https://ro.orthodoxwiki.org/api.php?action=feedcontributions&user=Cristianm&feedformat=atomOrthodoxWiki - Contribuții utilizator [ro]2024-03-19T06:17:48ZContribuții utilizatorMediaWiki 1.30.0https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Comuniunea_Anglican%C4%83&diff=49723Comuniunea Anglicană2019-09-02T15:39:08Z<p>Cristianm: Pagină nouă: {{Traducere EN}} The '''Anglican Communion''' is a confederation of regional churches, each considered independent, yet sharing full communion or, in some cases, impaired comm...</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
The '''Anglican Communion''' is a confederation of regional churches, each considered independent, yet sharing [[full communion]] or, in some cases, impaired communion, with one another and the [[Archbishop of Canterbury]], who is the spiritual (although not administrative) head of the Communion. The Anglican Communion maintains the traditional three-fold hierarchy of clergy: Bishops, Priests and Deacons. In some member churches, women have been admitted to one or more of these orders, whereas some member churches have maintained an all-male clergy. Beyond the three-fold order the administration and leadership of each regional church is decided by that particular church. In the Church of England, for example, the Queen appoints Bishops. In the Episcopal Church (USA), on the other hand, bishops are elected by diocese and then confirmed by the triennial General Convention, or standing committees of advice in the majority of the diocese (depending on when a bishop-elect is chosen by a diocese).<br />
<br />
Of particular interest to Orthodox inquirers is the current [[Archbishop of Canterbury]] the Most Reverend and Right Honourable Rowan Williams, formerly Archbishop of Wales. Dr. Williams, an academic, has written two books on the spirituality of [[iconography]] (''The Dwelling of the Light: Praying With Icons of Christ'' and ''Ponder These Things: Praying With Icons of the Virgin'') and did his doctoral thesis on the theology of Orthodox theologian [[Vladimir Lossky]].<br />
<br />
Other major thinkers to come out of the Anglican Communion have been reformers and founders of the Methodist Church John and Charles Wesley, convert to [[Roman Catholic Church|Roman Catholicism]] Cardinal John Henry Newman, social activist Archbishop Desmond Tutu, and authors Dorothy Sayers and [[C. S. Lewis]].<br />
<br />
<br />
==Relationship with Orthodox Christians==<br />
===Anglican/Orthodox Organizations===<br />
Largely through the initiative and work of Oxford Movement figure Father John Mason Neale, in 1863 there was formed the '''Anglican and Eastern Churches Association'''. This organization publishes a journal (''Eastern Churches News Letter'')and encourages interaction of Anglican and Orthodox Christians, particularly through encouraging pilgrimages. In 1928 an organization with similar goals, the '''[[Fellowship of St. Alban and St. Sergius]]''' was formed and also publishes a journal (''Sobornost''). In the 1960s an international commission of Orthodox and Anglican clergy and theologians entitled the Anglican-Orthodox Joint Doctrinal Commission was formed and has issued two historic statements which will be addressed below.<br />
<br />
[[Raphael of Brooklyn]] was for two years the Vice President of the "Anglican and Eastern Orthodox Association", but resigned in protest following a series of events that led him to examine Anglican doctrine, and conclude it was incompatible with that of Eastern Orthodoxy. Specifically, Anglican clergy, on the basis of his membership in the association, had been poaching members of Antiochian Orthodox Parishes, citing the existence of the association as proof of a non-existent episcopal endorsement from St. Raphael, and encouraging members thereof to take the sacraments exclusively at Anglican churches. In response to this unethical behavior, St. Raphael of Brooklyn undertook an extensive review of Anglican doctrine, and concluded it was fundamentally incompatible with that of Orthodoxy, and in an encyclical, [http://www.allmercifulsavior.com/Liturgy/Raphael.html forbade his parishioners from attending Anglican and other non-Orthodox services]. <br />
<br />
===Agreed statements===<br />
In the 1960s, largely through the ecumenical work of Archbishop of Canterbury Michael Ramsey and Patriarch [[Athenagoras I (Spyrou) of Constantinople]], both the Anglican Communion and the Orthodox Churches established commissions to consider Anglican-Orthodox relations. Between 1973 and 1976 an "Anglican-Orthodox Joint Doctrinal Commission" met which led to the '''Moscow Agreed Statement''' which dealt with "the Knowledge of God, the Inspiration and Authority of Holy Scripture, Scripture and Tradition, the Authority of the Councils, the ''Filioque'' Clause, the Church as the Eucharistic Community, and the Invocation of the [[Holy Spirit]] in the Eucharist."<br />
<br />
In 1984 the Commission again produced a joint doctrinal work entitled '''Dublin Agreed Statement'''. This one dealt with the Mystery of the Church, the Holy Trinity and worship and tradition.<br />
<br />
Another report was released by the Commission in 2006, including all of the interim agreements since 1989. It is entitled '''The Church of the Triune God: The Cyprus Agreed Statement'''. <br />
<br />
At the time of the first agreed statement, the hope of the Commission had been for the eventual reunion of the Anglican and Orthodox Churches. However, in between the two, a major development in Anglicanism changed the direction of the Commission. In 1978 both the [[Episcopal Church U.S.A.]] and the Lambeth Conference put forth positions accepting the ordination of women. This drastically changed the understanding of the Commission. Following the Lambeth Conference in 1978, it had now come to be seen, in the words of co-chairman Archbishop Athanagoras, "simply as an academic and informative exercise, and no longer as an ecclesial endeavour aiming at the union of the two churches."<br />
<br />
As there is much theological variation within Anglicanism, Bishop [[Kallistos (Ware) of Diokleia]] has explained rightly when he writes, "The Orthodox Church, however deep its longing for reunion, cannot enter into closer relations with the Anglican communion until Anglicans themselves are clearer about their own beliefs" (Ware, p. 321).<br />
<br />
==Anglican-Orthodox Resources==<br />
The following resources may be of interest to the Orthodox Christian who wants to know more about Anglicanism, or the Anglican who wants to know more about Orthodoxy.<br />
<br />
* ''Anglican-Orthodox Dialogue: The Dublin Agreed Statement 1984'' (ISBN 0881410470) <br />
* ''The Church of the Triune God: The Cyprus Agreed Statement 2006'' (ISBN 6000000061) <br />
* Billerbeck, Franklin. ''Anglican-Orthodox Pilgrimage'' (ISBN 0962271357) <br />
* Pinnington, Judith. ''Anglicans and Orthodox: Unity and Subversion (1559-1725)''. Forward by Rowan Williams. (ISBN 0852445776) <br />
* ''St. Andrew Service Book''. Antiochian Orthodox Christian Archdiocese, 1996. (This is the service book for the [[Western Rite]] Vicarate, which includes the [[Liturgy of St. Tikhon of Moscow|Liturgy of St. Tikhon]] and Matins and Vespers, which are based upon the old Anglican liturgies)<br />
* Williams, Rowan. ''The Dwelling of the Light: Praying With Icons of Christ'' (ISBN 0802827780)<br />
* Williams, Rowan. ''Ponder These Things: Praying With Icons of the Virgin'' (ISBN 1580511244)<br />
<br />
==Sources==<br />
*''Anglican-Orthodox Dialogue: The Dublin Agreed Statement 1984''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 1985.<br />
*Bede. ''Ecclesiastical History of the English People.'' New York: Penguin, 1990.<br />
*Bernadin, J.B. ''An Introduction to the Episcopal Church'' (Rev. Ed.). Harrisburg, PA: Morehouse, 1983. <br />
*''The Book of Common Prayer''. New York: Church Hymnal Corporation, 1979.<br />
*''Lesser Feasts and Fasts 2003''. New York: Church Hymnal Corporation, 1993.<br />
*Ware, Timothy. ''The Orthodox Church'' (New Edition). New York: Penguin, 1997.<br />
<br />
==External links==<br />
* [http://www.anglicancommunion.org/ The Anglican Communion Secretariat]<br />
* [http://www.ecusa.anglican.org/ The Episcopal Church USA]<br />
* [http://www.anglicansonline.org/ Anglicans Online]<br />
* [http://www.archbishopofcanterbury.org/ Official Website of the Archbishop of Canterbury]<br />
* [http://www.sobornost.org/ The Fellowship of St. Alban and St. Sergius]<br />
* [http://justus.anglican.org/resources/pc/orthodoxy/index.html Project Canterbury: Writings on Anglicanism & Orthodoxy]<br />
* [http://justus.anglican.org/resources/pc/nonjurors/langford1.html The Non-Jurors and the Eastern Orthodoxy] by the Rev. H. W. Langford<br />
* [http://www.orthodoxinfo.com/inquirers/inq_anglican.aspx The Orthodox Christian Information Center: Page for Anglican Inquirers into Orthodoxy]<br />
* [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/hawaweeny.aspx Pastoral Direction and Instruction on Orthodox/Episcopal Relations and Ministrations in America (1912)] by St. [[Raphael of Brooklyn]]<br />
* [http://www.episcopalchurch.org/6947_9598_ENG_HTM.htm Statement on the Anglican-Orthodox Dialogue from the Episcopal Church Office of Ecumenical and Interfaith Relations]<br />
<br />
[[Categorie:În afara Orthodoxiei]]<br />
<br />
[[en:Anglican Communion]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Bapti%C8%99ti&diff=49722Baptiști2019-09-02T15:37:33Z<p>Cristianm: traducere parțială</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
'''Baptismul''' este o variantă a [[Protestantism]]ului evanghelic. Baptiștii pretind că au 90 de milioane de adepți în lumea întreagă, dintre care aproximativ 70% trăiesc în Statele Unite. Trebuie evidențiat că membrii baptiști sunt doar acei care au atins "vârsta rațiunii" și au fost [[botez]]ați. Printre baptiști nu sunt numărați bebelușii și copiii. Prima deosebire teologică dintre Creștinismul Baptist și cel Ortodox este autonomia fiecărei biserici, fără supervizare episcopală, o respingere a natura sfinte a tuturor celor șapte taine ortodoxe ([[Botez]], [[Mirungere]]a, [[Spovedanie]], Sfânta [[Euharistie]], [[Căsătoria]], [[Ordinele mari|Ordinele preoțești]] și [[Maslu]]l (și, în consecință, nici Mirungerea și nici Spovedania și nici Maslu nu sunt practicate de baptiști, nici măcar simbolic), și, mai mult, aderarea lor la erezia "Botezului Credincioșilor", în care doar adulții (și copii care au atins "vârsta rațiunii") sunt botezați, ca simbol, dar în majoritatea convențiilor baptiste, de asemenea o condiție obligatorie pentru a lua parte la "Masa Domnului" (de asemenea pur simbolică și o imitație non-sacră a Euharistiei). Aceste credințe vor fi explicate pe larg în continuare.<br />
<br />
==Origini istorice==<br />
Baptiștii nu își pot trasa începuturile denominațiunii la un singur fondator. Majoritatea istoricilor reputați învață că John Smyth și Thomas Helwys, doi englezi asociați mișcării separatiste față de [[Comuniunea Anglicană|Biserica Anglicană]], sunt cei care au dat acestui grup direcțiile principale. Smyth and Helwys disagreed with the Church of England on doctrines such as infant baptism (hence the name Baptist), ecclesiastical authority, and church-state relations, among other things. Since the separatist movement was persecuted by the English government, Smyth exiled himself to the Netherlands and established the first Baptist church there in 1609. Helwys, however, stayed in England and started the first English Baptist church two years later. Today, this schismatic group is referred to as the General Baptists. Years later, though, the Particular Baptists, who shared a more Calvinist theology, arose. They offically emerged in 1644 with their London Confession of Faith.<br />
<br />
Some also believe the Baptists got their start from the Anabaptists. However, this is unlikely, due to the fact that Baptists and Anabaptists disagree on many issues (such as practices and doctrines relating to church discipline and pacifism).<br />
<br />
Another view known as [[Wikipedia:Landmarkism|Landmarkism]] teaches that the first Baptists were the discples of St. John the Baptist. This, however, is extremely unlikely as Baptism espouses many doctrines that developed either in post-schism Catholicism or in other Protestant sects, more than a millennium after Christ. The most notable denomination that holds this view is the American Baptists.<br />
<br />
==Credințe==<br />
Since there are at least sixty-five Baptist bodies with no structured ecclesiology, it's hard to precisely define their doctrines. Nevertheless, there are some points common to all Baptists. For example, most adherents place strong emphasis on the independence of the individual person ("individual soul liberty"), independence of each church, affirmation of believer's baptism, and distinctively American concepts such as freedom of religion and separation of church and state.<br />
<br />
==Slujbe de rugăciune==<br />
Baptist services are substantially less formal than the Orthodox Divine Liturgy; at traditional Baptist churches, one may sing hymns, accompanied by an organ, there may be a traditional choir, and this might be followed by The Lord's Supper, as they refer to the [[Eucharist]], Bible readings, and as the main event, a long sermon. At less traditional Baptist churches, the traditional hymns, choir and organ are disposed of and replaced by a "Praise Band", which performs blasphemous "Christian Rock" music and other acts of impiety. Another feature of less traditional Baptist churches is the [[Wikipedia:Altar Call|Altar Call]], a blasphemy in which worshippers are called to the front of the church to confess their sins and proclaim their faith. Churches where this occurs usually lack a traditional "Lord's Table" as it is referred to in Baptist parlance.<br />
<br />
==Incompatibilitatea cu Creștinismul Ortodox==<br />
<br />
===Autoritatea Bisericii===<br />
Baptists are part of the "congregationalist" heresy, meaning that they don't have bishops or any traditional ecclesiological structures. Instead, Congregationalist church governance gives autonomy to individual local churches in areas of policy, polity and doctrine. Baptist churches are not under the direct administrative control of any other body, such as a national council, or a leader such as a [[bishop]] or [[pope]]. Administration, leadership and doctrine are usually decided democratically by the lay members of each individual church, which accounts for the variation of beliefs from one Baptist church to another. Such a system allows for each person to decide independently to believe whatever they wish, making it effectively impossible for a single Tradition or the [[One Holy Catholic and Apostolic Church]] to be preserved. The various Baptist conferences set guidelines for membership, which include systems of belief, and other requirements, that member churches must maintain, however, since each individual congregation is independent, the only penalty the conference can impose on a congregation that drifts from its official doctrine is to expel it, which is not a very compelling ecclesiastic penalty given that no one owns the rights to the word "Baptist", and thus, a Baptist church that is separated from its former conference can continue operating as before, without any substantially visible changes. One interesting fact that one might observe, would be that if Baptists were in fact, the true form of the ancient Church, as is claimed, the [[Council of Nicea]] would never have occurred, and Arius would have been completely unrestrained in spreading his heresy, as there would have been no Pope [[Alexander of Alexandria]] to take action against him.<br />
<br />
The Baptists also have an anti-sacerdotal interpretation of "The Priesthood of All Believers", and in theory grant each individual the right to read and interpret the Bible for themselves, without reference to Church tradition. In fact, the majority of Baptists in a given congregation typically accept without criticism the Biblical interpretation posited by "the Preacher", essentially admitting an inability to interpret the scriptures on their own. The danger, from an Orthodox perspective, of Baptism, compared to Orthodoxy, is that, especially in light of the fact that Baptist services center around the Sermon, which can be up to an hour in length, as the main event, it is easy and possible for the congregation to be led radically astray by a rogue pastor, who is not kept in check by any form of episcopal supervision. In contrast to an Orthodox [[Priest]], whose primary responsibility is to lead the congregation in the celebration of the [[Divine Liturgy]], of which the [[Eucharist]] is the main event, while at the same time, guiding the Orthodox life of the congregation through the hearing of confessions, and other forms of pastoral care, the role of a Baptist Pastor or Preacher, as they are usually called, is primarily to preach an interesting or elucididating Sermon; these tend to be substantially longer than the Orthodox homilies, and are generally unregulated by any fixed lectionary; some Baptist preachers engage in "expositional preaching", where they offer their own hermeneutical interpretation of each book of the Bible, whereas others take a different approach, condemning what they perceive to be the moral failings of modern society, or indeed their own congregants.<br />
<br />
===Scriptura===<br />
Baptists firmly believe in sola Scriptura (Scripture alone). Properly understood, this is the concept of Scripture as a unified whole, utilizing literary criticism called "historical Biblical scholarship," which was pioneered in the late 19th century, while rejecting the previous two millennia of commentaries by the [[Holy Fathers]].<br />
Orthodoxy, however, knows [[Holy Tradition]] to hold and interpret the [[Holy Scripture|Bible]] within itself. <br />
Like all Protestants, Baptists reject the [[Deuterocanon|deuterocanonical]] books of the [[Old Testament]], considering them to be less than divinely inspired. Biblical inerrancy is yet another common heresy among fundamentalist Baptists. This has lead, in various Baptist communities, to the proliferation of unpleasant heresies that stem from a literal and uneducated interpretation of selective bible passages, most prominently, Pre-Millenial Dispensationalism, which is popular in the Baptist community. Because each Baptist church is independent, however, the particular heretical interpretations vary from church to church.<br />
<br />
===[[Botezul]]===<br />
Baptism, commonly referred to as "believer's baptism" among Baptists, is an ordinance that according to Baptist doctrine plays no role in salvation. That is, the act of baptism does not actually save a person or cleanse him from all his sins. Instead, it is merely an outward observance, properly performed only after salvation, which occurs when a person professes Jesus Christ as Lord and Savior. This completely opposes Orthodoxy, which regards baptism as a real supernatural transformation, through which the believer dies and rises again with [[Jesus Christ|Christ]] in a very real manner.<br />
<br />
Through Anabaptist influence, Baptists reject the practice of pedobaptism, or infant baptism, because they believe parents cannot make a decision of salvation for an infant. Related to this doctrine is the disputed concept of an "age of accountability" when God determines that a mentally capable person is accountable for their sins and eligible for baptism. In contrast, reason and mental capacity are not essential factors in either Orthodox baptism or [[Eucharist|Holy Communion]]. This "tradition" arose from the legalistic, overly rationalistic theology of the [[Roman Catholic Church]], which puts the rational intellect above all else, whereas Orthodoxy places the noetic faculty above all.<br />
<br />
===[[Sfânta Comuniune]]===<br />
While denying the sacramental nature of the [[Eucharist]], the Baptists do consider it to be one of two quasi-sacraments, referred to as Ordinances in Baptist terminology (the other being Baptism itself). Referring to it as the Lord's Supper (and likewise, the Altar or Holy Table becomes the Lord's Table, in the more formal congregations), Baptists deny the transubstantiation of the elements into the very body and blood of [[Christ]], instead interpreting it as a purely symbolic act, one which is nonetheless reserved for believers.<br />
<br />
===[[Soteriologie]]===<br />
Baptists, like nearly all Protestants, hold a ''sola fide'' soteriology. This is an interpretation contrary to the Fathers, placing central emphasis of a Calvinist reading of Ephesians 2:8 ("For by grace you have been saved through faith, and this is not your own doing; it is the gift of God"). Their interpretation states that a person must only willfully repent of sin, accept the substitutionary payment of his own sin by faith in Christ's death, and declares that Jesus is Lord in order to attain salvation. Like most Western Christians, there is a dichotomy placed between "faith" and "works." Thus, any mention of the necessity of "works" such as fasting, prayer, or charity being necessary or even helpful for the soul are anathema. However, it should be noted that most Baptists, like other evangelical Christians, believe that a reformed life and continued spiritual growth following conversion are important proofs that one's conversion was genuine. When an individual claims to have placed faith in Christ but does not show spiritual and moral growth, the sincerity of that individual's conversion is doubted. Baptists, like other Western Christians, do not speak of [[theosis]] like the Orthodox. Like other evangelical Christians, most Baptists do speak of sanctification, a process whereby the saved individual is gradually reformed by the interior action of the Holy Spirit to become more and more like Christ.<br />
<br />
==Riscul și beneficiul Relațiilor Ecumenice==<br />
<br />
Having occupied an extreme theological position largely driven by anti-Catholicism, the Baptists have made themselves, from a theological and ecclesiological perspective, the denomination most removed from Orthodox Christianity. Their church polity, their views on the nature of the Sacraments, and their views on the interpretation of Scripture, are completely incompatible with Orthodox theology; the Baptist churches do not recognize the validity of baptisms other than the "believer's baptism", and thus while a Baptist baptized using the trinitarian formula might be accepted into some Orthodox churches via chrismation, a cradle Orthodox could not be accepted into membership or communion at a Baptist church without rebaptism. This fundamental incompatibility is difficult to resolve, and ecumenical discussions of any theological nature are thus most likely fruitless, however, an individual Baptist church could in theory vote to disassociate itself from its membership, ascribe to all Orthodox doctrines, submit itself to the jurisdiction of an Orthodox Bishop, and be received into Orthodoxy in that manner; stranger things have happened, such as the epic Journey to Orthodoxy of the New Covenant Apostolic Order, see [[Evangelical Orthodox Church]]. <br />
<br />
That being said, there is possible ground for cooperation between some Baptist groups and the Orthodox on social issues. The Southern Baptist Convention in the United States is the largest non-Catholic denomination to forbid the ordination of women, oppose homosexual marriage, abortion, and other practices that are anathema to Orthodox Christians. Thus, political cooperation between that convention and the Orthodox churches could be highly fruitful. However, it is important that such cooperation be coordinated purely between the Orthodox episcopacy and the Baptist leadership, and that co-mingling of any sort between the congregations be avoided. <br />
<br />
It should be noted that some aggressive, modern, Evangelical Baptist or ex-Baptist churches (of the "praise band and altar call" variety) are known for actively proselytizing against traditional "ethnic Churches", including all of the various Eastern and Oriental Orthodox jurisdictions, and the Assyrian Church of the East, as well as various ethnic Catholic congregations. Their strategy typically involves sending congregants who have a particular ethnicity, who grew up in an "ethnic church", back to that church, to attempt to recruit away from that church its parishioners. In the use of this strategy, they are following similarly aggressive and reprehensible tactics also used by the [[Mormons]], the [[Seventh Day Adventists]], and other [[Heretics]]. <br />
<br />
==Izvoare==<br />
[[w:Baptist|Wikipedia: Baptist]]<br />
<br />
[[Categorie:În afara Ortodoxiei]]<br />
<br />
[[en:Baptists]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Caterisire&diff=49721Caterisire2019-09-02T15:33:51Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
'''Caterisirea''', sau '''laicizarea''', este o acțiune prin care în [[Biserica Ortodoxă]] prin care unui [[cler]]ic îi sunt îndepărtate toate drepturile de a sluji. În procesul de caterisire, statutul de [[hirotonire|hirotonit]] îi este îndepărtat complet. Toate slujbele și acțiunile sfinte ale un caterisit sunt considerate invalide din momentul caterisirii.<br />
<br />
Caterisirea poate fi rezultatul unei cereri personale de îndepărtare din [[Ordinele mari]] sau ca pedeapsă ecleziatică. În primul caz, cel mai frecvent, clericul poate cere caterisirea pentru a putea să se recăsătorească după divorț sau după moartea soției. În acest caz, bărbatul rămâne în relații bune cu Biserica, dar în rândul laicilor nu al clericilor.<br />
<br />
În conformitate cu procedura canonică, un membru al clerului care este găsit vinovat de violarea disciplinei ecleziastice, poate fi suspendat de către [[episcop]]ul în exercițiu de la exercitarea fucțiilor clericale. Dacă el nu respectă suspendarea și continuă să slujescă sau nu se pocăiește de acțiunile sale, el poate fi [[depunere|depus]] permanent din Sfintele Ordine. O astfel de caterisire forțată sau îndepărtare din Ordinele Sfinte este o formă de pedeapsă ecleziastică impusă în concordanță cu procedurile canonice acelor clerici care sunt găsiți vinovați de nerespectarea voturilor sfinte, [[erezie]] nepocăită, încălcarea [[canon]]ului sau violarea disciplinei ecleziastice. Teoretic vorbind, la o caterisire poate fi făcut apel la [[tribunalul ecleziastic]], dar, în practica modernă, decizia episcopului este, de obicei, definitivă. Procedurile de caterisire ale ierarhilor sunt, în mod normal, realizate de un tribunal ecleziastic format din ierarhi.<br />
<br />
Caterisirea este o pedeapsă ecleziastică ce se poate continua prin [[excomunicare]], ceea ce face ca fostul cleric să fie 'scos din comuniune' cu biserica pentru o anumită perioadă, sau definitiv, dar să rămână, totuși, membru al Bisericii sau prin [[anatema]] care este o expulzare din Biserică. Aceste acțiuni sunt, de obicei, decizia unui [[sinod]] al episcopilor sau al unui tribunal ecleziastic. În aceste cazuri, nu numai că îl caterisește pe fostul cleric dar îi și interzice intrarea într-o biserică ortodoxă și primirea [[Euharistie]]i sau altor lucruri sfinte sau primirea de binecuvântare din partea unui [[preot]]. <br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[[Wikipedia: Laicization]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.oca.org/DOCstatute.asp?SID=12&ID=11 OCA: Article XI - Church Courts and Canonical Procedures ]<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
<br />
[[en:Laicization]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Arhiepiscopia_Ortodox%C4%83_Greac%C4%83_din_Australia&diff=49720Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din Australia2019-09-02T15:31:05Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
{{eparhie|<br />
nume=Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei [[Image:Australia Archdiocese logo.jpg|center|Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei]]|<br />
jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]|<br />
tip=Arhiepiscopie|<br />
întemeiere=1924|<br />
episcop=[[Stelian (Harkianakis) al Australiei|Arh. Stelian]]|<br />
scaun=Australia|<br />
reşedinţă=Sydney, New South Wales, Australia|<br />
teritoriu=Australia, Noua Guinee, Oceania|<br />
limbă=greacă, engleză (la cerere)|<br />
cântare=[[Cântarea bizantină]]|<br />
calendar=[[Calendarul iulian revizuit|Iulian revizuit]]|<br />
populaţie=364,556<br />
([http://www.cra.org.au/pages/00000226.cgi Census 2001]) până la ~750,000 (estimarea arhiepiscopiei)|<br />
website=[http://www.greekorthodox.org.au/ Website oficial]<br />
}}<br />
''' Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei''', cu [[scaun]]ul în Sydney, este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]]. [[Întâistătător]]ul acestei eparhii este [[Stelian (Harkianakis) al Australiei|Stelian (Harkianakis)]], [[Arhiepiscop]] al Australiei și [[Exarhat|Exarh]] al Oceaniei.<br />
<br />
==Istoric==<br />
:''Pentru un istoric mai amănunțit al perioadei anterioare anului 1974, vezi [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei și Noii Zeelande]]''.<br />
Înainte de 1908, existau două parohii multietnice în Australia, aflate sub [[omofor]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Bisericii Ierusalimului]]; dar, în 1908, [[jurisdicție|jurisdicția]] asupra Australiei a fost transferată nou-recunoscutei [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Bisericii Greciei]]. În 1924, parohiile - de acum grecești în caracter dar și în nume - au fost adunate într-o mitropolie sub [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului]]. În 1959, Mitropolia Ortodoxă Greacă a Australiei și Noii Zeelande a fost ridicată la rangul de [[arhiepiscopie]] iar Mitropolitul Ezechiel a devenit arhiepiscop. În 1970, din cauza dimensiunii și nevoilor în creștere ale Arhiepiscopiei, Australia și Noua Zealandă au fost separate în Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei și [[Mitropolia Ortodoxă Greacă a Noii Zeelande]].<br />
<br />
În 1974, Arh Ezechiel a fost numit Mitropolit de Pisidia, iar Arhiepiscopul [[Stelian (Harkianakis) al Australiei|Stelian (Harkianakis)]], a fost ales succesor în [[13 februarie]] 1974 și [[întronizare|întronizat]] în [[26 aprilie]] 1975. <br />
<br />
În 1982, Arhiepiscopia a înființat [[Colegiul Teologic Ortodox Grec Sf. Andrei (Sydney, Australia)|Colegiul Teologic Ortodox Grec Sf. Andrei]] în Sydney, ca parte componentă din Școala de Teologie a Universității din Sydney, iar Arhiepiscopul Stelian a devenit primul său decan. În 1991, a fost [[hirotonire|hirotonit]] ca episcop Părintele Serafim, ca episcop titular de Apollonias. În 2001, Părintele Nicandru (Palivos) a fost hirotonit ca episcop titular de Dorileou.<br />
<br />
În 2006, [[Editura Ortodoxă Sf. Andrei]] a publicat prima carte: ''Sfânta Liturghie a Părintelui nostru în rând cu sfinții Sfântul Ioan Hrisostom'', un text bilingv.<br />
<br />
Arhimandritul [[Iacov (Tsigounis)]] a fost ales episcop vicar în [[11 ianuarie]] 2011 și a fost hirotonit episcop în [[20 februarie]]cu titlul de Episcop de Militoupoleos. Episcopul Iacov este primul episcop nativ din Australia și ales să slujească în Australia și primul absolvent al Colegiului Teologic Sf. Andrei care devenea episcop.<br />
[[Image:Logo of Greek Orthodox Archdiocese of Australia.jpg|thumb|left|Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei]]<br />
{{Ortodoxiaînaustralasia}}<br />
<br />
==Organizarea ecleziastică==<br />
Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei este considerată o singură eparhie, organizată în cinci districte arhiepiscopale: New South Wales și Teritoriile capitalei australiene, Victoria și Tasmania, Sudul și Nordul Australiei, Queensland și Noua Guinee, Australia de Vest. Arhiepiscopul este ajutat de mai mulți vicari - în prezent patru - care păstoresc peste 118 [[parohie|parohii]], comunități și mănăstiri din întreaga Australie.<br />
<br />
Arhiepiscopia mai cuprinde 6 [[monahism|mănăstiri]]. Cea mai mare mănăstire de călugări este Sfânta [[Mănăstirea Pantanassa (Mangrove, Australia)|Mănăstire Pantanassa]] din Coasta Centrală din New South Wales, iar cea mai mare mănăstire de măicuțe este Sfânta [[Mănăstirea Gorgoepikoos (Geelong, Australia)|Mănăstire Gorgoepikoos]] din Geelong, Victoria.<br />
<br />
===Instituții de învățământ===<br />
Înființat în 1982, Colegiul Teologic Ortodox Grec este singurul [[seminar]] de acest fel din Australasia și, de accea, acceptă adesea studenți din alte jurisdicții.<br />
<br />
Arhiepiscopia se mai laudă și cu șapte școli biligve răspândite prin Australia, curpinzând ambele nivele de educație, primar și secundar, și care se adresează atât copiilor Bisericii cât și altor copii nativi. Fiecare școală are între 650 și 1000 de studenți care primesc educație în discipline multiple, printre care limba greacă, cultura și credința creștină ortodoxă.<br />
<br />
===Cântare===<br />
Cântarea bizantină este o componentă cheie a slujbelor din Arhiepiscopie. Există două coruri talentate: Corul Ecleziastic Bizantin "Sfântul Ioan Damaschin"]] din Adelaide și Corul Bizantin Australian din Sydney, care pe lângă concerte, sunt un loc unde sunt școliți cantorii din Sydney și unde activează doi din cei trei profesori de la Școala Arhiepiscopală de Muzică Bizantină, înființată în 2005 sub auspiciile Colegiului Teologic Ortodox Grec Sf. Andrei. Ambele coruri dar și școala predau și cântă în greacă<br />
[[Image:standrewspress.jpg|left|thumb|Sigla Editurii Ortodoxe Sf. Andrei]]<br />
<br />
===Instituții media===<br />
Editura Ortodoxă Sf. Andrei, înființată pentru a tipări publicațiile: ziarul TO VEMA [http://www.tovema.com.au], alătui de publicațiile Phronema și Vocea Ortodoxiei, a început recent să publice și cărți, de la cărți de slujbă (de ex. traducerea arhiepiscopală oficială a [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]) până la traduceri și publicații ale facultăților Colegiului Teologic.<br />
<br />
===Instituții caritabile===<br />
Casele Sf Vasile (Australia), este o organizație care operează în fiecare capitală a Australiei încă din 1969, oferind îngrijire pentru cei în vârstă prin numeroasele facilități dar și prin asistență la domiciliu printr-o mare varietate de programe cominitare. Casele Sf. Vasile îngrijesc aproape 1200 de bătrâni din Australia. <br />
<br />
[[Image:Estia Foundation Logo.jpg|right|thumb|Sigla Fundației Estia a Australiei]] Fundația Estia a Australiei oferă îngrijire copiilor și adulților cu dizabilități, iar în prezent are în grijă peste 100 de persoane tinere. O organizație similară, Fundația Provicare, se focalizează pe prevenirea consumului de alcool și droguri, oferind consiliere telefonică și vizite la domiciliu.<br />
<br />
===Organizații la nivel parohial===<br />
Fiecare parohie din arhiepiscopie găzduiește unele dintre următoarele activități, pe lângă programul pastoral și de slujbe regulat: centre de îngrijirea copiilor, grupuri de joacă pentru copii, grupuri pentru adolescenți, școli de limba greacă, studii biblice, serii de lecturi ortodoxe, cursuri de iconografie, clase de cântece bizantine, școli catehetice, cluburi sociale și cantine pentru săraci.<br />
<br />
Centrele de Binefacere Grecești operează de peste 35 de ani cu fonduri guvernamentale și caritabile în fiecare capitală dar și în alte orașe din Australia. Cei peste 150 de angajați ai centrului oferă o largă varietate de programe pentru vasta diversitate de nevoi ale sutelor de clienți care trec prin birourile acesteia dar și prin centrele satelit, în fiecare săptămână.<br />
<br />
<br />
==Episcopi==<br />
===Episcopi în funcție===<br />
* Arhiepiscop [[Stelian (Harkianakis) al Australiei|Stelian (Harkianakis)]] al Australiei.<br />
:* Episcop [[Ezechiel (Kefalas) de Dervis|Ezechiel]] de Dervis; reposnabil de Al II-lea District Arhiepiscopal de Victoria și Tasmania (46 de parohii și comunități).<br />
:* Episcop [[Serafim (Ginis) de Apollonias|Serafim]] de Apollonias; responsabil de Districtul I Arhiepiscopal de New South Wales și Teritoriul Capitalei Australiene (38 de parohii și comunități).<br />
:* Episcop [[Nicandru (Palivos) de Dorileou|Nicandru]] de Dorileou; responsibil pentru Al III-lea District Arhiepiscopal de Sudul și Nordul Australiei (16 parohii și comunități) și de Al V-lea District Arhiepiscopal al Australiei de Vest (6 parohii și comunități).<br />
:* Episcop [[Iacob (Tsigounis) de Militoupolis|Iacob]] de Militoupolis care este, de asemenea, responsabil de Al II-lea District Arhiepiscopal (împreună cu Ep Ezechiel).<br />
:''Al IV-lea District Arhiepiscopal de Queensland și Papua Noua Guinee]] (10 parohii și comunități) este păstorit de [[Protopop|Economul]] [[Dimitri Tsakas]], Vicarul Arhiepiscopal al acestui district.''<br />
<br />
===Întâistătători ai Australiei===<br />
* [[Hristofor (Knitis) de Samos|Hristofor (Knitis)]], Mitropolit al Australiei și Noii Zeelande, 1924-1929<br />
* [[Timotei (Evangelinidis) de Rhodes|Timotei (Evangelinidis)]], Mitropolit al Australiei și Noii Zeelande, 1931-1947<br />
* [[Teofilact (Papathanasopoulos) al Australiei și Noii Zeelande|Teofilact (Papathanasopoulos)]], Mitropolit al Australiei și Noii Zeelande, 1947-1958<br />
* [[Ezechiel (Tsoukalas) de Pisidia|Ezechiel (Tsoukalas)]], Mitropolit al Australiei și Noii Zeelande, 1959; Arhiepiscop al Australiei și Noii Zeelande, 1959-1970; Arhiepiscop al Australiei, 1970-1974<br />
* [[Stelian (Harkianakis) al Australiei|Stelian (Harkianakis)]], Arhiepiscop al Australiei, 1974-prezent.<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.greekorthodox.org.au/ Official Website of the Archdiocese]<br />
*[http://www.patriarchate.org/ Official Website of the Orthodox Patriarchate of Constantinople]<br />
<br />
[[Categorie:Jurisdicții]]<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Australia]]<br />
[[Categorie:Eparhii]]<br />
<br />
[[fr:Archevêché orthodoxe grec d'Australie]]<br />
[[en:Greek Orthodox Archdiocese of Australia]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Anastasia_din_Sirmium&diff=49719Anastasia din Sirmium2019-09-02T05:40:02Z<p>Cristianm: /* Imnografie */</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
[[Fișier:Anastasia of Sirmium.jpg|right|thumb|Marea Muceniță Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri.]]<br />
[[Mucenic|Marea muceniță]] '''Anastasia din Sirmium''', cunoscută și ca '''Anastasia Vindecătoarea''' sau '''Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri''',<ref>Cercetările hagiografice sugerează că sunt cel puțin patru sfinte numite Anastasia: două dintre ele primind moarte mucenicească în Roma în anii 250, una a primit moarte mucenicească în Sirmium din Pannonia (Serbia zilelor noastre) la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, iar alta a fost o femeie patriciană în vremea lui [[Iustinian]]. Viețile și suprapunerile celor trei (sau poate două) mucenițe Anastasia au fost studiate în detaliu (de către Hippolyte Delahaye, Paul Devos și François Halkin); istoricul lor este suprapus...; cele trei mucenițe, așa cum sunt ele identificate de obicei, sunt:<br />
<br><br />
#'''[[12 octombrie]]''': [[Anastasia Romana]], muceniță fecioară din timpul lui Dioclețian și Valerian.<br />
#'''[[28 octombrie|28]]'''/'''[[29 octombrie]]''' (de asemenea [[12 octombrie]], [[25 decembrie]]): Anastasia "Fecioara", muceniță în vremea lui Dioclețian.<br />
#'''[[22 decembrie]]''': Anastasia din Sirmium, "Anastasia Vindecătoarea" sau ''Pharmakolytria'', "Izbăvitoarea de Otravă", văduvă și muceniță din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea.<br><br />
::(Jane Baun. ''[http://books.google.ca/books?id=ycg3F3xH444C&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale]'', Cambridge University Press, 2007, p. 117.)</ref> a primit cununa muceniciei în Sirmium (în prezent ''Sremska Mitrovica'' din Serbia) pe vremea împăratului [[Diocleţian]].<br/><br />
[[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[22 decembrie]]. <br />
<br />
== Viața ==<br />
Anastasia s-a născut la Roma, ca fiica lui Praepextatus și Fausta și era plăcută la înfățișare, virtuoasă și de familie bogată. Mama sa a educat-o în credința [[Creștinism|creștină]]. După moartea mamei sale a fost măritată cu un păgân, Publius Patricius care o bătea și o ținea închisă în casă. Ea a îndurat aceste chinuri doar o perioadă scurtă de timp, până ce Publius a murit înecat la scurt timp după căsătoria lor.<br />
<br />
Văduvă de tânără, ea nu s-a recăsătorit și și-a dedicat viața celor săraci și celor închiși și slujirii lor zilnice. Ea le spăla rănile și, în mod special, în consola în chinurile prin care treceau.<br />
<br />
Prin mijlocirile și rugăciunile ei, ea a vindecat mulți oameni de efectele poțiunilor, otrăvurilor, vrăjilor sau altor substanțe vătămătoare. Astfel și-a primit renumele de '''Purtătoarea de Leacuri'''. Faptele și minunile ei s-au răspândit în întreaga zonă și faima ei a dus la arestarea ei în timpul persecuțiilor lui Dioclețian. A fost torturată și a îndurat multe chinuri, iar la sfârșit, a murit fiind arsă în foc în anul 290.<br />
<br />
În secolul al V-lea, [[moaște]]le sfintei au fost transferate la [[Constantinopol]], unde a fost construită o biserică și dedicată ei. Aceasta este biserica Sfântul [[Andrei cel Nebun pentru Hristos]] a fost adus pentru a fi vindecat de ''nebunie'', și unde Sf. Anastasia i-a apărut în vis și l-a încurajat să-și continue nevoința ascetică. <br />
<br />
Mai târziu, capul ei și una din mâini au fost transferate la [[Mănăstirea Sfânta Anastasia Vindecătoarea, Halkidiki]] din Grecia.<br />
<br />
== Imnografie ==<br />
;[[Condac]] glasul al II-lea<br />
<br />
Când se găsesc în încercări și necazuri, aleargă la biserica ta, O Anastasia, și acolo primesc darul măreț și minunat al harului divin care sălășluiește în tine; pentru că întotdeauna, Sfântă a lui Dumnezeu, tu izvorăști șuvoaie de vindecări lumii întregi.<br />
<br />
;[[Condac]] glasul al II-lea <br />
<br />
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.<br />
<br />
;Tropar, glasul al IV-lea<br />
<br />
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.<br />
<br />
;Tropar, glasul al IV-lea<br />
<br />
Ca o muceniță ai urmat faptele mucenicilor, cărora le-ai slujit, și, străduindu-te vitejește, ai înfânt inamicul. Ești izvor bogat și abundent al harului, pentru toți cei ce vin la tine, O de Dumnezeu înțelepțită Anastasia!<br />
<br />
== Note ==<br />
<small>{{reflist}}</small><br />
<br />
== A se vedea și ==<br />
* [[Anastasia Romana]]<br />
<br />
[[Categorie:Mucenici]]<br />
[[Categorie:Mari Mucenici]]<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]<br />
[[Categorie:Făcători de minuni]]<br />
<br />
[[en:Anastasia the Deliverer from Potions]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Anastasia_din_Sirmium&diff=49718Anastasia din Sirmium2019-09-02T05:38:55Z<p>Cristianm: traducere articol</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
[[Fișier:Anastasia of Sirmium.jpg|right|thumb|Marea Muceniță Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri.]]<br />
[[Mucenic|Marea muceniță]] '''Anastasia din Sirmium''', cunoscută și ca '''Anastasia Vindecătoarea''' sau '''Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri''',<ref>Cercetările hagiografice sugerează că sunt cel puțin patru sfinte numite Anastasia: două dintre ele primind moarte mucenicească în Roma în anii 250, una a primit moarte mucenicească în Sirmium din Pannonia (Serbia zilelor noastre) la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, iar alta a fost o femeie patriciană în vremea lui [[Iustinian]]. Viețile și suprapunerile celor trei (sau poate două) mucenițe Anastasia au fost studiate în detaliu (de către Hippolyte Delahaye, Paul Devos și François Halkin); istoricul lor este suprapus...; cele trei mucenițe, așa cum sunt ele identificate de obicei, sunt:<br />
<br><br />
#'''[[12 octombrie]]''': [[Anastasia Romana]], muceniță fecioară din timpul lui Dioclețian și Valerian.<br />
#'''[[28 octombrie|28]]'''/'''[[29 octombrie]]''' (de asemenea [[12 octombrie]], [[25 decembrie]]): Anastasia "Fecioara", muceniță în vremea lui Dioclețian.<br />
#'''[[22 decembrie]]''': Anastasia din Sirmium, "Anastasia Vindecătoarea" sau ''Pharmakolytria'', "Izbăvitoarea de Otravă", văduvă și muceniță din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea.<br><br />
::(Jane Baun. ''[http://books.google.ca/books?id=ycg3F3xH444C&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale]'', Cambridge University Press, 2007, p. 117.)</ref> a primit cununa muceniciei în Sirmium (în prezent ''Sremska Mitrovica'' din Serbia) pe vremea împăratului [[Diocleţian]].<br/><br />
[[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[22 decembrie]]. <br />
<br />
== Viața ==<br />
Anastasia s-a născut la Roma, ca fiica lui Praepextatus și Fausta și era plăcută la înfățișare, virtuoasă și de familie bogată. Mama sa a educat-o în credința [[Creștinism|creștină]]. După moartea mamei sale a fost măritată cu un păgân, Publius Patricius care o bătea și o ținea închisă în casă. Ea a îndurat aceste chinuri doar o perioadă scurtă de timp, până ce Publius a murit înecat la scurt timp după căsătoria lor.<br />
<br />
Văduvă de tânără, ea nu s-a recăsătorit și și-a dedicat viața celor săraci și celor închiși și slujirii lor zilnice. Ea le spăla rănile și, în mod special, în consola în chinurile prin care treceau.<br />
<br />
Prin mijlocirile și rugăciunile ei, ea a vindecat mulți oameni de efectele poțiunilor, otrăvurilor, vrăjilor sau altor substanțe vătămătoare. Astfel și-a primit renumele de '''Purtătoarea de Leacuri'''. Faptele și minunile ei s-au răspândit în întreaga zonă și faima ei a dus la arestarea ei în timpul persecuțiilor lui Dioclețian. A fost torturată și a îndurat multe chinuri, iar la sfârșit, a murit fiind arsă în foc în anul 290.<br />
<br />
În secolul al V-lea, [[moaște]]le sfintei au fost transferate la [[Constantinopol]], unde a fost construită o biserică și dedicată ei. Aceasta este biserica Sfântul [[Andrei cel Nebun pentru Hristos]] a fost adus pentru a fi vindecat de ''nebunie'', și unde Sf. Anastasia i-a apărut în vis și l-a încurajat să-și continue nevoința ascetică. <br />
<br />
Mai târziu, capul ei și una din mâini au fost transferate la [[Mănăstirea Sfânta Anastasia Vindecătoarea, Halkidiki]] din Grecia.<br />
<br />
== Imnografie ==<br />
''[[Condac]]'' glasul al II-lea<br />
Când se găsesc în încercări și necazuri, aleargă la biserica ta, O Anastasia, și acolo primesc darul măreț și minunat al harului divin care sălășluiește în tine; pentru că întotdeauna, Sfântă a lui Dumnezeu, tu izvorăști șuvoaie de vindecări lumii întregi.<br />
<br />
;[[Condac]] glasul al II-lea <br />
<br />
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.<br />
<br />
;Tropar, glasul al IV-lea<br />
<br />
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.<br />
<br />
;Tropar, glasul al IV-lea<br />
<br />
Ca o muceniță ai urmat faptele mucenicilor, cărora le-ai slujit, și, străduindu-te vitejește, ai înfânt inamicul. Ești izvor bogat și abundent al harului, pentru toți cei ce vin la tine, O de Dumnezeu înțelepțită Anastasia!<br />
<br />
== Note ==<br />
<small>{{reflist}}</small><br />
<br />
== A se vedea și ==<br />
* [[Anastasia Romana]]<br />
<br />
[[Categorie:Mucenici]]<br />
[[Categorie:Mari Mucenici]]<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]<br />
[[Categorie:Făcători de minuni]]<br />
<br />
[[en:Anastasia the Deliverer from Potions]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Alexei_al_II-lea_(Ridiger)_al_Moscovei&diff=49706Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei2019-08-24T09:37:39Z<p>Cristianm: /* Relația cu Biserica Ortodoxă Română */</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
[[Image:alexeyII.jpg|frame|right|Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii]]<br />
Sfinția Sa [[Patriarh]]ul '''Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei''' [[23 februarie]] 1929 - [[5 decembrie]] 2008[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/7766625.stm]) a fost Patriarh al Moscovei și [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] din 1990 până la moartea sa.<br />
<br />
==Viața și slujirea==<br />
Alexei Mihailovici Rüdiger s-a născut pe 23 februarie 1929 în capitala Estoniei, Talin, într-o familie de germani baltici rusificați. A fost descendentul unei familii de nobili germani, care au trecut la ortodoxie în secolul al XVIII-lea. <br />
<br />
El a intrat la [[Seminar]]ul Teologic din Leningrad în 1947 și a absolvit în 1949. Apoi a urmat cursurile Academiei Teologice din Leningrad Theological Academy (în prezent [http://www.spbda.ru/english/index.php Seminarul Teologic Saint Petersburg]) unde a absolvit în 1953.<ref name="official bio">[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, note biografice], Biografie, pe website-ul oficial al Patriarhiei Moscovei.</ref><ref name="encbrit">''Encyclopedia Britannica Online'', s.v. Alexis II, http://www.britannica.com/eb/article-9005644/Alexis-II 1/19/2008</ref> <br />
<br />
În 15 aprilie 1950, a fost [[hirotonire|hirotonit]] [[diacon]] de către Mitropolitul Grigorie (Chukov) de Leningrad, iar în [[17 aprilie]] 1950, a fost hirotonit [[preot]] și numit [[paroh]] la Biserica [[Epifania|Arătării Sfintei Treimi]] din orașul Johvi, Estonia, din Eparhia Tallinn. În 15 iulie 1957, Pr. Alexei a fost numit paroh al Catedralei [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii Maicii Domnului]] din Tallinn și [[protopop]] al districtului Tartu. A fost ridicat la rangul de protopop în 17 august 1958 iar în 30 martie 1959 a fost numit protopop al Protopopiatului unit Tartu-Viljandi din eparhia Tallinn. În [[3 martie]] 1961, a fost [[tundere|tuns]] în [[monahism]] în Catedrala Sfintei Treimi din [[Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie]].<ref name="official bio" /><br />
<br />
În [[14 august]] 1961, el a fost ales [[episcop]] de Tallinn și Estonia. În [[23 iunie]] 1964, a fost ridicat la rangul de [[arhiepiscop]] iar, în [[25 februarie]] 1968, la vârsta de 39 de ani, a devenit [[mitropolit]].<ref name="encbrit" /><br />
<br />
Între 1986 și alegerea sa ca Patriarh, el a fost Mitropolit de Novgorod și Leningrad. După decesul lui [[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Patriarhului Pimen]] în 1990, Alexei a fost ales să devină noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. El a fost ales pe baza experienței sale administrative și era considerat "intelligent, energetic, muncitor, sistematic, perceptiv și ca un om de afaceri."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 85.</ref> De asemenea, el "avea o reputație de conciliator, 'o persoană care putea găsi punctele comune de discuție cu diferitele grupuri din eparhie.' "<ref name="nd86">Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 86.</ref> <br />
<br />
După preluarea funcției de patriarh, el a devenit un susținător vocal al drepturilor bisericilor, cerând guvernului sovietic să permită educația religioasă în școlile de stat și pentru o lege a "libertății de conștiință". <br />
<br />
Sub păstorirea sa, au fost [[canonizare|canonizați]] [[Noii mucenici]] și [[mărturisitor]]i ai Rusiei care au suferit sub comunism, începând cu [[Elisabeta Noua Mucenică|Marea Ducesă Elisabeta]], Mitropolitul [[Vladimir (Bogoyavlensky) de Kiev și Galiția|Vladimir al Kievului]] și Mitropolitul Veniamin de Petrograd în 1992.<ref name="ware">[[Kallistos (Ware) de Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'', new ed., (London: Penguin Books, 1997), p. 164.</ref> În anul 2000, Sinodul Tuturor Rușilorl-a canonizat pe Țarul [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] și familia sa, dar și mulți alți Noi Mucenici.<ref>Sophia Kishkovsky, [http://www.iht.com/articles/2007/05/16/europe/16russ.php?page=2 Biserica Ortodoxă Rusă este hotărâtă să vindece a schismă amară], ''International Herald Tribune'', May 16, 2007; [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0008f.html#31 Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved], Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000.</ref> Nume noi sunt adăugate permanent listei Noilor Mucenici, după ce Comisia Sinodală de Canonizare își completează investigațiile în fiecare caz.<ref>Maxim Massalitin, [http://www.pravoslavie.ru/enarticles/040106180408 The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003)], Pravoslavie.ru, December 13, 2003.</ref><br />
<br />
În ciuda vârstei sale, Patriarhul Alexei al II-lea a avut o activitate politică activă. El era văzut frecvent la televiziunea rusă, la slujbe ale Bisericii și la întâlniri cu numeroase oficialități guvernamentale.<br />
<br />
El a decedat în [[5 decembrie]] 2008. În [[9 decembrie]] a avut loc slujba de înmormântare condusă de [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Ecumenic]] [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]] în Catedrala Hristos Mântuitorul și a fost înmormântat în capela sudică din [[Catedrala Arătarea Sfântului Duh Elokhovo (Moscova)| Catedrala Arătarea Sfântului Duh Elokhovo]] din Moscova, alături de alți patriarhi ai Bisericii Ruse.<br />
<br />
==Nume==<br />
Numele său (laic 'Алексей, clerical Алексий) este transcris din alfabetul chirilic în engleză în diverse forme, inclusiv Alexius, Aleksi, Alexis, Alexei, Alexey, and Alexy. Când a fost călugărit, numele său nu a fost schimbat, această deviere de la tradiție fiind ceva comun în Biserica Rusă din vremea sovietelor.<br />
<br />
==Criticism==<br />
După prăbușirea Uniunii Sovietice, au apărut diverse acuzații că Patriarhul Alexei ar fi avut legături cu KGB. Patriarhul Alexei a negat întotdeauna că ar fi fost agent KGB iar autenticitatea documentelor despre acest subiect a fost contestată.<br />
<br />
Profesorul Nathaniel Davis subliniază: "Dacă episcopii doreau să își protejeze poporul și să supraviețuiască în funcție, ei trebuiau să colaboreze într-o anumită măsură cu KGB, cu comisarii de la Consiliul Afacerilor Religioase și cu alte facțiuni și autorități guvernamentale.<br />
<br />
În orice caz, Patriarhul Alexei a confirmat că au fost făcute compromisuri cu guvernul sovietic de către episcopi a Patriarhiei Moscovei și a cerut iertare în public pentru aceste compromisuri.<br />
<br />
:''"În apărarea unui lucru, a fost necesar să dăm altceva în schimb. Există oare alte organizații sau alți oameni printre cei care aveau răspunderea nu numai pentru soarta lor înșiși ci și pentru a altor micii de oameni, care în acei ani din Uniunea Sovietică nu au fost obligați să acționeze la fel? Cu toate acestea, înaintea acestor oameni pentru care compromisul, tăcerea, pasivitatea forțată sau eprimarea loialității din partea liderilor Bisericii le-au cauzat durere, înaintea acestor oameni și numai în fața lui Dumnezeu, eu cer iertare, înțelegere și rugăciune."''<ref>Dintr-un interviu al Patriarhului Alexei al II-lea, dat ziarului "Izvestia" nr 137, [[10 iunie]] 1991, intitulat "Patriarhul Alexei al II-lea:&mdash;Iau asupra mea responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat", din Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 89. A se vedea și [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx [[ROCOR|Istoria Bisericii Ruse din Afara Granițelor]], de Sfântul [[Ioan Maximovici|Ioan (Maximovici) de Shanghai și San Francisco]], [[31 decembrie]] 2007.</ref><br />
<br />
Conform cu cele spuse de Nathaniel Davis, când a fost întrebat de presa rusă despre acuzațiile că a fost un episcop "conformat", "Alexei s-a apărat spunând că în timp ce el era episcop de Tallinn, în 1961, el a rezistat eforturilor autorităților de a transforma Catedrala Alexander Nevsky în planetariumul orașului (ceea ce s-a întâmplat, într-adevăr în alte părți în Stalele Baltice) și de a converti Mănăstirea Adormirea Maicii Domnuluii Pyukhtitsa în casă de odihnă pentru minei."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995) ,p. 89f.</ref> Arhive oficiale arată că eparhia de Tallin a avut un număr mai mic de închideri forțate de biserici decât media din restul URSS în timpul păstoririi Patriarhului Alexei acolo.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), fn. 115, p. 272.</ref> Mitropolitul [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos]] (Timothy Ware) notează: "opiniile diferă referitor la colaborarea de atunci sau ulterior, cu autoritățile comuniste, dar ca privire de ansamblu se consideră eă el a arătat fermitate și independență în dialogul său ca episcop eparhial cu statul sovietic."<ref name="ware" /><br />
<br />
==Relația cu Biserica Ortodoxă Română==<br />
Relațiile cu Biserica Ortodoxă Română au fost tensionate, pe marginea diferendului privind Mitropolia Basarabiei.<br />
<br />
În vara anul 2004 l-a decorat pe Igor Smirnov, liderul separatist din Transnistria, cu cele mai înalte distincții ale Bisericii Ortodoxe Ruse, anume Ordinul Sf. Gheorghe Biruitorul și Petru I. În anul 2005, în cursul vizitei sale la Chișinău, patriarhul Alexei a fost decorat de președintele Vladimir Voronin cu cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova. În anul 2008 l-a premiat pe președintele Vladimir Voronin pentru poziția acestuia în situația conflictuală legată de încercările Bisericii Ortodoxe Române de a crea episcopii pe teritoriul Republicii Moldova.<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Ioan (Alekseyev) de Tallinn|Ioan (Alekseyev)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Tallinn și Estonia|<br />
ani=1961-1986|<br />
după=[[Corneliu (Yacobs) de Tallinn|Corneliu (Yacobs)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Antonie (Melnikov) de Leningrad|Antonie (Melnikov)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Novgorod și Leningrad|<br />
ani=1986-1990|<br />
după=[[Ioan (Snychev) de St. Petersburg|Ioan (Snychev)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Pimen (Izvekov)]]|<br />
titlu=[[Listă a întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|<br />
ani=1990-2008|<br />
după=[[Chiril (Gundiaev) al Moscovei]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Biography on the official site of the Moscow Patriarchate]<br />
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/russia/current.htm#aleksii_patr Listing] at the Orthodox Research Institute<br />
*[[w:Patriarch Alexius II|''Patriarch Alexius II'' at Wikipedia]]<br />
<br />
==Note== <br />
<div class="small"> <br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[en:Alexei II (Ridiger) of Moscow]] <br />
[[es:Alexei II (Ridiger) de Moscú]]<br />
[[fr:Alexis II (Ridiger) de Moscou]]<br />
[[pt:Aleixo II (Ridiger) de Moscou]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pimen_I_(Izvekov)_al_Moscovei&diff=49705Pimen I (Izvekov) al Moscovei2019-08-24T09:36:13Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
[[Image:Patriarch pimen1.jpg|frame|Patriarch Pimen I]]<br />
'''Patriarch Pimen''' (Russian: Патриарх Пимен), born '''Sergey Mikhailovich Izvekov''' ([[July 23]], 1910 - [[May 3]], 1990), was the 15th [[List of primates of Russia|Patriarch of Moscow]] and the head of the [[Russian Orthodox Church]].<br />
<br />
He was born in the town of Bogorodsk near Moscow. In 1925, Pimen Izverkov became a [[monk]] at [[Bogoyavlensky Monastery]] in Moscow. He also spent years in various Russian [[monastery|monasteries]] and [[cathedral]]s in Murom, Odessa and [[Pskov]]. In 1954, Pimen became head of [[Troitse-Sergiyeva Lavra]].<br />
<br />
November 17, 1957 in Odessa he was consecrated bishop of Balta, vicar of the Diocese of Odessa.<br />
<br />
Since December 26, 1957 he was bishop of Dmitrov, vicar of the Moscow diocese.<br />
<br />
From July 1960 to November 14, 1961 he was Chancellor of the Moscow Patriarchate.<br />
<br />
November 23, 1960 he was elevated to the rank of [[archbishop]].<br />
<br />
Since March 16, 1961 he was archbishop of Tula and Belyov.<br />
<br />
On [[November 14]], 1961 he was appointed [[Metropolitan]] of Leningrad and Ladoga. After the death of [[Alexei I (Simansky) of Moscow|Patriarch Alexei I]] [[Metropolitan]] Pimen was elected Patriarch Pimen of Moscow and all of Russia in 1971.<br />
<br />
Pimen's task thus became to lead a Christian church in a state ruled by an officially atheist Communist party. At his post he worked closely with the authorities: participated in numerous 'peace movement' conferences sponsored by the government. Pimen was awarded the Soviet Peace Fund Medal (1969, 1971) and in 1970 Golden medal "Борцу за мир" ("For Fighter for Peace") by the 'Soviet Committee for the Defence of Peace'. Pimen was member of World Peace Council from 1963 onwards. In 1961, Pimen was awarded Order of the Red Banner of Labour (орден Трудового Красного Знамени), one of the higher rewards of the time. The Soviet state tried to limit and control all religious activity and Pimen tried to struggle just to ensure the survival of the Russian Orthodox Church. <br />
<br />
At the end of his difficult term as the head of the Russian Orthodox Church he organized the celebration of the 1000th anniversary of the [[Baptism of Rus']] in Russia in 1988. This event became the historic moment that marked the end of persecution of Orthodox Christianity in the Soviet Union.<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=Gury (Yegorov|<br />
titlu=[[Eparhia de St. Petersburg|Mitropolit de Leningrad și Ladoga]]|<br />
ani=1961-1963|<br />
după=[[Nicodim (Rotov) de Leningrad și Novgorod|Nicodim (Rotov)]]}} <br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Alexei I (Simansky) al Moscovei|Alexei I (Simansky)]]|<br />
titlu=[[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]|<br />
ani=1971-1990|<br />
după=[[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei II (Ridiger)]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[[w:Patriarch Pimen I|Wikipedia: Patriarch Pimen I]]<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Patriarhi ai Moscovei]]<br />
[[Categorie:Episcopi din secolul XX]]<br />
<br />
[[es:Pimen I (Izvekov) de Moscú]]<br />
[[en:Pimen (Izvekov) of Moscow]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pimen_I_(Izvekov)_al_Moscovei&diff=49704Pimen I (Izvekov) al Moscovei2019-08-24T09:35:03Z<p>Cristianm: creare articol</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
[[Image:Patriarch pimen1.jpg|frame|Patriarch Pimen I]]<br />
'''Patriarch Pimen''' (Russian: Патриарх Пимен), born '''Sergey Mikhailovich Izvekov''' ([[July 23]], 1910 - [[May 3]], 1990), was the 15th [[List of primates of Russia|Patriarch of Moscow]] and the head of the [[Russian Orthodox Church]].<br />
<br />
He was born in the town of Bogorodsk near Moscow. In 1925, Pimen Izverkov became a [[monk]] at [[Bogoyavlensky Monastery]] in Moscow. He also spent years in various Russian [[monastery|monasteries]] and [[cathedral]]s in Murom, Odessa and [[Pskov]]. In 1954, Pimen became head of [[Troitse-Sergiyeva Lavra]].<br />
<br />
November 17, 1957 in Odessa he was consecrated bishop of Balta, vicar of the Diocese of Odessa.<br />
<br />
Since December 26, 1957 he was bishop of Dmitrov, vicar of the Moscow diocese.<br />
<br />
From July 1960 to November 14, 1961 he was Chancellor of the Moscow Patriarchate.<br />
<br />
November 23, 1960 he was elevated to the rank of [[archbishop]].<br />
<br />
Since March 16, 1961 he was archbishop of Tula and Belyov.<br />
<br />
On [[November 14]], 1961 he was appointed [[Metropolitan]] of Leningrad and Ladoga. After the death of [[Alexei I (Simansky) of Moscow|Patriarch Alexei I]] [[Metropolitan]] Pimen was elected Patriarch Pimen of Moscow and all of Russia in 1971.<br />
<br />
Pimen's task thus became to lead a Christian church in a state ruled by an officially atheist Communist party. At his post he worked closely with the authorities: participated in numerous 'peace movement' conferences sponsored by the government. Pimen was awarded the Soviet Peace Fund Medal (1969, 1971) and in 1970 Golden medal "Борцу за мир" ("For Fighter for Peace") by the 'Soviet Committee for the Defence of Peace'. Pimen was member of World Peace Council from 1963 onwards. In 1961, Pimen was awarded Order of the Red Banner of Labour (орден Трудового Красного Знамени), one of the higher rewards of the time. The Soviet state tried to limit and control all religious activity and Pimen tried to struggle just to ensure the survival of the Russian Orthodox Church. <br />
<br />
At the end of his difficult term as the head of the Russian Orthodox Church he organized the celebration of the 1000th anniversary of the [[Baptism of Rus']] in Russia in 1988. This event became the historic moment that marked the end of persecution of Orthodox Christianity in the Soviet Union.<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=Gury (Yegorov|<br />
titlu=[[Eparhia de St. Petersburg|Mitropolit de Leningrad și Ladoga]]|<br />
anii=1961-1963|<br />
după=[[Nicodim (Rotov) de Leningrad și Novgorod|Nicodim (Rotov)]]}} <br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Alexei I (Simansky) al Moscovei|Alexei I (Simansky)]]|<br />
titlu=[[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]|<br />
anii=1971-1990|<br />
după=[[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei II (Ridiger)]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[[w:Patriarch Pimen I|Wikipedia: Patriarch Pimen I]]<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Patriarhi ai Moscovei]]<br />
[[Categorie:Episcopi din secolul XX]]<br />
<br />
[[es:Pimen I (Izvekov) de Moscú]]<br />
[[en:Pimen (Izvekov) of Moscow]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Alexei_al_II-lea_(Ridiger)_al_Moscovei&diff=49703Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei2019-08-24T09:27:58Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
[[Image:alexeyII.jpg|frame|right|Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii]]<br />
Sfinția Sa [[Patriarh]]ul '''Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei''' [[23 februarie]] 1929 - [[5 decembrie]] 2008[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/7766625.stm]) a fost Patriarh al Moscovei și [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] din 1990 până la moartea sa.<br />
<br />
==Viața și slujirea==<br />
Alexei Mihailovici Rüdiger s-a născut pe 23 februarie 1929 în capitala Estoniei, Talin, într-o familie de germani baltici rusificați. A fost descendentul unei familii de nobili germani, care au trecut la ortodoxie în secolul al XVIII-lea. <br />
<br />
El a intrat la [[Seminar]]ul Teologic din Leningrad în 1947 și a absolvit în 1949. Apoi a urmat cursurile Academiei Teologice din Leningrad Theological Academy (în prezent [http://www.spbda.ru/english/index.php Seminarul Teologic Saint Petersburg]) unde a absolvit în 1953.<ref name="official bio">[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, note biografice], Biografie, pe website-ul oficial al Patriarhiei Moscovei.</ref><ref name="encbrit">''Encyclopedia Britannica Online'', s.v. Alexis II, http://www.britannica.com/eb/article-9005644/Alexis-II 1/19/2008</ref> <br />
<br />
În 15 aprilie 1950, a fost [[hirotonire|hirotonit]] [[diacon]] de către Mitropolitul Grigorie (Chukov) de Leningrad, iar în [[17 aprilie]] 1950, a fost hirotonit [[preot]] și numit [[paroh]] la Biserica [[Epifania|Arătării Sfintei Treimi]] din orașul Johvi, Estonia, din Eparhia Tallinn. În 15 iulie 1957, Pr. Alexei a fost numit paroh al Catedralei [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii Maicii Domnului]] din Tallinn și [[protopop]] al districtului Tartu. A fost ridicat la rangul de protopop în 17 august 1958 iar în 30 martie 1959 a fost numit protopop al Protopopiatului unit Tartu-Viljandi din eparhia Tallinn. În [[3 martie]] 1961, a fost [[tundere|tuns]] în [[monahism]] în Catedrala Sfintei Treimi din [[Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie]].<ref name="official bio" /><br />
<br />
În [[14 august]] 1961, el a fost ales [[episcop]] de Tallinn și Estonia. În [[23 iunie]] 1964, a fost ridicat la rangul de [[arhiepiscop]] iar, în [[25 februarie]] 1968, la vârsta de 39 de ani, a devenit [[mitropolit]].<ref name="encbrit" /><br />
<br />
Între 1986 și alegerea sa ca Patriarh, el a fost Mitropolit de Novgorod și Leningrad. După decesul lui [[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Patriarhului Pimen]] în 1990, Alexei a fost ales să devină noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. El a fost ales pe baza experienței sale administrative și era considerat "intelligent, energetic, muncitor, sistematic, perceptiv și ca un om de afaceri."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 85.</ref> De asemenea, el "avea o reputație de conciliator, 'o persoană care putea găsi punctele comune de discuție cu diferitele grupuri din eparhie.' "<ref name="nd86">Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 86.</ref> <br />
<br />
După preluarea funcției de patriarh, el a devenit un susținător vocal al drepturilor bisericilor, cerând guvernului sovietic să permită educația religioasă în școlile de stat și pentru o lege a "libertății de conștiință". <br />
<br />
Sub păstorirea sa, au fost [[canonizare|canonizați]] [[Noii mucenici]] și [[mărturisitor]]i ai Rusiei care au suferit sub comunism, începând cu [[Elisabeta Noua Mucenică|Marea Ducesă Elisabeta]], Mitropolitul [[Vladimir (Bogoyavlensky) de Kiev și Galiția|Vladimir al Kievului]] și Mitropolitul Veniamin de Petrograd în 1992.<ref name="ware">[[Kallistos (Ware) de Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'', new ed., (London: Penguin Books, 1997), p. 164.</ref> În anul 2000, Sinodul Tuturor Rușilorl-a canonizat pe Țarul [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] și familia sa, dar și mulți alți Noi Mucenici.<ref>Sophia Kishkovsky, [http://www.iht.com/articles/2007/05/16/europe/16russ.php?page=2 Biserica Ortodoxă Rusă este hotărâtă să vindece a schismă amară], ''International Herald Tribune'', May 16, 2007; [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0008f.html#31 Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved], Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000.</ref> Nume noi sunt adăugate permanent listei Noilor Mucenici, după ce Comisia Sinodală de Canonizare își completează investigațiile în fiecare caz.<ref>Maxim Massalitin, [http://www.pravoslavie.ru/enarticles/040106180408 The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003)], Pravoslavie.ru, December 13, 2003.</ref><br />
<br />
În ciuda vârstei sale, Patriarhul Alexei al II-lea a avut o activitate politică activă. El era văzut frecvent la televiziunea rusă, la slujbe ale Bisericii și la întâlniri cu numeroase oficialități guvernamentale.<br />
<br />
El a decedat în [[5 decembrie]] 2008. În [[9 decembrie]] a avut loc slujba de înmormântare condusă de [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Ecumenic]] [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]] în Catedrala Hristos Mântuitorul și a fost înmormântat în capela sudică din [[Catedrala Arătarea Sfântului Duh Elokhovo (Moscova)| Catedrala Arătarea Sfântului Duh Elokhovo]] din Moscova, alături de alți patriarhi ai Bisericii Ruse.<br />
<br />
==Nume==<br />
Numele său (laic 'Алексей, clerical Алексий) este transcris din alfabetul chirilic în engleză în diverse forme, inclusiv Alexius, Aleksi, Alexis, Alexei, Alexey, and Alexy. Când a fost călugărit, numele său nu a fost schimbat, această deviere de la tradiție fiind ceva comun în Biserica Rusă din vremea sovietelor.<br />
<br />
==Criticism==<br />
După prăbușirea Uniunii Sovietice, au apărut diverse acuzații că Patriarhul Alexei ar fi avut legături cu KGB. Patriarhul Alexei a negat întotdeauna că ar fi fost agent KGB iar autenticitatea documentelor despre acest subiect a fost contestată.<br />
<br />
Profesorul Nathaniel Davis subliniază: "Dacă episcopii doreau să își protejeze poporul și să supraviețuiască în funcție, ei trebuiau să colaboreze într-o anumită măsură cu KGB, cu comisarii de la Consiliul Afacerilor Religioase și cu alte facțiuni și autorități guvernamentale.<br />
<br />
În orice caz, Patriarhul Alexei a confirmat că au fost făcute compromisuri cu guvernul sovietic de către episcopi a Patriarhiei Moscovei și a cerut iertare în public pentru aceste compromisuri.<br />
<br />
:''"În apărarea unui lucru, a fost necesar să dăm altceva în schimb. Există oare alte organizații sau alți oameni printre cei care aveau răspunderea nu numai pentru soarta lor înșiși ci și pentru a altor micii de oameni, care în acei ani din Uniunea Sovietică nu au fost obligați să acționeze la fel? Cu toate acestea, înaintea acestor oameni pentru care compromisul, tăcerea, pasivitatea forțată sau eprimarea loialității din partea liderilor Bisericii le-au cauzat durere, înaintea acestor oameni și numai în fața lui Dumnezeu, eu cer iertare, înțelegere și rugăciune."''<ref>Dintr-un interviu al Patriarhului Alexei al II-lea, dat ziarului "Izvestia" nr 137, [[10 iunie]] 1991, intitulat "Patriarhul Alexei al II-lea:&mdash;Iau asupra mea responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat", din Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 89. A se vedea și [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx [[ROCOR|Istoria Bisericii Ruse din Afara Granițelor]], de Sfântul [[Ioan Maximovici|Ioan (Maximovici) de Shanghai și San Francisco]], [[31 decembrie]] 2007.</ref><br />
<br />
Conform cu cele spuse de Nathaniel Davis, când a fost întrebat de presa rusă despre acuzațiile că a fost un episcop "conformat", "Alexei s-a apărat spunând că în timp ce el era episcop de Tallinn, în 1961, el a rezistat eforturilor autorităților de a transforma Catedrala Alexander Nevsky în planetariumul orașului (ceea ce s-a întâmplat, într-adevăr în alte părți în Stalele Baltice) și de a converti Mănăstirea Adormirea Maicii Domnuluii Pyukhtitsa în casă de odihnă pentru minei."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995) ,p. 89f.</ref> Arhive oficiale arată că eparhia de Tallin a avut un număr mai mic de închideri forțate de biserici decât media din restul URSS în timpul păstoririi Patriarhului Alexei acolo.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), fn. 115, p. 272.</ref> Mitropolitul [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos]] (Timothy Ware) notează: "opiniile diferă referitor la colaborarea de atunci sau ulterior, cu autoritățile comuniste, dar ca privire de ansamblu se consideră eă el a arătat fermitate și independență în dialogul său ca episcop eparhial cu statul sovietic."<ref name="ware" /><br />
<br />
==Relația cu Biserica Ortodoxă Română==<br />
Relațiile cu Biserica Ortodoxă Română au fost tensionate, pe marginea diferendului privind Mitropolia Basarabiei.<br />
<br />
În vara anul 2004 l-a decorat pe Igor Smirnov, liderul separatist din Transnistria, cu cele mai înalte distincții ale Bisericii Ortodoxe Ruse, anume Ordinul Sf. Gheorghe Biruitorul și Petru I. În anul 2005, în cursul vizitei sale la Chișinău, patriarhul Alexei a fost decorat de președintele Vladimir Voronin cu cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova. În anul 2008 l-a premiat pe președintele Vladimir Voronin pentru poziția acestuia în situația conflictuală legată de încercările Bisericii Ortodoxe Române de a crea episcopii pe teritoriul Republicii Moldova.<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Ioan (Alekseyev) de Tallinn|Ioan (Alekseyev)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Tallinn și Estonia|<br />
ani=1961-1986|<br />
după=[[Corneliu (Yacobs) de Tallinn|Corneliu (Yacobs)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Antonie (Melnikov) de Leningrad|Antonie (Melnikov)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Novgorod și Leningrad|<br />
ani=1986-1990|<br />
după=[[Ioan (Snychev) de St. Petersburg|Ioan (Snychev)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Pimen (Izvekov)]]|<br />
titlu=[[Listă a întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|<br />
ani=1990-2008|<br />
după=[[Chiril I (Gundyayev) al Moscovei]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Biography on the official site of the Moscow Patriarchate]<br />
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/russia/current.htm#aleksii_patr Listing] at the Orthodox Research Institute<br />
*[[w:Patriarch Alexius II|''Patriarch Alexius II'' at Wikipedia]]<br />
<br />
==Note== <br />
<div class="small"> <br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[en:Alexei II (Ridiger) of Moscow]] <br />
[[es:Alexei II (Ridiger) de Moscú]]<br />
[[fr:Alexis II (Ridiger) de Moscou]]<br />
[[pt:Aleixo II (Ridiger) de Moscou]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Arhiepiscopia_de_Camerun&diff=49702Arhiepiscopia de Camerun2019-08-24T09:21:55Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
Sfânta '''[[Arhiepiscopie]] de [[Camerun]]''' este o [[eparhie]] sub jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Patriarhiei Ortodoxă Greacă a Alexandriei]] și întregii Africi. Teritoriul său conține [[parohie|parohiile]] și misiunile situate în [[Camerun]], Ciad, Republica Centr-Africană, Gabon, Guineea Ecuatorială și Insulele St. Thomas și Principe.<br />
<br />
Inițial, Arhiepiscopia de Camerun a făcut parte din [[Mitropolia de Accra]] și Africa de Vest care a fost înființată în [[23 ianuarie]] 1959.[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=news&action=details&id=280] În [[7 octombrie]] 2010, jurisdicția asupra Gabonului a fost transferată noii Eparhii de Brazzaville și Gabon printr-un decret al Patriarhiei din Alexandria.[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=news&action=details&id=569] <br />
<br />
==Întâistătători==<br />
*[[Petros VII (Papapetrou) al Alexandriei|Petros (Papapetrou)]] 1994-1997<br />
*[[Teodor al II-lea (Choreftakis) al Alexandriei|Teodor (Choreftakis)]] 1998-2002<br />
*[[Dimitrie (Zaharengas) de Irinoupolis|Dimitrie (Zaharengas)]] 2002-2004<br />
*[[Grigorie (Stergiou) de Camerun și Exarh al Africii Centrale|Grigorie (Stergiou)]] 2004-prezent <br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.greekorthodox-alexandria.org/index.php?module=content&cid=004001 Patriarchate of Alexandria Archdiocese website]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.metropolisofcameroon.org Official Metropolis of Cameroon Website]<br />
<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Africa]]<br />
[[Categorie:Eparhii]]<br />
<br />
[[en:Archdiocese of Cameroon]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mitropolia_de_Accra&diff=49701Mitropolia de Accra2019-08-24T09:19:09Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
Sfânta '''[[Arhiepiscopie]] de Accra''' este o [[eparhie]] aflată sub [[jurisdicție|jurisdicția]] [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Patriarhiei Ortodoxă Greacă a Alexandriei]] și întregii Africi. Teritoriul ei cuprinde [[parohie|parohii]] și misiuni situate în [[Ghana]], Coasta de Fildeș, Liberia, [[Sierra Leone]], Senegal, Mali, Burkina Faso, Guinea, Guinea Bissau și Gambia. <br />
<br />
Această arhiepiscopie își are originile în înființarea în [[23 ianuarie]], 1959.[[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=news&action=list&catid=001]] a Sfintei Mitropolii de Accra și Africa de Vest. Inițial, arhiepiscopia a fost înființată ca '''Eparhia de Ghana''' de un decret patriarhal și sinodal în 1997. În [[30 noiembrie]] 1999, Episcopul Pantelimon a fost ales ca primul [[episcop]] de Ghana și s-a mutat în eparhie în [[18 ianuarie]] 2000. În 2004, Episcopul Damaschin a devenit episcop al acestei eparhii.<br />
<br />
În [[26 iunie]] 2008, Preafericitul Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și întregii Africi a inaugurat [[Seminar]]ul Sfintei Mitropolii de Ghana pentru a sluji nevoilor educaționale teologice ale [[mitropolie]]i.<br />
<br />
Eparhia de Ghana a fost ridicată în rang și a devenit Arhiepiscopia de Accra printr-un decret patriarhal în [[6 octombrie]] 2009.<br />
<br />
==Organizarea arhiepiscopiei==<br />
Arhiepiscopia este împărțită în cinci districte ierarhice:<br />
*Regiunea principală Accra.<br />
*Regiunea Ghanei centrale.<br />
*Regiunea Ghanei estice.<br />
*Regiunea Ashanti și Volta.<br />
*Regiunea Coastei de Fildeș.<br />
<br />
==[[Întâistătător]]i==<br />
*Efstathios Efstathopoulos 1959 - 1975<br />
*[[Irineu (Talambekos) de Pilousion|Irineu (Talambekos)]] 1976 - 1990<br />
*[[Petros al VII-lea (Papapetrou) al Alexandriei|Petros Papapetrou]] 1990 - 1997<br />
*[[Pantelimon (Lampadarios) de Antinoe|Pantelimon (Lampadarios)]] 1997 - 2004.<br />
*[[Damaschin (Papandreou) de Accra |Damaschin (Papandreou)]] 2004 - 2010. <br />
*[[Gheorghe (Vladimirou) de Accra|Gheorghe (Vladimirou)]] 2010 &ndash; prezent<br />
<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=content&cid=004001 Patriarchate of Alexandria Diocese website]<br />
*[http://www.orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/alexandria/current/bio_panteleimon_lampadarios_bishop_ghana.htm ORI: Bishop Panteleimon (Lampadarios) of Ghana]<br />
*[http://www.digitaljournal.com/article/298657 New Orthodox Archbishop of Johannesburg and Pretoria 8 October 2010]<br />
*[http://orthodoxghana.org/ Holy Archbishopric of Accra] Archdiocese web site<br />
<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.ocmc.org/news.php?sub=news&action=topic&id=4 OCMC News item]<br />
<br />
[[Categorie:Orthodoxy in Africa|Accra]]<br />
[[Categorie:Eparhii|Accra]]<br />
[[Categorie: Eparhii ale Patriarhiei Aleexandriei|Accra]]<br />
<br />
[[en:Archdiocese of Accra]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mitropolia_de_Accra&diff=49700Mitropolia de Accra2019-08-23T08:36:59Z<p>Cristianm: creare pagină</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
Sfânta '''[[Arhiepiscopie]] de Accra''' is a [[eparhie]] under the [[jurisdicție]] of the Greek Orthodox [[Church of Alexandria|Patriarchate of Alexandria]] and All Africa. Its territory includes the [[parish]]es and missions located in the nations of [[Ghana]], Ivory Coast, Liberia, [[Sierra Leone]], Senegal, Mali, Burkina Faso, Guinea, Guinea Bissau, and Gambia. <br />
<br />
The missionary origins of the archdiocese date from the establishment of the Holy Metropolis of Accra and West Africa on [[January 23]], 1959.[[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=news&action=list&catid=001]] The archdiocese was initially established as the '''Diocese of Ghana''' by a Patriarchal and Synodal decree in 1997. On [[November 30]], 1999, Bishop Panteleimon was elected the first [[bishop]] of Ghana and took up residence in the diocese on [[January 18]], 2000. In 2004, Bishop Damaskinos succeeded him as the diocesan bishop.<br />
<br />
On [[June 26]], 2008, His Beatitude Theodoros II, Pope and Patriarch of Alexandria and All Africa opened the [[Seminary]] of the Holy Metropolis of Ghana to serve the theological education needs of the [[metropolis]].<br />
<br />
The Diocese of Ghana was elevated to an [[archdiocese]] with the title of Archdiocese of Accra by a Patriarchal decree on [[October 6]], 2009.<br />
<br />
==Organizarea arhiepiscopiei==<br />
The archdiocese is divided into five hierarchal districts:<br />
*The region of the broader area of Accra.<br />
*The region of central Ghana.<br />
*The region of eastern Ghana.<br />
*The region of Ashanti and Volta.<br />
*The region of the Ivory Coast.<br />
<br />
==Întâistătători==<br />
*Efstathios Efstathopoulos 1959 - 1975<br />
*[[Irenaeus (Talambekos) of Pilousion|Irenaeus (Talambekos)]] 1976 - 1990<br />
*[[Petros VII (Papapetrou) of Alexandria|Petros Papapetrou]] 1990 - 1997<br />
*[[Panteleimon (Lampadarios) of Antinoe|Panteleimon (Lampadarios)]] 1997 - 2004.<br />
*[[Damaskinos (Papandreou) of Accra |Damaskinos (Papandreou)]] 2004 - 2010. <br />
*[[George (Vladimirou) of Accra|George (Vladimirou)]] 2010 &ndash; Present<br />
<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.patriarchateofalexandria.com/index.php?module=content&cid=004001 Patriarchate of Alexandria Diocese website]<br />
*[http://www.orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/alexandria/current/bio_panteleimon_lampadarios_bishop_ghana.htm ORI: Bishop Panteleimon (Lampadarios) of Ghana]<br />
*[http://www.digitaljournal.com/article/298657 New Orthodox Archbishop of Johannesburg and Pretoria 8 October 2010]<br />
*[http://orthodoxghana.org/ Holy Archbishopric of Accra] Archdiocese web site<br />
<br />
<br />
==External link==<br />
*[http://www.ocmc.org/news.php?sub=news&action=topic&id=4 OCMC News item]<br />
<br />
[[Category:Orthodoxy in Africa|Accra]]<br />
[[Category: Dioceses|Accra]]<br />
[[Category: Alexandria Patriarchate Dioceses|Accra]]<br />
<br />
[[en:Archdiocese of Accra]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Alexei_al_II-lea_(Ridiger)_al_Moscovei&diff=49694Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei2019-08-22T13:23:09Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
[[Image:alexeyII.jpg|frame|right|Patriarch Alexei II of Moscow and All Russia]]<br />
His Holiness [[Patriarch]] '''Alexei II (Ridiger) of Moscow''' [[February 23]], 1929 - [[December 5]], 2008[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/7766625.stm]) was the Patriarch of Moscow and the head of the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]] from 1990 until his death.<br />
<br />
==Viața și slujirea==<br />
He entered Leningrad Theological [[Seminary]] in 1947, and graduated in 1949. He then entered the Leningrad Theological Academy (now [http://www.spbda.ru/english/index.php Saint Petersburg Theological Seminary]), and graduated in 1953.<ref name="official bio">[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Alexy II, Patriarch of Moscow and All Russia, Biographical Note], Biography, on the Moscow Patriarchate's official website.</ref><ref name="encbrit">''Encyclopedia Britannica Online'', s.v. Alexis II, http://www.britannica.com/eb/article-9005644/Alexis-II 1/19/2008</ref> <br />
<br />
On April 15, 1950, he was [[ordination|ordained]] a [[deacon]] by Metropolitan Gregory (Chukov) of Leningrad, and on April 17, 1950, he was ordained a [[priest]] and appointed [[rector]] of the [[Theophany]] church in city of [[w:Johvi|Johvi]], Estonia, in the Tallinn Diocese. On July 15, 1957, Fr. Alexei was appointed Rector of the Cathedral of the [[Dormition]] in Tallinn and [[Dean]] of the [[W:Tartu|Tartu]] district. He was elevated to the rank of Archpriest on August 17, 1958, and on March 30, 1959, he was appointed Dean of the united Tartu-[[W:Viljandi|Viljandi]] deanery of the Tallinn diocese. On March 3, 1961, he was [[tonsure]]d a [[monk]] in the Trinity Cathedral of [[Holy Trinity-St. Sergius Lavra]].<ref name="official bio" /><br />
<br />
On August 14, 1961, he was chosen to be the [[Bishop]] of Tallinn and Estonia. On June 23, 1964, he was promoted to [[archbishop]]; and, on February 25, 1968, at the age of 39, to [[metropolitan]].<ref name="encbrit" /><br />
<br />
From 1986 until his election as Patriarch, he was Metropolitan of Novgorod and Leningrad. After the death of [[Pimen I (Izvekov) of Moscow|Patriarch Pimen]] in 1990, Alexei was chosen to become the new Patriarch of the Russian Orthodox Church. He was chosen on the basis of his administrative experience, and was considered "intelligent, energetic, hardworking, systematic, perceptive, and businesslike."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 85.</ref> He also "had a reputation as a conciliator, 'a person who could find common ground with various groups in the episcopate.' "<ref name="nd86">Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 86.</ref> Archbishishop Chrysostom (Martyshkin) remarked, "With his peaceful and tolerant disposition Patriarch Aleksi will be able to unite us all."<ref>''Zhurnal Moskovskoi Patriarkhii'', No. 10 (October), 1990, p.16, quoted in Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 284.</ref> Patriarch Alexei II was "the first patriarch in Soviet history to be chosen without government pressure; candidates were nominated from the floor, and the election was conducted by secret ballot."<ref name="encbrit" /><br />
<br />
Upon taking on the role of Patriarch, Patriarch Alexei became a vocal advocate of the rights of the church, calling for the Soviet government to allow religious education in the state schools and for a "freedom of conscience" law.<ref name="encbrit" /> During the attempted coup in August 1991, he denounced the arrest of Mikhail Gorbachev, and anathematized the plotters.<ref name="encbrit" /> He publicly questioned the junta's legitimacy, called for restraint by the military, and demanded that Gorbachev be allowed to address the people.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 96.</ref> He issued a second appeal against violence and fratricide, which was amplified over loudspeakers to the troops outside the Russian "White House" half an hour before they attacked.<ref name="nd86" /> Ultimately, the coup failed, which eventually resulted in the break-up of the Soviet Union.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 97.</ref> <br />
<br />
Under his leadership, the [[New Martyrs]] and [[Confessor]]s of Russia who suffered under Communism were [[glorification|glorified]], beginning with [[Elizabeth the New Martyr|the Grand Duchess Elizabeth]], Metropolitan [[Vladimir (Bogoyavlensky) of Kiev and Gallich|Vladimir of Kiev]], and Metropolitan Benjamin of Petrograd in 1992.<ref name="ware">[[Kallistos (Ware) of Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'', new ed., (London: Penguin Books, 1997), p. 164.</ref> In 2000, the All-Russian Council glorified Tsar [[Nicholas II of Russia|Nicholas II]] and his family, as well as many other New Martyrs.<ref>Sophia Kishkovsky, [http://www.iht.com/articles/2007/05/16/europe/16russ.php?page=2 Russian Orthodox Church is set to mend a bitter schism], ''International Herald Tribune'', May 16, 2007; [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0008f.html#31 Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved], Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000.</ref> More names continue to be added to list of New Martyrs, after the Synodal Canonization Commission completes its investigation of each case.<ref>Maxim Massalitin, [http://www.pravoslavie.ru/enarticles/040106180408 The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003)], Pravoslavie.ru, December 13, 2003.</ref><br />
<br />
Despite his age during his patriarchate, Patriarch Alexei II led an active political life. He was frequently seen on Russian television, conducting church services, and meeting with various government officials.<br />
<br />
He died on [[December 5]], 2008.<br />
<br />
==Nume==<br />
His name (secular 'Алексей, clerical Алексий) is transliterated from the Cyrillic alphabet into English in various forms, including Alexius, Aleksi, Alexis, Alexei, Alexey, and Alexy. When he became a monk, his name was not changed; this departure from custom was common in the Russian Church in Soviet times.<br />
<br />
==Criticism==<br />
Since the collapse of the Soviet Union there have been accusations that Patriarch Alexei had ties to the KGB, which resulted from documents which allegedly came from the KGB's archives in Estonia, and which refer to Patriarch Alexei with the code name "Drozdov."<ref>See for example, ''The Wall Street Journal'', [http://online.wsj.com/article_email/SB118469533202469128-lMyQjAxMDE3ODE0NzYxOTc1Wj.html 'Cold War Lingers At Russian Church In New Jersey'] December 28, 2007.</ref> It should be noted that it was very unusual for any person to be referenced in KGB documents prior to 1980 without a similar code name, regardless of an affiliation with the KGB. Patriarch Alexei has always denied that he was a KGB agent,<ref>"Official spokesman for the Moscow Patriarchy Father Vsevolod Chaplin labeled such reports as 'absolutely unsubstantiated' in a Wednesday interview with Interfax. 'There is no data indicating that Patriarch Alexy II was an associate of the special services, and no classified documents bear his signature,' he said. 'I do not think that direct dialogue between the current patriarch and KGB took place,' Father Vsevolod continued. However, 'all bishops communicated with representatives of the council for religious matters in the Soviet government, which was inevitable, since any issue, even the most insignificant one, had to be resolved through this body. It is quite another matter that the council forwarded all its materials to the KGB,' he said." [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0009b.html Moscow Patriarchate Rejects Times Report of Alexy II'S Collaboration with KGB, Sept 20, 2000 (Interfax)]. "Chaplin, the church spokesman, said in March, 'Nobody has ever seen a single real document that would confirm the patriarch used his contacts with Soviet authorities to make harm to the church or to any people in the church.' " [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0205e.html Russia's Well-Connected Patriarch, ''Washington Post'' Foreign Service, 23 May 2002]; "Father Chaplin said: 'In recent times many anonymous photocopies of all sorts of pieces of paper have been circulated. In none of them is there the slightest evidence that the individuals we are talking about knew that these documents were being drawn up, or gave their consent. So I don't think any reasonably authoritative clerical or secular commission could see these papers as proof of anything.' " Russian Patriarch 'was KGB spy', ''The Guardian'' (London), February 12, 1999.</ref> and the authenticity of the documents in question have been disputed on the basis that they use anachronistic fonts which did not exist at the time the document ostensibly originated from, and that the Estonian government fabricated the documents in order to discredit the Russian Orthodox Church.<ref>Alexey Chumakov [https://listserv.indiana.edu/cgi-bin/wa-iub.exe?A2=ind0010A&L=ORTHODOX&P=R3102 Agent Drozdov?], December 28, 2007.</ref> <br />
<br />
Professor Nathaniel Davis pointed out: "If the bishops wished to defend their people and survive in office, they had to collaborate to some degree with the KGB, with the commissioners of the Council for Religious Affairs, and with other party and governmental authorities."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 96. Davis quotes one bishop as saying: "Yes, we&mdash;I, at least, and I say this first about myself&mdash;I worked together with the KGB. I cooperated, I made signed statements, I had regular meetings, I made reports. I was given a pseudonym&mdash;a code name as they say there... I knowingly cooperated with them&mdash;but in such a way that I undeviatingly tried to maintain the position of my Church, and, yes, also to act as a patriot, insofar as I understood, in collaboration with these organs. I was never a stool pigeon, nor an informer."</ref><br />
<br />
Patriarch Alexei has, however, acknowledged that compromises were made with the Soviet government by bishops of the Moscow Patriarchate, and publicly repented of these compromises.<ref>[http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/patalexei.htm Has the MP Repented?], December 28, 2007.</ref><br />
<br />
:''"Defending one thing, it was necessary to give somewhere else. Were there any other organizations, or any other people among those who had to carry responsibility not only for themselves but for thousands of other fates, who in those years in the Soviet Union were not compelled to act likewise? Before those people, however, to whom the compromises, silence, forced passivity or expressions of loyalty permitted by the leaders of the church in those years caused pain, before these people, and not only before God, I ask forgiveness, understanding and prayers."''<ref>From an interview of Patriarch Alexei II, given to "Izvestia" No 137, June 10, 1991, entitled "Patriarch Alexei II:&mdash;I Take upon Myself Responsibility for All that Happened", English translation from Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 89. See also [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], by St. [[John Maximovitch|John (Maximovitch) of Shanghai and San Francisco]], December 31, 2007.</ref><br />
<br />
According to Nathaniel Davis, when asked by the Russian press about claims that he was a "compliant" bishop, "Aleksi defended his record, noting that while he was bishop of Tallinn in 1961, he resisted the communist authorities' efforts to make the Alexander Nevsky Cathedral in the city a planetarium (which, in truth, they did do elsewhere in the Baltic states) and to convert the Pyukhtitsa Dormition nunnery to a rest home for miners."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995) ,p. 89f.</ref> Official records show that the Tallinn diocese had a lower number of forced church closings than was typical in the rest of the USSR during Patriarch Alexei's tenure as bishop there.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), fn. 115, p. 272.</ref> Metropolitan [[Kallistos (Ware) of Diokleia|Kallistos]] (Timothy Ware) notes, "Opinions differ over the past collaboration or otherwise between the Communist authorities, but on the whole he is thought to have shown firmness and independence in his dealings as a diocesan bishop with the Soviet State."<ref name="ware" /><br />
<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Ioan (Alekseyev) de Tallinn|Ioan (Alekseyev)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Tallinn și Estonia|<br />
ani=1961-1986|<br />
după=[[Corneliu (Yacobs) de Tallinn|Corneliu (Yacobs)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Antonie (Melnikov) de Leningrad|Antonie (Melnikov)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Novgorod și Leningrad|<br />
ani=1986-1990|<br />
după=[[Ioan (Snychev) de St. Petersburg|Ioan (Snychev)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Pimen (Izvekov)]]|<br />
titlu=[[Listă a întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|<br />
ani=1990-2008|<br />
după=[[Chiril I (Gundyayev) al Moscovei]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Biography on the official site of the Moscow Patriarchate]<br />
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/russia/current.htm#aleksii_patr Listing] at the Orthodox Research Institute<br />
*[[w:Patriarch Alexius II|''Patriarch Alexius II'' at Wikipedia]]<br />
<br />
==Note== <br />
<div class="small"> <br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[es:Alexei II (Ridiger) de Moscú]]<br />
[[fr:Alexis II (Ridiger) de Moscou]]<br />
[[pt:Aleixo II (Ridiger) de Moscou]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Alexei_al_II-lea_(Ridiger)_al_Moscovei&diff=49693Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei2019-08-22T10:47:18Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
[[Image:alexeyII.jpg|frame|right|Patriarch Alexei II of Moscow and All Russia]]<br />
His Holiness [[Patriarch]] '''Alexei II (Ridiger) of Moscow''' [[February 23]], 1929 - [[December 5]], 2008[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/7766625.stm]) was the Patriarch of Moscow and the head of the [[Church of Russia|Russian Orthodox Church]] from 1990 until his death.<br />
<br />
==Viața și slujirea==<br />
He entered Leningrad Theological [[Seminary]] in 1947, and graduated in 1949. He then entered the Leningrad Theological Academy (now [http://www.spbda.ru/english/index.php Saint Petersburg Theological Seminary]), and graduated in 1953.<ref name="official bio">[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Alexy II, Patriarch of Moscow and All Russia, Biographical Note], Biography, on the Moscow Patriarchate's official website.</ref><ref name="encbrit">''Encyclopedia Britannica Online'', s.v. Alexis II, http://www.britannica.com/eb/article-9005644/Alexis-II 1/19/2008</ref> <br />
<br />
On April 15, 1950, he was [[ordination|ordained]] a [[deacon]] by Metropolitan Gregory (Chukov) of Leningrad, and on April 17, 1950, he was ordained a [[priest]] and appointed [[rector]] of the [[Theophany]] church in city of [[w:Johvi|Johvi]], Estonia, in the Tallinn Diocese. On July 15, 1957, Fr. Alexei was appointed Rector of the Cathedral of the [[Dormition]] in Tallinn and [[Dean]] of the [[W:Tartu|Tartu]] district. He was elevated to the rank of Archpriest on August 17, 1958, and on March 30, 1959, he was appointed Dean of the united Tartu-[[W:Viljandi|Viljandi]] deanery of the Tallinn diocese. On March 3, 1961, he was [[tonsure]]d a [[monk]] in the Trinity Cathedral of [[Holy Trinity-St. Sergius Lavra]].<ref name="official bio" /><br />
<br />
On August 14, 1961, he was chosen to be the [[Bishop]] of Tallinn and Estonia. On June 23, 1964, he was promoted to [[archbishop]]; and, on February 25, 1968, at the age of 39, to [[metropolitan]].<ref name="encbrit" /><br />
<br />
From 1986 until his election as Patriarch, he was Metropolitan of Novgorod and Leningrad. After the death of [[Pimen I (Izvekov) of Moscow|Patriarch Pimen]] in 1990, Alexei was chosen to become the new Patriarch of the Russian Orthodox Church. He was chosen on the basis of his administrative experience, and was considered "intelligent, energetic, hardworking, systematic, perceptive, and businesslike."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 85.</ref> He also "had a reputation as a conciliator, 'a person who could find common ground with various groups in the episcopate.' "<ref name="nd86">Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 86.</ref> Archbishishop Chrysostom (Martyshkin) remarked, "With his peaceful and tolerant disposition Patriarch Aleksi will be able to unite us all."<ref>''Zhurnal Moskovskoi Patriarkhii'', No. 10 (October), 1990, p.16, quoted in Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 284.</ref> Patriarch Alexei II was "the first patriarch in Soviet history to be chosen without government pressure; candidates were nominated from the floor, and the election was conducted by secret ballot."<ref name="encbrit" /><br />
<br />
Upon taking on the role of Patriarch, Patriarch Alexei became a vocal advocate of the rights of the church, calling for the Soviet government to allow religious education in the state schools and for a "freedom of conscience" law.<ref name="encbrit" /> During the attempted coup in August 1991, he denounced the arrest of Mikhail Gorbachev, and anathematized the plotters.<ref name="encbrit" /> He publicly questioned the junta's legitimacy, called for restraint by the military, and demanded that Gorbachev be allowed to address the people.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 96.</ref> He issued a second appeal against violence and fratricide, which was amplified over loudspeakers to the troops outside the Russian "White House" half an hour before they attacked.<ref name="nd86" /> Ultimately, the coup failed, which eventually resulted in the break-up of the Soviet Union.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', 2nd ed. (Oxford: Westview Press, 2003), p. 97.</ref> <br />
<br />
Under his leadership, the [[New Martyrs]] and [[Confessor]]s of Russia who suffered under Communism were [[glorification|glorified]], beginning with [[Elizabeth the New Martyr|the Grand Duchess Elizabeth]], Metropolitan [[Vladimir (Bogoyavlensky) of Kiev and Gallich|Vladimir of Kiev]], and Metropolitan Benjamin of Petrograd in 1992.<ref name="ware">[[Kallistos (Ware) of Diokleia|Timothy Ware]], ''The Orthodox Church'', new ed., (London: Penguin Books, 1997), p. 164.</ref> In 2000, the All-Russian Council glorified Tsar [[Nicholas II of Russia|Nicholas II]] and his family, as well as many other New Martyrs.<ref>Sophia Kishkovsky, [http://www.iht.com/articles/2007/05/16/europe/16russ.php?page=2 Russian Orthodox Church is set to mend a bitter schism], ''International Herald Tribune'', May 16, 2007; [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0008f.html#31 Second day of bishops' council: Nicholas' canonization approved], Communications Service, Department of External Church Relations, Moscow Patriarchate, 14 August 2000.</ref> More names continue to be added to list of New Martyrs, after the Synodal Canonization Commission completes its investigation of each case.<ref>Maxim Massalitin, [http://www.pravoslavie.ru/enarticles/040106180408 The New Martyrs Unify Us: Interview with Archpriest Georgy Mitrofanov, participant of the All-Diaspora Pastoral Conference in Nyack (December 8-12, 2003)], Pravoslavie.ru, December 13, 2003.</ref><br />
<br />
Despite his age during his patriarchate, Patriarch Alexei II led an active political life. He was frequently seen on Russian television, conducting church services, and meeting with various government officials.<br />
<br />
He died on [[December 5]], 2008.<br />
<br />
==Nume==<br />
His name (secular 'Алексей, clerical Алексий) is transliterated from the Cyrillic alphabet into English in various forms, including Alexius, Aleksi, Alexis, Alexei, Alexey, and Alexy. When he became a monk, his name was not changed; this departure from custom was common in the Russian Church in Soviet times.<br />
<br />
==Criticism==<br />
Since the collapse of the Soviet Union there have been accusations that Patriarch Alexei had ties to the KGB, which resulted from documents which allegedly came from the KGB's archives in Estonia, and which refer to Patriarch Alexei with the code name "Drozdov."<ref>See for example, ''The Wall Street Journal'', [http://online.wsj.com/article_email/SB118469533202469128-lMyQjAxMDE3ODE0NzYxOTc1Wj.html 'Cold War Lingers At Russian Church In New Jersey'] December 28, 2007.</ref> It should be noted that it was very unusual for any person to be referenced in KGB documents prior to 1980 without a similar code name, regardless of an affiliation with the KGB. Patriarch Alexei has always denied that he was a KGB agent,<ref>"Official spokesman for the Moscow Patriarchy Father Vsevolod Chaplin labeled such reports as 'absolutely unsubstantiated' in a Wednesday interview with Interfax. 'There is no data indicating that Patriarch Alexy II was an associate of the special services, and no classified documents bear his signature,' he said. 'I do not think that direct dialogue between the current patriarch and KGB took place,' Father Vsevolod continued. However, 'all bishops communicated with representatives of the council for religious matters in the Soviet government, which was inevitable, since any issue, even the most insignificant one, had to be resolved through this body. It is quite another matter that the council forwarded all its materials to the KGB,' he said." [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0009b.html Moscow Patriarchate Rejects Times Report of Alexy II'S Collaboration with KGB, Sept 20, 2000 (Interfax)]. "Chaplin, the church spokesman, said in March, 'Nobody has ever seen a single real document that would confirm the patriarch used his contacts with Soviet authorities to make harm to the church or to any people in the church.' " [http://www.stetson.edu/~psteeves/relnews/0205e.html Russia's Well-Connected Patriarch, ''Washington Post'' Foreign Service, 23 May 2002]; "Father Chaplin said: 'In recent times many anonymous photocopies of all sorts of pieces of paper have been circulated. In none of them is there the slightest evidence that the individuals we are talking about knew that these documents were being drawn up, or gave their consent. So I don't think any reasonably authoritative clerical or secular commission could see these papers as proof of anything.' " Russian Patriarch 'was KGB spy', ''The Guardian'' (London), February 12, 1999.</ref> and the authenticity of the documents in question have been disputed on the basis that they use anachronistic fonts which did not exist at the time the document ostensibly originated from, and that the Estonian government fabricated the documents in order to discredit the Russian Orthodox Church.<ref>Alexey Chumakov [https://listserv.indiana.edu/cgi-bin/wa-iub.exe?A2=ind0010A&L=ORTHODOX&P=R3102 Agent Drozdov?], December 28, 2007.</ref> <br />
<br />
Professor Nathaniel Davis pointed out: "If the bishops wished to defend their people and survive in office, they had to collaborate to some degree with the KGB, with the commissioners of the Council for Religious Affairs, and with other party and governmental authorities."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 96. Davis quotes one bishop as saying: "Yes, we&mdash;I, at least, and I say this first about myself&mdash;I worked together with the KGB. I cooperated, I made signed statements, I had regular meetings, I made reports. I was given a pseudonym&mdash;a code name as they say there... I knowingly cooperated with them&mdash;but in such a way that I undeviatingly tried to maintain the position of my Church, and, yes, also to act as a patriot, insofar as I understood, in collaboration with these organs. I was never a stool pigeon, nor an informer."</ref><br />
<br />
Patriarch Alexei has, however, acknowledged that compromises were made with the Soviet government by bishops of the Moscow Patriarchate, and publicly repented of these compromises.<ref>[http://pages.prodigy.net/frjohnwhiteford/patalexei.htm Has the MP Repented?], December 28, 2007.</ref><br />
<br />
:''"Defending one thing, it was necessary to give somewhere else. Were there any other organizations, or any other people among those who had to carry responsibility not only for themselves but for thousands of other fates, who in those years in the Soviet Union were not compelled to act likewise? Before those people, however, to whom the compromises, silence, forced passivity or expressions of loyalty permitted by the leaders of the church in those years caused pain, before these people, and not only before God, I ask forgiveness, understanding and prayers."''<ref>From an interview of Patriarch Alexei II, given to "Izvestia" No 137, June 10, 1991, entitled "Patriarch Alexei II:&mdash;I Take upon Myself Responsibility for All that Happened", English translation from Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), p. 89. See also [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx History of the Russian Orthodox Church Abroad], by St. [[John Maximovitch|John (Maximovitch) of Shanghai and San Francisco]], December 31, 2007.</ref><br />
<br />
According to Nathaniel Davis, when asked by the Russian press about claims that he was a "compliant" bishop, "Aleksi defended his record, noting that while he was bishop of Tallinn in 1961, he resisted the communist authorities' efforts to make the Alexander Nevsky Cathedral in the city a planetarium (which, in truth, they did do elsewhere in the Baltic states) and to convert the Pyukhtitsa Dormition nunnery to a rest home for miners."<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995) ,p. 89f.</ref> Official records show that the Tallinn diocese had a lower number of forced church closings than was typical in the rest of the USSR during Patriarch Alexei's tenure as bishop there.<ref>Nathaniel Davis, ''A Long Walk to Church: A Contemporary History of Russian Orthodoxy'', (Oxford: Westview Press, 1995), fn. 115, p. 272.</ref> Metropolitan [[Kallistos (Ware) of Diokleia|Kallistos]] (Timothy Ware) notes, "Opinions differ over the past collaboration or otherwise between the Communist authorities, but on the whole he is thought to have shown firmness and independence in his dealings as a diocesan bishop with the Soviet State."<ref name="ware" /><br />
<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Ioan (Alekseyev) de Tallinn|Ioan (Alekseyev)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Tallinn și Estonia|<br />
ani=1961-1986|<br />
după=[[Corneliu (Yacobs) de Tallinn|Corneliu (Yacobs)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Antonie (Melnikov) de Leningrad|Antonie (Melnikov)]]|<br />
titlu=Mitropolit de Novgorod și Leningrad|<br />
ani=1986-1990|<br />
după=[[Ioan (Snychev) de St. Petersburg|Ioan (Snychev)]]}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Pimen I (Izvekov) al Moscovei|Pimen (Izvekov)]]|<br />
titlu=[[Lista întâistătătorilor Rusiei|Patriarh al Moscovei]]|<br />
ani=1990-2008|<br />
după=[[Chiril I (Gundyayev) al Moscovei]]}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.mospat.ru/index.php?mid=99&lng=1 Biography on the official site of the Moscow Patriarchate]<br />
*[http://orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/russia/current.htm#aleksii_patr Listing] at the Orthodox Research Institute<br />
*[[w:Patriarch Alexius II|''Patriarch Alexius II'' at Wikipedia]]<br />
<br />
==Note== <br />
<div class="small"> <br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[es:Alexei II (Ridiger) de Moscú]]<br />
[[fr:Alexis II (Ridiger) de Moscou]]<br />
[[pt:Aleixo II (Ridiger) de Moscou]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodox%C4%83_a_Greciei&diff=49692Biserica Ortodoxă a Greciei2019-08-22T10:36:43Z<p>Cristianm: traducere finalizată</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
{{Biserică|<br />
name=Biserica Ortodoxă a Greciei|<br />
founder=Sfinţii [[Apostoli]]|<br />
independence=1833|<br />
recognition=1850 de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] |<br />
primate=[[Ieronim al II-lea (Liapis) al Atenei|Arhiep. Ieronim al II-lea]]|<br />
hq=Atena,Grecia|<br />
territory=Grecia|<br />
possessions=&mdash;|<br />
language=greacă|<br />
music=[[cântarea bizantină]] / Corala|<br />
calendar=[[Calendarul Iulian Revizuit|Iulian Revizuit]]|<br />
population=10.000.000 [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=23&IndexView=toc]|<br />
website=[http://www.ecclesia.gr/ Biserica Greciei]<br />
}}<br />
'''Biserica Ortodoxă a Greciei''' este una dintre bisericile ortodoxe [[autocefalie|autocefale]], a cărei [[jurisdicție]] se întinde în toată Grecia contemporană, cu excepția acelor părți care depind de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]] (Insulele Dodecanez și Creta). Biserica este condusă de Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii. <br />
<br />
Primatul Bisericii Greciei este Preafericitul [[Ieronim al II-lea (Liapis) al Atenei|Ieronim al II-lea, Arhiepiscop al Atenei și Întregii Grecii]] din anul 2008.<br />
<br />
== Istoric ==<br />
Articol principal [[Ortodoxia în Grecia (cronologie)]]<br />
<br />
Primul contact al grecilor cu Hristos este relatat de autorul celei de a patra Evanghelii. Acesta scrie că niște greci dintre cei care veneau de Paștele evreiesc la Ierusalim s-au apropiat de Filip și de Andrei și au cerut să Îl vadă pe Iisus ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=12 Ioan 12, 20-24]). Grecii, ca unii care căutau adevărul, doreau să asculte ceva nou și să Îl întâlnească pe noul Învățător. Iisus știa că grecii care veniseră la El erau oameni cu o minte iscoditoare și cu sufletul tulburat. Întâlnindu-i, exclamă: "A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului!" (Ioan 12,24). În acești elini care veniseră la El, Hristos îi vedea nu numai pe greci, ci și pe romani, pe sciți și toate celelalte popoare din alte timpuri și din alte locuri care aveau să Îl caute. Iisus a spus astfel că era timpul ca Evanghelia să fie propovăduită și dincolo de granițele vechiului Israel. <br />
<br />
Grecii au jucat un rol major în ''kerygma'' și ''didahia'' lui Hristos. Grecii au găsit în persoana lui Hristos Logosul etern și pe "zeul necunoscut" al străbunilor lor, în timp ce Hristos a găit în ei următori sinceri și apostoli dedicați ai Împărăției celei Noi.<br />
<br />
În istoria Bisericii Ortodoxe Greacă se pot distinge patru etape de dezvoltare. Primele trei secole până la Constantin cel Mare constituie perioada apostolică și primară. Perioada medievală include aproape zece secole, până la Căderea Constantinopolului. Perioada captivității începe, aproximativ, în secolul al XV-lea și se termină în anul 1830. Este urmată de perioada modernă.<br />
<br />
===I: Perioada apostolică și primară ===<br />
Biserica Ortodoxă Greacă își are rădăcinile, înapoi în timp, în propovăduirile Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] care a fost primul care a propovăduit Creștinismul în Grecia. El a vizitat Atena, Filipi, Tesalonik, Veroia, Corint și Creta. Ulterior, Creștinismul s-a răspândit în întreaga Grecie pornind de la aceste orașe. În această perioadă, Biserica Greciei avea o singură eparhie, cu [[scaun]]ul în Corint, cunoscut sub numele de Achaia și considerat un orșa foarte important.<br />
<br />
[[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Biserica Ciprului]] a primit autonomie față de Biserica Greciei la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] în 431. Această autonomie a fost confirmată de Împărat în anul 488.<br />
<br />
Prima perioadă s-a încheiat în 313 cu edictul de toleranță, când [[Constantin cel Mare]] a împărțit Imperiul Roman și a pregătit calea pentru Creștinism ca să devină religie de stat pentru cele două imperii de mai târziu, Roman și Bizantin.<br />
<br />
===II:Perioada Medievală===<br />
După trei secole de existență subterană și persecuții din partea Imperiului Roman, din nou, Biserica Greacă, limba greacă și misionarii greci sunt cei care au dus mesajul creștin atât în Răsărit cât și în Apus. Area geografică pe care noi o cunoaștem în prezent sub numele de Grecia, constituia eparhia Iliricul Estic, fiind suto-guvernată. <br />
<br />
În anul 733, sub Împăratul Leo al III-leaBy 733 AD, Grecia a intrat sub păstorirea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] de Constantinopol, dar înainte de aceasta, era subordonată episcopilor Romei.<br />
<br />
===III: Perioada captivității===<br />
În timpul Imperiului Bizantin și a ocupației ulterioare turce a Greciei, Biserica Creștină din Grecia s-a aflat sub administrarea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului. După Războiul de Independență Grec (1821-32), președintele provizoriu al Greciei, Ioannis Kapodistrias (1776-1831), a început negocierile cu Patriarhul Constantinopolului pentru independența Bisericii Greciei. Decizia finală a venit în momentul în care Otto I (1815-1867), noul rege al Greciei, de teama posibilelor influențe ale guvernului turc asupra politicii din Grecia prin intermediul Patriarhiei din Constantinopol, a declarat autocefalia Bisericii Greciei în 1833. Independența a fost oficializată de Constantinopol în 1850, cu unele limitări, însă. <br />
<br />
===IV: Perioada Modernă===<br />
[[Image:Patrik-Rum.jpg|right|thumb|Harta actuală a jurisdicțiilor Patriarhiei Ecumenice în Turcia și Grecia.]]<br />
În 1864, Insulele Ioniene au fost adăugate la Biserica Greciei iat în 1881, au fost adăugate, de asemenea, eparhia Tesaliei și unele părți ale Epirului. Tot în acest an, prima biserică ortodoxă greacă a fost stabilită în America. În urma unei înțelegeri din 1908 între Patriarhia Ecumenică și [[Sfântul Sinod]] al Atenei, jurisdicția bisericilor din America a fost acordată Bisericii Greciei. În 1927, statutul Bisericii a fost modificat, astfel încât guvernul a primit controlul Bisericii și prezența la sesiunile Sfântului Sinod. <br />
<br />
În prezent, Biserica Greciei este guvernată de un Sfânt Sinod, prezidat de Mitropolitul Arhiepiscop al Atenei, asistat de patru episcopi cărora le vine rândul periodic. Patriarhul Ecumenic încă este considerat capul spiritual al Bisericii și tot [[Mir|Sfântul Mir]] folosit în Grecia este sfințit de către el. Organizată ca biserică de stat, după modelul adoptat de Biserica Rusă sub Petru cel Mare, autoritatea ultimă este acordată [[Sfântul Sinod|Sinodului Episcopilor]] sub președinția Arhiepiscopului Atenei și întregii Grecii. Un al doilea sinod, cu aceeași președinție, este format din 12 episcopi, fiecare făcând parte din acest sinod doar un an de zile. Primul sinod se ocupă de probleme ecleziastice generale, ăn timp ce al doilea sinod se ocupă de detalii administrative. Biserica Greciei este împărțită în 81 de eparhii mici; unele dintre acestea, se găsesc nominal sub jurisdicția Constantinopolului. Majoritatea preoților din Grecia nu au o educație universitară, doar cu o minimă educație formală în timpul celor doi ani de seminar post-liceal.<br />
<br />
== Structura ==<br />
*Arhiepiscopia Atenei<br />
*Mitropolia Aitolia şi Akarnania<br />
*Mitropolia de Alexandroupolis<br />
*Mitropolia deArgolida<br />
*Mitropolia de Arta<br />
*Mitropolia de Attica<br />
*Mitropolia de Chalkis<br />
*Mitropolia de Chios<br />
*Mitropolia de Corfu, Paxoi şi Insulele <br />
*Mitropolia de Demetrias şi Almyros<br />
*Mitropolia de Didymotichon şi Orestias<br />
*Mitropolia de Drama<br />
*Mitropolia de Dryinoupolis, Pogoniani, şi Konitsa<br />
*Mitropolia de Edessa, Pella şi Almopia<br />
*Mitropolia de Elassona<br />
*Mitropolia de Eleftheroupolis<br />
*Mitropolia de Elias şi Oleni<br />
*Mitropolia de Filippoi, Neapolis şi Thasos<br />
*Mitropolia de Florina, Prespes şi Eordaia<br />
*Mitropolia de Fokida<br />
*Mitropolia de Fthiotida<br />
*Mitropolia de Glyfada<br />
*Mitropolia de Gortyna şi Megalopolis<br />
*Mitropolia de Goumenissa, Axioupolis şi Polykastron<br />
*Mitropolia de Grevena<br />
*Mitropolia de Gytheion şi Oetylos<br />
*Mitropolia de Hydra, Spetses şi Aegina<br />
*Mitropolia de Ierissos, Agion Oros şi Ardamerion<br />
*Mitropolia de Ioannina<br />
*Mitropolia de Kaisariani, Vyrona şi Imittos<br />
*Metropolis de Kalavryta şi Aigialia<br />
*Mitropolia de Karpenision<br />
*Mitropolia de Karystia şi Skyros<br />
*Mitropolia de Kassandreia<br />
*Mitropolia de Kastoria<br />
*Mitropolia de Keffalinia<br />
*Mitropolia de Kitros, Katerini şi Platamona<br />
*Mitropolia de Korinthos<br />
*Mitropolia de Kythira<br />
*Mitropolia de Lagkada<br />
*Mitropolia de Larisa şi Tyrnavos<br />
*Mitropolia de Lefkas şi Ithaca<br />
*Mitropolia de Lemnos<br />
*Mitropolia de Mantinia şi Kynouria<br />
*Mitropolia de Maroneia şi Komotini<br />
*Mitropolia de Megara şi Salamis<br />
*Mitropolia de Mesogea şi Lavreotiki<br />
*Mitropolia de Messinia<br />
*Mitropolia de Mithimna<br />
*Mitropolia de Monemvasia şi Sparta<br />
*Mitropolia de Mytilini<br />
*Mitropolia de Nafpaktos<br />
*Mitropolia de Neapolis şi Stavroupolis<br />
*Mitropolia de Nea Ionia şi Philadelphia<br />
*Mitropolia de Nea Krini şi Kalamaria<br />
*Mitropolia de Nea Smyrni<br />
*Mitropolia de Nicaea<br />
*Mitropolia de Nikopolis şi Preveza<br />
*Mitropolia de Paramythia<br />
*Mitropolia de Paronaxia<br />
*Mitropolia de Patra<br />
*Mitropolia de Peiraeus<br />
*Mitropolia de Peristeri<br />
*Mitropolia de Polyani şi Kilkis<br />
*Mitropolia de Samos şi Ikaria<br />
*Mitropolia de Servia şi Kozani<br />
*Mitropolia de Serres şi Nigrita<br />
*Mitropolia de Sidirokastron<br />
*Mitropolia de Sisanio şi Siatista<br />
*Mitropolia de Stages şi Meteora<br />
*Mitropolia de Syros, Tenos, Andros, Kea, şi Melos<br />
*Mitropolia de Thessaliotis şi Fanariofersala<br />
*Mitropolia de Thessaloniki<br />
*Mitropolia de Theva şi Levadeia<br />
*Mitropolia de Thera, Amorgos şi Islands<br />
*Mitropolia de Trifylia şi Olympia<br />
*Mitropolia de Trikala şi Stages<br />
*Mitropolia de Veria şi Naousa<br />
*Mitropolia de Xanthi<br />
*Mitropolia de Zakynthos şi Strofades<br />
*Mitropolia de Zihni şi Nevrokopio<br />
<br />
==Limba greacă==<br />
Limba greacă este cunoscută sub numele de "limba sfântă" <ref> Arthur P. Stanley, un profesor deosebit de istorie ecleziastică de la Oxford, scria acum câteva sute de ani:<br />
:''Biserica Greacă ne reamintește de vremea când limba, nu a Romei, ci a Greciei, era limba sfântă a Creștinătății. Împăratul Napoleon spunea că răspândirea Creștinismului însuși a fost, într-un anume sens, trimful Greciei în fața Romei; ultimul și cel mai puternic mesaj în acest sens îi aparține lui Horațiu: Graecia capla ferum victorem cepit (prizonierul grec își capturează paznicul grosolan). Biserica Romană primară nu era altceva decât o colonie de creștini greci și evrei grecizați. Primii Părinți ai Bisericii din Bisericile Apusene a scris în greacă. Primi papi nu erau italieni ci greci. Numele funcșiei de papă nu provine din latină ci din greacă, nume intrat în uzul comun desmnând preoții din Biserica Răsăriteană. …. Ea este mama iar Roma este fica. Este privilegiul ei să pretindă o continuitate directă de limbă cu cele mai vechi timpuri; să se laude că citește întreaga Scriptură, Veche dar și Nouă, în limba în care a fost citită și vorbită de Apostoli. Cel mai umil țăran care își citește Septuaginta sau Testamentul Grec în limba sa maternă pe dealurile din Boeotia poate simți cu mândrie că are acces la oracolul divin la care papi și cardinali au ajuns prin traduceri barbare și imperfecte; că are o cale de acces la cunoaștere care în Apus este la îndemâna doar a câtorva oameni instruiți.''</ref><ref> Hugo Rahner, un teolog de marcă Romano-Catolic:<br />
:''"Dumnezeu și-a cuvântat revelațiile în lumea spiritului grec și a imperiului roman iar Biserica păstrează acest adevăr revelat prin intermediul limbii grecești a Cărții sfinte …Biserica va continua să vorbească limba greacă chiar dacă …Elada va coborâ în abisul urâtei uitări."''</ref> a Bisericii încă din vremea [[Apostol]]ilor și și-a avut perioada de glorie, în principal, în perioada primară a istoriei Creștinismului. În foarte mare măsură este una din limbile originale ale Scripturilor ([[Noul Testament]] și [[Vechiul Testament|Septuaginta]]).<br />
<br />
:''... adsolent Latini homines Graece cantare oblectati sono verborum nescientes tamen quid dicant.'' [latinii sunt obișnuiți să câte în greacă, încântați de sonoritatea cuvintelor, dar neștiind ce spun aceste cuvinte.] <ref> "Ambrosiaster" (saec. IV) on 1 Cor 14:14; CSEL 81, 2, p. 153, 6 </ref><br />
<br />
<br />
==Teologi==<br />
<br />
*1359 Sf. [[Grigorie Palama]] (1296-1359)<br />
*1770 Sf. [[Cosma Etolul]] (1714-1779)<br />
*1809 Sf. [[Nicodim Aghioritul]] (1748-1809)<br />
*1813 Sf. [[Atanasie din Paros]] (1722-1813)<br />
<br />
==Părinți contemporani==<br />
*Cuviosul [[Iosif Isihastul]] (1898-1959)<br />
*Cuviosul [[Gheorghe (Karslidis) din Drama]] (1901-1959)<br />
*Cuviosul [[Ghervasie din Patras]] (1877-1964)<br />
*Cuviosul [[Amfilohie (Makris) din Patmos]] (+1970)<br />
*Cuviosul [[Dimitrie din Trikala]] (1902-1975)<br />
*Cuviosul [[Filotei (Zervakos) din Paros]] (1884-1980)<br />
*Ieromonahul [[Cosma din Zair]] (1942-1989)<br />
*Cuviosul [[Epifanie din Atena]] (+1989)<br />
*Cuviosul [[Porfirie Kapsokalivitul]] (1906-1991)<br />
*Cuviosul [[Iacov (Tsalikis)]] din Evia (1920-1991)<br />
*Cuviosul [[Paisie Aghioritul|Paisie cel Nou Aghioritul]] (1924-1994)<br />
*Cuvioasa [[Gavrilia (Papaiannis)]] (1897-1992)<br />
*Cuvioasa [[Macrina din Volos]] (1921-1995)<br />
*Fericita [[Stavritsa Misionara]] (1916-2000)<br />
*Părintele [[Dimitris Gagastathis]]<br />
<br />
==Scriitori contemporani==<br />
*[[Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos]]<br />
*[[Apostoliki Diakonia]]<br />
<br />
Scriitori ale căror poziții sunt considerate controversate:<br />
*[[Apostolos Makrakis]]<br />
*[[Christos Yannaras]]<br />
<br />
<!---<br />
*[[Michael Apostolius]] (d. 1480), căruia i-au urmat Aristobul Apostolis și Arsenie Apostolius (Episcop de Malvasia sau Monemvasia, în Morea).<br />
<br />
<br />
*[[Nicolae Cabasila]] născut în Thessaloniki (d.1391).<br />
*[[George Codinus]]<br />
*[[Evagrie Scolasticul]] (d. 594)<br />
*[[Savitri Devi]]<br />
*Patriarhul [[Fotie cel Mare|Fotie I al Constantinopolului]]<br />
*[[Simeon Metafrastul]]<br />
<br />
== Nesigur ==<br />
*Patriarhul [[Chiril Lucaris|Chiril al III-lea (Lucaris) al Alexandriei]] (Chiril I al Constantinopolului (+1638), născut în Creta<br />
<br />
== Scriitori ne-dovediți ==<br />
*Arhiepiscopul [[Andrei din Rhodos]] (+1440)<br />
*[[Leo Allatius]] <br />
---><br />
<br />
==Referințe și note==<br />
<references/><br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.ecclesia.gr/ Site-ul Bisericii Greciei]<br />
*''The Historical Development of Greek Orthodoxy'', [[w: Demetrios Constantelos Constantelos|Demetrios Constantelos]]<br />
<br />
==Alte lecturi==<br />
*[[Structura Bisericii Greciei]]<br />
*[[Lista Arhiepiscopilor Atenei|Lista întâistătătorilor Bisericii Greciei]]<br />
*[[Sfântul Sinod al Greciei]]<br />
*[[:Categorie:Mănăstiri grecești|Lista Mănăstirilor și Bisericilor grecești]]<br />
*[[Ortodoxia în Grecia (cronologie)]]<br />
*[[:Categorie:Sfinți greci|Lista sfinților greci]]<br />
<br />
== Legături externe ==<br />
*[http://www.ecclesia.gr/ Site-ul Bisericii Ortodoxe a Greciei]<br />
*[http://www.archdiocese.gr/ The Archdiocese of Athens] Official Site<br />
*[http://www.apostoliki-diakonia.gr/index_en.asp Apostoliki Diakonia of the Church of Greece]<br />
*[http://www.myriobiblos.gr/ The Online Library Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www.artopos.gr/ The Online Cultural Center] of the Church of Greece<br />
*[http://www.cultura.gr/ Multimedia Releases Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www..eikastikon.gr/ Gallery Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www.musicale.gr/ Music Gallery Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www.aula.gr/ Documentaries Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www.discussion.gr/ Discussion forum Site] of the Church of Greece<br />
*[http://www.europeanspirit.gr/ European Issues Site] of the Church of Greece<br />
<br />
===Alte legături===<br />
*[http://www.regue.org Representation of the Church of Greece to the European Union], official website<br />
* [http://afp.google.com/article/ALeqM5j2Y12eShqDwoJp5WKwRcNctWAkmw "Religion is main group activity in Greece:study"] - Hosted on AFP, 23rd May 2008<br />
* E. P. Blegen. ''Earliest Christian churches in Athens''.''' American Journal of Archaeology''' v. 50 (July 1946) pp.373-75.<br />
* George T. Dennis. ''[http://www.doaks.org/publications/doaks_online_publications/DOP57/DP57ch12.pdf The Late Byzantine Metropolitans of Thessalonike]''. '''Dumbarton Oaks Papers''' no. 57 (2003) pp.255-64.<br />
<br />
===Relația Biserică-Stat în Grecia===<br />
* Anastasios Anastassiadis. [http://www.ceri-sciencespo.com/publica/question/qdr11.pdf Religion and Politics in Greece: The Greek Church's 'Conservative Modernization' in the 1990's]. Research in Question, No.11, January 2004. (pdf format).<br />
<br />
<br />
{{Biserici}}<br />
<br />
[[Categorie:Jurisdicții|Grecia]]<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Grecia]]<br />
[[en:Church of Greece]]<br />
[[es:Iglesia Ortodoxa de Grecia]]<br />
[[fr:Église de Grèce]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Heterodoxie&diff=49682Heterodoxie2019-08-19T16:09:58Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
'''''Heterodoxia''''', prin opoziție cu Ortodoxia, este credința în altceva (''hetera doksa sau ετέρα δόξα'') decât credința Creștină Ortodoxă. În anumite privințe, este sinomină cu ''[[erezie|erezia]]'' prin aceea că este o îndepărtare de Ortodoxie, dar este diferită în aceea că ''erezia'' prin definiție conține o alegere anume de a îmbrățișa și propovădui o [[doctrină]] heterodoxă, însoțită de obicei de o [[anatemă]] oficială (condamnare) din partea unui [[sinod]].<br />
<br />
În tradiția romano-catolică, heterodoxia este pur și simplu o învățătură care este sub semnul întrebării dar cu pe de-a-ntregul înmpotriva bisericii. Romano-catolicii îi consideră pe ortodocși ca fiind heterodocși. <br />
<br />
''Heterodoxia'' mai poate fi folosită ca referință la confesiuni creștine care nu sunt parte din [[Biserica Ortodoxă]].<br />
<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
[[Categorie:În afara Ortodoxiei]]<br />
[[Categorie:Erezii]]<br />
<br />
[[el:Ετεροδοξία]]<br />
[[en:Heterodoxy]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Daniel_(Nushiro)_al_Japoniei&diff=49681Daniel (Nushiro) al Japoniei2019-08-19T16:08:52Z<p>Cristianm: traducere finală</p>
<hr />
<div>{{îmbunătățire2|corectare finală}}<br />
<br />
{{OrtodoxiaînJaponia}}<br />
Eminența Sa '''Daniel (Nushiro) al Japoniei''', [[Arhiepiscop]] de Tokyo, [[Mitropolit]] al întregii Japonii, este [[întâistătător]]ul actual al [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Bisericii Japoniei]]. Înainte de alegerea sa ca Arhiepiscop de Tokyo, Daniel a fost Episcop de Kyoto.<br />
<br />
==Viața==<br />
Eminența Sa Daniel s-a născut în Toyohashi, Aichi, în Japonia de mijloc în [[5 septembrie]] 1938, într-o familie ortodoxă și a primit numele Ikuo Yoshihara. A fost [[botez|botezat]] cu numele de Iuda. A absolvit Universitatea Aichi cu o diplomă în literartura franceză în 1962. Apoi a studiat la [[Seminarul Ortodox din Tokyo (Tokyo, Japonia)|Seminarul Ortodox din Tokyo]] între 1962 și 1965 și apoi la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Teologic Ortodox Sf Vladimir]] între 1965 și 1969. În această perioadă s-a căsătorit.<br />
<br />
În noiembrie 1969, a fost [[hirotonire|hirotonit]] [[diacon]]. Începând cu 1970, a slujit ca diacon la [[Catedrala Învierii (Tokyo, Japonia)| Catedrala Învierii]] din Kanda, Tokyo. În 1972, a fost hirotonit [[preot]] și numit paroh în [[parohie|parohia]] Toyohashi, locul său natal. În urma decesului soției sale, el a primit numele ei de familie (Nushiro) în conformitate cu obiceiurile japonezilor. <br />
<br />
În [[20 august]] 1999, Părintele Iuda a fost[[tundere|tuns]] în [[monahism]] cu numele Daniel. În [[14 noiembrie]] 1999, [[Ieromonah]]ul Daniel a fost [[https://ro.orthodoxwiki.org/Episcop#Hirotonirea_.C3.AEntru_episcop|hirotonit]] ca [[episcop]] și [[Întronizare|întronizat]] ca episcop titular al Eparhiei de Kyoto și al Japoniei Vestice.<br />
<br />
După adormirea episcopului titular al Japoniei, Mitropolitul [[Teodosie (Nagashima) al Japoniei|Teodosie (Nagashima)]], în [[9 mai]] 1999, Ep. Daniel a fost ales ca succesor în această poziție. El a fost [[Întronizare|întronizat]] în Tokyo în [[14 mai]] 2000 ca Arhiepiscop de Tokyo și Mitropolit al întregii Japonii de către [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei]].<br />
<br />
Eminența Sa este un student devotat al [[Părinții Bisericii|Părinților Bisericii]], în special scriitorii greci și ruși. Pentru credincioșii săi a scris câteva broșuri în limba japoneză despre învățăturile acestora, alături de alte publicații despre lecturile zilnice și despre diverse subiecte teologice. În 2005, Mitr. Daniel a binecuvântat înființarea unei [[mănăstire|mănăstiri]] de călugări lângă Catedrala Învierii din Tokyo.<br />
<br />
În [[27 ianuarie]] 2009, Mitr. Daniel a participat la Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse care l-a ales pe Mitr. Chiril de Smolensk și Kaliningrad ca succesor al celui care avea să devină Patriarhul Alexei al II-lea. Mitr. Daniel a fost membru al Preziduului acestui Sinod Local.<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.orthodoxjapan.jp/daishukyou.html Daniel, Arhiepiscop de Tokyo, Mitropolit al întregii Japonii (Ikuo Nushiro)] (în japoneză)<br />
*[http://www.pravoslavie.ru/enarticles/031015173648 Interviu cu Mitropolitul de Tokyo și al întregii Japonii] (în rusă)<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(Nushiro)_al_Japoniei Wikipedia: Daniel (Nushiro) al Japoniei]<br />
*[http://old.svots.edu/Events/chronological/2002.09.11.daniel/index.html Mitropolitul Daniel, SVS Alumnus, Visits Campus]<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Teodosie (Nagashima) al Japoniei|Teodosie (Nagashima)]]|<br />
titlu=Episcop de Kyoto|<br />
ani=1999-2000|<br />
după=&mdash;}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Teodosie (Nagashima) al Japoniei|Teodosie (Nagashima)]]|<br />
titlu=Arhiepiscop de Tokyo și Mitropolit al întregii Japonii|<br />
ani=2000-prezent|<br />
după=&mdash;}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[en:Daniel (Nushiro) of Japan]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ortodoxia_%C3%AEn_Japonia&diff=49680Ortodoxia în Japonia2019-08-19T09:38:33Z<p>Cristianm: /* Episcopi */</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătăţire}}<br />
<br />
'''Ortodoxia în Japonia''' reprezintă un exemplu recent de predicare a [[Evanghelie]]i aşa cum au făcut-o şi [[Apostoli]]i acum două mii de ani. Aşa cum Apostolii au călătorit fiecare în altă parte spre noi teritoii unde să propovăduiască Sfânta Evanghelie, tot aşa creştinismul ortodox a fost introdus în Japonia prin eforturile unui preot misionar, Sfântul Nicolae de Japonia. Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra personalităţilor, instituţiilor şi informaţiilor asupra a ceea ce a devenit Biserica Ortodoxă a Japoniei.<br />
<br />
{{Ortodoxiaînjaponia}}<br />
<br />
==Istoric==<br />
{{Seriiortodoxe}}<br />
*[[Biserica Ortodoxă a Japoniei]]<br />
*[[Ortodoxia în Japonia (cronologie)]]<br />
<br />
==Oameni==<br />
===Sfinţi===<br />
*[[Nicolae al Japoniei]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
<br />
===Episcopi===<br />
*[[Nicolae al Japoniei]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
*[[Serghie (Tihomirov) al Japoniei]]<br />
*[[Nicolae (Ono) al Japoniei]]<br />
*[[Benjamin (Basalyga) de Pittsburgh]]<br />
*[[Ireneu (Bekish) de New York]]<br />
*[[Nikon (de Greve) de Brooklyn]]<br />
*[[Vladimir (Nagosky) de San Francisco]]<br />
*[[Serafim (Sigrist) de Sendai]]<br />
*[[Teodosie (Nagashima) al Japoniei]]<br />
*[[Daniel (Nushiro) al Japoniei]]<br />
<br />
===Alte personalităţi===<br />
*Părintele [[Paul Sawabe]]<br />
*John Sakai<br />
*Părintele [[Anatolie Tihai]]<br />
*[[Iacov Tihai]]<br />
*Dr. Nakai Tsugumaro<br />
*Paul Nakai <br />
*[[Irina Yamashita]]<br />
*Părintele [[Simeon Michiro Mii]]<br />
*[[Victor Pokrovsky]]<br />
<br />
==Seminarii==<br />
*[[Seminarul Ortodox din Tokyo (Tokyo, Japan)]]<br />
<br />
<!--- ===Directoare===<br />
<br />
==Mănăstiri==<br />
<br />
==Organizaţii== ---><br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www2.gol.com/users/ocj/ Japanese Orthodox Church] Official Site (Japanese/English)<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Japonia]] <br />
<br />
[[en:Orthodoxy in Japan]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ortodoxia_%C3%AEn_Japonia&diff=49679Ortodoxia în Japonia2019-08-19T09:37:56Z<p>Cristianm: /* Sfinţi */</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătăţire}}<br />
<br />
'''Ortodoxia în Japonia''' reprezintă un exemplu recent de predicare a [[Evanghelie]]i aşa cum au făcut-o şi [[Apostoli]]i acum două mii de ani. Aşa cum Apostolii au călătorit fiecare în altă parte spre noi teritoii unde să propovăduiască Sfânta Evanghelie, tot aşa creştinismul ortodox a fost introdus în Japonia prin eforturile unui preot misionar, Sfântul Nicolae de Japonia. Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra personalităţilor, instituţiilor şi informaţiilor asupra a ceea ce a devenit Biserica Ortodoxă a Japoniei.<br />
<br />
{{Ortodoxiaînjaponia}}<br />
<br />
==Istoric==<br />
{{Seriiortodoxe}}<br />
*[[Biserica Ortodoxă a Japoniei]]<br />
*[[Ortodoxia în Japonia (cronologie)]]<br />
<br />
==Oameni==<br />
===Sfinţi===<br />
*[[Nicolae al Japoniei]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
<br />
===Episcopi===<br />
*[[Nicolae al Japoniei]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
*[[Serghie (Tihomirov) de Japonia]]<br />
*[[Nicolae (Ono) de Japonia]]<br />
*[[Benjamin (Basalyga) de Pittsburgh]]<br />
*[[Ireneu (Bekish) de New York]]<br />
*[[Nikon (de Greve) de Brooklyn]]<br />
*[[Vladimir (Nagosky) de San Francisco]]<br />
*[[Serafim (Sigrist) de Sendai]]<br />
*[[Teodosie (Nagashima) al Japoniei]]<br />
*[[Daniel (Nushiro) al Japoniei]]<br />
<br />
===Alte personalităţi===<br />
*Părintele [[Paul Sawabe]]<br />
*John Sakai<br />
*Părintele [[Anatolie Tihai]]<br />
*[[Iacov Tihai]]<br />
*Dr. Nakai Tsugumaro<br />
*Paul Nakai <br />
*[[Irina Yamashita]]<br />
*Părintele [[Simeon Michiro Mii]]<br />
*[[Victor Pokrovsky]]<br />
<br />
==Seminarii==<br />
*[[Seminarul Ortodox din Tokyo (Tokyo, Japan)]]<br />
<br />
<!--- ===Directoare===<br />
<br />
==Mănăstiri==<br />
<br />
==Organizaţii== ---><br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www2.gol.com/users/ocj/ Japanese Orthodox Church] Official Site (Japanese/English)<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Japonia]] <br />
<br />
[[en:Orthodoxy in Japan]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Daniel_(Nushiro)_al_Japoniei&diff=49677Daniel (Nushiro) al Japoniei2019-08-19T09:34:09Z<p>Cristianm: Cristianm a redenumit pagina Daniel (Nushiro) de Japonia în Daniel (Nushiro) al Japoniei: asemănare nume cu altele de ierarhi ai unei țări</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
{{OrtodoxiaînJaponia}}<br />
His Eminence '''Daniel (Nushiro) of Japan''', [[Archbishop]] of Tokyo, [[Metropolitan]] of All Japan, is the current [[primate]] of the [[Church of Japan]]. Prior to his election as Archbishop of Tokyo, Daniel was Bishop of Kyoto.<br />
<br />
==Viața==<br />
His Eminence Daniel was born Ikuo Yoshihara in Toyohashi, Aichi, in mid-Japan on [[September 5]], 1938, into an Orthodox family. He was [[baptism|baptized]] with the name Jude. He graduated with a degree in French literature from Aichi University in 1962. He studied at [[Tokyo Orthodox Seminary (Tokyo, Japan)|Tokyo Orthodox Seminary]] from 1962 to 1965 and [[St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary (Crestwood, New York)|St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary]] from 1965 to 1969. During this time he married.<br />
<br />
In November 1969, he was [[ordination|ordained]] a [[deacon]]. From 1970, he served as deacon at [[Holy Resurrection Cathedral (Tokyo, Japan)|Holy Resurrection Cathedral]] in Kanda, Tokyo. In 1972, he was ordained a [[priest]] and appointed to the [[parish]] of Toyohashi, his birthplace. Following the death of his wife, he adopted her last name (Nushiro) according to Japanese custom. <br />
<br />
On [[August 20]], 1999, Fr. Jude was [[tonsure]]d a [[monk]] with the name Daniel. On [[November 14]], 1999, Hieromonk Daniel was [[consecration of a bishop|consecrated]] a [[bishop]] and [[enthronement|enthroned]] as the ruling [[bishop]] of the Diocese of Kyoto and Western Japan.<br />
<br />
After the repose of the ruling bishop of Japan, Metropolitan [[Theodosius (Nagashima) of Japan|Theodosius (Nagashima)]], on [[May 9]], 1999, Bp. Daniel was elected his successor. He was [[Enthronement|enthroned]] in Tokyo on [[May 14]], 2000 as Archbishop of Tokyo and Metropolitan of All Japan by [[Alexei II (Ridiger) of Moscow|Patriarch Alexei II of Russia]].<br />
<br />
His Eminence is a devout student of [[Church Fathers]], especially Greek and Russian writers. For believers he has written several brochures about their teachings in Japanese, as well as publications that focused on daily reading and theological issues. In 2005, Metr. Daniel blessed the founding of a [[monastery]] for men near the Resurrection Cathedral in Tokyo.<br />
<br />
On [[January 27]], 2009, Metr. Daniel participated in the Local Council of the Russian Orthodox Church that elected Metr. Kyrill of Smolensk and Kaliningrad the successor to the late Patr. Alexei II. Metr. Daniel was a member of the Presidium of the Local Council.<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.orthodoxjapan.jp/daishukyou.html Daniel, Archbishop of Tokyo, Metropolitan of All Japan (Ikuo Nushiro)] (Japanese)<br />
*[http://www.pravoslavie.ru/enarticles/031015173648 Interview with the Metropolitan of Tokyo and all Japan Daniel]<br />
*[[Wikipedia: Metropolitan Daniel (Nushiro) of Japan]]<br />
*[http://old.svots.edu/Events/chronological/2002.09.11.daniel/index.html Metropolitan Daniel, SVS Alumnus, Visits Campus]<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succession|<br />
before=[[Theodosius (Nagashima) of Japan|Theodosius (Nagashima)]]|<br />
title=Bishop of Kyoto|<br />
years=1999-2000|<br />
after=&mdash;}}<br />
{{succession|<br />
before=[[Theodosius (Nagashima) of Japan|Theodosius (Nagashima)]]|<br />
title=Archbishop of Tokyo and Metropolitan of All Japan|<br />
years=2000-present|<br />
after=&mdash;}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
<br />
[[en:Daniel (Nushiro) of Japan]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Daniel_(Nushiro)_de_Japonia&diff=49678Daniel (Nushiro) de Japonia2019-08-19T09:34:09Z<p>Cristianm: Cristianm a redenumit pagina Daniel (Nushiro) de Japonia în Daniel (Nushiro) al Japoniei: asemănare nume cu altele de ierarhi ai unei țări</p>
<hr />
<div>#REDIRECTEAZA [[Daniel (Nushiro) al Japoniei]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ortodoxia_%C3%AEn_Japonia&diff=49676Ortodoxia în Japonia2019-08-19T09:31:59Z<p>Cristianm: /* Episcopi */</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătăţire}}<br />
<br />
'''Ortodoxia în Japonia''' reprezintă un exemplu recent de predicare a [[Evanghelie]]i aşa cum au făcut-o şi [[Apostoli]]i acum două mii de ani. Aşa cum Apostolii au călătorit fiecare în altă parte spre noi teritoii unde să propovăduiască Sfânta Evanghelie, tot aşa creştinismul ortodox a fost introdus în Japonia prin eforturile unui preot misionar, Sfântul Nicolae de Japonia. Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra personalităţilor, instituţiilor şi informaţiilor asupra a ceea ce a devenit Biserica Ortodoxă a Japoniei.<br />
<br />
{{Ortodoxiaînjaponia}}<br />
<br />
==Istoric==<br />
{{Seriiortodoxe}}<br />
*[[Biserica Ortodoxă a Japoniei]]<br />
*[[Ortodoxia în Japonia (cronologie)]]<br />
<br />
==Oameni==<br />
===Sfinţi===<br />
*[[Nicolae de Japonia]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
<br />
===Episcopi===<br />
*[[Nicolae al Japoniei]]<br />
*[[Andronic de Perm]]<br />
*[[Serghie (Tihomirov) de Japonia]]<br />
*[[Nicolae (Ono) de Japonia]]<br />
*[[Benjamin (Basalyga) de Pittsburgh]]<br />
*[[Ireneu (Bekish) de New York]]<br />
*[[Nikon (de Greve) de Brooklyn]]<br />
*[[Vladimir (Nagosky) de San Francisco]]<br />
*[[Serafim (Sigrist) de Sendai]]<br />
*[[Teodosie (Nagashima) al Japoniei]]<br />
*[[Daniel (Nushiro) al Japoniei]]<br />
<br />
===Alte personalităţi===<br />
*Părintele [[Paul Sawabe]]<br />
*John Sakai<br />
*Părintele [[Anatolie Tihai]]<br />
*[[Iacov Tihai]]<br />
*Dr. Nakai Tsugumaro<br />
*Paul Nakai <br />
*[[Irina Yamashita]]<br />
*Părintele [[Simeon Michiro Mii]]<br />
*[[Victor Pokrovsky]]<br />
<br />
==Seminarii==<br />
*[[Seminarul Ortodox din Tokyo (Tokyo, Japan)]]<br />
<br />
<!--- ===Directoare===<br />
<br />
==Mănăstiri==<br />
<br />
==Organizaţii== ---><br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www2.gol.com/users/ocj/ Japanese Orthodox Church] Official Site (Japanese/English)<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Ortodoxia în Japonia]] <br />
<br />
[[en:Orthodoxy in Japan]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Gabriel&diff=49666Gabriel2019-08-14T09:49:39Z<p>Cristianm: finalizare traducere</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătățire2|corectare}}<br />
'''Gabriel''' este un nume.<br />
<br />
Există mai mulți [[sfinți]] și personalități care au purtat numele de '''Gabriel-Gavriil'''.<br />
<br />
==Sfinți==<br />
* [[Gavriil (Arhanghelul)]]<br />
* Gabriel al Ierusalimului, Stareț (†sec al V-lea), [[26 ianuarie]]<ref>Great Synaxaristes: {{el icon}} ''[http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1905/sxsaintinfo.aspx Ὁ Ὅσιος Γαβριήλ].'' 26 Ιανουαρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.</ref><br />
* [[Gabriel de Lesnovo]] (sec al X-lea)<br />
<br />
==Personalități==<br />
===Teologi===<br />
* [[Gabriel Kostelnik]] (''Sfințitul mucenic Gabriel din Galicia'') (†1948)<br />
* [[Gabriel Bunge]]<br />
<br />
===Ierarhi===<br />
* Gabriel (Severus) de Filadelfia (†1616) – a slujit în Arhiepiscopia Ortodoxă nouă din Veneția peste 40 de ani (1577-1616).<br />
* [[Gabriel I de Pec]] (†1659)<br />
* [[Gabriel al III-lea al Constantinopolului]] (†1707)<br />
* [[Gabriel I (Russkoy) de Kazan]] (†1738)<br />
* [[Gabriel (Kremenetsky) al Kiev]] (†1783)<br />
* [[Gabriel al IV-lea al Constantinopolului]] (†1785)<br />
* [[Gavril (Calimachi) al Moldovei]] (†1786)<br />
* [[Gabriel (Dozic) al Serbiei]] (†1950)<br />
* [[Gabriel (Saliby) al Europei Vestice]] (†2007)<br />
* [[Gabriel (Chemodakov) de Montreal]]<br />
* [[Gabriel (de Vylder) de Komana]]<br />
* [[Gabriel de Leontopolis]]<br />
<br />
===Scriitori===<br />
<br />
===Monahi și părinți duhovnicești===<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Nume]]<br />
<br />
[[en:Gabriel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C8%98enuda_al_III-lea_(Gayyid)_al_Alexandriei&diff=49665Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei2019-08-14T09:47:12Z<p>Cristianm: finalizare traducere</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătățire2|corectare traducere}}<br />
<br />
{{Oriental}}[[Image:HH_Pope_Shenouda_III.jpg|thumb|250px|Sfinția Sa Șenuda al III-lea]] <br />
Sfinția Sa '''Papa Șenuda al III-lea (Gayyid)''' a fost al 117-lea Papă [[Biserica din Alexandria (coptă)|ortodox copt]] al Alexandriei (1971-2012). El a murit în [[17 martie]] 2012.<br />
<br />
==O scurtă biografie al Sfinției Sale Papa Șenuda al III-lea==<br />
Sfinția Sa s-a născut în [[3 august]] 1923 în orașul Assiut din Egiptul de Sus; a primit numele de Nazir Gayed. Și-a luat licența în istorie în 1947 la Universitatea din Cairo. Gayed a fost foarte activ în parohie și a slujit ca profesor la Școala Duminicală, întâi la Biserica Sf. Anton din Shoubra și apoi la Biserica Sfânta Maria din Mahmasha. Lucra ca profesor de liceu de engleză și studii sociale în Cairo ziua iar noaptea participa la cursurile Seminarului de Teologie Coptă. După absolvirea seminarului în 1949, a fost ales să predea Studii nou-testamentare. A fost numit profesor la Școala Monahală în 1953. <br />
<br />
Încă din tinerețe, Sfinția Sa a îndrăgit foarte mult scrisul, în special poezia; el era un literat remarcabil așa cum depun mărturie cele peste o sută de cărți scrise de el. Timp de mulți ani, a fost redactor șef la Revista Școlii Duminicale. În același timp, el a urmat cursurile școlii post-liceale la Seminarul de Arheologie. <br />
<br />
În [[18 iulie]] 1954, Gayed a intrat în [[monahism]] la [http://www.st-mary-mons.org/ Mănăstirea "El-Suryan"] din deșertul vestic al Egiptului cu numele de Părintele Antonie El-Suryaani. Timp de șase ani, din 1956 până în 1962, a dus o viață solitară într-o peșteră la circa șapte kilometri distanță de mănăstire, dedicându-și, în întregime, timpul meditației, rugăciunii și ascetismului. A fost unul dintre cei nominalizați la tronul papal în 1956, dar [https://en.orthodoxwiki.org/Cyril_VI_(Atta)_of_Alexandria Papa Chiril al VI-lea] a fost cel ales, în cele din urmă.<br />
<br />
În 1962, el a fost hirotonit Episcop al Educației (Religioase) Ecleziastice de către Papa Chiril al VI-lea și a fost numit Președinte al Seminarului Teologic Copt; a fost numit Episcop Șenuda în [[30 septembrie]] 1962. Continuându-și activitatea literară din trecut, Episcopul Șenuda a publicat primul număr al revistei "El-Keraza" în limba arabă în 1965, rămânând editor șef până în zilele noastre. În 1966 Episcopul Șenuda a fost suspendat de către Papa Chiril al VI-lea.<sup>[http://www.coptichistory.org/new_page_1494.htm], [http://www.zeitun-eg.net/members_contrib/DrGeorgeHBebawi16Nov06.doc]</sup> Această suspendare a fost, în principal, consecința 'campaniei pentru schimbare' a Episcopului Șenuda și a studenților, campanie entuziastă în care s-au folosit expresii puternice, cum ar fi dreptul oamenilor de a-și alege episcopii și preoții, un principiu pe care el l-a aplicat după ce a i-a urmat Papei Chiril al VI-lea după ce acesta a răposat. Se pare că acest "conflict" dintre Papa Chiril al VI-lea și Anba Șenuda a fost rezolvat, în cele din urmă.<br />
<br />
În [[14 noiembrie]] 1971, Sfinția Sa a fost [[întronizare|întronizat]] ca Papa Șenuda al III-lea, cel de-al 117-lea Papă al Alexandriei și succesor al scaunului [[Apostolul Marcu|Sfântului Marcu]]. Sunt voci care argumentează că alegerea Papei Șenuda al III-lea ca Papă (și Episcop) al orașului Alexandria nu este canonică (este împotriva Canonului al 15-lea de la Niceea și a altor sinoade/canoane ale Bisericii), deoarece Sfinția Sa era deja episcop (fiind deja [[hirotonire|hirotonit]]) ca [[episcop]] în anii 1960. Cu toate acestea, există exemple din zilele noastre din alte Biserici care erau episcopi anteriori alegerii lor ca patriarhi, e.g., [[Theophilus_III_%28Giannopoulos%29_of_Jerusalem|[1]]], [[Bartholomew_I_%28Archontonis%29_of_Constantinople|[2]]].<br />
<br />
După o lungă perioadă de păstorire, Papa Șenuda al III-lea a adormit în Domnul la reședința sa în [[17 martie]] 2012 (8 Paremhat 1728 în [[calendarul copt]] fiind bolnav la plămâni și ficat. Funeraliile au avut loc după trei zile, Sfinția Sa fiind înmormântat la Mănăstirea Sf. Pishoy conform propriei dorințe. <br />
<br />
==Perioada de început==<br />
Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea s-a născut în [[3 august]] 1923 ca ultimul dintre cei opt frați (cinci fete și trei băieți) în provincia Assiut din Egiptul de Sus și a primit numele de Nazeer Gayed. Mama sa a murit curând după nașterea sa. La vârsta de 16 ani, Nazeer a început să lucreze la Școala de Duminică a Bisericii Sf. Antonie d in Shoubra, Cairo, unde a și absolvit școala. <br />
<br />
În 1943, Nazeer a intrat la Universitatea din Cairo unde a terminat ca Licențiat în Artă Engleză și Istorie. În această perioadă și-a petrecut vacanțele de vară la Mănăstirea Sfânta Maria (Souryan). Deși la vremea aceea, doar studenți absolvenți erau admiși la Seminarul Teologic Copt, Decanul Arhidiacon Habib Guirguis l-a acceptat pe Nazeer deși acesta încă era elev în ultimul an de liceu. <br />
<br />
După absolvirea Universitații din Cairo în 1947, Nazeer și-a efectuat stagiul militar obligatoriu și a început să lucreze ca profesor de istorie și engleză. Între timp, el și-a finalizat Licența în Teologie, iar decanul l-anumit lector în Vechiul și Noul Testament. În 1950, Nazeer a demisionat din slujbele sale seculare pentru a prelua o poție completă de lector. În 1953, a fost numit lector la Colegiul Monastic din Helwan. <br />
<br />
Nazeer înpreună cu alți slujitori au lucrat câțiva ani pentru a întări Școala de Duminică și un grup de studiu pentru tineri la Biserica Sfântul Antonie din Shoubra. Slujirea sa a avut ca efect instruirea a sute de slujitori devotați care au înființat grupuri pentru tineri și în parohiile învecinate.<br />
<br />
==Viața monahală==<br />
[[Image:Photo.PopeShenoudaIIIAndBishopsTheophilosTadros.jpg|thumb|SS Papa Șenuda al III-lea (în centru, cu o carte deschisă)]] Drumul către monahism a fost o consecință naturală a dorinței sale din din copilărie de ași închina viața lui Hristos. "...am găsit în monahism," a spus Papa Șenudaodată, "o viață de libertate deplină și clarificare." El a intrat în obștea Mănăstirii Souryan din Wadi El-Natroun și, un an mai târziu, a fost [[hirotonire|hirotonit]] [[preot]], cu numele de Părintele Antonyos (Antonie) El-Souryani. În 1959, [[Chiril al VI-lea Atta al Alexandriei|Sfinția Sa Papa Chiril al VI-lea]] l-a numit pe Părintele Antonie secretarul său personal. <br />
<br />
În [[30 septembrie]] 1962, Papa Chiril al VI-lea l-a hirotonit pe Părintele Antonie ca episcop cu numele Episcop Șenuda, primul episcop însărcinat cu educația creștină. El a devenit președinte și decan al Seminarului Teologic, astfel încât la sfârșitul anului 1969 numărul studenților cu normă întreagă s-a dublat iar numărul studenților part-time a crescut de zece ori față de numărul inițial. Sub conducerea sa, au fost primite și femei la Colegiu iar câteva dintre ele au fost primite ca lectori. Eforturile Sfinției Sale au fost recunoscute în 1969 când a fost ales Președinte al Asociației Colegiilor Teologice din Orientul Mijlociu. <br />
<br />
==Întronizarea ca Papă al Alexandriei==<br />
În [[9 martie]] 1971, Sfinția Sa Papa Papa Chiril al VI-lea a adormit în Domnul. Sfântul Sinod s-a întâlnit în [[22 martie]] pentru a organiza alegerea noului Patriarh. Printre cei trei candidați rămași în cursă se afla și Episcopul Șenuda. În [[31 octombrie]] 1971, extragerea a fost realizată în timpul Sfintei Liturghii de la Sărbătoarea Sfintei Reweis. La sfârșitul Liturghiei, Eminența Sa Mitropolitul Antonie, și-a pus mâinile pe un tânăr băiat cu ochii acoperiți și i-a cerut să aleagă unul din cele trei bilețele din cutie. Cutia cu bilete fusese adusă din altar și pusă pe o masă înaltă. În timp ce congregația spunea Rugăciunea Domnească și "Doamne Miluiește," băiatul a ales unul din bilețele și i l-a dat Mitropolitului Antonie, care a spus apoi cu bucurie că Domnul l-a ales ca păstor al său pe Sfinția Sa Episcopul Șenuda, Episcop al Educației. <br />
<br />
În [[14 noiembrie]] 1971, Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a fost [[întronizare|întronizat]] ca al 117-lea Papă al Alexandriei și Patriarh al Scaunului Sfântului Marcu la Catedrala Sfântul Marcu din Cairo. Sfinția Sa a devenit primul patriarh al Alexandriei începând cu secolul al V-lea care a fost și Decan al Seminarului Teologic. El a continuat să predea la clasele de la Seminarul din Cairo, Alexandria, în străinătate și la Înaltul Institut de Studii Coptice. Pentru a susține misiunea în dezvoltare a educației creștine, Sfinția Sa a înffințat alte clase la seminarul din Egipt, dar și trei intitute de nivel de licență: Studii Biblice, Imnologie și Limba Coptică. În [[29 noiembrie]] 1993, el a deschis oficial Institutul de Îngrijire Pastorală. Pentru erudiția sa în teologie și scriptură, Sfinția Sa a primit patru doctorate honoris causa în teologie, trei de la universități americane și una de la o universitate germană. <br />
<br />
Predicile edificatoare și înălțătoare spiritual ale Sfinției Sale au primit recunoaștere internațională; în 1978, Institutul Browning i-a decernat premiul de cel mai bun predicator creștin din lume. De asemenea, Sfinția Sa este autorul a mai mult de optzeci de cărți dintr-un domeniu larg de subiecte, iar în ultimii douăzeci de ani de viață el a fost editor șef al revistei oficiale a Bisericii, EL-KERAZA. <br />
<br />
==Activitatea pastorală==<br />
Sfinția sa a hirotonit mai mult de șaptezeci de episcopi, înființând episcopii generice, inclusiv prima Episcopie a Tineretului, a hirotonit sute de preoți și nenumărați diaconi la Cairo, Alexandria și în bisericile de pretutindeni. Acest fapt a extins activitatea pastorală în fiecare oraș, sat sau familie din întreg Scaunul Sfântului Marcu. Sfinția Sa a ținut mereu întâlniri și seminarii cu clerul pentru a discuta orice fel de probleme sau nevoi pastorale. <br />
<br />
De asemenea, Sfinția Sa a acordat o atenție specială slujirii femeilor în cadrul Bisericii Ortodoxe Copte. "Am simțit o mare nevoie a implicării femeilor și am vrut să avem o anumită rânduială și slujire în Biserică, nu numai să avem fetele ca profesori la Școala de Duminică care dăruiesc din timpul lor ori de câte ori pot, dar vrem și să avem fete și femei care să-și dea întreaga viață lui Dumnezeu și să slujească Bisericii," spunea Sfinția Sa. <br />
<br />
În ciuda nenumăratelor sale responsabilități, Sfinția Sa reușea să petreacă trei zile pe săptămână în mănăstire. Dragostea lui pentru monahism a dus la o revenire monastică în Biserica Coptă. El a tuns sute de monahi și monahii și a renovat și reînființat multe mănăstiri. El este primul papă care a înființat mănăstiri copte în afara Egiptului, în prezent existând opt asemenea mănăstiri. <br />
<br />
Ca episcop pentru Educația Creștină, Sfinția Sa a supervizat educația din Școlile Duminicale, iar, în timpul păstoririi sale, el a continuat să țină întâlniri cu profesorii de la Școala Duminicală pentru a stabili curicula pentru bisericile de pretutindeni. <br />
<br />
==Exilul și eforturile pentru unitate națională==<br />
În timpul primilor ani ai păstoririi sale, Sfinția Sa papa Șenuda al III-lea a avut o relație amicală cu Președintele Egiptean Anwar El-Sadat. Cu toate acestea, în timpul mandatului acestuia, grupuri islamice fundamentaliste violente s-au dezvoltat în întregul Egipt, în special în universități. Ei au început să atace copții, să le vandalizeze magazinele și să le incendieze bisericile, ceea ce l-a făcut pe Papa Șenuda să protesteze la guvern împotriva violențelor repetate. În primăvara anului 1981, Papa Șenuda a refuzat să țină orice fel de sărbătorire publică a Paștilor și în acel an a refuzat să îi primească pe delegații președintelui care erau trimiși, ca de obicei, să felicite Biserica și creștinii copți cu ocazia acestei sărbători. (aceast refuz aparte al Papei Șenuda al III-lea a fost foarte jenant pentru Președintele Sadat, atât național cât și internațional). Sadat a reacționat prin emiterea unui decret prezidențial prin care l-a exilat pe Sinția Sa la Mănăstirea Sf. Bishoy, a încarcerat opt episcopi, douăzecișipatru de preoți, laici de marcă ai Bisericii și a interzis revista “El-Keraza" și ziarul “Watany". <br />
<br />
Un alt mare diferend între Sadat și Papa Șenuda al III-lea a fost atitudinea acestuia din urmă privitoare la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și zelul naționalist pro-arab foarte proeminent al Papei Șenuda al III-lea. De fapt, din 2006 este în vigoare un decret papal emis de Papa Șenuda care îl anatemizează pe orice copt care îndrăznește să viziteze locurile sfinte creștine de la Ierusalim și din Israel.<sup>[http://www.copticpope.org/downloads/audio/kods_trip.zip]</sup> În conformitate cu acest decret, acei copți care nu se supun sunt în mod automat opriți de la Sfânta Împărtășanie în Biserica Ortodoxă Coptă, fără nici un fel de cale sau mecanism pentru ispășirea și ridicarea acestei interdicții. Papa Șenuda al III-lea a declarat în mod repetat că pentru creștini este permis să viziteze Ierusalimul doar mână în mână cu frații lor musulmani după ce conflictul cu Israel a fost rezolvat spre satisfacția tuturor părților. Din cauza aceasta, mulți copți, în special din diaspora, l-au acuzat pe papă de amestecarea religiei (interzicerea împărtășirii dacă cineva vizitează Ierusalimul în pelerinaj) cu politica (conflictul aroab-israelian) și consideră acest decret papal nejustificat.<br />
<br />
În ciuda despărțirii de turma sa timp de patruzeci de luni, Sfinția Sa a continuat să aibă grijă de biserică. El a văzut în exil o oportunitate pentru retragere spirituală și a scris șaisprezece cărți în această perioadă. <br />
<br />
La o lună după decretul său, Sadat a fost asasinat de către același grup fundamentalist. După multe eforturi din partea fiilor duhovnicești ai Sfinției Sale, din interiorul și din exteriorul Bisericii Ortodoxe Copte, și după trei ani și jumătate, succesorul la președinția egipteană, Hosni Mubarak l-a eliberat pe Papa Șenuda din exil. Acompaniat de o mulțime de episcopi, Sfinția Sa s-a reîntors la Catedrala Sf. Marcu din Cairo, unde mai mult de zece mii de oameni au umplut [[catedrală|catedrala]] la sosirea Papei. <br />
<br />
Sfinția Sa, la sfârșitul Rugăciunii de Mulțumire, a felicitat mulțimea prezentă cu aceste cuvinte: “Nu am alt domiciliu în afara inimilor voastre, care sunt pline de iubire. Nu am fost niciodată în afara inimilor voastre, nici măcar cât o clipire de ochi." Apoi a continuat “Vreau să fac totul să înmulțesc dragostea, pacea și reconcilierea dintre Biserică și stat, între Biserică și cetățenii noștri musulmani. Suntem ca membrele aceluiași trup, care este Egiptul." <br />
<br />
Sfinția Sa a lucrat fără odihnă să îmbunătățească relațiile dintre creștinii și musulmanii din Egipt, pentru realizarea unui climat social pașnic și pentru a risipi diviziunile sectare. Papa și Președintele Egiptului, Hosni Mubarak, au păstrat relații de bună colaborare, la fel și cu musulmanii moderați din Egipt.<br />
<br />
==Relații ecumenice==<br />
[[Image:With%20Pope%20John%20Paul%20II.gif|thumb|Împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea la Cairo (2000)]] Sfinția Sa Papa Șenuda a fost cunoscut și pentru angajamentul deplin pentru unitate creștină. Într-o declarație de la forumul ecumenic din timpul Săptămânii Internaționale de Rugăciune pentru Unitate Creștină ținută în Catedrala Sf. Marcu din Cairo în 1974, Sfinția Sa a declarat: "Întreaga lume creștină este nerăbdătoare să vadă Biserica unită. Poporul creștin, care are parte de divizare și dispersare, îi împinge pe liderii lui bisericești să facă ceva în privința unității Bisericii și sunt sigur că Duhul Sfânt ne inspiră." El a accentuat că unitatea creștină trebuie fondată pe o unitate de credință și nu pe o unitate de jurisdicție. <br />
<br />
Înainte de întronizarea sa, Episcopul Șenuda a participat la prima consultare ecumenică neoficială dintre teologii Bisericilor Ortodoxă Orientală și Romano-Catolică, la Viena în 1971. Declarația finală cuprinde și următoarele cuvinte: "Credem că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, este Fiul lui Dumnezeu întrupat; perfect în Dumnezeirea Sa și perfect în umanitatea Sa. Dumnezeirea Sa nu a fost separată de umanitatea Sa nici măcar pentru o clipă, nici chiar pentru o clipită de ochi. Umanitatea Sa este împreună cu Dumnezeirea Sa fără amestecare, fără confundare, fără divizare și fără separare. În credința noastră comună în unul Domn Iisus Hristos considerăm taina sa nesecată și inefabilă, iar pentru mintea umană, niciodată înțeleasă sau descrisă pe deplin." (Din Comunicatul primei consultări ecumenice neoficiale între teologii Bisericilor Orientală Ortodoxă și Romano-Catolică, din 1971). <br />
<br />
[[Image:With_Pope_John_Paul_II-2.jpg|thumb|O altă fotografie cu SS împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea în Cairo (2000)]] În mai 1973, Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a făut o vizită cordială Papei Paul al VI-lea la Roma. Aceasta a fost prima întâlnire dintre un pontif alexandrin și unul roman de la vremea marii schisme din anul 451 DH. Ambii papi au semnat o declarație comună care conține, printre altele, o confesiune de credință comună referitoare la taina Cuvântului-Logosului Întrupat. La primirea Sfinției Sale la Roma, Papa Paul al VI-lea a spus: "Într-adevăr ești întâistătătorul unei biserici a cărei origine merge înapoi în timp până la Sf. Evanghelist Marcu și care are în Sfântul Atanasie... apărătorul neînvins al credinței noastre comune de la Niceea, care este, credința în Dumnezeirea Domnului Iisus Hristos."<br />
<br />
Ca răspuns, Sfinția Sa Papa Șenuda a spus: "Trebuie să spunem că între noi sunt multe puncte de înțelegere în principiile de credință. Cât privește punctele de diferență, nu există nici un dubiu că după cincisprezece secole de studiu, examinare și controversă, suntem mult mai aproape de o înțelegere decât înaintașii noștri din secolele al V-lea și al VI-lea. Suntem toți mai pregătiți și mai doritori de a găsi soluții la diferendele dintre noi și la găsirea de mărturisiri ale credinței noastre comune." <br />
<br />
În urma acestei întâlniri istorice, a fost înființată o comisie comună pentru explorarea drumului spre o comuniune deplină între cele două Biserici Apostolice. Vezi [http://www.prounione.urbe.it/dia-int/oo-rc_copt/doc/e_oo-rc_copt_1973.html Declarația comună a Papei Paul al VI-lea și al Papei Șenuda al III-lea] și [http://www.prounione.urbe.it/dia-int/oo-rc_copt/e_oo-rc_copt-info.html alte rapoarte/întâlniri comune].<br />
<br />
În iunie 1989, Sfinția Sa a deschis conferința Comisiei internaționale pentru dialog teologic inter-ortodox. O parte din declarația comună spune: "Când vorbim de un ipostas compozit (synthetos) al Domnului Iisus Hristos, nu spunem că în El un ipostas dumnezeiesc și unul uman s-au alăturat. Spunem că ipostasul etern al Celei de-A Doua Persoane a Treimii și-a asumat firea noatră umană creată prin actul unirii acestei firi cu propria Sa fire dumnezeiască necreată, pentru a forma o ființă dumnezeiască-umană unite inseparabil și de neconfundat, ipostasurile fiind deosebite una de alta doar prin contemplație (în teorie) .... Suntem de acceași parte în condamnarea [[erezie|ereziilor]] [[Nestorianism|nestoriană]] și [[Eutihie|eutihiană]]. Nici nu separăm și nici nu divizăm firea umană a lui Hristos de firea Sa dumnezeiască, și nici nu considerăm că prima a fost absorbită în cea din urmă și astfel a încetat să existe " ([http://www.metroplit-bishoy.org/files/Dialogues/Byzantine/ORIENT1.DOC Prima declarație comună împreună cu Familia Bizantină a Ortodoxiei din 1989]). Vezi și [http://www.metroplit-bishoy.org/Byzantine.htm Dialog cu Familia Bizantină a Ortodoxiei] și [http://www.metroplit-bishoy.org/files/Dialogues/Byzantine/ORIENT4.DOC Ultima declarație comună (cu [[Patriarhia Ecumenică]])].<br />
<br />
Până acum, Sfinția Sa a inițiat și urmărit de aproape dialogul teologic cu Bisericile Ortodoxă Răsăriteană, Romano-Catolică, Anglicană, Luterană Suedeză și cu Alianța Mondială a Bisericilor Reformate. Sfinția Sa a fost președinte al Consiliului Mondial al Bisericilor și al Sinodului Bisericilor din Orientul Mijlociu.<br />
<br />
Vezi și [http://www.metroplit-bishoy.org/3Patriarchs.htm Meetings of Oriental Orthodox Churches], [http://www.metroplit-bishoy.org/dialogue.htm Dialoguri cu alte biserici] și [http://www.coptic.net/public/news/2001-04-06.txt Raport despre relațiile cu Biserica Ortodoxă Rusă].<br />
<br />
==Biserica Coptă în lumea întreagă==<br />
[[Image:PopeShenoudaInHonolulu.jpg|thumb|Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea (în mijloc) împreună cu Părinții Nicholas V. Gamvas, Proistamenos și Gregory Malick, protopsalți, în timpul vizitei sale în Honolulu pentru sfințirea Bisericii Ortodoxe Copte Sf. Marcu]] Când a fost întronizat Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea, existau doar șapte biserici copte în afara Egiptului: câte două în Canada, SUA și Australia și una în Anglia. În principal ca urmare ale eforturilor Sfinției Sale, în prezent există mai mult de 300 de biserici în afara Egiptului, dintre care peste 100 sunt în Statele Unite. Mai există două seminarii teologice în SUA și o mănăstire în California. În plus, Sfinția Sa a fost primul Papă care a hirotonit episcopi pentru Eparhiile din America de Nord. Episcopul Karas a fost hirotonit pe seama Mănăstirii Sf. Antonie din California, Episcopul Serafim pentru Eparhia din Los Angeles, California Sudică și Hawaii iar Episcopul Youssef pentru sudul Statelor Unite. Există în prezent 24 de biserici în Canada iar orașul Toronto adăpostește un Centru cultural copt de mari dimensiuni. În Australia și Noua Zeelandă, sunt în prezent 28 de biserici, un colegiu teologic, două școli secundare, o școală primară, două mănăstiri și o creșă, alături de două biserici în Fiji. În Europa, există în prezent peste 50 de biserici. Există 6 biserici și o catedrală coptă în Marea Britanie, alături de biserici în Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Există 9 biserici în Germania și o mănăstire la Frankfurt, 6 biserici în Franța, 4 în Austria, 4 biserici și o mănăstire în Italia, două în Olanda, 2 în Elveția și câte o biserică în Belgia, Danemarca, Grecia și Suedia. În noiembrie 1991, au fost înființate primele biserici copte din America de Sud, în São Paulo, Brazil și în Argentina, iar în vremurile mai recente au fost înființate biserici copte în Bolivia și Mexico. Au fost hirotoniți preoți pentru bisericile din Caraibe, inclusiv Bermuda, Insulele Virgine și Indiile Vestice. <br />
<br />
Ca întâistătător al celei mai vechi biserici din Africa, sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a fost foarte dornic să extindă misiunea apostolică a Sf. Marcu în întreaga Africă. În prezent, există 33 de biserici copte printre mai mult de 12 triburi din nouă șări africane, printre care Kenya, Zaire, [[Zimbabwe]], Namibia, și Africa de Sud. De asemenea, Nairobi este centrul noii eparhii de Kenya. <br />
<br />
Biserica Tewahido Ortodoxă Etiopiană (EOTC) are legături istorice puternice cu Biserica Ortodoxă Coptă. Cele două biserici sunt legate prin relații foarte apropiate încă din primele secole ale Creștinismului, amândouă avânduși rădăcina în propovăduirea Sf. Apostol Marcu. În 1994, la cererea EOTC, acesteia i-a fost acordată [[autocefalie|autocefalia]] (independența) față de Biserica Coptă. Amândouă bisericile încă aparțin de Scaunul Sf. Marcu și amândouă mărturisesc Doctrina Ortodoxă. <br />
<br />
Eritrea, după câștigarea independenței față de Etiopia, a avut parte de păstorirea Sfinției Sale Papa Șenuda prin hirotonirea de către acesta a episcopilor eritreeni care au format apoi Sântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Eritreea.<br />
<br />
==Vizitele papale==<br />
[[Image:PopeShenoudaInUK2004.jpg|thumb|Împreună cu HG Rowan Williams, [[Arhiepiscop]] de Canterbury, în UK (2004)]]Sfinția Sa a făut zeci de vizite pastorale în afara Egiptului. Cel mai îndelungat turneu a avut loc din august până în decembrie 1989, când a făcut o vizită istorică de 112 zile în toate bisericile copte din Europa, Statele Unite, Canada și Australia. În timpul acestei vizite, Sfinția Sa a așezat piatra de temelie a unor noi biserici, a sfințit majoritatea altarelor din biserici, a botezat sute de copii, a hirotonit sute de diaconi, a ținut conferințe și predici la seminarii și univeristăți de teologie, a deschis seminarii teologice în New Jersey și în Los Angeles și a avut numeroase întâlniri spirituale. <br />
<br />
==Prinipalele izvoare==<br />
* [http://st-takla.org/Pope-1.html H. H. Pope Shenouda III page] at http://St-Takla.org (including sermons, video lectues by Pope Shenouda)<br />
* [http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Shenouda_III_of_Alexandria Pope Shenouda III of Alexandria - Wikipedia, the free encyclopedia]<br />
<br />
==Cărți ale SS papa Șenuda al III-lea (în engleză)==<br />
*[http://www.copticpope.org Official site] where ''EL-KERAZA Church Magazine'' is available in English<br />
*[http://www.copticchurch.org/Texts/Spirituals/Natofchr.pdf The Nature of Christ] (PDF)<br />
*[http://www.copticchurch.net/topics/pope/#books Online Books]<br />
*[http://www.coptnet.com/Pope.htm Some of the Books of H.H. Pope Shenouda III]<br />
*[http://www.copticchurch.org/spiritual_books.htm Spiritual Books]<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succesiune|<br />
înainte=[[Chiril al VI-lea (Atta) al Alexandriei|Chiril al VI-lea]]|<br />
titlu=[[Biserica din Alexandria (Coptă)|Papă al Alexandriei (Coptic)]]|<br />
ani=1971-2012|<br />
după=[[Teodor al II-lea (Sobhi Baki Soleiman) al Alexandriei]]|Teodor al II-lea}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Ortodoxie Orientală]]<br />
<br />
[[en:Shenouda III (Gayyid) of Alexandria]]<br />
[[ar:شنودة الثالث (جيد) السكندري]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C8%98enuda_al_III-lea_(Gayyid)_al_Alexandriei&diff=49632Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei2019-08-01T05:50:07Z<p>Cristianm: traducere parțială</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}<br />
<br />
{{Oriental}}[[Image:HH_Pope_Shenouda_III.jpg|thumb|250px|Sfinția Sa Șenuda al III-lea]] <br />
Sfinția Sa '''Papa Șenuda al III-lea (Gayyid)''' a fost al 117-lea Papă [[Biserica din Alexandria (coptă)|ortodox copt]] al Alexandriei (1971-2012). El a murit în [[17 martie]] 2012.<br />
<br />
==O scurtă biografie al Sfinției Sale Papa Șenuda al III-lea==<br />
Sfinția Sa s-a născut în [[3 august]] 1923 în orașul Assiut din Egiptul de Sus; a primit numele de Nazir Gayed. Și-a luat licența în istorie în 1947 la Universitatea din Cairo. Gayed era foarte activ în parohie și servea ca profesor la Școala Duminicală, întâi la Biserica Sf. Anton din Shoubra și apoi la Biserica Sfânta Maria din Mahmasha. Lucra ca profesor de liceu de engleză și studii sociale în Cairo ziua iar noaptea participa la cursurile Seminarului de Teologie Coptă. După absolvirea seminarului în 1949, a fost ales să predea Studii nou-testamentare. A fost numit profesor la Școala Monahală în 1953. <br />
<br />
Încă din tinerețe, Sfinția Sa a îndrăgit foarte mult scrisul, în special poezii; el era un literat remarcabil așa cum depun mărturie cele peste o sută de cărți scrise de el. Timp de mulți ani, a fost redactor șef la Revista Școlii Duminicale. În același timp, el urma cursurile școlii post-liceale al Seminarul de Arheologie. <br />
<br />
În [[18 iulie]] 1954, Gayed a intrat în monahism la [http://www.st-mary-mons.org/ Mănăstirea "El-Suryan"] din deșertul vestic al Egiptului cu numele de Părintele Antonie El-Suryaani. Timp de șase ani, din 1956 până în 1962, a dus o viață solitară într-o peșteră la circa șapte kilometri distanță de mănăstire, dedicându-și, în întregime, timpul meditației, rugăciunii și ascetismului. A fost unul dintre cei nominalizați la tronul papal în 1956, dar [https://en.orthodoxwiki.org/Cyril_VI_(Atta)_of_Alexandria Papa Chiril al VI-lea] a fost cel ales, în cele din urmă.<br />
<br />
În 1962, el a fost hirotonit Episcop al Educației (Religioase) Ecleziastice de către Papa Chiril al VI-lea și a fost numit Președinte al Seminarului Teologic Copt; a fost numit Episcop Șenuda în [[30 septembrie]] 1962. Continuîndu-și activitatea literară din trecut, Episcopul Șenuda a publicat primul număr al revistei "El-Keraza" în limba arabă în 1965, rămânând editor șef până în zilele noastre. În 1966 Episcopul Șenuda a fost suspendat de către Papa Chiril al VI-lea.<sup>[http://www.coptichistory.org/new_page_1494.htm], [http://www.zeitun-eg.net/members_contrib/DrGeorgeHBebawi16Nov06.doc]</sup> Această suspendare a fost, în principal, consecința 'campaniei pentru schimbare' a Episcopului Șenuda și a studenților, campanie entuziastă în care s-au folosit expresii puternice, cum ar fi dreptul oamenilor de ași alege episcopii și preoții, un principiu pe care el l-a aplicat după ce a i-a urmat Papei Chiril al VI-lea după ce acesta a răposat. Se pare că acest "conflict" dintre Papa Chiril al VI-lea și Anba Șenuda a fost rezolvat, în cele din urmă.<br />
<br />
În [[14 noiembrie]] 1971, Sfinția Sa a fost [[întronizare|întronizat]] ca Papa Șenuda al III-lea, cel de-al 117-lea Papă al Alexandriei și succesor al scaunului Sfântului Marcu. Sunt voci care argumentează că alegerea Papei Șenuda al III-lea ca Papă (și Episcop) al orașului Alexandria nu este canonică (este împotriva Canonului al 15-lea de la Niceea și a altor sinoade/canoane ale Bisericii), deoarece Sfinția Sa era deja episcop (fiind deja [[hirotonire|hirotonit]]) ca episcop în anii 1960.<sup>[http://www.rezgar.com/debat/show.art.asp?t=0&userID=981&aid=80855], [http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/35806], [http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/35814], [http://www.zeitun-eg.net/members_contrib/FrBishoyKamelBayan.zip], [http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/35816] și de la pagina 30 [http://web.archive.org/web/20031007020943/http://home.ptd.net/~yanney/The_Transfigured_Cross.pdf]</sup> Cu toate acestea, există exemple din zilele noastre din alte Biserici care erau episcopi anteriori alegerii lor ca patriarhi, e.g., [[Theophilus_III_%28Giannopoulos%29_of_Jerusalem|[1]]], [[Bartholomew_I_%28Archontonis%29_of_Constantinople|[2]]].<br />
<br />
==Perioada de început==<br />
Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea s-a născut în [[3 august]] 1923 ca ultimul dintre cei opt frați (cinci fete și trei băieți) în provincia Assiut din Egiptul de Sus și a primit numele de Nazeer Gayed. Mama sa a murit curând după nașterea sa. La vârsta de 16 ani, Nazeer a început să lucreze la Școala de Duminică a Bisericii Sf. Antonie d in Shoubra, Cairo, unde a și absolvit școala. <br />
<br />
În 1943, Nazeer a intrat la Universitatea din Cairo unde a terminat ca Licențiat în Artă Engleză și Istorie. În această perioadă și-a petrecut vacanțele de vară la Mănăstirea Sfânta Maria (Souryan). Deși la vremea aceea, doar studenți absolvenți erau admiși la Seminarul Teologic Copt, Decanul Arhidiacon Habib Guirguis l-a acceptat pe Nazeer deși acesta încă era elev în ultimul an de liceu. <br />
<br />
După absolvirea Universitații din Cairo în 1947, Nazeer și-a efectuat stagiul militar obligatoriu și a început să lucreze ca profesor de istorie și engleză. Între timp, el și-a finalizat Licența în Teologie, iar decanul l-anumit lector în Vechiul și Noul Testament. În 1950, Nazeer a demisionat din slujbele sale seculare pentru a prelua o poție completă de lector. În 1953, a fost numit lector la Colegiul Monastic din Helwan. <br />
<br />
Nazeer înpreună cu alți slujitori au lucrat câțiva ani pentru a întări Școala de Duminică și ungrup de studiu pentru tineri la Biserica Sfântul Antonie din Shoubra. Slujirea sa a avut ca efect instruirea a sute de slujitori devotați care au înființat grupuri pentru tineri și în parohiile învecinate.<br />
<br />
==Monastic Life==<br />
[[Image:Photo.PopeShenoudaIIIAndBishopsTheophilosTadros.jpg|thumb|HH Pope Shenouda III (Center, with open book)]] The road to monasticism was a natural consequence of the desire from his early years to consecrate his life to Christ. "...I found in monasticism," Pope Shenouda once said, "a life of complete freedom and clarification." he joined the Souryan Monastery in Wadi El-Natroun and, a year later, he was ordained a priest, taking the name Fr. Antonyos (Anthony) El-Souryani. In 1959, [[Cyril_VI_%28Atta%29_of_Alexandria|His Holiness Pope Kyrillos VI]] appointed Fr. Antonyos as his personal secretary. <br />
<br />
On [[September 30]], 1962, Pope Kyrillos VI ordained Fr. Antonyos as Bishop Shenouda, the first bishop for Christian Education. He became the President and Dean of the Theological Seminary, and by late 1969 the enrollment of full-time students doubled and the enrollment of part-time students increased 10 times its original number. Under his presidency, women were admitted to the College and several were appointed lecturers. His Grace's efforts were recognized in 1969 when he was elected President of the Association of Middle East Theological Colleges. <br />
<br />
==Enthronement as Pope of Alexandria==<br />
On [[March 9]], 1971, His Holiness Pope Kyrillos (Cyril) VI departed in peace. The Holy Synod met on [[March 22]] to plan for the election of the new Patriarch. Among the final three candidates was Bishop Shenouda. On [[October 31]], 1971, the altar ballot was conducted during the divine Liturgy on the Feast of Saint Reweis. At the end of the Liturgy, His Eminence Metropolitan Antonyos, laid his hands on a young boy who was then blindfolded and told to choose one of the three pieces of paper from the box. The ballot box had been taken from the altar and placed on an elevated table. As the congregation prayed the Lord's Prayer and the words "Lord Have Mercy," the boy chose one of the pieces of paper and gave it to Metropolitan Antonyos, who then joyfully declared God's chosen shepherd for His church as His Grace Bishop Shenouda, Bishop of Education. <br />
<br />
On [[November 14]], 1971, in Saint Mark's Cathedral in Cairo, His Holiness Pope Shenouda III was enthroned as 117th Pope of Alexandria and Patriarch of the See of Saint Mark. His Holiness became the first patriarch of Alexandria since the fifth century to have been Dean of the Theological Seminary. He continues to lecture at the branches of the Seminary in Cairo, Alexandria, and abroad and at the Higher Institute of Coptic Studies. To meet the expanding ministry of Christian education, His Holiness established other branches of the seminary in Egypt, as well as three graduate institues: Biblical Studies, Hymnology, and Coptic Language. On [[November 29]], 1993, he officially opened the Institute of Pastoral Care. For his erudition in theology and scripture, His Holiness has been awarded four honorary Doctoral Degrees in Theology, three from American Universities and one from a German University. <br />
<br />
His Holiness' edifying and spiritually uplifting sermons have won international acclaim; in 1978 the Browning Institute awarded him the prize for the best Christian preacher in the world. His Holiness is also the author of more than eighty books on a variety of subjects, and over the past 20 years, he has been the Editor-in-Chief of the Church's official magazine, EL-KERAZA. <br />
<br />
==Pastoral Activities==<br />
His Holiness ordained more than seventy bishops, established general bishoprics, including the first Bishopric of Youth, more than four hundred priests, and countless deacons for Cairo, Alexandra and the Churches abroad. This extended the pastoral care to every city, village and family all over the See of St. Mark. His Holiness continually holds meetings and seminars with the clergy to discuss any pastoral problems or needs. <br />
<br />
His Holiness also gives special attention to the service of women in the Coptic Orthodox Church. "We felt a great need of the work of women and we wanted women to have a certain order and service in the Church, not only to have girls as Sunday School teachers who give a part of their time whenever they can, but we want girls and women to give their whole life to God and serve the church." His Holiness says. <br />
<br />
Despite his many responsibilities, His Holiness usually manages to spend three days a week in the monastery. His love of monasticism has led to a monastic revival in the Coptic Church. He has ordained hundreds of monks and nuns and renovated and reestablished many monasteries and convents. He is the first Pope to establish Coptic monasteries outside of Egypt, which presently number eight. <br />
<br />
As a Bishop for Christian Education, His Grace has overseen the education of Sunday School Curriculum, and during his papacy, has continued to hold meetings for Sunday School teachers to establish a Sunday School curriculum for the churches abroad. <br />
<br />
==The Exile and Efforts of National Unity ==<br />
During the early years of his enthronement, His Holiness Pope Shenouda had an amicable relationship with the late Egyptian President Anwar El-Sadat. However, during his presidency, violent Islamic fundamentalist groups increased all over Egypt, especially in the Universities. They started to attack the Copts, vandalize their businesses, and burn their churches, which led Pope Shenouda to protest to the government against this repeated violence. In spring 1981, Pope Shenouda refused to hold any public Church celebrations of Easter and didn't receive that year the President's delegates who are regularly sent to greet the Church and Coptic Christians on such occasions (this particular move by Pope Shenouda III was very embarrassing to President Sadat, both nationally and internationally). Sadat reacted by issuing a presidential decree to exile His Holiness to the Monastery of St. Bishoy, imprison eight bishops, twenty-four priest, leading Coptic lay figures, and ban “El-Keraza" magazine and “Watany" newspaper. <br />
<br />
(Another major difference between Sadat and Pope Shenouda III is the attitude of the latter regarding the normalization of the relations between Egypt and Israel and His Holiness' very prominent Arab nationalist zeal. In fact, there is currently (as of 2006) a papal decree issued by Pope Shenouda III that anathematizes any Copt who dares to visit the Christian holy places in Jerusalem and Israel.<sup>[http://www.copticpope.org/downloads/audio/kods_trip.zip]</sup> According to that decree, such Copts are automatically banned from receiving Holy Communion in the Coptic Orthodox Church, with no route or mechanism being offered to them for repentance and lifting of this ban. Pope Shenouda III has repeatedly declared that Christians must only visit Jerusalem hand in hand with their Muslim brothers after the conflict with Israel is resolved to the satisfaction of all parties. Because of this, many Copts, especially in the diaspora, have accused the pope of mixing religion (ban on receiving Holy Communion if one visits Jerusalem for pilgrimage) with politics (the Arab-Israeli conflict), and consider this papal decree unjustified.)<br />
<br />
Despite having to spend forty months away from his flock, His Holiness continued to care for his church. He saw the exile as an opportunity for spiritual retreat and wrote sixteen books during that time. <br />
<br />
A month after his decree, Sadat was assassinated by the same fundamentalist groups. After much effort from His Holiness’ children inside and outside the Coptic Orthodox Church, and after three and a half years, the succeeding Egyptian President Hosni Mubarak, released Pope Shenouda from exile. Accompanied by many bishops, His Holiness returned to St. Mark’s Cathedral in Cairo, where more than ten thousand people filled the Cathedral to receive the Pope. <br />
<br />
His Holiness, after praying the Prayer of thanksgiving, greeted the flock with these words: “I have no residence except in your hearts, which are full of love. I have never been away from your hearts, not even for a twinkle of an eye." He went on to say “I would like to do my best to deepen love, peace and reconciliation between the Church and the State, between the Church and our Muslim citizens. We are like organs in the one body, which is Egypt." <br />
<br />
His Holiness works tirelessly to improve relations between the Christians and Muslims in Egypt, in order to establish a peaceful social environment and to dispel sectarian divisions. The Pope and the president of Egypt, Hosni Mubarak, are in good relations, as well as with the moderate Muslims in Egypt.<br />
<br />
==Ecumenical Relations==<br />
[[Image:With%20Pope%20John%20Paul%20II.gif|thumb|With HH the late Pope John Paul II in Cairo (2000)]] His Holiness Pope Shenouda is well known for his deep commitment to Christian unity. In an address he gave at an ecumenical forum during the International Week of Prayer for Christian Unity held at Saint Mark's cathedral in Cairo in 1974, His Holiness declared that: "The whole Christian world is anxious to see the Church unite. Christian people, being fed up with divisions and dispersion, are pushing their Church leaders to do something about Church unity and I am sure that the Holy Spirit is inspiring us." He has emphasized that Christian unity must be founded upon a unity of Faith and not upon a unity of jurisdiction. <br />
<br />
Before his enthronement, Bishop Shenouda attended the first unofficial ecumenical consultation between theologians of the Oriental Orthodox and the Roman Catholic Churches, in Vienna in September 1971. The agreed statement included the words: "We believe that our Lord and Savior Jesus Christ, is God the Son incarnate; perfect in His divinity and perfect in His humanity. His divinity was not separated from His humanity for a single moment, not for the twinkling of an eye. His humanity is one with His divinity without commixture, without confusion, without division, without separation. We in our common faith in the one Lord Jesus Christ regard His mystery inexhaustible and ineffable and for the human mind never fully comprehensible or expressible." (From the Communique of the first nonofficial ecumenical consultation between theologians of the Oriental Orthodox and the Roman Catholic Churches, in 1971). <br />
<br />
[[Image:With_Pope_John_Paul_II-2.jpg|thumb|Another photo with HH the late Pope John Paul II in Cairo (2000)]] In May 1973, His Holiness Pope Shenouda III paid a cordial visit to His Holiness, the late Pope Paul VI in Rome. This was the first meeting between an Alexandrine and Roman Pontiff since the time of the great schism of 451 AD. Both Popes signed a common Declaration, containing, amongst other things, a confession of common Faith in the mystery of the Word Incarnate. In welcoming His Holiness to Rome, the late Pope Paul VI said, "You are indeed the head of a church whose origin goes back to the Evangelist Mark and which had in Saint Athanasius...the invincible defender of our common Nicene faith, that is, faith in the divinity of our Lord Jesus Christ."<br />
<br />
In response, His Holiness Pope Shenouda said, "We have to declare that between us there are many points of agreement in the principles of faith. As for points of difference, there is no doubt that after fifteen centuries of study, examination, and controversy, we are at much nearer grounds of agreement than our ancestors of the fifth and sixth centuries. We are all more ready and more intense in our desire to reach solutions for differences and attain simpler expressions of our common faith." <br />
<br />
Following this historic encounter, a joint Commission was established to explore the road to full intercommunion between the two Apostolic Churches. See [http://www.prounione.urbe.it/dia-int/oo-rc_copt/doc/e_oo-rc_copt_1973.html Pope Paul VI and Pope Shenouda III's Common Declaration]and [http://www.prounione.urbe.it/dia-int/oo-rc_copt/e_oo-rc_copt-info.html other joint meetings/reports].<br />
<br />
In June 1989, His Holiness opened the conference of the International Commission for Inter-Orthodox theological Dialogue. A part of the agreed statement said: "When we speak of the one composite (synthetos) hypostasis of our Lord Jesus Christ, we do not say that in Him a divine hypostasis and a human hypostasis came together. It is that the one eternal hypostasis of the Second Person of the Trinity has assumed our created human nature in that act of uniting it with His own uncreated divine nature, to form an inseparably and unconfusedly united real divine-human being, the natures being distinguished from each other contemplation (theoria) only....We agree in condemning the Nestorian and the Eutychian heresies. We neither separate nor divide the human nature in Christ from His divine nature, nor do we think that the former was absorbed in the latter and thus ceased to exist" ([http://www.metroplit-bishoy.org/files/Dialogues/Byzantine/ORIENT1.DOC First Agreed Statement with the Byzantine Family of Orthodoxy in 1989]). See also [http://www.metroplit-bishoy.org/Byzantine.htm Dialogue With the Byzantine Family of Orthodoxy]and [http://www.metroplit-bishoy.org/files/Dialogues/Byzantine/ORIENT4.DOC Latest Agreed Statement (With the Ecumenical Patriarchate)].<br />
<br />
Until now, His Holiness initiates and closely monitors theological dialogue with the Eastern Orthodox, Roman Catholic, Anglican, Swedish Lutheran, and the World Alliance of Reformed Churches. His Holiness also served as one of the Presidents of the World Council of Churches and the Middle East Council of Churches.<br />
<br />
See also [http://www.metroplit-bishoy.org/3Patriarchs.htm Meetings of Oriental Orthodox Churches], [http://www.metroplit-bishoy.org/dialogue.htm Dialogues With Other Churches]and [http://www.coptic.net/public/news/2001-04-06.txt Report About Relations With the Russian Orthodox Church].<br />
<br />
==The Coptic Church All Over the World==<br />
[[Image:PopeShenoudaInHonolulu.jpg|thumb|His Holiness Pope Shenouda III (center) pictured with Fr. Nicholas V. Gamvas, Proistamenos and Gregory Malick, Protopsalti during his visit to Honolulu to consecrate St. Mark's Coptic Orthodox Church]] When His Holiness Pope Shenouda III was enthroned, there were only seven Coptic churches outside of Egypt: two each in Canada, the United States of America, Australia, and one in England. Due mainly to the efforts and encouragement of His Holiness, today there are more than 300 churches outside of Egypt, of which more than 100 are in the United States. There are two theological seminaries in the U.S., and a monastery in California. In addition, His Holiness was the first Pope to ordain Bishops for the Dioceses of North America. Bishop Karas was ordained for the Monastery of St. Antony's in California, Bishop Serapion for the Diocese in Los Angeles, Southern California, and Hawaii, and Bishop Youssef for the Southern United States. There are 24 churches in Canada, and the city of Toronto houses a large Coptic Cultural Center. In Australia and New Zealand, there are currently 28 churches, a theological college, two secondary schools, a primary school, two monasteries and a nursing home, plus two churches in Fiji. In Europe, there are currently over 50 churches. There are six churches and a large Coptic cathedral in Great Britain, including a large Coptic Center in Birmingham and another one in Stevenage. There are churches in Ireland, Scotland, and Wales. There are nine churches in Germany and a monastery in Frankfurt. There are six churches in France, four in Austria, four churches and a monastery in Italy, two in Holland, two in Switzerland, and one church each in Belgium, Denmark, Greece, and Sweden. In November 1991, the first Coptic Churches were established in South America, with a church in São Paulo, Brazil and in Argentina, and more recently churches have also been established in Bolivia and Mexico. Priests have also been ordained for churches in the Caribbean, including Bermuda, the Virgin Islands, and the West Indies. <br />
<br />
As head of the oldest Church in Africa, His Holiness Pope Shenouda III has been very keen to extend the Apostolic mission of St. Mark across all of Africa. There are now 33 Coptic Churches among more than 12 African tribes in nine African countries, including Kenya, Zaire, [[Zimbabwe]], Namibia, and South Africa. Nairobi is also the center of the new Diocese in Kenya. <br />
<br />
The Ethiopian Orthodox Tewahido Church (EOTC) has strong historical ties with the Coptic Orthodox Church. The two churches have been linked by very intimate relations since the early centuries of Christianity, as both are children of St. Mark the Apostle. In 1994, upon request of the EOTC, they gained Autocephaly (independence)from the Coptic Church. Both Churches still belong to the See of St. Mark and both confess one Orthodox Doctrine. <br />
<br />
Eritrea, upon gaining independence from Ethiopia, received pastoral care from His Holiness Pope Shenouda by his ordination of Eritrean Bishops to form the Holy Synod for the Eritrian Orthodox Church.<br />
<br />
==The Papal Visits==<br />
[[Image:PopeShenoudaInUK2004.jpg|thumb|With HG Rowan Williams, [[Archbishop of Canterbury]], in the UK (2004)]]His Holiness has made dozens of pastoral visits outside of Egypt. The most extensive tour took place from August to December 1989, when he made an historic 112 day visit to all the Coptic Churches in Europe, the United States, Canada and Australia. During his trip, His Holiness laid foundation stones of new Churches, consecrated most of the altars in the churches, baptized hundreds of children, ordained hundreds of deacons, delivered many lectures at theological seminaries and universities, opened a theological seminary in New Jersey and in Los Angeles, and conducted numerous spiritual meetings. <br />
<br />
In the United States, the mayor of Jersey City hoisted the Coptic Church flag side by side with the American flag at City Hall during the Papal visit. The US House of Representatives invited His Holiness to open a congressional session with prayer. His Holiness also met with former US President George Bush and requested that "he give a big push" to peace in the Middle East. In a previous visit, His Holiness met with former US President Jimmy Carter. Afterwards His Holiness and Carter became good friends.<br />
<br />
More recently, Pope Shenouda III underwent spinal surgery at Cleveland Clinic in Cleveland, Ohio, USA, on 22 October 2006.<sup>[http://www.prnewswire.com/cgi-bin/stories.pl?ACCT=104&STORY=/www/story/10-24-2006/0004458455&EDATE=]</sup> Pope Shenouda III has since then fully recovered, and celebrated the 35th anniversary of His Holiness' enthronement as Pope of Alexandria on 14 November 2006 in Egypt, among thousands of faithful who flocked to congratulate His Holiness on this occasion ([http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/35800 videos]).<br />
<br />
==Theological disputes and the 2007 Coptic Church crisis==<br />
These have recently come to the attention of the mainstream secular newsmedia in Egypt (see, for example, [http://www.dailystaregypt.com/article.aspx?ArticleID=5787 this Egyptian newspaper article in English published on [[February 23]], 2007]). More recently a book entitled [http://www.light-n-life.com/shopping/order_product.asp?ProductNum=OZAC100 ''Orthodoxy: A Creed for Today'' (1972)] by the Very Rev. Fr. [[Anthony M. Coniaris]] has been banned by the Holy Synod of the Coptic Church presided by Pope Shenouda III on [[May 26]], 2007, as it discusses the Orthodox concept of [[theosis]], which was considered to be against Pope Shenouda's teachings.<sup>[http://www.copticpope.org/keraza351920/page1.jpg]</sup> Wikipedia has further details about the subject.<sup>[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Pope_Shenouda_III_of_Alexandria&oldid=132559251#Theological_disputes]</sup> Some learned observers have attributed Pope Shenouda's decades-long theological disputes with different Coptic theologians (like the late Father [[Matta El-Meskeen]]) to personal and ecclesiastico-political motives, rather than to any genuine doctrinal flaws or deviations from Orthodoxy in the writings of these theologians.<br />
<br />
See also the 2007 conflict of the Coptic Church with the Catholic and Protestant Churches in Egypt: [[Bishoy_%28Nicola%29_of_Damietta#A_.22controversial.22_figure]].<br />
<br />
==Main sources==<br />
* [http://st-takla.org/Pope-1.html H. H. Pope Shenouda III page] at http://St-Takla.org (including sermons, video lectues by Pope Shenouda)<br />
* [http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Shenouda_III_of_Alexandria Pope Shenouda III of Alexandria - Wikipedia, the free encyclopedia]<br />
<br />
==Books by HH Pope Shenouda III (in English)==<br />
*[http://www.copticpope.org Official site] where ''EL-KERAZA Church Magazine'' is available in English<br />
*[http://www.copticchurch.org/Texts/Spirituals/Natofchr.pdf The Nature of Christ] (PDF)<br />
*[http://www.copticchurch.net/topics/pope/#books Online Books]<br />
*[http://www.coptnet.com/Pope.htm Some of the Books of H.H. Pope Shenouda III]<br />
*[http://www.copticchurch.org/spiritual_books.htm Spiritual Books]<br />
<br />
{{start box}}<br />
{{succession|<br />
before=[[Cyril VI (Atta) of Alexandria|Cyril VI]]|<br />
title=[[Church of Alexandria (Coptic)|Pope of Alexandria (Coptic)]]|<br />
years=1971-2012|<br />
after=[[Theodore II (Sobhi Baki Soleiman) of Alexandria]]|Theodore II}}<br />
{{end box}}<br />
<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Ortodoxie Orientală]]<br />
<br />
[[en:Shenouda III (Gayyid) of Alexandria]]<br />
[[ar:شنودة الثالث (جيد) السكندري]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49322Cartea profetului Ieremia2019-04-27T08:50:18Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
'''[[Proorocul Ieremia|Ieremia]]''' a fost unul dintre cei patru mari [[prooroc]]i ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] (alături de [[Isaia]], [[Iezechiel]] și [[Daniel]]). Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î.Hr., timp de 40 de ani. În [[Biblie]] îi sunt atribuite trei scrieri: Cartea profetului Ieremia, [[Plângerile profetului Ieremia|Plângerile lui Ieremia]] și [[Epistola lui Ieremia]]<br />
<br />
'''Cartea profetului Ieremia''' este o carte din Vechiul Testament, a doua dintre cărțile Prorocilor. <br />
<br />
== Conținutul cărții==<br />
Cartea cuprinde 4 părți principale:<br />
* 1. Prorociri și mustrări Iudeei și Ierusalimului 1-25<br />
* 2. Relatări autobiografice 26-45<br />
* 3. Prorociri asupra neamurilor 46-51<br />
* 4. anexă istorică 52,<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Ieremia a fost unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel şi Daniel). Şi-a desfăşurat activitatea timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi:Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia şi Sedechia.}}<br />
{{Citat|A fost fiul preotului Hilchia din localitatea Anatot ,,din pământul lui Veniamin”(Ier 1.1), aproape de Ierusalim. Profetul Ieremia apare cu numele de Ieremia din Anatot. Anatot era trecută în lista cetăţilor preoţeşti (Iosua 21.18) Ieremia a cumpărat o bucată de pământ de la Hanameel, fiul unchiului său (Ier 32.6-15)}}<br />
{{Citat|Ieremia a fost ales înainte de naştere pentru misiunea de profet (Ier 1.5). La început Ieremia se scuză spunând că nu ştie să vorbească căci e doar un copil însă Dumnezeu îi spune să nu mai vorbească aşa şi să nu-i fie teamă căci El va fi cu el ca să-l scape. Apoi Domnul îşi întinde mâna şi-i atinge gura spunând că pune cuvintele Sale în gura lui, adăugând: ,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”. Referirea era în prima parte la mustrările adresate regilor vremii, iar în a doua parte la sfaturi, îndemnuri, încurajări şi îmbărbătări.}}<br />
{{Citat|Domnul Iisus Hristos, când alungă vânzătorii din Templu cu vorbele ,,Scris este: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi faceţi din ea peşteră de tâlhari”, face aluzie la cuvintele profetului Ieremia adresate locuitorilor din regatul Iuda:,,Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta”(Ier 7.11). Când evanghelistul Matei scrie: Atunci s'a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:,,Un strigăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.``, referirea era la profeţia lui Ieremia de la Ier 31.15.}}<br />
{{Citat|Sfântul apostol Pavel când spune: Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;(Evrei 8.8) face referire la profeţia lui Ieremia în legătură cu un testament nou (Ier.31.31). În Cartea a II-a a Cronicilor şi în Cartea I Ezdra se face o referire la o profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12). Daniel mărturiseşte în cartea sa că ,,am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.”(Dan 9.2), ceea ce trimite la aceeaşi profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12, 29.10) care se referea la robia babilonică de 70 de ani.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieremia_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Jeremiah]]<br />
[[fr:Livre de Jérémie]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49321Cartea profetului Ieremia2019-04-27T07:05:06Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
'''Ieremia''' (în limba ebraică: '''ספר יִרְמְיָהוּ''' ''Sefer Irmiyahu'') este o carte din [[Vechiul Testament]], a doua dintre cărțile Prorocilor. Preambulul din capitolul 1:1-3 il identifică pe Ieremia ca fiul lui Hilkia și plasează cronologic activitatea sa la finele epocii Primului Templu din Ierusalim, între reformele regelui [[Iosia]] al Iudeei (probabil prin 627 î.Hr.) și subjugarea țării de către babiloneni prin 605, deportarea regelui Ioahin in 597, distrugerea Ierusalimului și a Primului Templu în 586 î.Hr. și asasinarea guvernatorului evreu Ghedalia, numit de babiloneni, prin 582 î.Hr.<br />
Dintre toți prorocii evrei, personalitatea sa reiese mai clar conturată decât a altora, mai ales atunci când se lamentează în fața scribului său Baruh, asupra rolului său de slujitor al lui Dumnezeu și de prevestitor de rele pentru popor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.<br />
<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Ieremia a fost unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel şi Daniel). Şi-a desfăşurat activitatea timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi:Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia şi Sedechia.}}<br />
{{Citat|A fost fiul preotului Hilchia din localitatea Anatot ,,din pământul lui Veniamin”(Ier 1.1), aproape de Ierusalim. Profetul Ieremia apare cu numele de Ieremia din Anatot. Anatot era trecută în lista cetăţilor preoţeşti (Iosua 21.18) Ieremia a cumpărat o bucată de pământ de la Hanameel, fiul unchiului său (Ier 32.6-15)}}<br />
{{Citat|Ieremia a fost ales înainte de naştere pentru misiunea de profet (Ier 1.5). La început Ieremia se scuză spunând că nu ştie să vorbească căci e doar un copil însă Dumnezeu îi spune să nu mai vorbească aşa şi să nu-i fie teamă căci El va fi cu el ca să-l scape. Apoi Domnul îşi întinde mâna şi-i atinge gura spunând că pune cuvintele Sale în gura lui, adăugând: ,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”. Referirea era în prima parte la mustrările adresate regilor vremii, iar în a doua parte la sfaturi, îndemnuri, încurajări şi îmbărbătări.}}<br />
{{Citat|Domnul Iisus Hristos, când alungă vânzătorii din Templu cu vorbele ,,Scris este: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi faceţi din ea peşteră de tâlhari”, face aluzie la cuvintele profetului Ieremia adresate locuitorilor din regatul Iuda:,,Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta”(Ier 7.11). Când evanghelistul Matei scrie: Atunci s'a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:,,Un strigăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.``, referirea era la profeţia lui Ieremia de la Ier 31.15.}}<br />
{{Citat|Sfântul apostol Pavel când spune: Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;(Evrei 8.8) face referire la profeţia lui Ieremia în legătură cu un testament nou (Ier.31.31). În Cartea a II-a a Cronicilor şi în Cartea I Ezdra se face o referire la o profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12). Daniel mărturiseşte în cartea sa că ,,am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.”(Dan 9.2), ceea ce trimite la aceeaşi profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12, 29.10) care se referea la robia babilonică de 70 de ani.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieremia_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Jeremiah]]<br />
[[fr:Livre de Jérémie]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pl%C3%A2ngerile_profetului_Ieremia&diff=49320Plângerile profetului Ieremia2019-04-27T07:00:56Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
<br />
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Plângerile profetului Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Printre bijuteriile poetice ale Vechiului Testament se numără şi Plângerile lui Ieremia, carte numită astfel datorită versiunilor greacă (Septuaginta) şi latină (Vulgata); altfel, în ebraică ea se numeşte eca, după cuvântul de început al textului original: "vai, cum".}}<br />
{{Citat|Cartea este alcătuită din cinci capitole, cărora le corespund cinci poeme, toate aparţinând genului elegiac, în aria mai generală a literaturii funebre. Autorul plânge - deplânge - starea jalnică în care a ajuns Ierusalimul după cucerirea acestuia de către Nabucodonosor, spectrul înfiorător al unei cetăţi pustiite nu numai de strălucirea unei capitale, ci şi de propriii ei locuitori, mânaţi de cuceritori pe calea exilului.}}<br />
{{Citat|Cele cinci elegii sunt scrise în formă fixă, după reguli prozodice dintre cele mai riguroase. Primele patru au fiecare câte 22 de strofe, adică numărul literelor din alfabetul ebraic; primul cuvânt al fiecărei strofe începe cu litera respectivă. A cincea elegie nu este marcată cu literele alfabetului, dar are, în schimb, tot 22 de strofe. La rândul lor, strofele poemelor 1, 2 şi 3 au fiecare câte şase stihuri, ale poemului 4 câte patru, ale poemului 5 câte două. Incantaţia prozodică era, în mare măsură, rezultatul alternanţei dintre versul mai lung (cu număr impar) şi versul următor, mai scurt (cu număr par), dar şi al alternanţei recitative dintre tonurile tari şi cele slabe. Oricum, toate acestea fac parte din taina vechii poezii ebraice, cu care limbile greacă şi latină - şi cu atât mai puţin cele moderne - nu pot avea nimic în comun. Versiunea de faţă păstrează arhitectura fiecărui poem şi, în limitele posibilului, încearcă echivalenţe prozodice adaptate la virtuţile de astăzi ale limbii române; ca şi în Cartea lui Iov, atunci când o tălmăcire literală nu a fost cu putinţă, textul a păstrat cuvintele nucleice, pe care le-a întregit prin cuvinte întăritoare.}}<br />
{{Citat|Tradiţiile biblice iudaică şi creştină îl atestă pe profetul Ieremia drept autor al Plângerilor. E cât se poate de evident că autorul a fost contemporan cu evenimentele tragice din preajma căderii Ierusalimului (587 î. H.) şi că imaginile au fost culese direct, prin simţurile proprii, din realitatea imediată, ceea ce nu a împiedicat ca ele să se organizeze după rigorile poeziei cu formă fixă; aceasta demonstrează, o dată mai mult, că Plângerile sunt opera unui mare poet.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieremia_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Plg Plângerile lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pl%C3%A2ngerile_profetului_Ieremia&diff=49319Plângerile profetului Ieremia2019-04-27T06:55:18Z<p>Cristianm: Pagină nouă: {{În lucru}} {{VechiulTestament}} Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai. == Conținutul cărții== ==Conținutul teologic== Scriind despre Plângerile profetului Ierem...</p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
<br />
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Plângerile profetului Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Printre bijuteriile poetice ale Vechiului Testament se numără şi Plângerile lui Ieremia, carte numită astfel datorită versiunilor greacă (Septuaginta) şi latină (Vulgata); altfel, în ebraică ea se numeşte eca, după cuvântul de început al textului original: "vai, cum".}}<br />
{{Citat|Cartea este alcătuită din cinci capitole, cărora le corespund cinci poeme, toate aparţinând genului elegiac, în aria mai generală a literaturii funebre. Autorul plânge - deplânge - starea jalnică în care a ajuns Ierusalimul după cucerirea acestuia de către Nabucodonosor, spectrul înfiorător al unei cetăţi pustiite nu numai de strălucirea unei capitale, ci şi de propriii ei locuitori, mânaţi de cuceritori pe calea exilului.}}<br />
{{Citat|Cele cinci elegii sunt scrise în formă fixă, după reguli prozodice dintre cele mai riguroase. Primele patru au fiecare câte 22 de strofe, adică numărul literelor din alfabetul ebraic; primul cuvânt al fiecărei strofe începe cu litera respectivă. A cincea elegie nu este marcată cu literele alfabetului, dar are, în schimb, tot 22 de strofe. La rândul lor, strofele poemelor 1, 2 şi 3 au fiecare câte şase stihuri, ale poemului 4 câte patru, ale poemului 5 câte două. Incantaţia prozodică era, în mare măsură, rezultatul alternanţei dintre versul mai lung (cu număr impar) şi versul următor, mai scurt (cu număr par), dar şi al alternanţei recitative dintre tonurile tari şi cele slabe. Oricum, toate acestea fac parte din taina vechii poezii ebraice, cu care limbile greacă şi latină - şi cu atât mai puţin cele moderne - nu pot avea nimic în comun. Versiunea de faţă păstrează arhitectura fiecărui poem şi, în limitele posibilului, încearcă echivalenţe prozodice adaptate la virtuţile de astăzi ale limbii române; ca şi în Cartea lui Iov, atunci când o tălmăcire literală nu a fost cu putinţă, textul a păstrat cuvintele nucleice, pe care le-a întregit prin cuvinte întăritoare.}}<br />
{{Citat|Tradiţiile biblice iudaică şi creştină îl atestă pe profetul Ieremia drept autor al Plângerilor. E cât se poate de evident că autorul a fost contemporan cu evenimentele tragice din preajma căderii Ierusalimului (587 î. H.) şi că imaginile au fost culese direct, prin simţurile proprii, din realitatea imediată, ceea ce nu a împiedicat ca ele să se organizeze după rigorile poeziei cu formă fixă; aceasta demonstrează, o dată mai mult, că Plângerile sunt opera unui mare poet.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieremia_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Plg Plângerile lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Letter of Jeremiah]]<br />
[[fr:Lettre de Jérémie]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49318Cartea profetului Ieremia2019-04-27T06:54:30Z<p>Cristianm: creare articol</p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Ieremia a fost unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel şi Daniel). Şi-a desfăşurat activitatea timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi:Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia şi Sedechia.}}<br />
{{Citat|A fost fiul preotului Hilchia din localitatea Anatot ,,din pământul lui Veniamin”(Ier 1.1), aproape de Ierusalim. Profetul Ieremia apare cu numele de Ieremia din Anatot. Anatot era trecută în lista cetăţilor preoţeşti (Iosua 21.18) Ieremia a cumpărat o bucată de pământ de la Hanameel, fiul unchiului său (Ier 32.6-15)}}<br />
{{Citat|Ieremia a fost ales înainte de naştere pentru misiunea de profet (Ier 1.5). La început Ieremia se scuză spunând că nu ştie să vorbească căci e doar un copil însă Dumnezeu îi spune să nu mai vorbească aşa şi să nu-i fie teamă căci El va fi cu el ca să-l scape. Apoi Domnul îşi întinde mâna şi-i atinge gura spunând că pune cuvintele Sale în gura lui, adăugând: ,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”. Referirea era în prima parte la mustrările adresate regilor vremii, iar în a doua parte la sfaturi, îndemnuri, încurajări şi îmbărbătări.}}<br />
{{Citat|Domnul Iisus Hristos, când alungă vânzătorii din Templu cu vorbele ,,Scris este: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi faceţi din ea peşteră de tâlhari”, face aluzie la cuvintele profetului Ieremia adresate locuitorilor din regatul Iuda:,,Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta”(Ier 7.11). Când evanghelistul Matei scrie: Atunci s'a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:,,Un strigăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.``, referirea era la profeţia lui Ieremia de la Ier 31.15.}}<br />
{{Citat|Sfântul apostol Pavel când spune: Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;(Evrei 8.8) face referire la profeţia lui Ieremia în legătură cu un testament nou (Ier.31.31). În Cartea a II-a a Cronicilor şi în Cartea I Ezdra se face o referire la o profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12). Daniel mărturiseşte în cartea sa că ,,am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.”(Dan 9.2), ceea ce trimite la aceeaşi profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12, 29.10) care se referea la robia babilonică de 70 de ani.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieremia_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Jeremiah]]<br />
[[fr:Livre de Jérémie]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49317Cartea profetului Ieremia2019-04-27T06:47:15Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Ieremia a fost unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel şi Daniel). Şi-a desfăşurat activitatea timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi:Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia şi Sedechia.}}<br />
{{Citat|A fost fiul preotului Hilchia din localitatea Anatot ,,din pământul lui Veniamin”(Ier 1.1), aproape de Ierusalim. Profetul Ieremia apare cu numele de Ieremia din Anatot. Anatot era trecută în lista cetăţilor preoţeşti (Iosua 21.18) Ieremia a cumpărat o bucată de pământ de la Hanameel, fiul unchiului său (Ier 32.6-15)}}<br />
{{Citat|Ieremia a fost ales înainte de naştere pentru misiunea de profet (Ier 1.5). La început Ieremia se scuză spunând că nu ştie să vorbească căci e doar un copil însă Dumnezeu îi spune să nu mai vorbească aşa şi să nu-i fie teamă căci El va fi cu el ca să-l scape. Apoi Domnul îşi întinde mâna şi-i atinge gura spunând că pune cuvintele Sale în gura lui, adăugând: ,,Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”. Referirea era în prima parte la mustrările adresate regilor vremii, iar în a doua parte la sfaturi, îndemnuri, încurajări şi îmbărbătări.}}<br />
{{Citat|Domnul Iisus Hristos, când alungă vânzătorii din Templu cu vorbele ,,Scris este: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi faceţi din ea peşteră de tâlhari”, face aluzie la cuvintele profetului Ieremia adresate locuitorilor din regatul Iuda:,,Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta”(Ier 7.11). Când evanghelistul Matei scrie: Atunci s'a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:,,Un strigăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.``, referirea era la profeţia lui Ieremia de la Ier 31.15.}}<br />
{{Citat|Sfântul apostol Pavel când spune: Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;(Evrei 8.8) face referire la profeţia lui Ieremia în legătură cu un testament nou (Ier.31.31). În Cartea a II-a a Cronicilor şi în Cartea I Ezdra se face o referire la o profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12). Daniel mărturiseşte în cartea sa că ,,am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.”(Dan 9.2), ceea ce trimite la aceeaşi profeţie a lui Ieremia (Ier 25.12, 29.10) care se referea la robia babilonică de 70 de ani.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49316Cartea profetului Ieremia2019-04-27T06:38:49Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>{{În lucru}}<br />
<br />
{{VechiulTestament}}<br />
<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|x.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Ieremia&diff=49315Cartea profetului Ieremia2019-04-27T06:35:45Z<p>Cristianm: creare articol</p>
<hr />
<div>{{VechiulTestament}}<br />
<br />
== Conținutul cărții==<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Ieremia, [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|x.}}<br />
<br />
==Surse==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte) Cartea lui Ieremia]<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Ieremia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Discu%C8%9Bie:Cartea_profetului_Daniel&diff=49300Discuție:Cartea profetului Daniel2019-04-26T18:41:06Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>Finalizat din partea mea. Doamne ajută, [[Utilizator:Cristianm|Cristian M]] ([[Discuție Utilizator:Cristianm|discuție]]) 25 aprilie 2019 12:23 (UTC)</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vechi_calendari%C8%99ti&diff=49294Vechi calendariști2019-04-25T14:42:21Z<p>Cristianm: /* Informații generale */</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătățire}}<br />
<br />
'''Vechi calendariștii''' sunt creștini ortodocși care s-au opus utilizării calendarului liturgic [[Calendarul iulian revizuit|iulian revizuit]] (un calendar similar celui Gregorian combinat cu [[Pascalia]] ortodoxă) la începutul secolului XX ajungând chiar la limitarea sau întreruperea comuniunii cu acei ortodocși care au trecut la calendarul iulian revizuit. Prin citarea anatemelor din secolul al XVI-lea împotriva calendarului gregorian emise de trei sinoade pan-ortodoxe din Constantinopol, împreună cu diferite condamnări de la sinoade locale, ei au devenit unii dintre cei mai vocali critici nu numai ai noului calendar liturgic, dar și ai [[ecumenism]]ului în general, care este văzut ca fiind cauza rădăcină a revizuirii calendarului.<br />
<br />
==Istoric==<br />
<br />
În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică "Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni"<ref>[http://incommunion.org/?p=142]</ref>, care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. (Vezi [[Ecumenism]].) Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor și cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât "''deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitoare, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6).''" (par. 6.) Prima dintre sugestii era "''acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile.''"<br />
<br />
În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de [[Mitropolit]]ul [[Gherman de Demetria]], vice-președintele [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]], care l-a demis pe [[Arhiepiscop]]ul [[Meletie al IV-lea (Metaxakis) al Constantinopolului| Meletie (Metaxakis)]] al Atenei, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar Venizelos din Grecia. Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în [[21 noiembrie]] 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912. <br />
<br />
În 1923, s-a ținut un "Congres Pan-Ortodox" (nu este un termen obișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). [[Anastasie (Gribanovsky) al Chișinăului|Mitropolitul Anastasie]] al Bisericii Rusiei de Pretutindeni a participat la primele ședințe, fiind în zonă. El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva.<ref>http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx Bishop Photii of Triaditsa, "The 70th Anniversary of the Pan-Orthodox Congress", Orthodox Life, 1&2, 1994</ref> Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru). La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea unuinii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și, pe atunci [[arhimandrit]]ul, ulterior [[arhiepiscop]]ul Hrisostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a analiza utilizarea noului calendar și a găsit că "''Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate.''"<ref>''Jurnalul guvernului Regatului Greciei'', cap 1, 24/25. 1. 1923, Nr. 8, vezi și ''OEM'', 1989, cap 17, p. 73, așa cum este precizat în [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx]</ref><br />
<br />
==Grecia==<br />
<br />
====Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei ====<br />
[[Image:1925cr1.jpg|thumb|110px|Redarea artistică a apariției Semnului Crucii lângă Atena, 1925]]<br />
<br />
În 1924, [[episcop]]ii [[Biserica Ortodoxă Greacă|Bisericii Greciei]], au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la "Congresul pan-ortodox " din 1923. În consecință, mitropolitul [[Gherman Demetrias]] s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea "vechi calendariștilor" ca opoziție la calendarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calndarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea [[Calendarul iulian|calendarului iulian]] în uz, în ciuda persecuțiilor autorităților. <br />
<br />
În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.<ref>[http://www.orthodox.net/articles/cross-in-athens.html]</ref><br />
<br />
În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic: <br />
<br />
''"Aceia care păstoresc Biserica Greciei în zilele noastre au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au împărțit poporul grec ortodox în două facțiuni opuse în privința calendarului. Nu numai că au violat Tradiția Ecleziastică care a fost consfințită de cele Șapte Sinoade Ecumenice și validate de practica de veacuri a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, dar, de asemenea, s-au atins de Dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Universală și Apostolică. În consecință, cei care păstoresc acum Biserica Greciei, prin introducerea necugetată anticanonică și unilaterală a calendarului gregorian, s-au despărțit ei înșiși în întregime de trunchiul Ortodoxiei și s-au declarat ei înșiși ca fiind în esență schismatici în legătura lor cu Bisericile Ortodoxe care se sprijină pe temelia celor Șapte Sinoade Ecumenice și pe canonul și tradiția ortodoxă, Bisericile din Ierusalim, Antiohia, Serbia, Polonia și Sfântul Munte și Muntele călcat de Dumnezeu Sinai, etc.... Că este chiar așa a fost confirmat de comisia formată din cei mai buni juriști și profesori-teologi de la Universitatea Națională, comisie numită pentru a studia problema calendarului și în care unul din membrii s-a nimerit să fie Fericirea Sa Arhiepiscopului Atenei, pe atunci în funcția de profesor de Istoria Bisericii la Universitatea Națională... Deoarece prin însăși semnătura sa, Fericitul Arhiepiscop al Atenei s-a declarat el însuși schismatic, ce nevoie mai avem noi de dovezi care să demonstreze că el și ierarhii care gândesc ca el au devenit schismatici, prin aceia că au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au divizat sufletul ecleziastic și etnic al poporului grec ortodox?"''<ref>[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/92_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf] Cited in Moss, ''New Zion in Babylon'', Part 3, p. 92</ref><br />
<br />
Între [[23 aprilie|23]] și [[26 aprilie]] 1935 a avut loc hirotonirea a patru noi episcopi. Au fost hirotoniți arhimandriții: Gherman (Barikopoulos) ca Episcop de Ciclade, Hristofor (Hatzis) ca Episcop de Megaris, Policarp (Liosis) ca Episcop de Diavleia și Episcop Matei (Karpathakes) de Bresthena).<ref>[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=71:the-change-in-the-calendar-of-the-church-of-greece&catid=23:goc-history&Itemid=71]</ref><br />
<br />
====Schisma florinită/mateită====<br />
Până în anii 1940, în Biserica Greciei s-au format două facțiuni: [[floriniți]]i (sub coordonarea Mitropolitului [[Hrisostom (Kavourides) de Florina]]) și [[mateiți]]i (sub conducerea Ep. [[Matei (Karpathakis) de Bresthena]]). Schisma a avut ca punct de origine ezitarea Mitropolitului Hrisostom de a considera tainele Bisericii Statului ca fiind lipsite de har, în timp ce simpatizanții Epicopului Matei ("mateiții") au adoptat o poziție riguroasă: Biserica Statului era schismatică și, în consecință, lipsătă de har. <br />
<br />
În 1948, Episcopul Matei a hirotonit de unul singur alt episcop și, împreună cu acesta, au hirotonit mai mulți alți episcopi, mărind și mai mult ruptura și făcând ca mulți clerici foști mateiți, să treacă în rândul floriniților. În orice caz, după moartea Episcopului Matei, Hrisostom de Florina a reafirmat decizia din 1935 declarând Biserica Statului de rit nou ca fiind [[schismă|schismatică]]. Declarația avea ca motivație dorința de a vindeca schisma mateită. Cu toate acestea, gestul de împăcare a trecut nebăgat în seamă iar mateiții l-au ales pe Arhiepiscopul Agathagelos ca Întâistătător al Atenei în 1958.<br />
<br />
'''''Floriniții'''''<br />
<br />
După moartea Mitropolitul Hrisostom, floriniții au rămas fără episcop, ei fiind sfătuiți de mitropolit să treacă sub protecția episcopilor mateiți. Temându-se de repercursiuni, însă, floriniții au căutat o nouă ierarhie și au apelat la episcopii [[ROCOR|Bisericii Ruse din afara granițelor]] să îi ajute. În 1960, Arhimandritul Acachie Pappas a fost ridicat la rangul de episcop de Talantion pentru aceste comunități, însă fără binecuvântarea oficială a Sinodului ROCOR, de către Arhiepiscopul [[Serafim (Ivanov) de Chicago]]<ref>[http://www.roca.org/life_of_archbishop_seraphim.htm]</ref> și Episcopul [[Teofil (Ionescu) de Sèvres|Teofilus (Ionescu)]], un episcop român anti-communist aflat sub jurisdicția ROCOR, ale cărui parohii urmau calendarul nou. Anul următor, ROCOR l-a ales și hirotonit pe Arhimandritul Petros Astyfides ca Episcop de Astoria cu scopul de a sluji ca arhipăstor al comunităților de imigranți greci vechi calendariști din Statele Unite și Canada. Ulterior, Episcopul Acachie de Talantion și Arhiepiscopul [[Leontie (Filipovici) de Chile]]<ref>[http://users.sisqtel.net/williams/archbishopleonty.html]</ref> ai ROCOR au hirotonit alți cinci episcopi în Grecia. Astfel, în 1961, Acachie de Talantion devine noul Întâistătător al restauratului sinod florinit. În orice caz, el moare în 1963. În consecință, Sinodul îl alege pe Auxentios Pastras, Episcop de Gardikion, să fie noul cap al Arhiepiscopiei de Atena. În 1969, ROCOR, prin Mitropolitul Filaret, a recunoscut validitatea hirotonirii.<br />
<br />
''Diviziuni în cadrul floriniților''<br />
<br />
Sinodul florinit restaurat al Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia a fost copleșit de probleme în anii 1970, având loc două separări majore încă din timpul vieții Arhiepiscopului Auxentios. În orice caz, puțini s-au îndoit că Arhiepiscopul Auxentios însuși avea o viață sfântă, deși era un episcop mediocru. În perioada recentă au fost făcute mai multe tentative de a-i reabilita memoria (Arh. Auxentios a murit în 1994); majoritatea sinosului său de-aabia rezistând împreună până în anii 1980. În 1979, doi mitropoliți floriniți, Kallistos de Corint și Antonie de Attica, au hirotonit unilateral șapte arhimandriți la rangul episcop într-o încercare de a contracara neregulile pe care ei le percepuseră în administrația Arh. Auxentios. Acest fapt a dus la formarea '''sinodului calistit''' de scurtă durată, ai cărui membrii s-au împăcat cu corpul principal al Sinodului Florinit în 1985. <br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)| Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]]''': în 1986, Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat din Arhiepiscopia Atenei și din conducerea Bisericii Vechiului Calendar a Greciei. Sinodul Florinit a ales în în 1986 un nou lider în persoana Arhiepiscopului Hrisostom (Kiousis), care a demonstrat suficient de clar că adevărații ortodocși din Grecia erau o forță care nu putea fi ignorată. Alegând să apeleze la sistemul de justiție , au avut loc procese în care a fost demonstrat că vechii calendariști ai Greciei nu erau schismatici. Deși reputația lor publică fusese pătată de aproape două decenii de dispute, existența lor era, și este și în prezent, în siguranță. Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom de Atena reprezintă astăzi principalul corp al Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei. În 2010, Arhiepiscopul Hrisostom a adormit în Domnul și a fost urmat de Arhiepiscopul Calinic (Sarantopoulos).<br />
<br />
'''Sinodul Auxentios''': Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat în 1986 de către Sinodul Florinit din cauza unei serii de hirotoniri episcopale controversate realizate în anii 1980 în aparență cu acordul său. Având sprijinul unei minorități dizidente de episcopi, Auxentios a format un contra-sinod. El a murit în 1994, fără să reușească să se împace cu Sinodul florinit al Arhiepiscopului Hrisostom. În orice caz, parohiile rămase sub Sinodul Auxentios, l-au ales pe Arhiepiscopul Maxim de Chefalonia ca președinte în 1995. Însă, după o serie de hirotoniri puse sub semnul întrebării și erori administrative ale Arhiepiscopului Maxim, Sinodul Auxentios s-a dizolvat la mijlocul anilor 1990. În 2006, clerul și un episcop (Mitropolitul Atanasie de Larissa) din Sinodul Auxentios s-au împăcat cu corpul principal al Bisericii Vechiului Calendar din Grecia și au fost admiși în sinodul Arhiepiscopului Hrisostom. În America de Nord, parohiile loiale lui Auxentios, aflate sub coordonarea episcopilor americani organizați în jurul Mănăstirii Schimbarea la Față din Boston (HOCNA), au părăsit Sinodul și l-au ales pe Macarie de Toronto ca locum tenens al [[scaun]]ului din Atena. Încă din 2008, HOCNA a fost în dialog cordial cu Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom în speranța stabilirii unor legături mai strânse. <br />
<br />
'''[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul-în-rezistență]] al Mitropolitului Ciprian de Fili''': Sinodul în rezistență își are originile în Sinodul Calistit, care a avut o viață scurtă, din 1979-1985. În timp ce [[ecleziologia]] sa oficială este aparte, cantitatea de muncă pe care Mitropolitul Ciprian de Fili și sinodul său au desfășurat-o în întreaga lume pentru a ajuta Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei este impresionantă și trebuie evidențiată. Biserica însăși este mai degrabă mică, dar a fost foarte eficientă în prezentarea argumentelor intelectuale împotriva Bisericii Greciei. Este păstorită de un alt dezertor din Sinodul Auxentios, Ciprian (Koutsoumbas) de Fili, și are o ecleziologie a bisericilor "bolnave" și "sănătoase", în acest fel evitând repercursiunile care sunt inevitabile considerării majorității ca fiind un corp schismatic. Ecleziologia lor este considerată eretică de către unele dintre elementele rigoriste ale Bisericii Adevărate, deși acestea au fost condamnate pe baza ecleziologiei de către Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom al Atenei în 1986. În 2008, Sinodul în rezistență și Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom s-au întâlnit într-o serie de întâlniri la nivel înalt în speranța dezvoltării unor legături mai strânse.<ref>[http://www.synodinresistance.org/Administration_en/E1a4028AnakoinosisDialogoy2-08.pdf]</ref><br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Sinodul Lamian)|Sinodul Macarian (Lamian)]]''': În 1995, o facțiune de rezistență formată din șase episcopi s-a separat în cadrul sinodului lui Hrisostom (Kiousis) din cauza a ceea ce ei au pretins a fi o serie de infracțiuni canonice, această facțiune fiind condusă de Mitropolitul Calinic (Hatzis) de Lamia. Acuzațiile aveau legătură cu procesul Mitropolitului de Tesalonic Eutimie (Orphanos), care fusese acuzat de infracțiuni morale, și cu alegerea Episcopului Vichentie (Malamatenios) de Avlona ca Mitropolit de Piraeu. La începutul anului 1997, mișcarea s-a fragmentat în trei grupuri, dintre care unul s-a reconciliat cu Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis). Un al doilea grup, Paisie Loulourgas (Mitr. al Americii) și Vichentie Malamatenios (titular Ep. de Avlona), s-a supus Patriarhiei Ecumenice. Mai târziu în același an, Calinic de Lamia și Eutimie de Tesalonic au hirotonit cinci [[episcop|episcopi titulari]] într-o încercare de a crea un nou sinod. În 2003, ei au hotărât până la urmă să aleagă un întâistătător și l-au ales pe Macarie (Kavakides) al Atenei. Atunci a fost ratat un bun prilej de consolidare, deoarece mulți dintre cei care nu se considerau separați de sinodul Kiousis, au fost forțați să se aleagă între cele două.<br />
<br />
'''''Mateiții'''''<br />
<br />
Cu toată presa negativă de care mateiții au avut parte de-a lungul anilor din cauza stricteții poziției lor, în mod ciudat, biserica lor a fost lipsită de schisme de durată. Doar două separări de corpul principal merită menționate, iar, deși aceastea au avut potențialul de distruge unitatea existentă în cadrul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei Mateită, acest lucru nu s-a întâmplat. Primul întâistătător al Atenei ales de mateiți a fost Agathangelos al Atenei, care a trecut la cele veșnice în 1967. Andreas al Atenei, unul din primii trei episcopi, a fost ales ca întâistătător în 1972; până la moartea sa din 2005 el a fost unul dintre cei mai vârstnici și cu cea mai lungă slujire episcop ortodox din întreaga lume.<br />
<br />
''Diviziuni în cadrul mateiților''<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]''': În februarie 2003, Arhiepiscopul Andreas al Atenei s-a pensionat și a fost ales Arhiepiscopul Nicolae al Atenei, considerat de unii ca având vederi progresiste pentru biserica mateită. Foarte popular printre tinerii mateiți, Arhiepiscopul Nicolae părea cel mai potrivit să păstreze echilibrul și sinodul mateit unit. Cu toate acestea, s-a avansat ideea că Arhiepiscopul Andreas a fost pensionat necanonic.<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Gregorian]]''': Sub păstorirea lui Andreas al Atenei, practic, nu au apărut divizări între mateiți până în anul 1995, când Mitropolitul Grigorie de Messinia s-a separat împreună cu mică majoritate a sinodului (cinci contra patru), aparent din cauza topicului [[icoană|icoanei]] lui "Dumnezeu Tatăl" și a icoanelor în stil occidental în general. Cu toate acestea, odată cu decesul a trei dintre episcopii săi, cei doi rămași s-au separat, unul rămânând complet separat de vechea ierarhie, dar cu ajutorul lui Grigorie de Messinia a numit alți trei episcopi (Abramios, Pavlos și Nectarios).<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Chiricos]]''': Inițial nu chiar o schismă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Mitropolitului Chiricos și alți doi episcopi ai sinodului au refuzat să recunoască pensionarea Arhiepiscopului Andreas și întronizarea noului arhiepiscop, dar au continuat să fie membrii ai sinodului Arhiepiscopului Nicholas. Ulterior, în 2005, după câteva tentative, Sinodul Arh. Nicholas s-au străduit să-l demită pe Mitropolitul Chiricos, care de atunci a mai adăugat cinci episcopi sinodului său în câteva țări.<ref>[http://genuineorthodoxchurch.com/ The Genuine Orthodox Church of Greece under the Omophorion of Metropolitan Kirykos of Mesogaias and Lavreotikis].</ref><br />
<br />
==Romania==<br />
====[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România|Adevărata Biserică Ortodoxă din Romania]]====<br />
În 1924, mitropolit Miron al Bisericii României a introdus noul calendar în uzul Bisericii. Deși marea majoritate a românilor a acceptat schimbarea, schitul Acoperământul Maicii Domnului din nordul Moldovei a respins noul calendar. În 1925, sub coordonarea [[Ieromonah]]ului Glicherie, câțiva dintre frați au părăsit schitul și au format un grup al vechiului calendar. Când, în 1926 și 1929, Mitropolitul Miron a dispus sărbătorirea [[Sfintele Paști|Sfintelor Paști]] în concordanță cu [[Pascalie|Pascalia]] gregoriană, un număr mare de credincioși, inclusiv emigranți ruși, au părăsit Biserica României și s-au alăturat Vechi calendariștilor. Până în 1936, vechi calendariștii au ajuns la 40 de parohii. Începând cu 1935, la dispoziția Mitropolitului Miron, au început persecuțiile împotriva vechi calendariștilor. Până în 1940, zece preoți vechi calendariști au murit în închisoare și toate bisericile de rit vechi au fost închise. Ieromonahul Glicherie a fost închis, dar a fost eliberat la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în 1950, odată cu eliberarea Ieromonahului Glicherie și altor preoți, multe dintre biserici au fost reconstruite. În 1955, Mitropolitul Galaction a părăsit [[Biserica Ortodoxă Română|Biserica Română]] pentru a trece la Vechi calendariști și, imediat, a hirotonit noi preoți și diaconi. În orice caz, ela fost arestat curând și pus sub arest la domiciliu în București. În timp ce se afla sub arest la domiciliu, Mitropolitul Galaction a hirotonit trei alți episcopi, printre care și pe Ieromonahul Glicherie, care, în 1957, a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Adevărate a României. Până în 1980, sinodul acestei biserici a fost în comuniune deplină cu sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei, prezidat de Mitropolitul Kallistos de Corint, pe atunci membru al Sfântului Sinod în Rezistență șio care era prezidat de Mitropolitul Ciprian de Fili. De asemenea, sinodul român a păstrat comuniune cu Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a Bulgariei, păstorită de Episcopul Fotie. Din 1994 până în 2007 s fost în comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor ([[ROCOR]]), dar odată cu reapropierea dintre ROCOR și [[Patriarhia Moscovei]], comuniunea cu Rocor a fost suspendată.<br />
<br />
==Bulgaria== <br />
Majoritatea credincioșilor sunt în comuniune cu Sinodul în Rezistență (vezi paragraful de mai înainte despre "Mitropolitul Ciprian de Fili") și cu Biserica Ortodoxă Adevărată Vechi-calendaristă din România, dar sunt o biserică autonomă – Biserica Ortodoxă Vechi-calendaristă a Bulgariei – și cuprinde câteva zeci de parohii sub păstorirea Episcopului Fotie de Triaditsa.<br />
<br />
=Statutul ecleziastic =<br />
Statutul ecleziastic și canonic al diferitelor jurisdicții vechi calendariste este complex. Câteva se consideră pe ele însele ca fiind singurii creștini ortodocși adevărați și, astfel, consideră Biserica Ortodoxă principală ca fiind în [[apostazie]]. Și astfel, ie nu au nici comuniune nici împreună-slujire cu bisericile principale. Alți Vechi calendariști (de obicei cei "în rezistență") au suspendat slujirea împreună cu clerul bisericilor principale dar încă au comuniune cu credincioșii bisericilor principale. Astfel, ei se consideră o mișcare de reformă din cadrul Bisericii Ortodoxe. Problema canonicității urmează un tipar similar.<br />
<br />
Felul în care sunt priviți vechi calendariștii de către ortodocși variază de la încercări de vindecare a diferitelor rupturi și separări în comuniune și împreună slujire până la declarații pe față că aceste grupuri sunt apostate, ceea ce înseamnă că nu mai sunt ortodocși.<br />
<br />
===Ierarhii alternative ===<br />
Aceste biserici se abțin atât de la [[împreună slujire]] cât și de la [[comuniune deplină|comuniune]] cu bisericile ortodoxe principale, considerând ierarhiile bisericilor oficiale ca fiind în apostazie și plasate în afara Ortodoxiei. Ca răspuns, ele și-au dezvoltat propriile sinoade în contradicție cu cele ale bisericilor oficiale: de exemplu, dacă exista un Arhiepiscop al Atenei, un Arhiepiscop al Atenei rival a fost ales în acel [[scaun]]. Cu câteva excepții, grupurile ruse nu au urmat aceeași cale din cauza climatului politic, deși Biserica Ortodoxă Rusă de sub păstorirea Mitropolitului Damaschin al Moscovei pretinde jurisdicție peste tot teritoriul Patriarhiei Moscovei. <br />
<br />
O astfel de poziție este, de obicei, însoțită de poziția că biserica oficială respectivă este complet [[schism]]atică.<br />
<br />
===Biserici "din rezistență" sau "izolate"===<br />
Aceste biserici se abțin de la [[împreună slujire]] cu bisericile ortodoxe din curentul principal, dar nu se consideră ele însele ca fiind schismatice și nici nu au declarat oficial că bisericile principale sunt lipsite de har. În general, ele instalează ierarhii alternative care folosesc nume ale scaunelor care nu sunt folosite de biserica oficială în chestiune<ref>[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/Resistance.html]</ref>. <br />
<br />
Se spune chiar că i-ar [[Euharistie|împărtăși]] pe credincioșii bisericilor oficiale care se spovedesc. O excepție notabilă o constituie Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a României, care primește membrii ai Bisericii Noului Calendar doar prin botez.<br />
<br />
=Biserici pe țări sau jurisdicții =<br />
<br />
===Grecia===<br />
*[[Floriniți]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)|Sinodul Arhiepiscopului Calinic al Atenei]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei|Sinodul Macarian/Lamian]] <br />
**[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul Ciprianit]]<br />
''<br />
*[[Mateiți]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Grigorie de Messinia]]<br />
<br />
===Romania===<br />
*[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]] ''<br />
<br />
===Bulgaria===<br />
*[[ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Bulgariei]] ''<br />
<br />
===America de Nord===<br />
Eparhii ale sinoadelor semnificative din America de Nord:<br />
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], Eparhia mitropolitană a Americii (Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom)<br />
*[http://ctosonline.org Centrul pentru Studii Ortodoxe Tradiționaliste:] Spiritual and monastic center for the Synod in Resistance in the U.S.<br />
*[http://www.orthodox-christianity.net/Parohiile mateite din America de sub Arh. Nicolae al Atenei]<br />
*[http://www.genuineorthodoxchurch.net/america.html Parohiile mateite din America de sub Mitr Chiril de Mesogaia]<br />
<br />
===Grupuri auto-intitulate "autonome" din America===<br />
These are bodies which claimed independence from their parent churches. <br />
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], sub Arh. Grigorie de Denver<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/234_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_2.pdf| Vladimir Moss, ''New Zion in Babylon: A History of the Orthodox Church throughout the World in the Twentieth Century'' (2010), Part II]<br />
*[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/217_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf| Vladimir Moss, ''New Zion in Babylon: A History of the Orthodox Church throughout the World in the Twentieth Century'' (2010), Part III]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
===Informații generale ===<br />
* [http://www.euphrosynoscafe.com/ The Euphrosynos Café: A Portal and Forum for all Old Calendar Orthodox Churches]<br />
**[http://euphrosynoscafe.com/map/ Map of some Old Calendarist parishes in the West]<br />
* [[Christodoulos (Paraskevaides) of Athens]]. ''"[http://www.myriobiblos.gr/books/book1/kef5_per2_meros2.htm ΚΕΦΑΛΑΙΟΝ ΠΕΜΠΤΟΝ. - ΙΙ. ΠΕΡΙΟΔΟΣ ΔΕΥΤΕΡΑ 1935-1947: Η ανταρσία των τριών Μητροπολιτών και αι μακροπρόθεσμοι συνέπειαι αυτής]."'' In: ΙΣΤΟΡΙΚΗ ΚΑΙ ΚΑΝΟΝΙΚΗ ΘΕΩΡΗΣΙΣ ΤΟΥ ΠΑΛΑΙΟΗΜΕΡΟΛΟΓΙΤΙΚΟΥ ΖΗΤΗΜΑΤΟΣ ΚΑΤΑ ΤΕ ΤΗΝ ΓΕΝΕΣΙΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΕΞΕΛΙΞΙΝ ΑΥΤΟΥ ΕΝ ΕΛΛΑΔΙ. Myriobiblos.gr. Retrieved: 2013-08-14.<br />
::(Discussion of the three bishops who in 1935 declared their separation from the official Church of Greece: Metr. Germanos (Mavrommatis) of Demetrias (1907–1935); Metr. Chrysostom (Kavourides) of Florina (1926–1932), a retired bishop; and Metr. [[Chrysostomos of Zakynthos|Chrysostomos (Demetriou) of Zakynthos]])<br />
<br />
===Articole relevante ===<br />
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=203%3Athe-calendar-question&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Calendar Question], by Fr. Basil Sakkas<br />
*[http://www.synodinresistance.org/pdfs/2013/12/30/20131230aTheOldCalendarGreekOrthodoxChurch-ABriefHistory.pdf The Old Calendar Greek Orthodox Church: A Brief History], by Bishop Ambrose of Methone<br />
*[https://docs.google.com/file/d/0BzJKrDVZPwcvWlZialAwa1d0UWM/edit?pli=1 1973-2003: Thirty Years of Ecclesiastical Developments], by Bishop Makarios of Petra<br />
*[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/E3a3a001EkklesiologikaiTheseis.pdf An Ecclesiological Position Paper for Orthodox Opposed to the Panheresy of Ecumenism], by Metropolitan Cyprian of Oropos and Phyle<br />
*[http://bulgarian-orthodox-church.org/ch-life/official/EcclesiologicalPosition-en.pdf The Ecclesiological Position of the Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria], by Bishop Photii of Triaditsa<br />
*[http://hotca.org/pdf/TrueOrthodoxOppositionEcumenism.pdf The True Orthodox Church in Opposition to the Heresy of Ecumenism: Dogmatic and Canonical Issues], a text drawn up by the True Orthodox Churches of Greece and Romania, and the Russian Orthodox Church Abroad<br />
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=78%3Athe-problem-of-conservative-new-calendarism&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Problem of Conservative New Calendarism], by Hieromonk Maximos (Maretta)<br />
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/eldergabriel_calendar.aspx Abbot Gabriel of Dionysiou Monastery on Mount Athos, Greece], on the calendar issue and the Old Calendarists<br />
<br />
===Site-uri oficiale===<br />
* [http://www.ecclesiagoc.gr/ Genuine Orthodox Church of Greece| Official website of the Synod of Archbishop Chrysostom of Athens]<br />
* [http://www.synodinresistance.org/ Official website of the Holy Synod in Resistance]<br />
* [http://www.mitropoliaslatioara.ro/ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]<br />
<br />
Categorie:Articole de calitate<br />
[[Categorie:Jurisdicții]]<br />
[[Categorie:Schisme]]<br />
[[Categorie:Jurisdicții vechi calendariste|*]]<br />
<br />
[[fr:Orthodoxes vieux-calendaristes]]<br />
[[en:Old Calendarists]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vechi_calendari%C8%99ti&diff=49293Vechi calendariști2019-04-25T14:41:29Z<p>Cristianm: finalizare traducere</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătățire}}<br />
<br />
'''Vechi calendariștii''' sunt creștini ortodocși care s-au opus utilizării calendarului liturgic [[Calendarul iulian revizuit|iulian revizuit]] (un calendar similar celui Gregorian combinat cu [[Pascalia]] ortodoxă) la începutul secolului XX ajungând chiar la limitarea sau întreruperea comuniunii cu acei ortodocși care au trecut la calendarul iulian revizuit. Prin citarea anatemelor din secolul al XVI-lea împotriva calendarului gregorian emise de trei sinoade pan-ortodoxe din Constantinopol, împreună cu diferite condamnări de la sinoade locale, ei au devenit unii dintre cei mai vocali critici nu numai ai noului calendar liturgic, dar și ai [[ecumenism]]ului în general, care este văzut ca fiind cauza rădăcină a revizuirii calendarului.<br />
<br />
==Istoric==<br />
<br />
În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică "Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni"<ref>[http://incommunion.org/?p=142]</ref>, care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. (Vezi [[Ecumenism]].) Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor și cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât "''deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitoare, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6).''" (par. 6.) Prima dintre sugestii era "''acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile.''"<br />
<br />
În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de [[Mitropolit]]ul [[Gherman de Demetria]], vice-președintele [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]], care l-a demis pe [[Arhiepiscop]]ul [[Meletie al IV-lea (Metaxakis) al Constantinopolului| Meletie (Metaxakis)]] al Atenei, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar Venizelos din Grecia. Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în [[21 noiembrie]] 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912. <br />
<br />
În 1923, s-a ținut un "Congres Pan-Ortodox" (nu este un termen obișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). [[Anastasie (Gribanovsky) al Chișinăului|Mitropolitul Anastasie]] al Bisericii Rusiei de Pretutindeni a participat la primele ședințe, fiind în zonă. El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva.<ref>http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx Bishop Photii of Triaditsa, "The 70th Anniversary of the Pan-Orthodox Congress", Orthodox Life, 1&2, 1994</ref> Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru). La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea unuinii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și, pe atunci [[arhimandrit]]ul, ulterior [[arhiepiscop]]ul Hrisostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a analiza utilizarea noului calendar și a găsit că "''Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate.''"<ref>''Jurnalul guvernului Regatului Greciei'', cap 1, 24/25. 1. 1923, Nr. 8, vezi și ''OEM'', 1989, cap 17, p. 73, așa cum este precizat în [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx]</ref><br />
<br />
==Grecia==<br />
<br />
====Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei ====<br />
[[Image:1925cr1.jpg|thumb|110px|Redarea artistică a apariției Semnului Crucii lângă Atena, 1925]]<br />
<br />
În 1924, [[episcop]]ii [[Biserica Ortodoxă Greacă|Bisericii Greciei]], au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la "Congresul pan-ortodox " din 1923. În consecință, mitropolitul [[Gherman Demetrias]] s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea "vechi calendariștilor" ca opoziție la calendarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calndarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea [[Calendarul iulian|calendarului iulian]] în uz, în ciuda persecuțiilor autorităților. <br />
<br />
În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.<ref>[http://www.orthodox.net/articles/cross-in-athens.html]</ref><br />
<br />
În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic: <br />
<br />
''"Aceia care păstoresc Biserica Greciei în zilele noastre au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au împărțit poporul grec ortodox în două facțiuni opuse în privința calendarului. Nu numai că au violat Tradiția Ecleziastică care a fost consfințită de cele Șapte Sinoade Ecumenice și validate de practica de veacuri a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, dar, de asemenea, s-au atins de Dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Universală și Apostolică. În consecință, cei care păstoresc acum Biserica Greciei, prin introducerea necugetată anticanonică și unilaterală a calendarului gregorian, s-au despărțit ei înșiși în întregime de trunchiul Ortodoxiei și s-au declarat ei înșiși ca fiind în esență schismatici în legătura lor cu Bisericile Ortodoxe care se sprijină pe temelia celor Șapte Sinoade Ecumenice și pe canonul și tradiția ortodoxă, Bisericile din Ierusalim, Antiohia, Serbia, Polonia și Sfântul Munte și Muntele călcat de Dumnezeu Sinai, etc.... Că este chiar așa a fost confirmat de comisia formată din cei mai buni juriști și profesori-teologi de la Universitatea Națională, comisie numită pentru a studia problema calendarului și în care unul din membrii s-a nimerit să fie Fericirea Sa Arhiepiscopului Atenei, pe atunci în funcția de profesor de Istoria Bisericii la Universitatea Națională... Deoarece prin însăși semnătura sa, Fericitul Arhiepiscop al Atenei s-a declarat el însuși schismatic, ce nevoie mai avem noi de dovezi care să demonstreze că el și ierarhii care gândesc ca el au devenit schismatici, prin aceia că au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au divizat sufletul ecleziastic și etnic al poporului grec ortodox?"''<ref>[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/92_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf] Cited in Moss, ''New Zion in Babylon'', Part 3, p. 92</ref><br />
<br />
Între [[23 aprilie|23]] și [[26 aprilie]] 1935 a avut loc hirotonirea a patru noi episcopi. Au fost hirotoniți arhimandriții: Gherman (Barikopoulos) ca Episcop de Ciclade, Hristofor (Hatzis) ca Episcop de Megaris, Policarp (Liosis) ca Episcop de Diavleia și Episcop Matei (Karpathakes) de Bresthena).<ref>[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=71:the-change-in-the-calendar-of-the-church-of-greece&catid=23:goc-history&Itemid=71]</ref><br />
<br />
====Schisma florinită/mateită====<br />
Până în anii 1940, în Biserica Greciei s-au format două facțiuni: [[floriniți]]i (sub coordonarea Mitropolitului [[Hrisostom (Kavourides) de Florina]]) și [[mateiți]]i (sub conducerea Ep. [[Matei (Karpathakis) de Bresthena]]). Schisma a avut ca punct de origine ezitarea Mitropolitului Hrisostom de a considera tainele Bisericii Statului ca fiind lipsite de har, în timp ce simpatizanții Epicopului Matei ("mateiții") au adoptat o poziție riguroasă: Biserica Statului era schismatică și, în consecință, lipsătă de har. <br />
<br />
În 1948, Episcopul Matei a hirotonit de unul singur alt episcop și, împreună cu acesta, au hirotonit mai mulți alți episcopi, mărind și mai mult ruptura și făcând ca mulți clerici foști mateiți, să treacă în rândul floriniților. În orice caz, după moartea Episcopului Matei, Hrisostom de Florina a reafirmat decizia din 1935 declarând Biserica Statului de rit nou ca fiind [[schismă|schismatică]]. Declarația avea ca motivație dorința de a vindeca schisma mateită. Cu toate acestea, gestul de împăcare a trecut nebăgat în seamă iar mateiții l-au ales pe Arhiepiscopul Agathagelos ca Întâistătător al Atenei în 1958.<br />
<br />
'''''Floriniții'''''<br />
<br />
După moartea Mitropolitul Hrisostom, floriniții au rămas fără episcop, ei fiind sfătuiți de mitropolit să treacă sub protecția episcopilor mateiți. Temându-se de repercursiuni, însă, floriniții au căutat o nouă ierarhie și au apelat la episcopii [[ROCOR|Bisericii Ruse din afara granițelor]] să îi ajute. În 1960, Arhimandritul Acachie Pappas a fost ridicat la rangul de episcop de Talantion pentru aceste comunități, însă fără binecuvântarea oficială a Sinodului ROCOR, de către Arhiepiscopul [[Serafim (Ivanov) de Chicago]]<ref>[http://www.roca.org/life_of_archbishop_seraphim.htm]</ref> și Episcopul [[Teofil (Ionescu) de Sèvres|Teofilus (Ionescu)]], un episcop român anti-communist aflat sub jurisdicția ROCOR, ale cărui parohii urmau calendarul nou. Anul următor, ROCOR l-a ales și hirotonit pe Arhimandritul Petros Astyfides ca Episcop de Astoria cu scopul de a sluji ca arhipăstor al comunităților de imigranți greci vechi calendariști din Statele Unite și Canada. Ulterior, Episcopul Acachie de Talantion și Arhiepiscopul [[Leontie (Filipovici) de Chile]]<ref>[http://users.sisqtel.net/williams/archbishopleonty.html]</ref> ai ROCOR au hirotonit alți cinci episcopi în Grecia. Astfel, în 1961, Acachie de Talantion devine noul Întâistătător al restauratului sinod florinit. În orice caz, el moare în 1963. În consecință, Sinodul îl alege pe Auxentios Pastras, Episcop de Gardikion, să fie noul cap al Arhiepiscopiei de Atena. În 1969, ROCOR, prin Mitropolitul Filaret, a recunoscut validitatea hirotonirii.<br />
<br />
''Diviziuni în cadrul floriniților''<br />
<br />
Sinodul florinit restaurat al Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia a fost copleșit de probleme în anii 1970, având loc două separări majore încă din timpul vieții Arhiepiscopului Auxentios. În orice caz, puțini s-au îndoit că Arhiepiscopul Auxentios însuși avea o viață sfântă, deși era un episcop mediocru. În perioada recentă au fost făcute mai multe tentative de a-i reabilita memoria (Arh. Auxentios a murit în 1994); majoritatea sinosului său de-aabia rezistând împreună până în anii 1980. În 1979, doi mitropoliți floriniți, Kallistos de Corint și Antonie de Attica, au hirotonit unilateral șapte arhimandriți la rangul episcop într-o încercare de a contracara neregulile pe care ei le percepuseră în administrația Arh. Auxentios. Acest fapt a dus la formarea '''sinodului calistit''' de scurtă durată, ai cărui membrii s-au împăcat cu corpul principal al Sinodului Florinit în 1985. <br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)| Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]]''': în 1986, Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat din Arhiepiscopia Atenei și din conducerea Bisericii Vechiului Calendar a Greciei. Sinodul Florinit a ales în în 1986 un nou lider în persoana Arhiepiscopului Hrisostom (Kiousis), care a demonstrat suficient de clar că adevărații ortodocși din Grecia erau o forță care nu putea fi ignorată. Alegând să apeleze la sistemul de justiție , au avut loc procese în care a fost demonstrat că vechii calendariști ai Greciei nu erau schismatici. Deși reputația lor publică fusese pătată de aproape două decenii de dispute, existența lor era, și este și în prezent, în siguranță. Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom de Atena reprezintă astăzi principalul corp al Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei. În 2010, Arhiepiscopul Hrisostom a adormit în Domnul și a fost urmat de Arhiepiscopul Calinic (Sarantopoulos).<br />
<br />
'''Sinodul Auxentios''': Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat în 1986 de către Sinodul Florinit din cauza unei serii de hirotoniri episcopale controversate realizate în anii 1980 în aparență cu acordul său. Având sprijinul unei minorități dizidente de episcopi, Auxentios a format un contra-sinod. El a murit în 1994, fără să reușească să se împace cu Sinodul florinit al Arhiepiscopului Hrisostom. În orice caz, parohiile rămase sub Sinodul Auxentios, l-au ales pe Arhiepiscopul Maxim de Chefalonia ca președinte în 1995. Însă, după o serie de hirotoniri puse sub semnul întrebării și erori administrative ale Arhiepiscopului Maxim, Sinodul Auxentios s-a dizolvat la mijlocul anilor 1990. În 2006, clerul și un episcop (Mitropolitul Atanasie de Larissa) din Sinodul Auxentios s-au împăcat cu corpul principal al Bisericii Vechiului Calendar din Grecia și au fost admiși în sinodul Arhiepiscopului Hrisostom. În America de Nord, parohiile loiale lui Auxentios, aflate sub coordonarea episcopilor americani organizați în jurul Mănăstirii Schimbarea la Față din Boston (HOCNA), au părăsit Sinodul și l-au ales pe Macarie de Toronto ca locum tenens al [[scaun]]ului din Atena. Încă din 2008, HOCNA a fost în dialog cordial cu Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom în speranța stabilirii unor legături mai strânse. <br />
<br />
'''[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul-în-rezistență]] al Mitropolitului Ciprian de Fili''': Sinodul în rezistență își are originile în Sinodul Calistit, care a avut o viață scurtă, din 1979-1985. În timp ce [[ecleziologia]] sa oficială este aparte, cantitatea de muncă pe care Mitropolitul Ciprian de Fili și sinodul său au desfășurat-o în întreaga lume pentru a ajuta Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei este impresionantă și trebuie evidențiată. Biserica însăși este mai degrabă mică, dar a fost foarte eficientă în prezentarea argumentelor intelectuale împotriva Bisericii Greciei. Este păstorită de un alt dezertor din Sinodul Auxentios, Ciprian (Koutsoumbas) de Fili, și are o ecleziologie a bisericilor "bolnave" și "sănătoase", în acest fel evitând repercursiunile care sunt inevitabile considerării majorității ca fiind un corp schismatic. Ecleziologia lor este considerată eretică de către unele dintre elementele rigoriste ale Bisericii Adevărate, deși acestea au fost condamnate pe baza ecleziologiei de către Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom al Atenei în 1986. În 2008, Sinodul în rezistență și Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom s-au întâlnit într-o serie de întâlniri la nivel înalt în speranța dezvoltării unor legături mai strânse.<ref>[http://www.synodinresistance.org/Administration_en/E1a4028AnakoinosisDialogoy2-08.pdf]</ref><br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Sinodul Lamian)|Sinodul Macarian (Lamian)]]''': În 1995, o facțiune de rezistență formată din șase episcopi s-a separat în cadrul sinodului lui Hrisostom (Kiousis) din cauza a ceea ce ei au pretins a fi o serie de infracțiuni canonice, această facțiune fiind condusă de Mitropolitul Calinic (Hatzis) de Lamia. Acuzațiile aveau legătură cu procesul Mitropolitului de Tesalonic Eutimie (Orphanos), care fusese acuzat de infracțiuni morale, și cu alegerea Episcopului Vichentie (Malamatenios) de Avlona ca Mitropolit de Piraeu. La începutul anului 1997, mișcarea s-a fragmentat în trei grupuri, dintre care unul s-a reconciliat cu Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis). Un al doilea grup, Paisie Loulourgas (Mitr. al Americii) și Vichentie Malamatenios (titular Ep. de Avlona), s-a supus Patriarhiei Ecumenice. Mai târziu în același an, Calinic de Lamia și Eutimie de Tesalonic au hirotonit cinci [[episcop|episcopi titulari]] într-o încercare de a crea un nou sinod. În 2003, ei au hotărât până la urmă să aleagă un întâistătător și l-au ales pe Macarie (Kavakides) al Atenei. Atunci a fost ratat un bun prilej de consolidare, deoarece mulți dintre cei care nu se considerau separați de sinodul Kiousis, au fost forțați să se aleagă între cele două.<br />
<br />
'''''Mateiții'''''<br />
<br />
Cu toată presa negativă de care mateiții au avut parte de-a lungul anilor din cauza stricteții poziției lor, în mod ciudat, biserica lor a fost lipsită de schisme de durată. Doar două separări de corpul principal merită menționate, iar, deși aceastea au avut potențialul de distruge unitatea existentă în cadrul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei Mateită, acest lucru nu s-a întâmplat. Primul întâistătător al Atenei ales de mateiți a fost Agathangelos al Atenei, care a trecut la cele veșnice în 1967. Andreas al Atenei, unul din primii trei episcopi, a fost ales ca întâistătător în 1972; până la moartea sa din 2005 el a fost unul dintre cei mai vârstnici și cu cea mai lungă slujire episcop ortodox din întreaga lume.<br />
<br />
''Diviziuni în cadrul mateiților''<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]''': În februarie 2003, Arhiepiscopul Andreas al Atenei s-a pensionat și a fost ales Arhiepiscopul Nicolae al Atenei, considerat de unii ca având vederi progresiste pentru biserica mateită. Foarte popular printre tinerii mateiți, Arhiepiscopul Nicolae părea cel mai potrivit să păstreze echilibrul și sinodul mateit unit. Cu toate acestea, s-a avansat ideea că Arhiepiscopul Andreas a fost pensionat necanonic.<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Gregorian]]''': Sub păstorirea lui Andreas al Atenei, practic, nu au apărut divizări între mateiți până în anul 1995, când Mitropolitul Grigorie de Messinia s-a separat împreună cu mică majoritate a sinodului (cinci contra patru), aparent din cauza topicului [[icoană|icoanei]] lui "Dumnezeu Tatăl" și a icoanelor în stil occidental în general. Cu toate acestea, odată cu decesul a trei dintre episcopii săi, cei doi rămași s-au separat, unul rămânând complet separat de vechea ierarhie, dar cu ajutorul lui Grigorie de Messinia a numit alți trei episcopi (Abramios, Pavlos și Nectarios).<br />
<br />
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Chiricos]]''': Inițial nu chiar o schismă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Mitropolitului Chiricos și alți doi episcopi ai sinodului au refuzat să recunoască pensionarea Arhiepiscopului Andreas și întronizarea noului arhiepiscop, dar au continuat să fie membrii ai sinodului Arhiepiscopului Nicholas. Ulterior, în 2005, după câteva tentative, Sinodul Arh. Nicholas s-au străduit să-l demită pe Mitropolitul Chiricos, care de atunci a mai adăugat cinci episcopi sinodului său în câteva țări.<ref>[http://genuineorthodoxchurch.com/ The Genuine Orthodox Church of Greece under the Omophorion of Metropolitan Kirykos of Mesogaias and Lavreotikis].</ref><br />
<br />
==Romania==<br />
====[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România|Adevărata Biserică Ortodoxă din Romania]]====<br />
În 1924, mitropolit Miron al Bisericii României a introdus noul calendar în uzul Bisericii. Deși marea majoritate a românilor a acceptat schimbarea, schitul Acoperământul Maicii Domnului din nordul Moldovei a respins noul calendar. În 1925, sub coordonarea [[Ieromonah]]ului Glicherie, câțiva dintre frați au părăsit schitul și au format un grup al vechiului calendar. Când, în 1926 și 1929, Mitropolitul Miron a dispus sărbătorirea [[Sfintele Paști|Sfintelor Paști]] în concordanță cu [[Pascalie|Pascalia]] gregoriană, un număr mare de credincioși, inclusiv emigranți ruși, au părăsit Biserica României și s-au alăturat Vechi calendariștilor. Până în 1936, vechi calendariștii au ajuns la 40 de parohii. Începând cu 1935, la dispoziția Mitropolitului Miron, au început persecuțiile împotriva vechi calendariștilor. Până în 1940, zece preoți vechi calendariști au murit în închisoare și toate bisericile de rit vechi au fost închise. Ieromonahul Glicherie a fost închis, dar a fost eliberat la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în 1950, odată cu eliberarea Ieromonahului Glicherie și altor preoți, multe dintre biserici au fost reconstruite. În 1955, Mitropolitul Galaction a părăsit [[Biserica Ortodoxă Română|Biserica Română]] pentru a trece la Vechi calendariști și, imediat, a hirotonit noi preoți și diaconi. În orice caz, ela fost arestat curând și pus sub arest la domiciliu în București. În timp ce se afla sub arest la domiciliu, Mitropolitul Galaction a hirotonit trei alți episcopi, printre care și pe Ieromonahul Glicherie, care, în 1957, a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Adevărate a României. Până în 1980, sinodul acestei biserici a fost în comuniune deplină cu sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei, prezidat de Mitropolitul Kallistos de Corint, pe atunci membru al Sfântului Sinod în Rezistență șio care era prezidat de Mitropolitul Ciprian de Fili. De asemenea, sinodul român a păstrat comuniune cu Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a Bulgariei, păstorită de Episcopul Fotie. Din 1994 până în 2007 s fost în comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor ([[ROCOR]]), dar odată cu reapropierea dintre ROCOR și [[Patriarhia Moscovei]], comuniunea cu Rocor a fost suspendată.<br />
<br />
==Bulgaria== <br />
Majoritatea credincioșilor sunt în comuniune cu Sinodul în Rezistență (vezi paragraful de mai înainte despre "Mitropolitul Ciprian de Fili") și cu Biserica Ortodoxă Adevărată Vechi-calendaristă din România, dar sunt o biserică autonomă – Biserica Ortodoxă Vechi-calendaristă a Bulgariei – și cuprinde câteva zeci de parohii sub păstorirea Episcopului Fotie de Triaditsa.<br />
<br />
=Statutul ecleziastic =<br />
Statutul ecleziastic și canonic al diferitelor jurisdicții vechi calendariste este complex. Câteva se consideră pe ele însele ca fiind singurii creștini ortodocși adevărați și, astfel, consideră Biserica Ortodoxă principală ca fiind în [[apostazie]]. Și astfel, ie nu au nici comuniune nici împreună-slujire cu bisericile principale. Alți Vechi calendariști (de obicei cei "în rezistență") au suspendat slujirea împreună cu clerul bisericilor principale dar încă au comuniune cu credincioșii bisericilor principale. Astfel, ei se consideră o mișcare de reformă din cadrul Bisericii Ortodoxe. Problema canonicității urmează un tipar similar.<br />
<br />
Felul în care sunt priviți vechi calendariștii de către ortodocși variază de la încercări de vindecare a diferitelor rupturi și separări în comuniune și împreună slujire până la declarații pe față că aceste grupuri sunt apostate, ceea ce înseamnă că nu mai sunt ortodocși.<br />
<br />
===Ierarhii alternative ===<br />
Aceste biserici se abțin atât de la [[împreună slujire]] cât și de la [[comuniune deplină|comuniune]] cu bisericile ortodoxe principale, considerând ierarhiile bisericilor oficiale ca fiind în apostazie și plasate în afara Ortodoxiei. Ca răspuns, ele și-au dezvoltat propriile sinoade în contradicție cu cele ale bisericilor oficiale: de exemplu, dacă exista un Arhiepiscop al Atenei, un Arhiepiscop al Atenei rival a fost ales în acel [[scaun]]. Cu câteva excepții, grupurile ruse nu au urmat aceeași cale din cauza climatului politic, deși Biserica Ortodoxă Rusă de sub păstorirea Mitropolitului Damaschin al Moscovei pretinde jurisdicție peste tot teritoriul Patriarhiei Moscovei. <br />
<br />
O astfel de poziție este, de obicei, însoțită de poziția că biserica oficială respectivă este complet [[schism]]atică.<br />
<br />
===Biserici "din rezistență" sau "izolate"===<br />
Aceste biserici se abțin de la [[împreună slujire]] cu bisericile ortodoxe din curentul principal, dar nu se consideră ele însele ca fiind schismatice și nici nu au declarat oficial că bisericile principale sunt lipsite de har. În general, ele instalează ierarhii alternative care folosesc nume ale scaunelor care nu sunt folosite de biserica oficială în chestiune<ref>[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/Resistance.html]</ref>. <br />
<br />
Se spune chiar că i-ar [[Euharistie|împărtăși]] pe credincioșii bisericilor oficiale care se spovedesc. O excepție notabilă o constituie Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a României, care primește membrii ai Bisericii Noului Calendar doar prin botez.<br />
<br />
=Biserici pe țări sau jurisdicții =<br />
<br />
===Grecia===<br />
*[[Floriniți]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)|Sinodul Arhiepiscopului Calinic al Atenei]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei|Sinodul Macarian/Lamian]] <br />
**[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul Ciprianit]]<br />
''<br />
*[[Mateiți]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]<br />
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Grigorie de Messinia]]<br />
<br />
===Romania===<br />
*[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]] ''<br />
<br />
===Bulgaria===<br />
*[[ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Bulgariei]] ''<br />
<br />
===America de Nord===<br />
Eparhii ale sinoadelor semnificative din America de Nord:<br />
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], Eparhia mitropolitană a Americii (Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom)<br />
*[http://ctosonline.org Centrul pentru Studii Ortodoxe Tradiționaliste:] Spiritual and monastic center for the Synod in Resistance in the U.S.<br />
*[http://www.orthodox-christianity.net/Parohiile mateite din America de sub Arh. Nicolae al Atenei]<br />
*[http://www.genuineorthodoxchurch.net/america.html Parohiile mateite din America de sub Mitr Chiril de Mesogaia]<br />
<br />
===Grupuri auto-intitulate "autonome" din America===<br />
These are bodies which claimed independence from their parent churches. <br />
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], sub Arh. Grigorie de Denver<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/234_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_2.pdf| Vladimir Moss, ''New Zion in Babylon: A History of the Orthodox Church throughout the World in the Twentieth Century'' (2010), Part II]<br />
*[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/217_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf| Vladimir Moss, ''New Zion in Babylon: A History of the Orthodox Church throughout the World in the Twentieth Century'' (2010), Part III]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
===Informații generale ===<br />
* [http://www.euphrosynoscafe.com/ The Euphrosynos Café: A Portal and Forum for all Old Calendar Orthodox Churches]<br />
**[http://euphrosynoscafe.com/map/ Map of some Old Calendarist parishes in the West]<br />
* {{el icon}} [[Christodoulos (Paraskevaides) of Athens]]. ''"[http://www.myriobiblos.gr/books/book1/kef5_per2_meros2.htm ΚΕΦΑΛΑΙΟΝ ΠΕΜΠΤΟΝ. - ΙΙ. ΠΕΡΙΟΔΟΣ ΔΕΥΤΕΡΑ 1935-1947: Η ανταρσία των τριών Μητροπολιτών και αι μακροπρόθεσμοι συνέπειαι αυτής]."'' In: ΙΣΤΟΡΙΚΗ ΚΑΙ ΚΑΝΟΝΙΚΗ ΘΕΩΡΗΣΙΣ ΤΟΥ ΠΑΛΑΙΟΗΜΕΡΟΛΟΓΙΤΙΚΟΥ ΖΗΤΗΜΑΤΟΣ ΚΑΤΑ ΤΕ ΤΗΝ ΓΕΝΕΣΙΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΕΞΕΛΙΞΙΝ ΑΥΤΟΥ ΕΝ ΕΛΛΑΔΙ. Myriobiblos.gr. Retrieved: 2013-08-14.<br />
::(Discussion of the three bishops who in 1935 declared their separation from the official Church of Greece: Metr. Germanos (Mavrommatis) of Demetrias (1907–1935); Metr. Chrysostom (Kavourides) of Florina (1926–1932), a retired bishop; and Metr. [[Chrysostomos of Zakynthos|Chrysostomos (Demetriou) of Zakynthos]])<br />
<br />
===Articole relevante ===<br />
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=203%3Athe-calendar-question&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Calendar Question], by Fr. Basil Sakkas<br />
*[http://www.synodinresistance.org/pdfs/2013/12/30/20131230aTheOldCalendarGreekOrthodoxChurch-ABriefHistory.pdf The Old Calendar Greek Orthodox Church: A Brief History], by Bishop Ambrose of Methone<br />
*[https://docs.google.com/file/d/0BzJKrDVZPwcvWlZialAwa1d0UWM/edit?pli=1 1973-2003: Thirty Years of Ecclesiastical Developments], by Bishop Makarios of Petra<br />
*[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/E3a3a001EkklesiologikaiTheseis.pdf An Ecclesiological Position Paper for Orthodox Opposed to the Panheresy of Ecumenism], by Metropolitan Cyprian of Oropos and Phyle<br />
*[http://bulgarian-orthodox-church.org/ch-life/official/EcclesiologicalPosition-en.pdf The Ecclesiological Position of the Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria], by Bishop Photii of Triaditsa<br />
*[http://hotca.org/pdf/TrueOrthodoxOppositionEcumenism.pdf The True Orthodox Church in Opposition to the Heresy of Ecumenism: Dogmatic and Canonical Issues], a text drawn up by the True Orthodox Churches of Greece and Romania, and the Russian Orthodox Church Abroad<br />
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=78%3Athe-problem-of-conservative-new-calendarism&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Problem of Conservative New Calendarism], by Hieromonk Maximos (Maretta)<br />
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/eldergabriel_calendar.aspx Abbot Gabriel of Dionysiou Monastery on Mount Athos, Greece], on the calendar issue and the Old Calendarists<br />
<br />
===Site-uri oficiale===<br />
* [http://www.ecclesiagoc.gr/ Genuine Orthodox Church of Greece| Official website of the Synod of Archbishop Chrysostom of Athens]<br />
* [http://www.synodinresistance.org/ Official website of the Holy Synod in Resistance]<br />
* [http://www.mitropoliaslatioara.ro/ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]<br />
<br />
Categorie:Articole de calitate<br />
[[Categorie:Jurisdicții]]<br />
[[Categorie:Schisme]]<br />
[[Categorie:Jurisdicții vechi calendariste|*]]<br />
<br />
[[fr:Orthodoxes vieux-calendaristes]]<br />
[[en:Old Calendarists]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49292Cartea profetului Daniel2019-04-25T13:51:52Z<p>Cristianm: /* Izvoare */</p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
Față de textul inițial, trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt [[Rugăciunea lui Azaria]] și [[Cântarea celor trei tineri]], istoriile [[Istoria Susanei|Suzanei]] și bătrânilor și a [[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel|balaurului]] (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte) Cartea lui Daniel]<br />
<br />
*[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49291Cartea profetului Daniel2019-04-25T13:51:16Z<p>Cristianm: /* Izvoare */</p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
Față de textul inițial, trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt [[Rugăciunea lui Azaria]] și [[Cântarea celor trei tineri]], istoriile [[Istoria Susanei|Suzanei]] și bătrânilor și a [[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel|balaurului]] (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
==Izvoare==<br />
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte) Cartea lui Daniel (Wikipedia)]<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49290Cartea profetului Daniel2019-04-25T13:50:29Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
Față de textul inițial, trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt [[Rugăciunea lui Azaria]] și [[Cântarea celor trei tineri]], istoriile [[Istoria Susanei|Suzanei]] și bătrânilor și a [[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel|balaurului]] (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49289Cartea profetului Daniel2019-04-25T13:49:59Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
Față de textul inițial, trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt [[Rugăciunea lui Azaria]] și [[Cântarea celor trei tineri]], istoriile [[Istoria Susanei|Suzanei]] și bătrânilor și a [[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel|balaurului]] (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[fr:Le livre de Daniel]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Discu%C8%9Bie:Cartea_profetului_Daniel&diff=49288Discuție:Cartea profetului Daniel2019-04-25T12:23:34Z<p>Cristianm: Pagină nouă: În lucru. Doamne ajută, ~~~~</p>
<hr />
<div>În lucru. Doamne ajută, [[Utilizator:Cristianm|Cristian M]] ([[Discuție Utilizator:Cristianm|discuție]]) 25 aprilie 2019 12:23 (UTC)</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49287Cartea profetului Daniel2019-04-25T12:21:52Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
* Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de față a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună și, ca atare, folosită în Biserică.<br />
<br />
* Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion,[17] ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Book of Daniel]]<br />
[[el: ]]<br />
[[fr: ]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49286Cartea profetului Daniel2019-04-25T12:20:56Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' (în ebraică דניאל) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
* Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de față a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună și, ca atare, folosită în Biserică.<br />
<br />
* Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion,[17] ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Daniel]]<br />
[[el: ]]<br />
[[fr: ]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49285Cartea profetului Daniel2019-04-25T12:20:35Z<p>Cristianm: </p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' ({{în ebraică דניאל}}) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
* Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de față a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună și, ca atare, folosită în Biserică.<br />
<br />
* Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion,[17] ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Daniel]]<br />
[[el: ]]<br />
[[fr: ]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_profetului_Daniel&diff=49284Cartea profetului Daniel2019-04-25T12:20:09Z<p>Cristianm: creare articol</p>
<hr />
<div>'''Cartea lui Daniel''' ({{ebr| דניאל}}) este o carte din [[Noul Testament]]. Cartea povestește cum [[Daniel]], un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. <br />
== Conţinutul cărţii==<br />
Cartea profetului Daniel este cronica robiei babiloniene a poporului lui Israel, timp de 70 de ani (ca. 605--536 î.H.), pe malurile Eufratului, fiind singurq descriere a acelei perioade de robie întunecată. <br />
Capitolele 1-6 sunt cronici istorice scrise la persoana a III-a și conțin exilarea lui Daniel în Babilon și ascensiunea acestuia în rang la curtea regelui alături de interpretarea viselor regilor babilonieni Nebucadneţar şi Belşaţar, care le revelează destinul. Urmează apoi o prezentare a influenţei lui Daniel şi este prezentat un complot împotriva vieţii acestuia. Secţiunea istorică se încheie cu salvarea miraculoasă a acestuia şi cu o notă scurtă despre faptul că el „a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, Persanul”.<br />
O particularitate deosebită a Cărții lui Daniel este scrierea acesteia în două limbi: ebraică și aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoștea perfect pe amândouă și că, mai ales în condițiile exilului, folosea și o altă limbă pe lângă cea maternă. Or, pe capitole și versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Rațiunea acestor schimbări le scapă filologilor; așadar, încă o inadvertență menită să intrige.<br />
<br />
==Conținutul teologic==<br />
Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament, atât profetic cât și apocaliptic. Nouă din cele 12 capitole ale cărţii prezintă profeții ale lui Daniel, adresate atât poporului Său cât şi neamurilor lumii prezicând evenimente curente și viitoare. Daniel proiectează istoria și prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică a celor șaptezeci de ani (Ir 25, 11), Daniel profețește timpuri apocaliptice folosindu-se numere simbolice, dificil de interpretat chiar și în zilele noastre.<br />
<br />
Scriind despre Cartea lui Daniel [[Mitropolit]]ul [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Bartolomeu (Anania)]] spune:<br />
<br />
{{Citat|Opera lui Daniel este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate și de o mare finețe, cu nuanțări neîntâlnite la alți profeți. Dumnezeu este înconjurat și preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleși mesaje divine. Dintre aceștia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.}}<br />
{{Citat|Sfârșitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice și suferințe omenești. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfințeniei și va domina prin înșelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăție va transcede timpul. Atunci, la sfârșit, se va produce și învierea generală a morților (prevestită și de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viața veșnică, alții spre veșnica osândă. Toată această teologie este atât de coerentă și se leagă atât de organic cu întreaga revelație a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s-a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul și Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creștinii nu numai că-i vor menține cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael și Azaria.}}<br />
{{Citat|Discrepanțele nu doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia și aceluiași capitol, înlăuntrul uneia și aceleiași cărți, sugerează ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul și același autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărții lui Daniel, ceea ce presupune și descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Daniel nu urmărește - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule lapidare; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă și cu călăreți și cu multe corăbii și va intra în țară și va zdrobi și se va duce“ (11, 40). }}<br />
{{Citat|Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinței și de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmășag de orgolii, patimi, interese și nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinței și deșertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriașă statuie cu capul de aur, cu pieptul și brațele de argint, cu pântecele și coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muștar al Evangheliei lui Hristos, din care va crește, uriașă, împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Nu evenimentul circumscris cu precizie în spațiu și timp e important, ci semnificația lui. }}<br />
{{Citat|Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel își ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, așa cum va face, la timpul Său, Însuși Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în așa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască și li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conștient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el și eshaton, printr'o cifră aberantă, dar și printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaște această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). }}<br />
{{Citat|Procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri științifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi și informații de acest fel, dar în subsidiar; revelația divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credință, necesare omului pentru a-și dobândi mântuirea. Inspirația Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de grație care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar și stilul propriu.}}<br />
<br />
* Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de față a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună și, ca atare, folosită în Biserică.<br />
<br />
* Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion,[17] ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului).<br />
<br />
==Izvoare==<br />
https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_(carte)<br />
[https://biblia.dervent.ro/#VT-Dn Cartea lui Daniel]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
[https://biblia.dervent.ro/ Biblia - versiunea Bartolomeu Anania]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Daniel]]<br />
[[el: ]]<br />
[[fr: ]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teoctist_(Ar%C4%83pa%C5%9Fu)_al_Rom%C3%A2niei&diff=49283Teoctist (Arăpaşu) al României2019-04-25T10:39:09Z<p>Cristianm: Redirecționat înspre Teoctist (Arăpașu) al României</p>
<hr />
<div>#REDIRECTEAZA [[Teoctist (Arăpașu) al României]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u&diff=49282Teoctist Arăpașu2019-04-25T10:38:39Z<p>Cristianm: Redirecționat înspre Teoctist (Arăpașu) al României</p>
<hr />
<div>#REDIRECT[[Teoctist (Arăpașu) al României]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Justinian_Marina&diff=49281Justinian Marina2019-04-25T10:37:38Z<p>Cristianm: Redirecționat înspre Iustinian (Marina) al României</p>
<hr />
<div>#REDIRECT[[Iustinian (Marina) al României]]</div>Cristianmhttps://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Justin_Moisescu&diff=49280Justin Moisescu2019-04-25T10:36:54Z<p>Cristianm: Redirecționat înspre Iustin (Moisescu) al României</p>
<hr />
<div>#redirect [[Iustin (Moisescu) al României]]</div>Cristianm