel Book]], the [[artophorion]], and candle sticks, on the altar table, as the reader reads Psalm 93. <br />
<br />
===Anointing the church and conclusion===<br />
After the altar has been consecrated, sanctified, and adorned, the entire church is censed while Psalm 26 is read. Then, the bishop anoints with holy chrism the four walls of the church and holy icons, making the sign of the cross on each with the chrism. The bishop then offers prayers for the altar, church, and faithful and places a lighted vigil light on the altar table. As the consecration service comes to an end, the bishop removes the sratchitza he is wearing and may offer it to be cut up into small pieces that are given to each person in church. Concluding prayers are then offered and the consecration service is dismissed before the first [[Divine Liturgy]] is celebrated in the newly consecrated church.<br />
<br />
==Source==<br />
*''The Rite of Consecration of a Church'', St Mark Orthodox Church, Bethesda, Maryland, June 13, 1982.<br />
<br />
==External links==<br />
*[http://www.goarch.org/en/Chapel/liturgical_texts/consecrate_church.asp The Service of Consecration] ([[GOARCH]])<br />
*[[w:Consecration|''Consecration'' at Wikipedia]]<br />
*[http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=ad99296937f29f80cfef Filmare video a târnosirii Bisericii Ortodoxe din Teregova] (vedeţi toate părţile)<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
<br />
[[en:Consecration of a church]]</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=OrthodoxWiki:Cutia_cu_nisip&diff=9471OrthodoxWiki:Cutia cu nisip2008-05-07T07:49:49Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>{{Cutia cu nisip}}<br />
<!--<br />
---------<br />
IMPORTANT<br />
---------<br />
Vă reamintim: conţinutul acestei pagini este şters din timp în timp:<br />
sunteţi liber(ă) să editaţi în orice fel, dar nu trimiteţi texte valoroase aici, fiindcă se vor pierde!<br />
Vă rugăm editaţi NUMAI sub această linie! --><br />
[[Categorie:Ajutor]]<br />
[[en:OrthodoxWiki:Sandbox]]<br />
[[fr:OrthodoxWiki:Bac à sable]]<br />
----<br />
<br />
<br />
ăîâşţ ĂÎÂŞŢ</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Euharistie&diff=9470Euharistie2008-05-07T06:37:48Z<p>GabrielH: /* Euharistia ca Jertfă */</p>
<hr />
<div>[[Image:Covered Vessels 2.jpg|right|thumb|200px|[[Sfintele Vase]] acoperite]] Cuvântul '''Euharistie''' provine din expresia care în limba greacă înseamnă ''a aduce mulțumire''. Euharistia este cunoscută și sub numele de '''Sfintele Daruri''', '''Dumnezeieştile Taine'''<ref>În limba greacă veche sintagma τα αγια μυστιρια, în traducere literală "Sfintele Taine", este adesea folosită pentru a desemna "Sfintele Daruri", Împărtăşania; dar utilizarea ei în alte limbi este evitată, pentru a nu se face confuzie cu celelalte Sfinte Taine.</ref>, '''Împărtășania''' sau '''Trupul și Sângele Domnului [[Iisus Hristos]]'''. [[Biserica Ortodoxă]] învață că Dumnezeu este cu adevărat prezent (iar nu doar ca [[semn]], ca [[simbol]]) în Sfintele Daruri, după [[sfinţire]]a lor <ref>Darurile de pâine şi vin care sunt aduse de credincioşi pentru slujirea Sfintei Liturghii se numesc "cinstitele daruri" până la momentul prefacerii, iar după [[epicleză]] se numesc "Sfintele Daruri".</ref>. Așa învață și [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolicii]] și unii dintre [[protestantism|protestanți]]. <br />
<br />
{{spiritualitate}}<br />
<br />
== Aspecte generale ==<br />
Euharistia în [[Biserica Ortodoxă]] se află în centrul vieții creștine, deoarece Biserica este în primul rând o comunitate euharistică. Euharistia este desăvârșirea tuturor celorlalte [[Sfintele Taine|Taine]] ale Bisericii și este izvorul și ținta tuturor învățăturilor și instituțiilor Bisericii<br />
<br />
Majoritatea teologilor care au scris despre Cina cea de Taină nu cred că ar fi fost vorba de cina obișnuită de Paștile evreiești, poziție coerentă cu povestirea păstrată în Evanghelia după Ioan. Există o minoritate care consideră totuși că aceasta fusese o cină de Paști (''seder''), bazăndu-se pe Evangheliile sinoptice. Însă, după cum afirmă Enrico Mazza, părerea minorității "rămâne o interpretare teologică. Realitatea istorică este că Cina cea de Taină nu a fost o celebrare a Paștilor evreiești, și prin urmare că liturghia acesteia nu a fost cea a Paștilor evreiești." <ref>''The Celebration of the Eucharist: The Origin of the Rite and the Development of Its Interpretation'' [Collegeville, MN: Liturgical Press, 1999] pp. 25-26</ref>.<br />
<br />
==Pentru iertarea păcatelor și spre viața de veci==<br />
<br />
Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, toți rostesc rugăciunile de mai jos. Aceste rugăciuni reprezintă angajamentul personal, al fiecăruia față de Hristos, făgăduința lor că vor crede în El și în Sfintele Taine ale Bisericii Lui:<br />
<br />
:''Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu''. (vezi [http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/78/I%20Timotei I Timotei 1, 15])<br />
<br />
:''Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.'' <br />
<br />
:Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.<br />
<br />
:''Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]; ci ca [[Dismas|tâlharul]], mărturisindu-mă, strig Ţie: "pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta".''<br />
<br />
:''Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.''<br />
<br />
Credincioșii primesc Sfânta Împărtășanie dintr-o linguriță. Ei primesc atât pâinea sfințită (NIKA), cât și vinul sfințit. Împărtășirea credincioșilor se face întotdeauna din Darurile aduse și sfințite la Sfânta Liturghie respectivă. Toți credincioșii pregătiți, membri ai Bisericii prin [[Sfintele Taine]] ale [[Botez]]ului și [[Mirungere|Mirungerii]], inclusiv pruncii și copiii mici se pot împărtăși.<br />
<br />
==Euharistia ca Jertfă==<br />
<br />
Biserica Ortodoxă mărturisește că Euharistia este aducerea unei jertfe (sacrificiu). După cum auzim în Liturghie, '''"Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate"'''<br />
#În Euharistie, jertfa adusă este Hristos Însuși, și Însuși Hristos este Cel care aduce Jertfa: este atât preot cât și jertfă.<br />
#'''Ție îti aducem'''. Euharistia este Jertfă adusă lui [[Dumnezeu]] Cel în [[Sfânta Treime]] - nu doar [[Dumnezeu Tatăl|Tatălui]], ci și [[Duhul Sfânt|Sfântului Duh]] și lui [[Iisus Hristos|Hristos]] Însuși. Deci ce este Jertfa euharistică? Cui Îi este oferită? La ambele întrebări, răspunsul este: Hristos.<br />
#'''[Ție Îți] aducem... pentru toate''': conform teologiei ortodoxe, Euharistia este o jertfă de împăcare, adusă atât în numele celor vii, cât și al celor adormiți.<br />
<br />
Biserica învață că Jertfa nu este doar un semn, un simbol, ci un adevărat [[sacrificiu]]. Nu pâinea este jertfită, ci Însuși Trupul lui Hristos. Iar Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit o singură dată, pentru totdeauna. Astfel, Jertfa euharistică nu este jertfirea sângeroasă a Mielului, ci jertfă nesângeroasă, unde pâinea se preschimbă în Mielul de jertfă.<br />
<br />
Momentele jertfei lui Hristos - [[Întruparea Domnului|Întruparea]], Cina cea de Taină, [[Răstignirea Domnului|Răstignirea]], [[Învierea Domnului|Învierea]] și [[Înălţarea Domnului]] sunt actualizate în Euharistie, nu sunt repetate.<br />
<br />
==Prezență reală, simbolică sau mistică?==<br />
Euharistia este atât simbolică, cât și mistică. De asemenea, în Biserica Ortodoxă Euharistia este considerată a fi adevăratul Trup și Sânge al Mântutorului Hristos, tocmai pentru că pâinea și vinul sunt taine și simboluri ale adevăratei și deplinei prezențe a lui Dumnezeu și ale manifestării Lui față de noi în Hristos.<br />
<br />
Înaintea Tainei Sfintei Împărtășanii, ortodocșii refuză orice analiză și explicație în termeni pur raționali și logici. Căci Euharistia, ca și Hristos însuși, este o taină a Împărăției Cerurilor care, după cum ne-a spus Domnul Iisus, "nu este din lumea aceasta". Euharistia, întrucât aparține Împărăției lui Dumnezeu, nu este în nici un fel ținută de regulile logicii pământești a umanității marcate de păcat.<br />
<br />
Iată ce ne spune în legătură cu aceasta Sfântul [[Ioan Damaschin]]: "Dacă te întrebi cum se petrec acestea, destul îți este ție să afli că e prin Sfântul Duh... nu știm nimic mai mult decât aceasta, că este adevărat, lucrător și atotputernic cuvântul lui Dumnezeu, dar că lucrează într-un chip de nepătruns [pentru mintea omenească]".<br />
<br />
==Împărtăşania pentru bolnavi==<br />
În [[Săptămâna Patimilor#Joia Mare|Joia Mare]], dar la nevoie şi în alte zile, preotul sfinţeşte un al doilea [[agneţ]], pe care apoi îl taie, uscă şi păstrează ca Împărtăşanie pentru bolnavi. De obicei Împărtăşania pentru bolnavi se păstrează în [[chivot]], pe [[sfânta masă]] a [[altar]]ului, fără ca totuşi să existe vreo regulă strictă relativă la locul păstrării ei. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă nu cunoaşte devoţiunea sau adorarea "sfântului sacrament" precum în Biserica Romano-Catolică. Sfânta Împărtăşanie nu face obiectul unui cult separat în Biserica Ortodoxă, care vede în această practică o exagerare a Bisericii catolicii în reacţie la refuzul protestantismului de a recunoaşte prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie.<br />
<br />
Împărtăşania zisă "pentru bolnavi" este exclusiv păstrată pentru cei care nu pot veni la Sfânta Liturghie pentru motive reale şi binecuvântate, cum ar fi: boală, infirmitate, închisoare. Toţi ceilalţi credincioşi se împărtăşesc în cadrul Sfintei Liturghii din Darurile care sunt aduse, pregătite, sfinţite şi date cu această ocazie.<br />
<br />
{{Liturghia}}<br />
<br />
==Liturghii euharistice==<br />
<br />
În Biserica Ortodoxă, cele mai răspândite [[Sfânta Liturghie|Liturghii euharistice]] sunt: <br />
<br />
===Liturghia Sf. Iacov===<br />
<br />
Liturghia Sfântului Iacov se slujește numai în anumite locuri, în general de [[praznic]]ul Sfântului [[Apostolul Iacov, "fratele Domnului"|Apostol Iacov]], cel cunoscut ca "fratele Domnului" ([[23 octombrie]]), primul [[episcop]] al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]. Este cea mai veche și cea mai lungă Liturghie. Este semnificativ diferită de celelalte Liturghii din Biserică, în special prin faptul că se slujește pe o Sfântă Masă din afara [[Altar]]ului, cu fața la comunitatea credincioșilor. <br />
<br />
Conform rânduielilor, slujirea acestei Liturghii se face de către un [[episcop]] și doisprezece [[preot|preoți]]. Dacă nu este de față un episcop, pot sluji Liturghia treisprezece preoți. Credincioșii se [[Euharistie|împărtășesc]] ca și preoții, primind Sfântul Trup în gură și bând apoi din Sfântul [[Potir]]. <br />
<br />
===Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare===<br />
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Vasile cel Mare]] se slujește în Duminicile din [[Postul Mare]], în [[Săptămâna Patimilor#Joia Mare|Joia Mare]], în ajunul [[Învierea Domnului|Sfintelor Paști]], al [[Crăciun]]ului și la prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare ([[1 ianuarie]]). Sfântul Vasile a scurtat și a unificat toate variațiile în liturghiile care se dezvoltaseră din timpul Sfântului Iacov și până la acceptarea creștinismului de către Imperiul Roman.<br />
<br />
===Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur===<br />
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] este liturghia care se slujește cel mai des în Biserica Ortodoxă, cea care este celebrată în fiecare duminică și în orice zi se săvârșește Sfânta Liturghie euharistică (cu excepția celor în care se slujește Liturghia Sfântului Vasile sau Liturghia Darurilor Înainte Sfințite).<br />
<br />
===Liturghia Darurilor înainte sfințite===<br />
: ''Articol principal: [[Liturghia Darurilor Înainte Sfinţite]]''<br />
<br />
Liturghia Darurilor înainte sfințite este o slujbă de [[Vecernie|seară]] în timpul căreia credincioșii se împărtășesc cu Daruri sfințite în altă zi. Liturghia Darurilor Înainte Sfințite se slujește miercurea și vinerea din timpul [[Postul Mare|Postului Paștilor]] (și în anumite zile de sărbătoare, atunci când acestea cad într-o zi din săptămână din Postul Mare). Această slujbă îi este atribuită Sfântului [[Grigorie cel Mare]], episcop al [[Biserica Romei|Romei]] din secolul al VI-lea.<br />
<br />
==Alte Sfinte Liturghii==<br />
<br />
În afară de cele amintite mai sus, mai există unele Sfinte Liturghii care sunt folosite mai des în unele Biserici Ortodoxe, mai rar sau deloc în cadrul altora.<br />
<br />
===Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Marcu===<br />
<br />
Această slujbă este liturghia originară, tradițională a [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]], cea folosită de marii [[ierarh]]i ai lui Hristos [[Atanasie cel Mare|Atanasie]], [[Chiril al Alexandriei |Chiril]], Macarie, Dionisie și alții. Textele manuscrise păstrate ale acestei Liturghii datează din secolul al IV-lea, dar s-au păstrat și fragmente mai vechi. Deși rânduiala slujbei s-a dezvoltat de-a lungul mai multor secole, nu avem nici o îndoială că autorul Liturghiei a fost într-adevăr Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]]. Cea mai recentă versiune a textului, datând din anul 1585 (în perioada Patriarhului grec al Alexandriei [[Meletie (Pigas) al Alexandriei|Meletie Pigas]]) a fost aprobată și publicată de Sfântul [[Nectarie din Eghina]]. Această liturghie se slujește o dată pe an în Bisericile de limbă greacă și rusă.<br />
<br />
===Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Tihon===<br />
: ''Articol principal: [[Liturghia Sf. Tihon al Moscovei]]''<br />
<br />
Este folosită de ortodocșii de rit occidental din [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Biserica Antiohiei]] și ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor). <br />
<br />
===Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Apostol Petru===<br />
<br />
Această liturghie, cunoscută si ca Liturghia Sarum este folosită de ortodocșii de rit occidental din [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Biserica Antiohiei]] și ROCOR.<br />
<br />
==Sursa==<br />
<br />
*[[:en:Eucharist]]<br />
<br />
==Articole înrudite==<br />
*[[Proscomidia]]<br />
*[[Pregătirea pentru Împărtăşanie]]<br />
<br />
==Lucrări pe temă==<br />
<br />
În limba engleză:<br />
* Laverdiere, Eugene. ''The Eucharist in the New Testament and in the Early Church''. (ISBN 0814661521)<br />
* [[John (Zizioulas) of Pergamon|Zizioulas, John D.]] ''Eucharist, Bishop, Church: The Unity of the Church in the Divine Eucharist and the Bishop During the First Three Centuries''. (ISBN 1885652518)<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.bringyou.to/apologetics/num31.htm Orthodoxy and Transubstantiation]<br />
*[http://goarch.org/en/ourfaith/articles/article7077.asp The Holy Eucharist] de Pr. Thomas Fitzgerald, de pe siteul [[Greek Orthodox Archdiocese of America]]<br />
*[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=53 The Orthodox Faith] Pr. Thomas Hopko, Decan ''Emeritus'' al Seminarului "Sf. Vladimir", Crestwood, NY. <br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
[[Categorie:Articole de calitate]]<br />
[[Categorie:Sfinte Taine]]<br />
<br />
[[en:Eucharist]]</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodox%C4%83_a_Estoniei_(Patriarhia_Ecumenic%C4%83)&diff=9469Biserica Ortodoxă a Estoniei (Patriarhia Ecumenică)2008-05-06T15:04:44Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>[[Image:Tallinn.jpg|right|350px|thumb|Biserici în Tallinn, capitala Estoniei]]<br />
<br />
{{biserică|<br />
name=Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană|<br />
founder=&mdash;|<br />
independence=1917 |<br />
recognition=1923, 1996 de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] |<br />
primate=[[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|Mitropolitul Stephanos]]|<br />
hq=Tallinn, Estonia|<br />
territory=Republica Estonia|<br />
possessions=&mdash;|<br />
language=estoniană|<br />
music=[[Cântarea bizantină]], [[Cântarea estoniană]] |<br />
calendar=[[Calendarul Iulian îndreptat|Iulian îndreptat]]|<br />
population=20.000 [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33]|<br />
website=[http://www.eoc.ee/ Biserica Estoniei]<br />
}}<br />
<br />
<br />
'''Biserica Ortodoxă a Estoniei''' sau '''Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană ''' ('''Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik''') este o Biserică ortodoxă [[autonomie|autonomă]] al cărei [[întâistătător]] este confirmat de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]]. În prezent, întâistătătorul acestei Biserici este este Înalt Prea Sfințitul [[Stephanos (Charalambides) din Tallinn|Stephanos]], [[Mitropolit]] al Tallinnului şi a toată Estonia (ales în 1999).<br />
<br />
Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu [[Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei)|Biserica cu acelaşi nume]] care este un [[exarhat]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]].<br />
<br />
==Istoric==<br />
Misionari ortodocşi au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima menţiune a unei comunităţi ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreaţă numită Tarbatu. În 1030, prinţul kievean Jaroslav cel Înţelept a cucerit Tarbatu şi şi-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic [[Gheorghe]], Purtătorul de Biruinţă. Creştinii ortodocşi au fost ulterior expulzaţi din oraş de germani în 1472, care l-au omorât pe [[preot]]ul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioşi ortodocşi (pomenirea acestor [[mucenic]]i se face în data de [[8 ianuarie]]).<br />
<br />
Se ştiu puţine despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, când mulţi [[Vechii Credincioşi|credincioşi vechi]] au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusă]] de Patriarhul [[Nikon al Moscovei]].<br />
<br />
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Ţarist Rus, fiind cucerită de Ţarul [[Petru cel Mare]]. Un mare număr de estonieni, în special ţărani, s-au convertit la ortodoxie în speranţa obţinerii de pământ. S-au construi numeroase biserici ortodoxe. În 1850 a fost înfiinţată Eparhia de Riga (în Lituania) de către Biserica Rusiei şi mulţi credincioşi estonieni au fost incluşi în aceasta. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea s-a produs un val de rusificare, acceptat de ierarhia rusă dar nu şi de [[cler]]ul estonian local. Catedrala Sfântul[[Alexandru Nevski]] din Tallinn şi Mănăstirea [[Stavropighie|stavropighială]] a Adormirii Pühtitsa (Kuremäe) din estul Estoniei au fost construite în această perioadă.<br />
<br />
În 1917 a fost [[Hirotonie|hirotonit]] primul estonian, [[Platon (Paul Kulbusch de Riga|Platon (Paul Kulbusch)]], ca [[Episcop]] de Riga şi [[Vicar]] de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolşevicii i-au omorât pe episcopul Platon şi pe [[diacon]]ul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost [[canonizare|canonizat]] de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] şi de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]], cu ziua de pomenire [[14 ianuarie]].<br />
<br />
După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul [[Tihon al Rusiei|Tihon]] a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. [[Arhiepiscop]]ul Aleksander Paulus a fost ales şi hirotonit ca întâistătător al Bisericii estoniene. În 1923, arhiepiscopul Aleksander s-a îndreptat către Patriarhia Ecumenică pentru a primi recunoaşterea canonică. În acelaşi an, Biserica sa a intrat în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice, beneficiind de o [[autonomie]] extinsă din partea acesteia.<br />
<br />
Înainte de 1941, o cincime din totalul populaţiei estoniene (care fusese în cea mai mare parte luterană începând de la ocupaţia Estoniei de către Suedia în sec. al XVI-lea) era creştină ortodoxă, sub autoritatea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Existau 158 de [[parohie|parohii]] şi 183 de [[cler]]ici în Biserica estoniană. Exista şi o catedră de teologie ortodoxă la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tartu. În Petseri se găsea o [[mănăstire]], două [[schit]]uri în Narva şi Kuremäe, o egumenie în Tallinn şi un [[seminar]] în Petseri. Străvechea mănăstire din Petseri (Pechory, care aparţinea Estoniei şi care aparţine acum Rusiei) a fost ferită de distrugerile în masă de biserici care au avut loc în Rusia Sovietică).<br />
<br />
În 1940, Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, al cărei guvern a început un program general de dizolvare a oricărei independenţe ecleziastice de pe teritoriul său. Totuși, autonomia Bisericii Estoniei a fost reactivată temporar din 1942 până în 1944, sub jurisdicție constantinopolitană. În 1945, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a dizolvat ceea ce mai rămăsese din [[Sinod]]ul Bisericii estoniene şi a înfiinţat o nouă organizaţie, Sinodul Diocezan. Credincioşii ortodocşi din Estonia ocupată au fost astfel regrupați într-o simplă eparhie sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse.<br />
<br />
Chiar înainte de a doua ocupaţie sovietică din 1944 şi dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici şi aproximativ 8000 de credincioşi ortodocşi. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia şi-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenţei Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, Mitropolitul Aleksander şi-a transformat comunitatea în [[exarhat]]al Patriarhiei Ecumenice. Majoritatea episcopilor şi clericilor care au rămas în țară au fost deportaţi în Siberia. În 1958 a fost ales un nou Sinod în exil, iar Biserica Estoniei s-a reorganizat în Suedia.<br />
<br />
[[Image:AlexeyII.jpg|right|thumb|125px|Patriarhul [[Alexei II (Ridiger) al Rusiei|Alexei II al Rusiei]]]]<br />
[[Image:Ecum. Patriarch Bartholomew.jpg|thumb|125px|left|Patriarhul Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I al Constantinopolului]]]].<br />
După destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut divergenţe în sânul comunităţii ortodoxe din Estonia între cei care doreau să rămână sub autoritatea Bisericii Ruse şi cei care doreau să se reîntoarcă sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, generând dispute, de multe ori cu tentă etnică, deoarece mulţi ruşi emigraseră în Estonia în timpul ocupaţiei sovietice. Negocieri îndelungate între cele două patriarhii nu au dat nici un rezultat.<br />
<br />
În 1993, sinodul Bisericii Ortodoxe Estoniene în Exil a fost recunoscut oficial ca succesor legal al Bisericii autonome Ortodoxe a Estoniei şi în data de [[20 februarie]] 1996, Patriarhul Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]] a reînnoit [[tomos]]ul acordat Bisericii Estoniene în 1923, restaurând coordonarea canonică sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenică. Această acţiune a adus imediat proteste din partea Patriarhului [[Alexei II (Ridiger) al Rusiei|Alexei II]] al Patriarhiei Moscovei, care privea Biserica estoniană ca parte a teritoriului său, iar Patriarhul Moscovei a scos temporar numele Patriarhului Ecumenic din [[diptic]]e.<br />
<br />
[[Image:Stefanos of Tallinn.jpg|125px|right|thumb|[[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|IPS Stephanos de Talinn]]]]<br />
S-a ajuns la o înţelegere conform căreia comunităţile locale puteau alege ce jurisdicţie să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populaţie, a rămas divizată, cu majoritatea credincioşilor (cei mai mulţi etnici ruşi) sub ascultarea Moscovei. Conform unui raport guvernamental din noiembrie 2003, cam 20.000 de credincioşi (majoritatea etnici estonieni) din 60 de parohii fac parte din Biserica autonomă, iar 150.000 de credincioşi din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală din Pukhitsa au rămas subordonaţi canonic Bisericii Ruse.<br />
<br />
În 1999, Biserica Estoniei a primit un ierarh rezident (mai înainte se găsea sub autoritatea Arhiepiscopului [[Biserica Ortodoxă a Finlandei|Finlandei]] care slujea ca ''[[locum tenens]]'' al Bisericii Estoniei), Mitropolitul [[Stephanos (Charalambides) de Tallinn|Stephanos]], fost [[episcop vicar]] al Mitropoliei Franţei din Patriarhia Ecumenică.<br />
<br />
{{biserici}}<br />
<br />
==Surse==<br />
<br />
*[[:en:Church of Estonia]]<br />
**''Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', pp. 183-4<br />
**[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=33 Biserica Apostolică Ortodoxă a Estoniei] - articol de Ronald Roberson, preot şi profesor romano-catolic.<br />
<br />
<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[[ocomm:Alexander_Nevsky_Cathedral%2C_Tallinn]] ([http://commons.orthodoxwiki.org/Category:Alexander_Nevsky_Cathedral%2C_Tallinn])<br />
<br />
*[http://www.eoc.ee/ Biserica Ortodoxă a Estoniei – Site oficial]<br />
*[http://www.orthodoxa.org/ Estonia Ortodoxă]<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Jurisdicţii|Estonia]]<br />
<br />
[[en:Church of Estonia]]</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=T%C3%A2rnosire&diff=9444Târnosire2008-05-05T12:40:45Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici.</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=T%C3%A2rnosire&diff=9443Târnosire2008-05-05T12:39:56Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>'''Târnosire'''<br />
<br />
Ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici.</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=T%C3%A2rnosire&diff=9442Târnosire2008-05-05T12:39:38Z<p>GabrielH: Pagină nouă: ''Târnosire'' Ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici.</p>
<hr />
<div>''Târnosire''<br />
<br />
Ritual de inaugurare, de sfinţire a unei biserici.</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Format:5_mai&diff=9441Format:5 mai2008-05-05T12:38:32Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>Sf. Mare Muceniţă Irina<br><br />
Sf. [[mucenic]]i Neofit, Gaie şi Gaian <br><br />
Pomenirea [[târnosire|târnosirii]] Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Miride&diff=9431Miride2008-05-04T12:27:43Z<p>GabrielH: </p>
<hr />
<div>{{Îmbunătăţire}}<br />
'''Miridele''' sunt particele marunte de paine, scoase de catre preot din celelalte prescuri folosite la Proscomidie si asezate pe disc, alaturi de Sfantul Agnet, in cinstea sfintilor si pentru pomenirea capeteniei bisericesti (arhiereul locului), a carmuirii tarii, a ctitorilor si a credinciosilor vii si morti ale caror nume sunt scrise pe pomelnicele aduse de crestini.</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Miride&diff=9430Miride2008-05-04T12:26:40Z<p>GabrielH: Pagină nouă: '''Miridele''' sunt particele marunte de paine, scoase de catre preot din celelalte prescuri folosite la Proscomidie si asezate pe disc, alaturi de Sfantul Agnet, in cinstea sfintilor...</p>
<hr />
<div>'''Miridele''' sunt particele marunte de paine, scoase de catre preot din celelalte prescuri folosite la Proscomidie si asezate pe disc, alaturi de Sfantul Agnet, in cinstea sfintilor si pentru pomenirea capeteniei bisericesti (arhiereul locului), a carmuirii tarii, a ctitorilor si a credinciosilor vii si morti ale caror nume sunt scrise pe pomelnicele aduse de crestini.</div>GabrielHhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=De_ce_aprindem_candela&diff=9429De ce aprindem candela2008-05-04T12:09:20Z<p>GabrielH: Adaugat link-uri catre bibliaortodoxa.ro + mica modificare greseala tipar.</p>
<hr />
<div>'''De ce aprindem candela?''' se întreabă uneori creştinii. Sfântul Nicolae Velimirovici oferă o sistematizare a motivelor pentru care facem acest lucru, pe care o redăm mai jos.<br />
<br />
<br />
<br />
==Răspunsuri întocmite de Sfântul [[Nicolae (Velimirovici)|Nicolae Velimirovici]]==<br />
<br />
'''Prima''' – deoarece credinţa noastră este lumină. [[Iisus Hristos|Hristos]] spune "Eu sunt lumina lumii " ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=8#12 Ioan 8,12]). Lumina candelei ne reaminteşte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.<br />
<br />
'''A doua''' – pentru a ne reaminti de caracterul strălucitor al [[Sfânt|sfinţilor]] în faţa [[icoană|icoanelor]] cărora aprindem candelele, pentru că sfinţii sunt numiţi "fiii luminii" ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=12#26 Ioan 12:26], [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=16#8 Luca 16,8]).<br />
<br />
'''A treia''' – pentru că este o întoarcere a noastră de la faptele noastre întunecate, de la gândurile noastre şi dorinţele diavoleşti şi pentru a ne întoarce pe calea Evangheliei; şi pentru ca noi să fim mai insistenţi în împlinirea poruncilor Mântuitorului: "Şi lumina ta să lumineze în faţa oamenilor, ca ei să vadă faptele tale bune" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 5,16).<br />
<br />
'''A patra''' – pentru ca lumina candelei să fie micul nostru sacrificiu în faţa lui Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Însuşi pe deplin ca jertfă pentru noi, şi ca un mic semn al marilor noastre mulţumiri şi al dragostei pentru El, de la Care cerem prin rugăciune viaţă, sănătate, mântuire şi tot ceea ce numai iubirea cerească fără margini poate acorda.<br />
<br />
'''A cincea''' – pentru ca frica să cuprindă puterile [[diavol|diavoleşti]] care uneori ne asalteză chiar la vremea rugăciunii şi ne depărtează gândurile de la Cel care ne-a creat. Puterile demonice iubesc întunericul şi tremură la cea mai mică lumină, în special la cele care sunt ale lui Dumnezeu şi la cele care Îi sunt bineplăcute lui Dumnezeu.<br />
<br />
'''A şasea''' – pentru ca această lumină să ne trezească din egoism. Aşa cum uleiul şi fitilul ard în candelă, după voia noastră, să ne lăsăm sufletele să ardă cu flacăra iubirii în toate suferinţele noastre, întotdeauna supuşi voii lui Dumnezeu.<br />
<br />
'''A şaptea''' – pentru ca să ne înveţe că fără mâna noastră candela nu poate să fie aprinsă, şi la fel, inima noastră, candela sufletului nostru, nu poate fi aprinsă fără focul sfânt al [[Sfântul Duh|Duhului]] lui Dumnezeu, chiar dacă inima este plină de toate [[virtuţi]]le. Toate aceste virtuţi ale noastre, [sunt doar] combustibilul material, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu.<br />
<br />
'''A opta''' – pentru ca să ne reamintească faptul că înaintea la orice, Creatorul lumii a făcut lumina, şi după aceea pe toate celelate în ordine: "Şi Dumnezeu a Zis, să fie lumină; şi a fost lumină" ([[Cartea Facerii]] 1,3). Şi la fel trebuie să fie şi cu viaţa noastră spirituală, adică înainte de orice, lumina adevărului lui Hristos trebuie să lumineze în interiorul nostru. De la această lumină a lui Hristos fiecare faptă bună răsare şi se dezvoltă în noi.<br />
<br />
Fie ca Lumina Mântuitorului să strălucească şi în voi!<br />
<br />
==A se vedea şi==<br />
*[[Candela]]<br />
*[[Casa creştinului]]<br />
<br />
==Sursa==<br />
* [[:en:Why are Vigil Lamps lit before Icons?|OrthodoxWiki:Why are vigil lamps lit before icons?]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*"[http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti-ortodoxe/ce-trebuie-sa-stim-despre-casa-crestinului-preot-constantin-coman/locul-de-rugaciune Locul de rugăciune]", de Pr. Prof. Constantin Coman.<br />
*[http://www.istok.net/church-supplies/vigil-lamps/index2.html Candele] - imagini cu diferite tipuri de candele (site comercial).<br />
<br />
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]<br />
[[Categorie:Predici şi tratate]]<br />
<br />
[[en:Why are Vigil Lamps lit before Icons?]]</div>GabrielH