https://ro.orthodoxwiki.org/api.php?action=feedcontributions&user=Alexandru30&feedformat=atom
OrthodoxWiki - Contribuții utilizator [ro]
2024-03-28T12:37:13Z
Contribuții utilizator
MediaWiki 1.30.0
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Simon&diff=54227
Simon
2023-04-14T11:56:20Z
<p>Alexandru30: poate → poarte</p>
<hr />
<div>'''Simon''' (ebr. ''Chîmôn'' sau ''Shimon'' - „[[Dumnezeu]] a ascultat”; gr. Simôn = v. [[Simeon]]) este un nume evreiesc purtat de mai multe persoane din [[Noul Testament]] și de mai mulți [[sfinți]].<br />
<br />
==În Noul Testament==<br />
*Simon, fiul lui Iona = Simon Petru = [[Apostolul Petru]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 16, 17; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1, 42; 21, 15)<br />
*Simon Cananeul (sau Cananeanul sau Cananitul - adică fiind originar fie din Cana fie din Canaan), unul din cei Doisprăzece Apostoli, [[Apostolul Simon]], supranumit și Zelotul sau Zilotul (Matei 10, 4; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 3, 18; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 6, 15; [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1, 13)<br />
*Simon, unul din „frații Domnului” (Matei 13, 55; Marcu 6, 3)<br />
*Simon, un [[Farisei|fariseu]] (Luca 7, 40, 43 ș.u.)<br />
*Simon Leprosul din [[Betania]], care ar putea fi identic cu Simon fariseul din Luca 7<br />
*Simon Cirineul, un trecător care a fost obligat să poarte crucea lui Iisus în timpul Patimilor Domnului (Matei 27, 32; Marcu 15, 21; Luca 23, 26)<br />
*Simon Iscarioteanul, tatăl lui [[Iuda Iscarioteanul]] (Ioan 6, 71; 13, 2, 26)<br />
*Simon Vrăjitorul din [[Samaria]] (Fapte 8, 9, 13, 18, 24)<br />
*Simon Tăbăcarul din Iope (Fapte 9, 43; 10, 6, 17, 32)<br />
<br />
==Sfinți==<br />
*[[Simon Zilotul]], apostol, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[10 mai]]<br />
*Simon din Calabria, [[cuvios]], prăznuit la [[19 noiembrie]]<br />
*Simon din Cirene (Cirineul), prăznuit la [[27 februarie]]<br />
*Simon Miroblitul, cuvios, prăznuit la [[28 decembrie]]<br />
*Simon din Soiga, cuvios, prăznuit la [[24 noiembrie]]<br />
*Simon, [[episcop]] de Vladimir, prăznuit la [[10 mai]]<br />
*Simon din Volomsk, cuvios, prăznuit la [[12 iulie]]<br />
*Simon din Yurevets, [[nebun pentru Hristos]], prăznuit la [[4 noiembrie]]<br />
*Simon, cuvios, prăznuit la [[25 iunie]]<br />
*Simon, [[mucenic]], prăznuit la [[3 februarie]]<br />
<br />
==Surse==<br />
* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seiul, Paris, 1975, p. 498<br />
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras<br />
* http://bibliaortodoxa.ro/<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
* [[Simeon]]<br />
<br />
[[Categorie:Nume]]<br />
[[Categorie:Noul Testament]]<br />
[[Categorie:Sfinți]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nicodim&diff=52780
Nicodim
2022-02-04T06:56:19Z
<p>Alexandru30: </p>
<hr />
<div>Nicodim este un nume de origine grecească (din greaca veche: Νῑκόδημος, ''Nīkódēmos'', compus din νῑ́κη, ''nike'', „victorie”, „biruință” și δῆμος, ''dêmos'', „popor”, însemnând „biruința poporului”), răspândit astăzi cu precădere în mediul ecleziastic, purtat de-a lungul timpului de mai mulți [[sfinți]] și personalități. Acest nume poartă aceeași semnificație cu numele [[Nicolae]].<br />
<br />
Câteva dintre formele alternative, mai puțin folosite, ale acestui nume sunt ''Micodim'' și ''Micodin''.<br />
==Sfinți==<br />
*[[Nicodim de la Tismana]]<br />
*[[Nicodim Aghioritul]]<br />
==Personalități==<br />
===Personalități din Noul Testament===<br />
*[[Dreptul Nicodim]]<br />
===Alte personalități===<br />
*[[Nicodim (Milaș) al Dalmației]] (4 aprilie 1845–2 aprilie 1915) — ierarh ortodox sârb, [[episcop]] de Dalmaţia<br />
*[[Nicodim Munteanu]] (6 decembrie 1864–27 februarie 1948) — [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]<br />
*[[Nicodim Măndiță]] (28 octombrie 1889–6 iulie 1975) — scriitor și duhovnic ortodox român<br />
*[[Nicodim (Nicolăescu) al Severinului și Strehaiei]] (n. 6 aprilie 1962) — episcop titular al Episcopiei Severinului și Strehaiei<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Oameni]]<br />
[[Categorie:Nume]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Agatodor_din_Cherson&diff=52779
Agatodor din Cherson
2022-02-04T06:20:11Z
<p>Alexandru30: </p>
<hr />
<div>Sfântul sfințit [[mucenic]] '''Agatodor''' a fost unul dintre cei șapte [[episcop]]i din secolul al IV-lea, cunoscuți sub numele de '''Sfințiții Mucenici din Cherson''' și care au vestit [[Evanghelia]] Lui [[Hristos]] în partea de nord-vest a Mării Negre. Cu excepția unuia, toți ceilalți episcopi au fost martirizați în timp ce își desfășurau activitatea de misionarism.<br />
<br />
Prăznuirea lui Agatodor și a celor dimpreună cu el se face pe [[7 martie]].<br />
<br />
În primul deceniu din secolul al IV-lea, [[scaun]]ul episcopal era stabilit la Cherson, o așezare comercială, în Peninsula Crimeea.<br />
<br />
Activitate misionară era încurajată de către [[Hermon, Episcopul Ierusalimului]], care a trimis mulți episcopi să vestească Evanghelia în diferite ținuturi de pe lângă Marea Neagră.<br />
<br />
Începând cu acel deceniu, el a trimis o serie de episcopi misionari la Cherson să propovăduiască Evanghelia Lui Hristos.<br />
<br />
La un an după martirul sfântului Vasile, trei dintre compatrioții săi, episcopii Eugeniu, Elpidie și Agatodor și-au încetat misiunea de propovăduire în Helespont, zonă cunoscută sub numele de Dardanele, și au călătorit pe mare spre Cherson, Crimeea de astăzi.<br />
<br />
Acolo ei au continuat misiunea sfântă a sfântului Vasile. Îndurând multe necazuri și suferințe, au propovăduit păgânilor Cuvântul Lui Dumnezeu spre mântuirea sufletelor lor.<br />
<br />
Totuși, în anul 311, pe 7 martie, păgânii i-au atacat și i-au omorât cu pietre.<br />
<br />
==Imnografie==<br />
<br />
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:<br />
<br />
:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. <br />
<br />
[[Condac]], glasul al 2-lea:<br />
<br />
:Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce au pătimit pentru Hristos, sfințiților mucenici, rugați pe Hristos, Păstorul cel mare, ca să ne numere și pe noi printre oile ce stau de-a dreapta și să cântăm vouă, sfințiți părinți, cei ce v-ați vărsat sângele vostru pentru Hristos.<br />
<br />
==Iconografie==<br />
<br />
[[Dionisie din Furna]] (în ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, p. 199) arată că Sf. Agatodor se zugrăvește tânăr, cu un început de barbă. Iar Sfinții Mucenici din Cherson care se pomenesc împreună cu el se zugrăvesc astfel: Sf. Efrem ca un bătrân; Vasile – cărunt; Evghenie având barba lungă, iar Elpidie, [Euterie și Capiton] tineri, cu început de barbă.<br />
<br />
==Surse==<br />
*[[:en:Agathodorus of Cherson]], apud [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=100691 OCA: Hieromartyr Agathodorus of Cherson]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
*ro: [http://calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie07.htm Sinaxar 7 martie]<br />
*en: [http://www.christusrex.org/www1/ofm/sbf/escurs/wwc/h.html Hermon, Saint, 38th bishop of Jerusalem (302-312).] <br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Episcopi de Cherson]]<br />
[[Categorie:Propovăduitori]]<br />
[[Categorie:Mucenici]]<br />
<br />
[[en:Agathodorus of Cherson]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Agatodor_din_Cherson&diff=52778
Agatodor din Cherson
2022-02-04T06:19:04Z
<p>Alexandru30: Mici corecturi gramaticale</p>
<hr />
<div>Sfântul sfințit [[mucenic]] '''Agatodor''' a fost unul dintre cei șapte [[episcop]]i din secolul al IV-lea, cunoscuți sub numele de '''Sfințiții Mucenici din Cherson''' și care au vestit [[Evanghelia]] lui [[Hristos]] în partea de nord-vest a Mării Negre. Cu excepția unuia, toți ceilalți episcopi au fost martirizați în timp ce își desfășurau activitatea de misionarism.<br />
<br />
Prăznuirea lui Agatodor și a celor dimpreună cu el se face pe [[7 martie]].<br />
<br />
În primul deceniu din secolul al IV-lea, [[scaun]]ul episcopal era stabilit la Cherson, o așezare comercială, în Peninsula Crimeea.<br />
<br />
Activitate misionară era încurajată de către [[Hermon, Episcopul Ierusalimului]], care a trimis mulți episcopi să vestească Evanghelia în diferite ținuturi de pe lângă Marea Neagră.<br />
<br />
Începând cu acel deceniu, el a trimis o serie de episcopi misionari la Cherson să propovăduiască Evanghelia lui Hristos.<br />
<br />
La un an după martirul sfântului Vasile, trei dintre compatrioții săi, episcopii Eugeniu, Elpidie și Agatodor și-au încetat misiunea de propovăduire în Helespont, zonă cunoscută sub numele de Dardanele, și au călătorit pe mare spre Cherson, Crimeea de astăzi.<br />
<br />
Acolo ei au continuat misiunea sfântă a sfântului Vasile. Îndurând multe necazuri și suferințe, au propovăduit păgânilor Cuvântul Lui Dumnezeu spre mântuirea sufletelor lor.<br />
<br />
Totuși, în anul 311, pe 7 martie, păgânii i-au atacat și i-au omorât cu pietre.<br />
<br />
==Imnografie==<br />
<br />
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:<br />
<br />
:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. <br />
<br />
[[Condac]], glasul al 2-lea:<br />
<br />
:Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce au pătimit pentru Hristos, sfințiților mucenici, rugați pe Hristos, Păstorul cel mare, ca să ne numere și pe noi printre oile ce stau de-a dreapta și să cântăm vouă, sfințiți părinți, cei ce v-ați vărsat sângele vostru pentru Hristos.<br />
<br />
==Iconografie==<br />
<br />
[[Dionisie din Furna]] (în ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, p. 199) arată că Sf. Agatodor se zugrăvește tânăr, cu un început de barbă. Iar Sfinții Mucenici din Cherson care se pomenesc împreună cu el se zugrăvesc astfel: Sf. Efrem ca un bătrân; Vasile – cărunt; Evghenie având barba lungă, iar Elpidie, [Euterie și Capiton] tineri, cu început de barbă.<br />
<br />
==Surse==<br />
*[[:en:Agathodorus of Cherson]], apud [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=100691 OCA: Hieromartyr Agathodorus of Cherson]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
*ro: [http://calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie07.htm Sinaxar 7 martie]<br />
*en: [http://www.christusrex.org/www1/ofm/sbf/escurs/wwc/h.html Hermon, Saint, 38th bishop of Jerusalem (302-312).] <br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Episcopi de Cherson]]<br />
[[Categorie:Propovăduitori]]<br />
[[Categorie:Mucenici]]<br />
<br />
[[en:Agathodorus of Cherson]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Zoe&diff=52641
Zoe
2021-12-27T10:51:36Z
<p>Alexandru30: Pagină nouă: '''Zoe''' este un nume feminin de origine grecească (din greaca veche: Ζωή, ''Ζōḗ'', de la cuvântul ζωή, ''zōḗ'', însemnând „viață”) destul de răspândit, p...</p>
<hr />
<div>'''Zoe''' este un nume feminin de origine grecească (din greaca veche: Ζωή, ''Ζōḗ'', de la cuvântul ζωή, ''zōḗ'', însemnând „viață”) destul de răspândit, purtat de-a lungul timpului de mai multe personalități marcante din viața [[Biserică|Bisericii]].<br />
<br />
==Sfinți==<br />
* [[Esper, Zoe, Chiriac și Teodul|Zoe]], mucenița<br />
<br />
==Personalități==<br />
* Zoe Porfirogenita (†1050) — împărăteasă [[Imperiul Bizantin|bizantină]]<br />
* Zoe Karbonopsina (n. sec. IX–sec. X) — împărăteasă bizantină<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Nume]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C8%98tefan&diff=52631
Ștefan
2021-12-26T13:34:15Z
<p>Alexandru30: Pagină nouă: '''Ștefan''', la feminin '''Ștefana''' sau '''Ștefania''', este un nume vechi de origine grecească (din greaca veche: Στέφανος, ''Stéphanos'', de la cuvântul στέφ...</p>
<hr />
<div>'''Ștefan''', la feminin '''Ștefana''' sau '''Ștefania''', este un nume vechi de origine grecească (din greaca veche: Στέφανος, ''Stéphanos'', de la cuvântul στέφανος, ''stéphanos,'', însemnând „coroană”) întâlnit destul de frecvent în lume.<br />
<br />
Câteva dintre variantele populare masculine ale acestui nume sunt: Fanciu, Fane, Ștefanache, Șteflea și Ștefu, iar formele feminine populare mai răspândite sunt Fana și Fănica.<br />
<br />
==Sfinți==<br />
* [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan, întâiul-mucenic]]<br />
* [[Ștefan cel Mare și Sfânt|Ștefan cel Mare]]<br />
* [[Simion Ștefan]]<br />
* [[Ștefan cel Nou]]<br />
* [[Ștefan din Constantinopol]]<br />
* [[Ștefan I al Constantinopolului]]<br />
* [[Ștefan Uroș II Milutin|Ștefan Milutin]]<br />
* [[Ștefan Uroș III al Serbiei|Ștefan de la Decani]]<br />
<br />
==Personalități==<br />
Deoarece este larg răspândit, numele '''Ștefan''' a fost purtat de-a lungul timpului de mai multe personalități, printre care 13 domni ai Moldovei, 9 [[Papă|papi]] ai Romei și 5 regi ai Ungariei.<br />
<br />
Alte personalități mai importante care au purtat acest nume sunt:<br />
* [[Ștefan Nuțescu]] — [[Ieroschimonah|ieroschimonah]] la [[Muntele Athos|Muntele Athos]]<br />
* Ștefan Cantacuzino (†7 iunie 1716) — domn al Țării Românești (1714–1716) și văr al [[Sfinți|sfântului]] [[Constantin Brâncoveanu]]<br />
* Ștefan Uroș I (†1 mai 1277) — rege al Serbiei (1243–1276)<br />
* Ștefan Uroș al IV-lea Dușan (†20 decembrie 1355) — rege al Serbiei (1346–1355)<br />
* Ștefan Luchian (1 februarie 1868–28 iunie 1918) — pictor român renumit pentru peisajele sale<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Nume]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Serghie&diff=52601
Serghie
2021-12-21T10:07:17Z
<p>Alexandru30: O reformulare în introducere</p>
<hr />
<div>'''Serghie''' este un nume masculin de origine romană (din latină: Sergius, de semnificație incertă) purtat de mai mulți sfinți, precum și de o serie de personalități.<br />
<br />
În popor, acest nume este mai răspândit sub formele ''Sergiu'' și ''Serghei''.<br />
<br />
==Sfinți==<br />
* [[Serghie de Radonej]]<br />
* Serghie, marele mucenic<br />
* Serghie, cuviosul mărturisitor<br />
<br />
==Personalități==<br />
===Ierarhi ortodocși===<br />
* [[Serghie al II-lea al Constantinopolului]] (†iulie 1019) — patriarh al Constantinopolului<br />
* Serghie al Moscovei (23 ianuarie 1867–15 mai 1944) — partriarh al Rusiei<br />
* Serghie Tikhomirov (16 iunie 1871–10 august 1945) — mitropolit al Japoniei<br />
===Papi ai Romei===<br />
* Sergiu I (†8 septembrie 701)<br />
* Sergiu al II-lea (†27 ianuarie 847)<br />
* Sergiu al III-lea (†14 aprilie 911)<br />
* Sergiu al IV-lea (†12 mai 1012)<br />
===Alte personalități===<br />
* Sergius Paulus — proconsul al Ciprului în sec. I, întâlnirea acestuia cu [[Apostolul Pavel]] fiind relatată în [[Faptele Apostolilor]]<br />
* Serghei Rahmaninov (1 aprilie 1873–28 martie 1943) — compozitor și pianist rus care a inclus elemente melodice bisericești în unele dintre compozițiile sale<br />
* [[Serghie I al Constantinopolului]] (†9 decembrie 638) — patriarh al Constantinopolului, anatemizat datorită poziției sale [[Monotelism|monoteliste]]<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Nume]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Discu%C8%9Bie_Utilizator:Alexandru30&diff=52600
Discuție Utilizator:Alexandru30
2021-12-21T08:33:34Z
<p>Alexandru30: </p>
<hr />
<div>{{Bunvenit}}--[[Utilizator:Sîmbotin|Bătrânul]] ([[Discuție utilizator:Sîmbotin|discuție]]) 9 decembrie 2021 06:43 (UTC)<br />
<br />
==Mulțumiri==<br />
Mulțumiri pentru contribuțiile din ultimele zile. Suntem puțini editori activi, și de aceea este cu atât mai important! Doamne ajută ! --[[Utilizator:Inistea|Inistea]] ([[Discuție Utilizator:Inistea|discuție]]) 11 decembrie 2021 22:06 (UTC)<br />
:Doamne ajută, părinte! Vă mulțumesc pentru cuvântul cel bun! --[[Utilizator:Alexandru30|Alexandru30]] ([[Discuție Utilizator:Alexandru30|discuție]]) 12 decembrie 2021 19:20 (UTC)</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iacov_de_Nisibe&diff=52587
Iacov de Nisibe
2021-12-20T15:31:35Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Traducere EN}}[[Image:Jacob of Nisibis.jpg|right|thumb|SF. Iacov de Nisibe]]<br />
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Iacov de Nisibe'''<ref group="note">'''[[w:Nusaybin|Antiochia Mygdonia]]''' was a Seleucid colony in ancient Mesopotamia; in the classical Roman period it was known as '''Nisibis'''; today it is the Turkish town of '''Nusaybin'''.</ref>, supranumit și "[[Proorocul Moise|Moise]] al Mesopotamiei"<ref name="SOCA">Syriac Orthodox Church of Antioch: Archdiocese of the Western U.S. ''[http://www.soc-wus.org/ourchurch/St.%20James%20of%20nisibis.htm St. James (Jacob) bishop of Nisibis, July 15].''</ref><ref name="SMITH">Sir William Smith. ''"[http://books.google.ca/books?id=7eItAAAAIAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false JACOBUS (4) or JAMES bishop of Nisibis in Mesopotamia]".'' In: '''Volume 3 of A Dictionary of Christian Biography, Literature, Sects and Doctrines: Being a Continuation of 'The Dictionary of the Bible'.''' J. Murray, 1882. p.326.</ref>, a fost un [[cuvios]] [[Sfânt Părinte]] din a doua jumătate a secolului al III-lea și prima jumătate a secolului al IV-lea, episcop de Nisibe<ref group="note">"The See of Nisibis was founded in 300 by Babu (d. 309). His successor, the celebrated St. James, defended the city by his prayers during the siege of Sapor II." (Siméon Vailhé. ''"[http://oce.catholic.com/index.php?title=Nisibis Nisibis: Titular Archdiocese of Mesopotamia]".'' '''Original Catholic Encyclopedia'''. 1913. El Cajon, California: Catholic Answers. Retrieved 2011-01-22.)</ref>, părinte duhovnicesc al renumitului scriitor și [[teolog]] siriac sfântul [[Efrem Sirul]] și unul din cei 318 Sfinți Părinți ai [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]] de la Niceea. <br />
<br />
[[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[31 octombrie]]<ref>[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie31.htm Sinaxar: 31 octombrie]</ref> și la [[13 ianuarie]]<ref group="note">In the [[Roman Catholic Church]] his feast day is [[July 15]]; in the [[Church of Alexandria (Coptic)|Coptic]] Synaxarion it is held on the 18th day of the [[w:Month of Tobi|Month of Tobi]] (usually [[January 26]]); the [[Church of Armenia|Armenians]] observe his feast on [[December 15]]; and the [[Church of Antioch (Syriac)|Syrians]] on [[May 12]] and [[July 15]].</ref>.<br />
<br />
==Viața==<br />
<br />
'''Ascetic'''<br><br />
Jacob was born at Nisibis (''Antiochia Mygdoniae'') towards the end of the third century, the son of Prince Gefal (Armenia).<ref name="S.V.BULGAKOV">[[Sergius V. Bulgakov|S. V. Bulgakov]]. ''[http://www.transfigcathedral.org/faith/Bulgakov/index.shtml Handbook for Church Servers].'' 2nd Ed. Kharkov, 1900. 1274pp. (Translated by Archpriest [http://www.transfigcathedral.org/about/clergy/FrEugene.shtml Eugene D. Tarris], December 13, 2006).</ref> By some accounts he is said the have been nearly related to his contemporary [[Gregory the Enlightener|Gregory the Illuminator]], the Apostle of Armenia.<ref group="note">However according to Jacob's biographical entry at CCEL: "The Armenians mistakenly call him the friend of Gregory the Illuminator." (Christian Classics Ethereal Library (CCEL). ''[http://www.ccel.org/s/schaff/encyc/encyc06/htm/iii.lv.xvi.htm JACOB (JAMES) OF NISIBIS].'')</ref> According to St. [[w:Mar Awgin|Eugene (Augin)]],<ref group="note">"...tradition ascribes Persian monasticism to a certain [[w:Mar Awgin|Eugene (Augin)]], who brought it from the Egyptian desert, and founded the famous monastery of [[w:Mount Izla|Mount Izla]] near Nisibis in the early 4th century." (Fr. Dr. [[w:Adrian Fortescue (priest)|Adrian Fortescue]]. ''[http://www.archive.org/details/lessereasternchu00fortuoft Lesser Eastern Churches].'' London: Catholic Truth Society, 1913. p.43.)</ref> the [[Venerable]] St. Jacob came from the tribe and the family of [[Apostle James the Just|St. James the brother of the Lord]].<ref name="ASOC">[[Church of Antioch (Syriac)|Antiochian Syriac Orthodox Church]]. ''[http://syrorthodoxchurch.com/english-Dateien/Page2149.htm St. Jacob of Nisibis].''</ref> <br />
<br />
At an early age he devoted himself to the [[Monasticism|life of a solitary]], practicing the severest [[Asceticism|self-discipline]].<ref group="note">The celebrity that Jacob acquired by the strictness of his [[asceticism]] and his spiritual gifts, caused [[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]] to assign him the first place in his ''Religiosa Historia'' or ''Vitae Patrum'' - where he is entitled '''"Ο μέγας"''' ('''"the great"''') - in which his self-imposed austerities, and the miracles of which he was the reputed worker, are fully detailed.</ref> He liked the solitude and the peace of the [[Desert Fathers|desert]], and he lived in the mountains around the city of Nisibis, on the border of the Persian and Roman empires. In the summer he lived in crevices of the mountains, and in the winter he lived for a short time in a cave. His food was not what he had sown, but what grew there on its own, such as fruits from wild trees and green plants that grew in the desert. His clothing was made of hard goat's hair.<br />
<br />
He always fed on spiritual food which came through [[prayer]] which also kept his thoughts pure. Through his asceticism, he gained a deeper connection with God. He had the gift of foresight, and by the grace of the [[Holy Spirit|Spirit]], he received the gift of miracles.<br />
<br />
His contemporary St. [[Mar Awgin|Eugene (Augin)]] was a native of Egypt, who later retreated to [[w:Mount Izla|Mount Izla]] near Nisibis, in order to do his missionary work there. At that time, there were many heathens and [[Marcionism|Marcionists]] and the fear of God was lost by many. Together, these two great saints worked many miracles and healings, and they [[Baptism|baptized]] many who professed the true faith.<br />
<br />
'''Confessor'''<br><br />
During this period of his life he went on a journey to Persia for the purpose of confirming the faith of the Christians there, who were enduring persecutions under [[w:Shapur II|Shapur II]]. [[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]] records several miracles as taking place at this time.<ref>Theod. ''Vit. Patr.'' pp.1110 sq.)</ref> In addition, [[w:Gennadius of Massilia|Gennadius]] reports that Jacob was a courageous [[Saint titles|confessor]] during the [[w:Maximinus II (Daia)|Maximinian]] persecution as well.<ref>''de Script. Eccl.'' c.1.</ref><br />
<br />
[[Image:Mar Jacob Church--Nisibis.jpg|right|thumb|The newly excavated Church of Saint Jacob in Nisibis.]]<br />
'''Monastic Bishop'''<br><br />
After leading a severe life in the mountains of Kurdistan with St. [[w:Mar Awgin|Eugene (Augin)]], the founder of Persian monasticism, he became the second bishop of Nisibis in 309. Upon the vacancy of that see, which was his native city, Jacob was compelled by the demand of the people to become their bishop. He was then forced to exchange his desert life with life in the city. Although he moved to the city, he changed neither his food, nor his asceticism, nor his simple clothing. In his new position, he worked especially to help the oppressed, those in need, orphans, widows and the poor, for he was moved by awe and holy fear of [[Jesus]], our Lord and Saviour.<br />
<br />
His episcopate, according to Theodoret, was signalized by fresh miracles. A similar tale is told of him as with [[Gregory the Wonderworker|Gregory Thaumaturgus]]<ref>Greg. Nyss. ''Vit. Greg. Thaumat.''</ref> and [[w:Epiphanius Scholasticus|Epiphanius]],<ref>Soz. vii. 27; Theod. ''u. s.'' p. 1112.</ref> that is, his meeting with two beggars, one of whom while feigning death to impose on him, actually died by divine judgment.<ref group="note">One day as he was travelling, he was accosted by a gang of beggars who had concerted a plot whereby to impose upon the servant of God, with the view of extorting money from him on pretence to bury their companion, who lay stretched on the ground as if he had been dead. The holy man gave them what they asked, and ''“[[Memorial Services|offering up supplications to God as for a soul departed]], he prayed that his divine majesty would pardon him the sins he had committed whilst he lived, and that he would admit him into the company of the saints,”'' says Theodoret. As soon as the saint was gone by, his companions calling upon him to rise and take his share of the booty, were strangely surprised to find him really dead. They rushed to St. Jacob, begged him, kissed his hands and feet, confessed their evil deeds and intentions, and begged his forgiveness. As he accepted their apology and petition, he prayed for the deceased, who then rose again.</ref><br />
<br />
In 313 he began to build the great basilica in Nisibis, the ruins of which still bear his name.<ref name="CCEL">Christian Classics Ethereal Library (CCEL). ''[http://www.ccel.org/s/schaff/encyc/encyc06/htm/iii.lv.xvi.htm JACOB (JAMES) OF NISIBIS].''</ref><br />
<br />
As bishop of Nisibis, Jacob was the spiritual father of [[Ephrem the Syrian]], who was [[Baptism|baptized]] by him and remained by his side as long as he lived. The [[w:Beth_Huzaye_(East_Syrian_Ecclesiastical_Province)#The_diocese_of_Susa|Bishop of Susa]], Milles (Milas al-Razi), when visiting Nisibis to attend a synod for settling the differences between the [[w:List of Patriarchs of the Church of the East|bishops of Seleucia and Ctesiphon]], ca. A.D. 341, found Jacob busily engaged in erecting his cathedral, towards which, on his return, he sent a large quantity of silk from [[w:Adiabene|Adiabene]].<ref>[[w:Giuseppe Simone Assemani|Asseman]]. Bibl. Or. tom. i. p.186.</ref> <br />
<br />
'''Council of Nicaea'''<br><br />
In 325 Jacob was summoned to the [[First Ecumenical Council|Council of Nicaea]].<ref>[[w:Philippe Labbe|Labbe]],'' Council.'' ii. 52, 76.</ref> A leading part is ascribed to him by [[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]] in the debates of that council, as the champion of the whole Orthodox faith.<ref group="note">"οία τις αριστεύς καὶ πρόμαχος ἁπάσης φάλαγγος" (Theod. ''u. s.'' p. 1114.)</ref> He is commended by [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]], together with [[Hosius the Confessor|Hosius]], [[Alexander of Alexandria|Alexander]], [[Eustathius of Antioch|Eustathius]], and others.<ref>''Adv. Arian.'' tom. i. p.252.</ref> According to some Eastern accounts of the council, Jacob was one of those whom the Emperor [[Constantine the Great|Constantine]] marked out for peculiar honour.<ref>Arthur Penrhyn Stanley. ''[http://books.google.ca/books?id=0pw8AAAAYAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Lectures on the History of the Eastern Church]''. New York, 1864. p.203</ref> [[w:Nikephoros Kallistos Xanthopoulos|Nicephorus]] also adds, that similar to [[w:Paphnutius of Thebes|Paphnutius of Thebes]], he was noticeable at the Council due to the the seams and scars left by his sufferings;<ref>''H. E.'' viii. 14</ref> Theodoret however is silent on this point.<br />
<br />
[[w:Abraham Ecchellensis|Abraham Ecchellensis]] ascribed to him the compilation of the eighty-four Arabic Nicene canons, the spuriousness of which has been sufficiently proved.<ref>Bishop Pearson, ''Vind. Ignat.'' part i. p.187; [[w:Karl Josef von Hefele|Hefele]], ''Hist. of Councils,'' v. i. p.366, Eng. Transl.</ref> <br />
<br />
His name also occurs among those who signed the decrees of the [http://www.newadvent.org/fathers/3805.htm Council of Antioch ''"in Encaeniis"''] in A.D. 341, of doubtful authenticity,<ref>[[w:Philippe Labbe|Labbe]], ''Council.'' ii. 559.</ref> since no mention of his being present at this council occurs elsewhere.<ref>[[w:Louis-Sébastien Le Nain de Tillemont|Tillemont]], ''Mem. Eccl.'' tom. vi. note 27, les Ariens; [[w:Karl Josef von Hefele|Hefele]], ''Councils,'' ii, 58, Engl. Transl.</ref> <br />
<br />
'''In Jerusalem'''<br><br />
Later Bishop Jacob was present at the dedication of the [[Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)|Church of the Holy Sepulcher]] in Jerusalem, on [[September 14]], A.D. 335.<ref name="CCEL"/><br />
<br />
'''Death of Arius'''<br><br />
The sudden death of the heresiarch [[Arius]] at Constantinople, on the eve of his anticipated triumph, A.D. 336, is attributed especially to the [[Prayer|prayers]] of Jacob of Nisibis.<ref>cf. the ''Synaxarium ecclesiae Constantinopolitanae'' [''=Propylaeum ad ASB, Novembris''], ed. H. Delehaye, Brussels, 1902, [[January 13|Jan. 13]].</ref> This theme is repeated in the Syriac and Roman Martyrology, which state that the prayers of Jacob and [[Alexander of Constantinople]] were responsible for the death of Arius and his "bowels gushing out". This tradition has been questioned however.<ref group="note">According to one source:<br><br />
:"...That on this emergency he had exhorted the faithful to devote a whole week to uninterrupted [[fasting]] and public supplication in the churches, rests only on the authority of one passage, in the ''Religiosa Historia'' of [[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]], the spuriousness of which is acknowledged by all sound critics. The gross blunders of making the death of the heresiarch contemporaneous with the Council of Nicaea, and of confounding [[Alexander of Alexandria]] with [[Alexander of Constantinople]], prove it to be an ignorant forgery. In the account of the death of [[Arius]] given by Theodoret, in his ''Ecclesiastical History'', from Athanasius (Theod. ''H. E.'' i. 14; Soz. ''H. E.'' ii. 20.) no mention is made of Jacob in connection with the death of Arius; and he is equally absent from that given by [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]] in his letter to the bishops." (Sir William Smith. ''"[http://books.google.ca/books?id=7eItAAAAIAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false JACOBUS (4) or JAMES bishop of Nisibis in Mesopotamia]".'' In: '''Volume 3 of A Dictionary of Christian Biography, Literature, Sects and Doctrines: Being a Continuation of 'The Dictionary of the Bible'.''' J. Murray, 1882. p.326.)</ref><br />
<br />
'''Writings'''<br><br />
No writings of Jacob of Nisibis are known, although he has been confused in the past with the fourth century Persian writer [[w:Aphrahat|Aphrahat]] (ca.270-ca.345), who was the head of the monastery of [[w:Mar Mattai Monastery|Mar Mattai]], near modern Mosul, with the rank of [[bishop]] and, apparently, the episcopal name Jacob, who composed a series of twenty-three expositions or homilies on points of Christian doctrine and practice.<ref group="note">According to Professor T.D. Barnes (University of Toronto):<br><br />
:The twenty-three Demonstrations of [[w:Aphrahat|Aphrahat]] are not likely to be familiar to most students of Roman history or of Constantine. Aphrahat was head of the monastery of [[w:Mar Mattai Monastery|Mar Mattai]], near modern Mosul, with the rank of [[bishop]] and, apparently, the episcopal name Jacob: as a consequence, he was soon confused with the better known Jacob of Nisibis, and independent knowledge of his life and career virtually disappeared. Fortunately, however, twenty-three treatises survived, whose attribution to 'Aphrahat the Persian sage' seems beyond doubt. Aphrahat wrote in Syriac and composed works of edification and polemic for a Mesopotamian audience outside the Roman Empire. (T. D. Barnes. ''"Constantine and the Christians of Persia."'' '''The Journal of Roman Studies.''' Vol. 75 (1985), pp. 126-136. Page 126.)</ref> The author of the homilies, who was earliest known as "the Persian sage", was a Persian subject, and tells us that he took the Christian name ''Jacob'' at his baptism. Hence he was already confused with Jacob of Nisibis by the time of [[w:Gennadius of Massilia|Gennadius]] (before 496),<ref group="note">[[w:Gennadius of Massilia|Gennadius]] speaks of Jacob as a copious writer, and gives the titles of twenty-six different treatises of which he was the author.<br><br />
:"These, or some of them, eighteen in number, were found by [[w:Giuseppe Simone Assemani|Assemani]] in the [[w:Mechitarists|Armenian convent of St. Anthony at Venice]]...The titles of these treatises - ''De Fide, De Dilectione, De Jejunio, De Oratione, De Bello, De Devotis, De Poenitentia, De Resurrectione,'' etc. - correspond generally with those given by [[w:Gennadius of Massilia|Gennadius]], but the order is different. In the same collection he found the letter of Jacob to the bishops of Seleucia and Ctesiphon, on the Assyrian schism. It is a lengthy document, in thirty-one sections, lamenting the divisions of the church and the pride and arrogance which were their cause, and exhorting them to study peace and concord. These were all published with a Latin translation and a learned preface establishing their authenticity and notes by [[w:Nicolò Maria Antonelli|Nicholas Maria Antonelli]] in 1756. They were also printed in the collection of the [[w:Mechitarists|Armenian fathers]], published at Venice in 1765, and again at Constantinople in 1824. The Latin translation is found in the ''Patres Apostolici'' of [[w:Armand-Benjamin Caillau|Caillau]], tom. 25, pp.254-543." (Sir William Smith. ''"[http://books.google.ca/books?id=7eItAAAAIAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false JACOBUS (4) or JAMES bishop of Nisibis in Mesopotamia]".'' In: '''Volume 3 of A Dictionary of Christian Biography, Literature, Sects and Doctrines: Being a Continuation of 'The Dictionary of the Bible'.''' J. Murray, 1882. p.326.)</ref> and the ancient Armenian version of nineteen of the homilies was published under this latter name. <br />
<br />
[[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]], from whom we obtain the amplest detail of his life, does not speak of his writings. And [[Jerome]], who mentions him in his ''Chronicon,'' does not notice him in his book ''[[w:De Viris Illustribus (Jerome)|De Viris Illustribus]].''<ref>Sir William Smith. ''A Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology: Earinus-Nyx.'' Vol. 2. London: John Murray, 1880. p.547.</ref><br />
<br />
'''Liturgy'''<br><br />
The [[West Syrian Rite|Liturgy]] which bears the name of Jacob of Nisibis (Syriac Liturgy of St James), said to have been formerly in use among the Syrians,<ref>[[w:Abraham Ecchellensis|Abr. Ecchell.]] ''Not. in Catall. Ebed-Jesu,'' p.134; [[w:Giovanni Bona|Bona]], ''Liturg.'' i.9;</ref> is certainly not his, but is, rightly, ascribed to [[Jacob of Serugh|James of Sarug]].<ref>[[w:Eusèbe Renaudot|Renaudot]], ''Lit. Or.'' tom. ii. p.4.</ref><ref group="note">The Syro-Antiochene ("Jacobite") Rite was gradually enriched with elements of Aramaic origin, especially the poetic compositions attributed to St. [[Ephrem the Syrian]] or to [[Jacob of Serugh|James of Sarug]]. (Aimé Georges Martimort, Pierre-Marie Gy, Pierre Jounel. ''[http://books.google.ca/books?id=MEY6gL8qu4QC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false The Church at Prayer: Principles of the Liturgy].'' Liturgical Press, 1987. p.32.)</ref><br />
<br />
'''Protection of Nisibis'''<br><br />
The most famous miracle of St. Jacob was that by which he protected the city of Nisibis from the Persians, as is related by [[Theodoret of Cyrrhus|Theodoret]] both in his religious and ecclesiastical history, by [[Theophanes the Confessor|Theophanes]], and even by [[w:Philostorgius|Philostorgius]] himself, who was a rank Arian, and cannot be suspected of being too favourable to St. Jacob.<br />
<br />
After [[Constantine the Great]] died in the year 337 and his sons had taken over the kingdom, the Persian king [[w:Shapur II|Shapur II]] (309-379) besieged Nisibis three times over, during his war against the Romans.<ref group="note">From 337-350, the Persian King [[w:Shapur II|Shapur II]] attacked Nisibis on three occasions, as it was the great city of Northern Mesopotamia and the bulwark of the eastern provinces. The first Siege of Nisibis took place in A.D. 338; the second in A.D. 346; and the third in A.D. 350, lasting three months.</ref> St. Jacob and St. [[Ephrem the Syrian|Ephraim]] prayed with the people in the church each time, asking God to help them. The bishops' intercession during the final siege in 350 saved the city:<ref group="note">The tale of the final siege of 350, which lasted three months, and of the bishop's successful efforts to save his city, can be read in the passages of [[w:Edward Gibbon|Gibbon]] (ch. xviii. vol. ii. pp.385ff.), or [[w:Auguste-Théodore-Paul de Broglie|de Broglie]] (''L'Eglise et L'Empire'', tom. iii. pp.180-195.).</ref> Theodoret offers a particularly vivid picture of his contribution to the defence of the fortress. At the urging of Ephraim and the rest of the inhabitants he ascended the walls of Nisibis to pray for them and curse the Persians.<ref>C. S. Lightfoot. ''Facts and Fiction: The Third Siege of Nisibis (A.D. 350).'' '''Historia: Zeitschrift für Alte Geschichte'''. Vol. 37, No. 1 (1st Qtr., 1988), pp.105-125. Page 123.</ref><br />
<br />
:The bishop would not pray for the destruction of any one; but he implored the divine mercy that the city might be delivered from the calamities of so long a siege. Afterwards, going to the top of a high tower, and turning his face towards the enemy, and seeing the prodigious multitude of men and beasts which covered the whole country, he said: “Lord, thou art able by the weakest means to humble the pride of thy enemies; defeat these multitudes by an army of gnats.” God heard the humble prayer of his servant, as he had done that of [[Moses]] against the Egyptians, and as he had by the like means vanquished the enemies of his people when he conducted them out of Egypt. For scarcely had the saint spoken those words, when whole clouds of gnats and flies came pouring down upon the Persians, got into the elephants’ trunks, and the horses’ ears and nostrils, which made them chafe and foam, throw their riders, and put the whole army into confusion and disorder. A famine and pestilence which followed, carried off a great part of the army; and Sapor, after lying above three months before the place, set fire to all his own engines of war, and was forced to abandon the siege and return home with the loss of twenty thousand men.<ref name="BARTLEBY">[http://www.aol.bartleby.com/210/7/111.html St. James, Bishop of Nisibis, Confessor] at Bartleby.com.</ref><br />
<br />
[[Image:Jacob Tomb--Nisibis.jpg|right|thumb|The tomb of Saint Jacob in the crypt of his church in Nisibis.]] <br />
'''School of Nisibis'''<br><br />
Around A.D. 350 St. Jacob founded the [[w:School of Nisibis|School of Nisibis]], after the model of the school of [[w:Diodorus of Tarsus|Diodorus of Tarsus]] in Antioch, in which he himself was an instructor. Through the [[Holy Spirit]] he had a strong and holy influence on the hearts of his students.<ref name="S.V.BULGAKOV"/> When the Persians conquered Nisibis in 363, the School was moved to Edessa and re-establised there by St. [[Ephrem the Syrian]], where it operated from 363–489.<br />
<br />
'''Death'''<br><br />
The [[Venerable]] Bishop Jacob died peacefully in Nisibis, according to some in A.D. 338,<ref name="SOCA"/><ref name="ASOC"/><ref name="CCEL"/> and according to others in A.D. 350.<ref name="SMITH"/><ref name="S.V.BULGAKOV"/><ref name="BARTLEBY"/><ref>W. H. C. Frend. ''The Monks and the Survival of the East Roman Empire in the Fifth Century.'' '''Past & Present.''' No. 54 (Feb., 1972), pp. 3-24. Page 8.</ref><br />
<br />
He was honourably interred within the city, in pursuance, it is said, of an express charge of [[Constantine the Great]] to his son Constantius, indicative of the reverance he held for him, that after death his [[Relics|hallowed remains]] might continue to defend Nisibis against its enemies. <br />
<br />
In 361 [[Julian the Apostate]] commanded that these sacred remains to be removed without the city. Soon after Julian's death, in order to obtain peace, Emperor Jovian was obliged to yield up Nisibis to the Persians in 363, along with the five Roman provinces situated on the Tigris, and a great part of Mesopotamia.<ref group="note">At the time of its cession to the Persians, [[w:Nusaybin|Nisibis]] was a Christian center important enough to become the ecclesiastical metropolis of the Province of Beit-Arbayé (''Arbayé; Turkish: Alayurt; the area around Nisibis; in today's Turkish province of [[w:Mardin Province|Mardin]]''). In 410 it had six suffragan sees and as early as the middle of the fifth century was the most important episcopal see of the Persian Church after [[w:Al-Mada'in|Seleucia-Ctesiphon]]. (S. VAILHE. ''[http://oce.catholic.com/index.php?title=Nisibis Nisibis: Titular Archdiocese of Mesopotamia].'' The Original Catholic Encyclopedia. 1913.)</ref><br />
<br />
When Nisibis was yielded to the Persian monarch in 363, the Christian inhabitants carried the [[Relics|sacred relics]] with them, <ref>Theod. ''u. s.'' p.1119; Soz. ''H. E.'' v.3; Gennad. ''u. s.'' c.1.</ref> which, according to the Menologion of the [[w:Mechitarists|Armenians at Venice]], were brought to Constantinople about the year 970.<br />
<br />
==Note==<br />
<references group="note" /><br />
<br />
==Referințe== <br />
<div><references/></div><br />
<br />
==Surse==<br />
* Christian Classics Ethereal Library (CCEL). ''[http://www.ccel.org/s/schaff/encyc/encyc06/htm/iii.lv.xvi.htm JACOB (JAMES) OF NISIBIS].''<br />
* [[Church of Antioch (Syriac)|Antiochian Syriac Orthodox Church]]. ''[http://syrorthodoxchurch.com/english-Dateien/Page2149.htm St. Jacob of Nisibis].''<br />
* Syriac Orthodox Church of Antioch: Archdiocese of the Western U.S. ''[http://www.soc-wus.org/ourchurch/St.%20James%20of%20nisibis.htm St. James (Jacob) bishop of Nisibis, July 15].''<br />
* [http://www.aol.bartleby.com/210/7/111.html St. James, Bishop of Nisibis, Confessor] at Bartleby.com.<br />
* [[w:Jacob of Nisibis|Jacob of Nisibis]] at Wikipedia.<br />
* [[Sergius V. Bulgakov|S. V. Bulgakov]]. ''[http://www.transfigcathedral.org/faith/Bulgakov/index.shtml Handbook for Church Servers].'' 2nd Ed. Kharkov, 1900. 1274pp. (Translated by Archpriest [http://www.transfigcathedral.org/about/clergy/FrEugene.shtml Eugene D. Tarris], December 13, 2006).<br />
* Sir William Smith. ''"[http://books.google.ca/books?id=7eItAAAAIAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false JACOBUS (4) or JAMES bishop of Nisibis in Mesopotamia]".'' In: '''Volume 3 of A Dictionary of Christian Biography, Literature, Sects and Doctrines: Being a Continuation of 'The Dictionary of the Bible'.''' J. Murray, 1882.<br />
* Sir William Smith. ''[http://books.google.ca/books?id=VzMGAAAAQAAJ&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false A Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology: Earinus-Nyx].'' Vol. 2. London: John Murray, 1880.<br />
* C. S. Lightfoot. ''Facts and Fiction: The Third Siege of Nisibis (A.D. 350).'' '''Historia: Zeitschrift für Alte Geschichte'''. Vol. 37, No. 1 (1st Qtr., 1988), pp.105-125.<br />
* Prof. T. D. Barnes. ''Constantine and the Christians of Persia.'' '''The Journal of Roman Studies.''' Vol. 75 (1985), pp. 126-136.<br />
* W. H. C. Frend. ''The Monks and the Survival of the East Roman Empire in the Fifth Century.'' '''Past & Present.''' No. 54 (Feb., 1972), pp. 3-24.<br />
'''Greek Wikipedia'''<br />
* [http://el.wikipedia.org/wiki/%CE%99%CE%AC%CE%BA%CF%89%CE%B2%CE%BF%CF%82_%CE%BF_%CE%9D%CE%B9%CF%83%CE%B9%CE%B2%CE%B7%CE%BD%CF%8C%CF%82 Ιάκωβος ο Νισιβηνός]<br />
<br />
==A se vedea și ==<br />
* [[Sinodul I Ecumenic]]<br />
* [[Efrem Sirul]]<br />
* [[Teodoret din Cir]]<br />
* [[Jacob of Serugh]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
* [[w:Nisibis (East Syrian Ecclesiastical Province)|Nisibis (East Syrian Ecclesiastical Province)]] at Wikipedia.<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți Părinți]]<br />
[[Categorie:Monahi]]<br />
[[Categorie:Episcopi]]<br />
[[Categorie:Cuvioși]]<br />
[[Categorie:Sfinți]]<br />
[[Categorie:Sfinți sirieni]]<br />
[[Categorie:Făcători de minuni]]<br />
<br />
[[el:Ιάκωβος ο Νισιβηνός]]<br />
[[en:Jacob of Nisibis]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Enchinarea_la_dumnezei_str%C4%83ini&diff=52586
Închinarea la dumnezei străini
2021-12-20T15:31:02Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Închinarea la dumnezei străini''' este un [[păcat]] care constă în adorarea unor entităţi investite în mod eronat cu atribute dumnezeieşti, fiind un păcat împotriva [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]],<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, cap ,,Despre păcat", pag 395, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref><ref>Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti, cap ,,Păcatul şi felurile lui", pag188 </ref> Cei ce se închină unor dumnezei străini încălcă prima poruncă a [[Decalog]]ului:,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei/Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” <ref>Exod20.2-3</ref>.<br />
==Creştinismul şi celelalte credinţe==<br />
<br />
[[Dumnezeu]] este unic<ref>Deut4.34-39, Mal2.10, Ioel2.27, Osea3.4, Is45 </ref>Creştinii acoperă 33% din populaţia globului(cca 55% catolici, 30 % protestanţi,15% [[Introducere în Creştinismul Ortodox|ortodocşi]]). <br />
Teiştii necreştini (19-20%- islamul, 13%- hinduismul, 6% budismul, 6% religiile populare chinezeşti, 4%-religii tribale, şamanism, animism) acoperă 48-49% din populaţia globului, restul fiind non-religioşi (14% agnostici, umanişti, liber-cugetători, etc din care 2% atei-cf Enciclopediei Britanice). Zeii la care se închină neamurile nu au fiinţă<ref>Ier5.7, FA19.26, Gal4.8,1Cron16.26, Ier16.20, Ps96.5, Is37.18-19, Ier10</ref> sau sunt [[diavol|draci]].<ref>Deut32.17</ref> <br />
<br />
Slujirea sau închinarea la alţi dumnezei este interzisă.<ref>Exod20.3, Deut5.7,6.14, 11.16, Deut7.16, Exod23.24, Deut12.30,31, 28.13-14, 29.18, Ps16.4 </ref>Credincioşii adevăraţi refuză cu orice preţ închinarea la alţi dumnezei.<ref>Daniel 3.12-18 </ref> <br />
Rostirea numelor altor dumnezei este interzisă.<ref>Exod23.13, Ios23.7, Ps16.4 </ref>Locurile, obiectele de închinare, altarele acestora trebuiau nimicite cu desăvârşire.<ref>Deut12.2, Deut7.5,1Cron14.12,2Imp19.18, Ier43.12-13,2Cron14.1-3, Is21.9 </ref>Mâncatul din jertfele aduse altor dumnezei este interzis.<ref>Exod34.15,Num25.2, Ps16.4 </ref> <br />
<br />
==Închinarea la alţi dumnezei era pedepsită cu moartea==<br />
<br />
Cine aducea jertfe altor dumnezei decât Domnului singur urma să fie nimicit cu desăvârşire.<ref>Exod22.20</ref>. Dacă era găsit cineva care [[horoscop|mergea după alţi dumnezei, care să se închine lor şi să-i slujească după soare, lună sau toată oştirea cerurilor]], acela urma să fie nimicit cu pietre pentru această urâciune.<ref>Deut17.1-5</ref>Proorocul sau visătorul de vise care vestea cuiva un semn şi o minune şi se împlinea semnul sau minunea aceea de care i-a vorbit, el îndemnând pe acea persoană să slujească altor dumnezei, acela urma a fi pedepsit cu moartea. Dumnezeu a pus la încercare [[credinţa]].<ref>Deut13.1-4 </ref>Proorocul care avea îndrăzneala de a spune în Numele Domnului un cuvânt pe care El nu l-a spus (care va fi cunoscut după faptul că acesta nu se împlinea) sau proorocul ce vorbea în numele altor dumnezei urma a fi pedepsit cu moartea.<ref>Deut18.20-22</ref>Dacă cineva apropiat (frate, fiu, fiică, nevastă, prieten apropiat) aţâţa pe cineva în taină să meargă după alţi dumnezei, acela urma a fi pedepsit cu moartea.<ref>Deut13.6-11 </ref>Cetăţile amăgite de închinătorii altei credinţe trebuiau nimicite cu desăvârşire.<ref>Deut13.12-18 </ref><br />
<br />
==Poporul Israel şi închinarea la dumnezei străini==<br />
<br />
Unor popoare (heviţii, cananiţii şi hitiţii) nu trebuia să li se permită să locuiască în ţara evreilor pentru a nu deveni o cursă pentru aceştia.<ref>Exod23.28-33 </ref> Anumite popoare (hitiţi, amoriţi, cananiţi, fereziţi, heviţi, şi iebusiţi) trebuiau nimicite cu desăvârşire în luptă pentru ca evreii să nu cadă în capcana închinării la dumnezei străini.<ref>Deut20.16-18 </ref>Încuscrirea cu anumite popoare (hitiţi, pe ghirgasiţi, amoriţi, cananiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi) era interzisă. <ref> Exod34.16, Deut7.1-4, Jud3.6 </ref>[[Solomon]] a făcut păcatul de a-şi lua neveste din neamurile interzise( moabite, amonite, edomite, sidoniene, hitite).<ref>3Regi11.1-13 </ref>Domnul a prevestit curvia după alţi dumnezei a poporului Israel <ref>Deut31.16-22 </ref>şi poporul evreu a confirmat proorocirea Domnului.<ref>1Sam8.8, 1Cron5.25, Ier1.16, Ier2.25, Ier3.13, Ier5.19, Ier11.10, Ier7.6-18, Ier16.11-13, Ier19.4-13, Ier44.1-8 </ref>Închinarea la alţi dumnezei a declanşat gelozia Domnului<ref>Deut32.16, Exod34.14,Deut6.14-15 </ref> şi a atras mânia Domnului.<ref>Deut29.22-26, Iosua23.</ref> Proorocii au fost trimişi să întoarcă poporul de la slujirea altor dumnezei.<ref>Ier35.15 </ref>Dumnezeu poruncise poporului evreu să nu-i fie teamă de alţi dumnezei.<ref>2Imp17.35-38 </ref>[[Samuel]] i-a îndemnat pe copiii lui Israel să îndepărteze dumnezeii străini şi să se întoarcă la Domnul.<ref>1Sam7.3 </ref>[[Ieroboam I]] a fost prototipul închinătorului la dumnezei străini.<ref>1Imp14.6-11, 2Cron13.8 </ref>[[Amaţia]] s-a închinat la dumnezeii Edomului.<ref>2Cron25.14-20 </ref>Când s-a [[smerenia|smerit]], [[Manase]] a înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini.<ref>2Cron33.10-19</ref><br />
<br />
==Păcatul închinării la idoli==<br />
[[Image:Zodiac , sec 16.png|left|200px|right|Zodiac, sec 16]]<br />
[[Image:Thomas Rowlandson The Glutton, 1813.jpg|thumb|200px|right|Lacomul-Thomas Rowlandson]] <br />
'''Închinarea la idoli''' reprezintă un caz particular al închinării la dumnezei străini, fiind întâlnit mai cu seamă în lumea antică, dar persistând şi în lumea contemporană sub diverse forme ([[horoscop|astrologia]], [[vrăjitoria]], credinţa în talismane, obiecte de tip feng shui, idolatrizarea vedetelor sportive, a cântăreţilor, a actorilor de cinema, etc). În creştinism idolatria este şi lăcomia de bani ([[Iisus]] spune că nu putem sluji la doi stăpâni, lui [[Dumnezeu]] şi lui Mamona<ref>Mat6.24, Lc16.11</ref>, care este [[diavol|demonul]] banilor, al posesiunilor materiale, iar [[apostolul Pavel]] spune că niciun [[iubirea de arginţi|lacom de avere]], care este un închinător la idoli, nu va moşteni [[împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Efes 5.5</ref>) dar şi lăcomia de mâncare sau băutură (căci apostolul Pavel spune că niciun lacom nu va intra în împărăţia cerurilor<ref>Col3.5</ref> iar în altă parte spune explicit că [[lăcomia|beţivii]] sunt şi ei excluşi de la moştenirea acestei împărăţii<ref>1Cor6.10</ref>) <br />
<br />
Interzicerea facerii şi închinării la idoli reprezintă conţinutul poruncii a doua a [[Decalog]]ului.<ref>Exod20.4-6, Lev19.4, 26.1</ref> Idolii sunt înfăţişări ale falşilor dumnezei, făcuţi din diverse materiale (aur, argint, aramă, piatră sau lemn), sau pictaţi, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble, ei neavând duh în gura lor.<ref>Apoc 9.20, Ps95.5, Ps113.12, Deut29.17, Ier16.19, Ps135.15-18, Ezec8.1-18, 1Cor12.2, 1Cor8.4-6.</ref><br />
<br />
===Interdicţii===<br />
[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|150px|left|[[Proorocul Moise|Moise profetul]], icoană rusească, secolul al XVIII-lea]]<br />
Dumnezeu porunceşte credincioşilor şi regilor distrugerea idolilor şi a numelui lor, fără a lua argintul şi aurul din ele, pentru ca acestea să nu devină pentru om o cursă pentru suflet.<ref>Deut7.5, Deut12.3, Deut 7.,25, Zah13.2, Lev26.30, Num33.52, Os12.12</ref> Mâncarea celor jertfite idolilor este interzisă. Consumul de mâncare jertfită idolilor întinează cugetul celor slabi şi, văzut la alţii, devine piatră de poticnire pentru cei slabi.<ref>Apoc2.14,20, FA15.29, FA21.25, 1Cor10.28, 1Cor8:7-13</ref> <br />
<br />
===Pedepse===<br />
Jertfele idolatre erau pedepsite cu moartea.<ref>Lev17.8-9</ref> Blestemat era idolatrul ascuns.<ref>Deut27.15</ref><br />
<br />
===Regii şi idolatria===<br />
[[Image:Iezechia distrugând idolii.jpg|thumb|200px|right|Regele Iezechia distrugând idolii, Matthaeus Merian the Elder, 1625-30]]<br />
Regii sau conducători credincioși ([[Proorocul Moise|Moise]]<ref>Deut.9.12-21</ref>, [[Asa]]<ref>2Cron14.2-5, 2Cron15.8, 3Regi15.12</ref>, [[Iezechia]]<ref>2Cron30.14, 2Cron31.1</ref>, [[Iosafat]]<ref>2Cron17.6</ref><br />
Iehu<ref>4Regi 10.26-29</ref>, [[David]], [[Iosia]]) au dărâmat idolii şi au nimicit idolatria. Iosia s-a întors la Domnul, din toată inima şi din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, ca niciun alt împărat până la el şi cum n-o va mai face niciun împărat după el.<ref>4Regi23.25, </ref> A stârpit idolatria, a izgonit pe slujitorii idolilor, a nimicit pe cei care chemau duhurile şi pe cei ce spuneau viitorul.<ref>2Cron 34.3,4,7 ;4Regi23.4-25</ref> Destinul lui [[Ioas]] este tragic, căci el trece de la lupta împotriva idolatriei şi dregerea Casei Domnului, la crimă şi idolatrie după moartea preotului Iehoiada, astfel încât, după moarte, nici nu este îngropat în mormintele împăraţilor<ref>2 Cronici 24 </ref> <br />
Regii necredincioşi au căzut în idolatrie([[Ieroboam I]]<ref>2Cron11.15, 2Cron13.8,9</ref>, [[Ioram]]<ref>2Cron21.11-15</ref>, [[Ahaz]]<ref>2Cron28.1-4</ref>, [[Amon]]<ref>4 Regi 21.19-22, 2Cron33.22 </ref>, [[Manase]]<ref>2Cron33.19, 2Regi21.6, 2Cron33.6, 2Cron28.3, 4Regi21.11-21</ref>, Roboam<ref>3Regi14.23</ref>, unii dintre aceştia (Manase, Ahaz) chiar trecându-şi copiii prin foc.<br />
<br />
===Închinarea la idoli, mădular pământesc ce ne exclude de la moştenirea vieţii veşnice===<br />
<br />
Închinătorii la idoli îndepărtează îndurarea lui Dumnezeu de la ei.<ref>Iona 2.8 </ref> Închinarea la idoli este un mădular pământesc care trebuie omorât, arată apostolul Pavel<ref>Col 3.5, Gal5.20</ref> Proorocul [[Samuel]] îi spune lui [[Saul]], împăratul evreilor, că nesupunerea este un [[păcat]] la fel ca vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli...<ref>1Sam 15.1-23-35</ref><br />
Idolatria îl înstrăinează pe om de Dumnezeu, stârneşte gelozia şi mânia Domnului.<ref>Deut 32.21, Ier 8.19, Iez 5.11, Iez20.8, Iez36.18, Ps77.64</ref>, care distruge idolii şi pe închinătorii la ei, la a doua Sa venire<ref>Ier50.2 Iez.6.13, Iez30.13, Is2.20</ref>, lămurind pe cei lăsaţi în viaţă cine este adevăratul Dumnezeu.<ref>Iez 6.12-14</ref>. Nabucudonosor va arde casele dumnezeilor Egiptului, va sfărâma stâlpii din Bet-Şemeş şi va duce robi pe idoli.<ref>Ier43.12</ref><br />
Sfântul apostol Pavel recomandă neamestecul apostolilor cu pretinşii creştini, care, de fapt, sunt închinători la idoli.<ref>1Cor5.11</ref>. [[Farisei]]i sunt acuzaţi de Isus că, pretinzând că urăsc idolii, [[furt|furau]] cele sfinte, nefăcând ce predicau.<ref>Rom2.22 </ref> <br />
Pedeapsa pentru închinătorii la idoli este [[iadul]]-iezerul de foc care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.<ref>Apoc 21.8, Apoc 22.15, Efes 5.5, 1Cor6.9 </ref><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 <br />
# English Standard Version Bible, 1971<br />
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti<br />
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4 <br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Păcate]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iertarea&diff=52585
Iertarea
2021-12-20T15:29:32Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|250px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]] {{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Iertarea''' este una dintre [[virtuţi]]le creştine fundamentale. Ea este una din caracteristicile definitorii ale lui [[Dumnezeu]], care este iertător, dar şi drept, potrivit unei măsuri şi a unei pedagogii care întrec puterea de înţelegere omenească. În Legea Veche existau anumite [[păcat]]e pentru care erau rânduite jertfe de ispăşire a păcatelor, care aduceau iertarea acestora. De asemenea, o dată la şapte ani era instituit anul iertării în care cei care împrumutaseră bani erau obligaţi să-şi ierte datornicii; oamenii erau în acelaşi timp chemaţi să nu refuze vreun împrumut în preajma acestui an şi să nu-l dea cu părere de rău, ci să-i ajute pe cei lipsiţi pentru a diminua sărăcia din ţară. Tot în acea zi se citea şi Legea în auzul poporului. Botezul lui [[Ioan Botezătorul|Ioan]] era botezul [[pocăinţă|pocăinţei]] spre iertarea păcatelor. [[Iisus]] a venit pe pământ având, în calitatea sa de Dumnezeu, puterea de a ierta păcatele, pe care şi-o exercită în câteva cazuri, scandalizând pe mulţi care nu ajunseseră să recunoască în El dumnezeirea adevărată. Iisus, care-i învaţă pe [[apostol]]i [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|rugăciunea Tatăl nostru]], arată că atunci când ne [[rugăciunea|rugăm]], noi trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne ierte greşalele noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri şi, mai mult, ne spune că dacă nu vom ierta acestora, nici Dumnezeu nu ne va ierta nouă greşelile. Mântuitorul ne învaţă ce trebuie să facem când cineva greşeşte faţă de noi. Iisus a transmis puterea de a ierta păcatele apostolilor care au transmis-o la rândul lor [[preot|preoţilor]]. Iertarea păcatelor se obţine astăzi prin [[mărturisirea|spovedanie]] şi [[euharistie|împărtăşanie]] în cadrul [[Biserică|Bisericii]]. Există şi o iertare care este un păcat şi anume iertarea infractorilor de către judecători, care este o scârbă înaintea Domnului.<br />
<br />
==Dumnezeu este iertător şi drept==<br />
<br />
,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!``( Exod34.7, Num14.18)<br />
<br />
[[Proorocul Moise|Moise]] îi cere lui Dumnezeu să ierte răzvrătirea poporului care dorea să se întoarcă în Egipt şi să nu-i lovească cu ciumă pentru a nu da motiv popoarelor să zică:Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i -o va da: de aceea l -a omorât în pustie!`Dumnezeu îi iartă de acel păcat al răzvrătirii, scutindu-i de acea pedeapsă. Num14.19, 20. Totuşi toţi cei care au văzut minunile făcute în Egipt şi pustie şi totuşi L-au ispitit pe Dumnezeu de 10 ori şi n-au ascultat glasul Său, care au [[cârtirea|cârtit]], de la 20 de ani în sus, sunt anunţaţi că vor muri în pustie, neputând intra în ţara făgăduită (Num14.22-35). Iar iscoadele care făcuseră ca toată adunarea să cârtescă, care înnegriseră ţara sunt lovite de o moarte năpraznică(Num14.36-38).<br />
<br />
Dumnezeu ierta păcatul unei femei de a nu fi ţinut o juruinţă dacă bărbatul ei (dacă e [[căsătoria|căsătorită]]) sau tatal ei (dacă aceasta se va petrece în tinereţea ei şi în casa tatălui ei, când ea era virgină) nu erau de acord cu aceasta.(Num30.5,8,12)<br />
<br />
[[Saul]] se roagă de [[Samuel]] să-i ierte păcatul (păstrarea celor mai bune animale ale amaleciţilor şi cruţarea lui Agag, împăratul amaleciţilor) dar acesta îl anunţă că Dumnezeu îl leapădă ca împărat pentru că a lepădat cuvântul Domnului (care îi spusese să nimicească toate animalele şi pe toţi amaleciţii, ca pedeapsă pentru faptul că, în trecut, aceştia măcelăriseră mulţi israeliţi într-un moment greu al acestora) şi va da împărăţia altuia mai bun ca el, adăugând că ,,Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să -I pară rău.`(1Sam15.25)<br />
<br />
David, care făcuse păcatul de a fi ordonat lăsarea lui Urie fără apărare în mijlocul luptei şi de a fi [[desfrânarea|preacurvit]] cu Batşeba, soţia acestuia, este iertat de pedeapsa capitală (2Sam 12.13) şi este pedepsit doar cu un război nesfârşit în casa sa începând de atunci, cu faptul că altul se va culca cu soţiile sale în văzul tuturor şi cu moartea copilului.(2Sam 12.8-14)<br />
Faraonul Egiptului, îngrozit de lăcustele care nu mai lăsaseră nimic verde în ţara Egiptului, îl roagă pe [[Proorocul Moise|Moise]] să-i ierte păcatul şi să se [[rugăciunea|roage]] la Dumnezeu să depărteze de la el urgia aceasta de moarte, acesta face aşa şi lăcustele sunt îndepărtate de Dumnezeu.(Exod10.17) <br />
<br />
Dumnezeu nu-l va ierta pe cel ce-şi spune în inima lui că va avea [[pacea]] chiar dacă ar urma pornirile inimii sale şi ar adăuga [[lăcomia|beţia]] la sete. (Deut29.20)<br />
<br />
Moise se roagă la Dumnezeu să ierte poporul care-şi [[închinarea la dumnezei străini|făcuse un viţel de aur]], dar Dumnezeu spune că în ziua răzbunării Sale, îi va pedepsi pentru păcatul lor. Apoi Domnul loveşte cu urgie poporul pentru că făcuse viţelul de aur Exod32.30,34<br />
<br />
[[Avraam]] se roagă lui [[Dumnezeu]] ca, dacă va găsi cel puţin zece oameni buni în [[homosexualitatea|Sodoma]], să o ierte (Fac18.32) şi nu o nimicească, Dumnezeu este de acord, dar cum acest lucru nu se întâmplă, Sodoma şi Gomora sunt nimicite prin trimiterea focului şi pucioasei din cer (Fac19.24-25). <br />
<br />
Iisus îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte pe cei ce l-au răstignit căci aceştia nu ştiau ce fac Lc23.34. Iisus iartă păcatele slăbănogului (Mat9.2,5,6) şi femeii păcătoase(Lc7.48).<br />
<br />
Petru îi spune lui Simon [[vrăjitoria|vrăjitorul]] să se [[rugăciunea|roage]] Domnului să-i fie iertat păcatul de a le fi oferit bani pentru primirea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], dacă este cu putinţă. Simon îi roagă pe [[apostol]]i să se roage ca blestemul de moarte al lui [[apostolul Petru|Petru]](FA8.20) să nu se împlinească. [[Faptele Apostolilor]] nu arată ce s-a întâmplat.(FA8.22)<br />
<br />
==Jertfele de ispăşire a păcatelor care aduceau iertarea în Legea veche==<br />
<br />
Unele [[păcat]]e (cele fără voie ale adunării lui Israel-4.13, cele făcute de o căpetenie-4.22, cele fără voie făcute de un om de rând- Lev4.27) erau iertate dacă se făceau diverse jertfe de ispăşire (cu un viţel, respectiv ţap sau iadă) (Lev4.20,26,35) <br />
<br />
Martorul care va păcătui nespunând ce a văzut sau ce ştie şi va cădea sub vină, sau acela care se va face necurat fără să-şi dea seama, sau acela care va vorbi cu uşurinţă, jurând că are să facă ceva rău sau bine, nebăgând de seamă la început ci doar mai târziu, trebuie să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă ispăşitoare (o oaie sau o capră iar de nu-şi va permite două turturele sau doi pui de porumbel iar dacă nu-şi permite nici acestea a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii.) <br />
<br />
Dacă cineva păcătuia făcând, fără să ştie, ceva împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuiesc făcute, şi se va face vinovat, purtându-şi astfel vina, trebuia să aducă o jertfă pentru vină un berbec fără cusur şi era iertat.`(Lev5.10,13,16,18)<br />
<br />
Pentru unele infracţiuni similare [[furt]]ului- Lev6.2, făptaşul trebuia să-l dea înapoi întreg, să adauge a cincea parte din preţul lui şi aducă o jertfă de vină un berbec fără cusur şi era iertat Lev 6.7) <br />
<br />
Dacă un bărbat [[desfrânarea|se culca]] cu o roabă logodită cu un alt bărbat, acela trebuia să fie pedepsit, dar nu cu moartea pentru că ea nu era slobodă, ci prin aducerea unei jertfe pentru vină şi el era iertat. (Lev19.22)<br />
<br />
În cazul unei morţi cu autor necunoscut, legea veche prevedea ca bătrânii şi judecătorii să aducă drept jertfă o viţică care nu mai fusese pusă la jug iar bătrânii să-şi spele mâinile pe viţică sub asistenţa preoţilor, mărturisind că nu au [[uciderea|vărsat sângele]] acela şi că nu au văzut e nimeni vărsându-l şi rugând pe Dumnezeu să nu-l pună în socoteala lor.(Deut21.8)<br />
<br />
Odată cu venirea lui [[Iisus]] nu a mai fost nevoie de jertfe pentru păcat. Căci ,,acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.(Evrei 10.18) <br />
<br />
==Anul iertării==<br />
<br />
O dată la şapte ani, în anul iertării, orice om care a împrumutat pe altul trebuia să-i ierte datoria (Deut15.1,2,9) În anul iertării, la Sărbătoarea Corturilor, Moise le-a dat poruncă preoţilor de a citi cuvintele Legii în faţa tuturor Deut31.10<br />
<br />
==Iertarea lui Dumnezeu depinde şi de ascultarea poruncilor Lui==<br />
<br />
O cetate cuprinsă de [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]] trebuia nimicită cu desăvârşire şi nimic din ce era blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire nu trebuia să se lipească de mâna vreunui israelit pentru ca Dumnezeu să se îndure, să ierte şi să înmulţească poporul după cum jurase părinţilor lui(Deut13.17) <br />
<br />
==Ioan Botezătorul==<br />
<br />
Ioan propovăduia botezul [[pocăinţă|pocăinţei]] spre iertarea păcatelor(Mc1.4)<br />
<br />
==Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea acordată greşiţilor noştri==<br />
<br />
În [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Rugăciunea Tatăl Nostru]] noi cerem iertarea greşelilor noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri Mat6.12, Lc11.4 Iertarea celorlalţi duce la iertarea noastră de către Dumnezeu şi lipsa iertării celorlalţi duce la lipsa iertării de către Dumnezeu a păcatelor noastre, precum spune însuşi Mântuitorul (Mat6.14-15, Mc11.25-26, Lc6.37) Iosif i-a iertat pe fraţii săi (Fac50.17).Iisus ne spune că în cazul în care cineva a greşit faţă de noi să-l mustrăm întâi între patru ochi, apoi dacă nu ascultă să mai luăm unul sau doi inşi ca mărturia să fie susţinută de doi sau trei martori, dacă nu ascultă nici în această situaţie trebuie să-l spunem [[Biserică|Bisericii]], iar dacă nu ascultă nici de Biserică să ne fie ca un păgân şi un vameş(Mat18.15-17).Iisus ne spune că, dacă cineva a greşit faţă de noi, să-l mustrăm iar apoi, dacă aceluia îi pare rău, să-l iertăm chiar dacă se va întâmpla de 7 ori pe zi.(Lc17.3-4)Întrebat de [[Apostolul Petru|Petru]] dacă aproapele trebuie iertat de până la şapte ori, Iisus spune că trebuie iertat de şaptezeci de ori câte şapte, ceea ce [[Sfinţii Părinţi|Părinţii Bisericii]] spun că semnifică de un număr infinit de ori.(Mat18.21-22)<br />
<br />
==Spovedanie şi împărtăşanie pentru iertarea păcatelor== <br />
<br />
Dacă ne [[mărturisirea|mărturisim]] păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.(1Ioan1.9)<br />
Vinul de [[euharistie|împărtăşanie]] este sângele lui Hristos, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor Mt26.26-29. [[Apostol]]ii primesc puterea de a ierta păcatele Lc24.47, Ioan 20.23<br />
<br />
==Sf. Maslu şi iertarea păcatelor==<br />
<br />
[[Apostolul Iacov]] spune:<br />
14Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce -l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.<br />
15Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.(Iac5.15)<br />
<br />
==Iertarea unui păcătos==<br />
<br />
[[Apostolul Pavel|Pavel]] le spune corintenilor că a venit vremea să fie iertători şi să mângâie pe un păcătos pentru ca acesta să nu fie doborât de întristare şi să-şi arate [[iubirea|dragostea]] faţă de el. Iar această iertare trebuie să survină pentru ca [[diavol|Satana]] să nu aibă vreun câştig de la ei(2Cor2.7,10) <br />
<br />
==Iisus, femeia păcătoasă şi fariseul Simon==<br />
<br />
[[Iisus]] îi spune lui Simon, [[farisei|fariseul]] că păcatele femeii păcătoase care sunt multe sunt iertate fiindcă a iubit mult (pe Hristos) în schimb aceluia care i se iartă puţin, [[iubirea|iubeşte]] puţin. Iisus făcea referire la Simon care făcuse un păcat mic, acela că neglijase unele îndatoriri ale gazdelor în raport cu oaspeţii lor (aceea de a-I da apă pentru spălarea picioarelor, aceea de a-L săruta şi aceea de a-I unge părul cu mir) (Lc7.42,47,48,49)<br />
<br />
==Iertarea infractorilor de către judecători este o scârbă înaintea Domnului==<br />
<br />
Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului., avertizează [[Solomon]]. (Prov17.15) [[Dumnezeu]] nu va ierta pe cel ce omoară pe cel nevinovat şi cel drept (Exod23.7)<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 <br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pp. 1795, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2<br />
#Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, pag 191-196, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Virtuți]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sf%C3%A2nta_Scriptur%C4%83&diff=52584
Sfânta Scriptură
2021-12-20T15:27:36Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>'''Sfânta Scriptură (Biblia)''' este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]'', format din 39 de cărți canonice și ''[[Noul Testament]]'', format din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.<ref>[[Protestantism|Protestanții]] numesc aceste cărți apocrife și nu le includ în Biblie.</ref> [[Vechiul Testament]] cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi și prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.<br />
<br />
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieșirii|Ieșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel. <br />
<br />
Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin [[Legea lui Moise]] (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărți ale Bibliei) și [[prooroc]]i, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).<br />
Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] și cele șapte apostole sobornicești ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] și [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor" apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]). <br />
<br />
==Folosul==<br />
<br />
„''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate,/Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun''”.(II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=3#16-17 3,16-17])<br />
<br />
==Limbile==<br />
[[Imagine:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.Hr.]]<br />
[[Imagine:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|300px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, secolul al V-lea]]<br />
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învățați. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariția [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naționale.<br />
<br />
===În limba română===<br />
Prima traducere integrală a Sfântei Scripturi în limba română a fost tipărită în 1688, la București, fiind cunoscută sub numele de [[Biblia lui Șerban Cantacuzino]], după numele [[Șerban Cantacuzino|voievodului]] Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>Al. Piru, ''Istoria literaturii române'', Ed. Grai și suflet - Cultura națională, București, 1994, p. 14.</ref><ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 449. ISBN 973-45-0016-3</ref><br />
<br />
De-a lungul timpului, numeroși [[ierarh]]i, [[teolog]]i și oameni de cultură români au contribuit la perfecționarea traducerilor succesive ale Bibliei, printre aceștia numărându-se Gala Galaction, [[Nicodim Munteanu]], [[Valeriu Anania]] și mulți alții.<br />
<br />
În prezent, în [[Biserica Ortodoxă Română]] este folosită traducerea aprobată de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], tipărită în mai multe ediții succesive.<ref>[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online.</ref><br />
<br />
La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar Marea Unire ci și evenimente legate de Biblia românească:<br />
:„''Noua ediție a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în anul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia, 1648)''”.<ref>[http://basilica.ro/ibmo-a-aparut-editia-centenar-a-sfintei-scripturi/ Florin Nicolaie, ''A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi''], 18 decembrie 2018, ''Basilica.ro''</ref><br />
<br />
==Sursele Revelației==<br />
<br />
Biserica Ortodoxă recunoaște două surse interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și [[Sfânta Tradiție]]. <br />
<br />
==Sistemul de referințe==<br />
Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeții au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărțire a textului pe capitole și pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Stephen Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărțirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârșit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Cher]], în jurul anului 1240. O primă împărțire în versete a Bibliei a fost introdusă de [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]], un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărțit în capitole și versete a fost publicat în ediție greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, [http://www.dervent.ro/biblia.php Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi], introducere la ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2; "[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Concordances of the Bible]", in ''Catholic Encyclopedia'' (New Advent). </ref><br />
<br />
==Actualitate==<br />
<br />
În 2001 Biblia era tradusă în mai mult de 1200 de limbi<ref>[http://www.christiananswers.net/bible/about.html About the Bible], pe christiananswers.net </ref> și este cea mai bine vândută carte din toate timpurile cu 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei în februarie 2011.<ref>http://www.dailyiasi.ro/life-style/cultura/cele-mai-citite-10-carti-din-lume.html</ref><br />
<br />
==Natura Sfintei Scripturi==<br />
Sfânta Scriptură ''este'' [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Cuvânt|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]]. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, și o parte a Sfintei Tradiții care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta Tradiție]] înseamnă viața Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieți.<br />
<br />
Biblia&mdash;atât [[Vechiul Testament]], cât și [[Noul Testament]]&mdash;este [[hristocentrism|hristocentrică]] și [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morți, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înțelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.<br />
<br />
La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul lui<br />
Dumnezeu s-a răspândit și a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi<br />
compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în <br />
scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Proorocul Moise|Moise]] rostite către poporul lui Israel după Paștile<br />
evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a <br />
săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi ''spună'' <br />
îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]]. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturie nestrămutată pentru următoarele generații.<br />
<br />
==Se presupune credința==<br />
Biblia presupune [[credința]] cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viață, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.<br />
<br />
==Scopul Sfintei Scripturi==<br />
Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]] îl dă în [[Evanghelia după Ioan|Evanghelia]] sa ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=20#30-31|Ioan 20, 30-31]):<br />
:''Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.'' <br />
:''Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui''. <br />
<br />
Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți. <br />
<br />
==Canonul Sfintei Scripturi==<br />
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367. <br />
<br />
Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască. Dacă inspirația cărților canonice este o învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea și menținerea acestor cărți în canon, precum și numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiție. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărți. În afară de aceste cărți inspirate și canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit și folositoare de suflet pentru credincioși alte paisprezece cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice și care sunt folosite în cult.<br />
<br />
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiției, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, și care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paști a sfântului Atanasie din anul 367, apare pentru prima oară și lista cu cele 27 de cărți pe care Biserica creștină le acceptă și le recunoaște ca inspirate și canonice. <br />
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.<br />
<br />
===Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]===<br />
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border=0<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
Pentateuhul (Legea) (5 cărți)<br />
*[[Cartea Facerii|Facerea]] (Geneza)<br />
*[[Cartea Ieșirii|Ieșirea]] (Exodul)<br />
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]] <br />
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numeri)<br />
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]] <br />
Cărțile istorice (12 cărți)<br />
*[[Cartea lui Iosua Navi]] (Iosua)<br />
*[[Cartea Judecătorilor]] (Judecătorii)<br />
*[[Cartea Rut]] (Rut)<br />
*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâia a lui Samuel)<br />
*[[Cartea a II-a a Regilor]] (Cartea a doua a lui Samuel)<br />
*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâia a împăraților)<br />
*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraților)<br />
*[[Cartea I a Cronicilor]] (Cartea întâia Paralipomena)<br />
*[[Cartea a II-a a Cronicilor]] (Cartea a doua Paralipomena)<br />
*[[Cartea întâia a lui Ezdra]] (Ezdra)<br />
*[[Cartea lui Neemia]] (a doua Ezdra) (Neemia)<br />
*[[Cartea Esterei|Estera]] <br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
Cărțile poetice (6 cărți din care primele 5 cărți sunt cărți didactice sau sapiențiale)<br />
*[[Cartea lui Iov|Iov]]<br />
*[[Psaltirea|Psalmii]] <br />
*[[Pildele lui Solomon]] (Proverbele lui Solomon)<br />
*[[Ecclesiastul]] <br />
*[[Cântarea Cântărilor]]<br />
*[[Plângerile profetului Ieremia]] <br />
Cărțile profeților (16 cărți)<br />
<br />
Profeții mari (4 cărți)<br />
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]<br />
*[[Cartea profetului Ieremia|Ieremia]]<br />
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]<br />
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]] <br />
Profeții mici (12 cărți)<br />
*[[Cartea lui Osea|Osea]] <br />
*[[Cartea lui Amos|Amos]]<br />
*[[Cartea lui Miheia|Miheia]] (Mica)<br />
*[[Cartea lui Ioil|Ioil]] (Ioel)<br />
*[[Cartea lui Avdie|Avdie]] (Obadia) <br />
*[[Cartea lui Iona|Iona]]<br />
*[[Cartea lui Naum|Naum]]<br />
*[[Cartea lui Avacum|Avacum]] (Habacuc)<br />
*[[Cartea lui Sofonie|Sofonie]] (Ţefania)<br />
*[[Cartea lui Agheu|Agheu]] (Hagai)<br />
*[[Cartea lui Zaharia|Zaharia]]<br />
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
Cărți necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărți)<br />
*[[Cartea lui Tobit]] <br />
*[[Cartea Iuditei]]<br />
*[[Cartea lui Baruh|Baruh]]<br />
*[[Epistola lui Ieremia]]<br />
*[[Cântarea celor trei tineri]]<br />
*[[Cartea înțelepciunii lui Solomon]]<br />
*[[Cartea înțelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (Ecclesiasticul)<br />
*[[Istoria Susanei]]<br />
*[[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel]]<br />
*[[I Macabei|Cartea întâia a Macabeilor]]<br />
*[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]<br />
*[[III Macabei|Cartea a treia a a Macabeilor]]<br />
*[[Rugăciunea regelui Manase|Manase]]<br />
|}<br />
<br />
<br />
====Canonul Vechiului Testament în Bibliile Bisericilor ortodoxe: greacă, rusă și română====<br />
În funcție de sursa folosită pentru organizarea textului și de alte criterii, există diferențe între modul de organizare a cărților Vechiului Testament în Bisericile Ortodoxe. Un tabel comparativ al cărților Vechiului Testament cuprinse în Bibliile Bisericilor ortodoxe greacă, rusă și română<ref>Pus la dispoziția ro.OrthodoxWiki.org cu amabilitate de Prof. Dr. Ștefan Munteanu, profesor de teologie biblică și ebraică biblică la Institutul de Teologie Ortodoxă „Sfântul Serghie” din Paris.</ref> ilustrează cel mai bine aceste diferențe. Cu litere italice sunt semnalate în tabel cărțile [[cărțile deuterocanonice|''anagignoscomena'']], numite uneori ''deuterocanonice'', ''necanonice'' sau ''apocrife'' de către diferiți autori ortodocși. Astfel, în textul românesc, spre deosebire de alte versiuni, aceste cărți (cu excepția cărții I Ezdra și a Psalmului 151) sunt grupate toate la finalul Vechiului Testament.<br />
<br />
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border="1"<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
'''Biblia grecească''' <ref>[http://www.apostoliki-diakonia.gr/bible/bible.asp?contents=old_testament/contents.asp&main=OldTes Παλαιά Διαθήκη] (Vechiul Testament în versiunea greacă).</ref><br />
*Facerea<br />
*Ieșirea<br />
*Levitic<br />
*Numeri<br />
*Deuteronom<br />
*Iosua Navi<br />
*Judecători<br />
*Rut<br />
*1 Regi<br />
*2 Regi<br />
*3 Regi<br />
*4 Regi<br />
*1 Paralipomena<br />
*2 Paralipomena<br />
*''1 Ezdra''<br />
*2 Ezdra<br />
*Neemia<br />
*''Tobit''<br />
*''Iudita''<br />
*Ester (+ ''adaosurile grecești'')<br />
*''1 Macabei''<br />
*''2 Macabei''<br />
*''3 Macabei''<br />
*Psalmi (+ ''Ps. 151'')<br />
*Iov<br />
*Pildele lui Solomon<br />
*Eclesiastul<br />
*Cântarea cântărilor<br />
*''Înțelepciunea lui Solomon''<br />
*''Înțelepciunea lui Sirah''<br />
*Osea <br />
*Amos <br />
*Miheia <br />
*Ioil<br />
*Avdia <br />
*Iona <br />
*Naum <br />
*Avacum<br />
*Sofonie<br />
*Agheu<br />
*Zaharia<br />
*Maleahi<br />
*Isaia<br />
*Ieremia<br />
*''Baruh''<br />
*Plângerile lui Ieremia<br />
*''Epistola lui Ieremia''<br />
*Iezechiel<br />
*Daniel (+ ''adaosurile grecești'')<br />
*''4 Macabei'' (în anexă)<br />
<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
'''Biblia rusească''' <ref> [http://www.wco.ru/biblio/books/oldtest/main.htm Ветхий Завет] (Vechiul Testament în [[limba slavonă]], varianta folosită în [[Biserica Ortodoxă Rusă]]).</ref><br />
*Facerea<br />
*Ieșirea<br />
*Levitic<br />
*Numeri<br />
*Deuteronom<br />
*Iosua Navi<br />
*Judecători<br />
*Rut<br />
*1 Regi<br />
*2 Regi<br />
*3 Regi<br />
*4 Regi<br />
*1 Paralipomena<br />
*2 Paralipomena<br />
*''1 Ezdra''<br />
*Neemia<br />
*2 Ezdra<br />
*''Tobit''<br />
*''Iudita''<br />
*Ester (+ ''adaosurile grecești'')<br />
*Iov<br />
*Psalmi (+ ''Ps. 151'')<br />
*Pilde<br />
*Ecclesiastul<br />
*Cântarea cântărilor<br />
*''Înțelepciunea lui Solomon''<br />
*''Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah''<br />
*Isaia<br />
*Ieremia<br />
*Plângerile lui Ieremia<br />
*''Epistola lui Ieremia''<br />
*''Baruh''<br />
*Iezechiel<br />
*Daniel (+ ''adaosurile grecești'')<br />
*Osea <br />
*Ioil<br />
*Amos<br />
*Avdia<br />
*Iona <br />
*Miheia<br />
*Naum <br />
*Avacum<br />
*Sofonie<br />
*Agheu<br />
*Zaharia<br />
*Maleahi<br />
*''1 Macabei''<br />
*''2 Macabei''<br />
*''3 Macabei''<br />
*''3 Ezdra''<br />
<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
'''Biblia românească'''<ref>''Biblia sau Sfânta Scriptura'', tiparită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, 1994 ([http://bibliaortodoxa.ro/ online])</ref><ref>În paranteze, titlurile cărților după „Sfânta Scriptură - Ediția jubiliară a Sfântului Sinod”, din 2001, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, și tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (online la http://www.dervent.ro/biblia.php)</ref><br />
*[[Cartea Facerii|Facerea]]<br />
*[[Cartea Ieșirii|Ieșirea]]<br />
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]<br />
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numerele)<br />
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]] <br />
*[[Cartea lui Iosua Navi]] (Iosua Navi)<br />
*[[Cartea Judecătorilor]] (Judecătorii)<br />
*[[Cartea Rut]] (Rut)<br />
*[[Cartea I a Regilor|Cartea întâia a Regilor]] (Cartea întâi a Regilor)<br />
*[[Cartea a II-a a Regilor|Cartea a doua a Regilor]] (Cartea a Doua a Regilor)<br />
*[[Cartea a III-a a Regilor|Cartea a treia a Regilor]] (Cartea a Treia a Regilor)<br />
*[[Cartea a IV-a a Regilor|Cartea a patra a Regilor]] (Cartea a Patra a Regilor)<br />
*[[Cartea I a Cronicilor|Cartea întâia a Cronicilor]] (1 Paralipomena)<br />
*[[Cartea a II-a a Cronicilor|Cartea a doua a Cronicilor]] (2 Paralipomena)<br />
*''[[Cartea întâia a lui Ezdra]] (Ezdra)''<br />
*[[Cartea lui Neemia]] (Neemia)<br />
*[[Cartea Esterei]] (Estera) <br />
*[[Cartea lui Iov]] (Iov)<br />
*[[Psaltirea|Psalmii]]<br />
*[[Pildele lui Solomon]] (Proverbele lui Solomon)<br />
*[[Ecclesiastul]] <br />
*[[Cântarea Cântărilor]]<br />
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]<br />
*[[Cartea lui Ieremia|Ieremia]]<br />
*[[Plângerile lui Ieremia]]<br />
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]<br />
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]<br />
*[[Cartea lui Osea|Osea]]<br />
*[[Cartea lui Amos|Amos]] <br />
*[[Cartea lui Miheia|Miheia]]<br />
*[[Cartea lui Ioil|Ioil]]<br />
*[[Cartea lui Avdie|Avdie]] (Avdia)<br />
*[[Cartea lui Iona|Iona]] (Cartea lui Iona)<br />
*[[Cartea lui Naum|Naum]] <br />
*[[Cartea luiAvacum|Avacum]]<br />
*[[Cartea lui Sofonie|Sofonie]]<br />
*[[Cartea lui Agheu|Agheu]]<br />
*[[Cartea lui Zaharia|Zaharia]]<br />
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]<br />
*''[[Cartea lui Tobit]]''<br />
*''[[Cartea Iuditei]]'' (''Iudita'')<br />
*''[[Cartea lui Baruh]]'' (''Baruh'')<br />
*''[[Epistola lui Ieremia]]''<br />
*''[[Cântarea celor trei tineri]]''<br />
*''[[Cartea a III-a a lui Ezdra|Cartea a treia a lui Ezdra]]<br />
*''[[Cartea înțelepciunii lui Solomon]]''<br />
*''[[Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)]]'' <br />
*''[[Istoria Susanei]]''<br />
*''[[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmarii lui Bel]]'' (''Bel și balaurul'')<br />
*''[[I Macabei|Cartea întâi a Macabeilor]]''<br />
*''[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]''<br />
*''[[III Macabei|Cartea a treia a Macabeilor]]''<br />
*''[[Rugăciunea regelui Manase]]'' (''Rugăciunea lui Manase'')<br />
|}<br />
<br />
===Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]]===<br />
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border="0"<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
*[[Evanghelia după Matei|Matei]]<br />
*[[Evanghelia după Marcu|Marcu]]<br />
*[[Evanghelia după Luca|Luca]]<br />
*[[Evanghelia după Ioan|Ioan]]<br />
*[[Faptele Apostolilor]]<br />
Epistolele sfântului apostol Pavel (14 epistole)<br />
*[[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
<br />
*[[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]]<br />
*[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel]].<br />
<br />
| width="33%" align="left" valign="top"|<br />
Epistolele sobornicești (7 epistole)<br />
*[[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]]<br />
*[[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]]<br />
*[[A doua epistolă soborniceasca a Sfântului Apostol Petru|II Petru]]<br />
*[[Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan|I Ioan]]<br />
*[[A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan|II Ioan]]<br />
*[[A treia epistolă sobornicească a Sfântului apostol Ioan|III Ioan]]<br />
*[[Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda|Iuda]]<br />
*[[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]]<br />
|}<br />
<br />
==Note==<br />
<small>{{reflist|2}}</small><br />
==Bibliografie==<br />
*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online<br />
*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent <br />
*Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2<br />
*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]<br />
<br />
== A se vedea și ==<br />
*[[Septuaginta]], traducerea în grecește a Bibliei din textele ebraice.<br />
*[[Vulgata]], traducerea în latină a Bibliei de către Fericitul [[Ieronim]]<br />
* [[Vechiul Testament]] <br />
* [[Noul Testament]]<br />
* [[Evanghelie]]<br />
* [[Epistolă]]<br />
* [[Psaltirea]]<br />
* [[Apostol (liturgică)|Apostolul]]<br />
* [[Biblia de la București (1688)]]<br />
* [[Minunea în Biblie]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*en:[http://www.holy-trinity.org/liturgics/nrsv.html An Orthodox Critique of English Translations of the Bible]<br />
* [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htm Instrumente muzicale biblice]<br />
* [http://chrles.multiply.com/ Pergamente scanate din Biblie]<br />
*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008<br />
<br />
===Biblia Online===<br />
*ro: [http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sf. Sinod al BOR]].<br />
*en: The [http://unbound.biola.edu/ Unbound Bible] provided by [http://www.biola.edu/ Biola University]<br />
*en: [http://biblegateway.com/ BibleGateway.com], a ministry of [http://www.gospelcom.net/ Gospel Communications International]<br />
*en: [http://bible.crosswalk.com/ Bible Study Tools] provided by [http://www.crosswalk.com/ crosswalk.com]<br />
<br />
===Citiri zilnice din Scriptură===<br />
*en: [http://www.goarch.org/en/resources/dailyreadings/ Daily Bible readings] from the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]]<br />
*en: [http://www.acrod.org/cgi-bin/dailyreading.cgi Daily Scripture readings] ([[Julian Calendar]]) from the [[American Carpatho-Russian Orthodox Diocese]]<br />
*en: [http://www.oca.org/Reading.asp Scripture readings] from the [[Orthodox Church in America]]<br />
*en: [http://www.bombaxo.com/greek.html Lectionary of the Greek Orthodox Church] according to The Orthodox Study Bible<br />
*en: [http://www.orthodox.net/ustav/lectionary-for-the-kellia.html Lectionary for the Kellia] - A suggestion for everyday scripture readings<br />
<br />
===Alte articole===<br />
*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey]<br />
<br />
==Galerie de imagini==<br />
<gallery><br />
Image:Biblia.1631 KJV New Testament .jpg|Noul Testament, King James Version, 1631<br />
Image:Biblia Cantacuzino.JPG| Biblia Cantacuzino<br />
Image:Biblia. Prima Biblie finlandeză.jpg|Prima Biblie finlandeză 1642<br />
Image:Biblia. Prima Biblie germană.jpg| Prima traducere catolică a Bibliei integrale de Johannes Dietenberger, 1534, Universität Münster<br />
Image:Codex Vaticanus 2.jpg|Codex Vaticanus B, pagină care conține textul biblic II Tesaloniceni. 3,11-18, Evrei 1,1-2;2, sec al IV-lea d.H<br />
Image:Codex Alexandrinus Luca.jpg|Codex Alexandrinus, pagina 65V cu sfârșitul Evangheliei după Luca<br />
Imagine:Biblia de la Bucuresti 1.jpg|Biblia de la București - foaia de titlu<br />
Imagine:Biblia de la Bucuresti 2.jpg|Biblia de la București - prima pagină (verso)<br />
</gallery><br />
<br />
[[Categorie:Literatură creștină]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
[[Categorie:Texte]]<br />
<br />
[[ar:الكتاب المقدس]]<br />
[[el:Αγία Γραφή]]<br />
[[en:Holy Scripture]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Gavriil_(Arhanghelul)&diff=52583
Gavriil (Arhanghelul)
2021-12-20T15:26:19Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Articol de calitate}}<br />
[[Imagine:Archangel Gabriel fresco.jpg|right|thumb|Sf. Arhanghel Gavriil (frescă din Serbia, sec. al XIII-lea)]]<br />
{{Îngeri}}<br />
Sfântul '''Arhanghel Gavriil''' (sau '''Gabriel''') a fost numit voievod (conducător) al oștirilor cerești; numele lui este asociat cu multe întâmplări din [[Sfânta Scriptură]], și mai ales cu vestirea către [[Maica Domnului]] a zămislirii Domnului [[Iisus Hristos]]. Astfel, rolul său cel mai important a fost considerat cel de vestitor al [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor. Biserica ține [[Sobor]]ul Sf. [[Arhanghel]] Gavriil pe [[26 martie]], în ziua următoare [[Buna Vestire|Bunei Vestiri]], și iarăși pe [[13 iulie]]; de asemeni, este sărbătorit împreună cu ceilalți Arhangheli pe [[8 noiembrie]]. <br />
<br />
==Istoric==<br />
<br />
Numele de ''Gavriil'' provine din ebraică, însemnând "Omul lui Dumnezeu". O altă traducere ar fi "Dumnezeu este puternic". [[Proloagele de la Ohrida]] îl explicitează astfel: "Omul-Dumnezeu. [[Sfinţii Părinţi]], când vorbesc despre [[Buna Vestire]], spun că un arhanghel cu acest nume a fost trimis pentru a arăta cine și cum avea să fie Acela care trebuia să se nască din Cea Preacurată. Astfel, Acesta va fi Omul-Dumnezeu, Dumnezeu tare și puternic".<br />
<br />
Gavriil și [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] sunt arhanghelii care apar cel mai mult în [[Sfânta Scriptură]], deși s-ar putea spune că rolul celui dintâi este prezentat mai pe larg. În [[Vechiul Testament]], este menționat cu numele lui doar în două viziuni ale profetului [[Proorocul Daniel|Daniel]] (a se vedea [[Cartea profetului Daniel|Daniel]] 8 și 9). Aici, el îi arată lui Daniel viitorul lui Israel. De asemenea, [[Sfânta Tradiţie]] ne arată că Gavriil este cel care l-a inspirat pe [[profet]]ul [[Proorocul Moise|Moise]] să scrie [[Cartea Facerii]] sau chiar întregul [[Pentateuh]]. Literatura rabinică târzie afirmă că tot el a fost îngerul care l-a învățat pe [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] cele șaptezeci de limbi pe care trebuia să le cunoască pentru a putea guverna Egiptul, dar aceasta nu face parte din textul propriu-zis al Cărții Facerii.<br />
<br />
Motivul pentru care Gavriil este atât de mult cinstit în tradiția Bisericii este însă rolul pe care l-a avut la [[Buna Vestire]] și cu alte ocazii în [[Noul Testament]], conform Tradiției (deși numele său nu apare explicit în text). Astfel, în [[Evanghelia după Luca|Luca]] 1, Gavriil îi apare mai întâi lui [[Zaharia]], tatăl Înaintemergătorului Domnului, Sfântul [[Ioan Botezătorul]]. Zaharia refuză mai întâi să creadă că el și soața lui stearpă, [[Elisabeta]] vor avea un copil la vârsta lor înaintată. Atunci, [[înger]]ul îi spune: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea" ([http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/48/Luca Luca 1, 19]). Apoi îl pedepsește pe Zaharia să rămână mut până la nașterea copilului, pentru necredința lui.<br />
<br />
Adesea, se consideră că tot Gavriil a fost îngerul care a vestit nașterea Maicii Domnului părinților Ei, [[Ioachim şi Ana]] și cel care i-a apărut în vis Dreptului [[Dreptul Iosif|Iosif]], logodnicul Fecioarei, spunându-i că sarcina Mariei era într-adevăr [[minune|minunată]] și că trebuia să o ocrotească și să aibă grijă de Ea si de Prunc. Astfel, el a fost personajul-cheie în vestirea către omenire a [[Întrupare|Întrupării]] Domnului [[Iisus Hristos]]. Tot el va fi cel care va vesti A doua Venire a Domnului, suflând într-o trâmbiță.<br />
<br />
[[Image:Gabrielhtm.jpg|left|thumb|Sf. Arhanghel Gavriil]] În sfârșit, Gavriil a fost de față la Patimile și la [[Învierea]] Domnului. Se consideră că el era misteriosul "tânăr îmbrăcat doar cu o fâșie de pânză... care îl urma pe Iisus" ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 14, 51-52 [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=14]). Tot Gavriil a fost cel care a vestit Învierea Domnului [[Mironosiţe|Femeilor Mironosiţe]], la mormânt.<br />
<br />
==Gavriil în iconografie==<br />
<br />
Deși îngerii sunt ființe netrupești, ei pot fi uneori dificil de distins de oameni în [[icoană|icoane]], întrucât ei iau formă umană atunci când se arată muritorilor.<br />
<br />
Totuși, Gavriil apare de regulă în icoane cu anumite atribute distinctive. De obicei, poartă veșminte albastre sau albe; poartă fie un crin (simbol al Maicii Domnului), o trâmbiță, o făclie, o creangă din [[rai]] dăruită lui de către Maica Domnului sau o lance în mâna dreaptă; adesea poartă o oglindă de jasp, pe care apare litera Χ - prima literă a numelui lui Hristos (Χριστος) în limba greacă) - în mâna stângă. <br />
<br />
El nu trebuie confundat cu [[Arhanghelul Mihail]], care poartă o sabie, un scut, o creangă de curmal, în timp ce în mâna cealaltă poartă o lance sau un steag alb (eventual cu o cruce roșu-aprins peste fondul alb); de regulă, acesta poartă veșminte roșii. Misiunea specifică a Arhanghelului Mihail este de a-i distruge pe dușmanii adevăratei Biserici (de aici tema militară), în timp ce misiunea Arhanghelului Gavriil este de a vesti mântuirea omenirii.<br />
<br />
==Imnografie 26 martie==<br />
===Tropar===<br />
'''[[Tropar]]ul (Glasul al 4-lea)'''<br />
<br />
:Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.<br />
<br />
===Condac===<br />
'''[[Condac]]ul (Glasul al 8-lea)'''<br />
<br />
:Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: Bucură-te, acoperământul robilor tăi!<br />
<br />
===La Utrenie===<br />
De este sâmbătă, la ''Dumnezeu este Domnul...'' troparul praznicului (de două ori). ''Slavă...'' al arhanghelului, glasul al 4-lea:<br />
<br />
Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.<br />
<br />
''Și acum...'', al praznicului.<br />
<br />
Iar de este duminică, se cântă întâi troparul Învierii (de două ori); ''Slavă...'', al arhanghelului, ''Și acum...'', al praznicului.<br />
<br />
Iar de este în zilele de rând (de luni până vineri), în loc de ''Dumnezeu este Domnul'', se cântă ''Aliluia'' şi Cântările Treimice ale glasului de rând (vezi Tipicul Mare la 26 martie).<br />
<br />
După obişnuitele catisme se pun sedelnele [[Octoih]]ului şi ale [[Triod]]ului.<br />
<br />
Canoanele se cântă astfel: Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe şase, al arhanghelului cu irmosul tot pe şase.<br />
<br />
===[[Canon]]ul arhanghelului===<br />
Alcătuire a lui Iosif (glasul al 4-lea)<br />
<br />
'''Cântarea 1'''<br />
<br />
Irmos: Deschide-voi gura mea...<br />
<br />
Ca cel ce eşti lumină dumnezeiască şi nematerialnică, şi te împărtăşeşti în chip nematerialnic de lumina cea desăvârşită, rogu-te, arhanghele al Domnului, luminează-mă cu rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.<br />
<br />
Astăzi să dănţuim dumnezeieşte veselindu-ne, cinstind pe cel dintâi dintre puterile cele fără de trup, care a vestit bucuria cea negrăită, ce a venit în lume, din preamarea iubire de oameni.<br />
<br />
Ocrotitor preamare şi ajutător către Dumnezeu, zid şi întărire avându-te pe tine, Gavriile, cei ce avem dragoste faţă de tine suntem izbăviţi din primejdii şi de vătămarea şarpelui, lăudându-te pe tine.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Curată, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, dacă Gavriil te-a văzut pe tine plin de strălucire, a strigat: bucură-te, stăpână, mântuirea oamenilor, lauda şi cinstita grăire a îngerilor, ceea ce nu ştii de nuntă.<br />
<br />
'''Cântarea a 3-a:'''<br />
<br />
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...<br />
<br />
Cu împărtăşirea luminii celei cu totul fără de materie, ca un nematerialnic cu adevărat fiind luminat, te-ai arătat ca o a doua lumină, luminând totdeauna pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine.<br />
<br />
De preamare strălucire te-ai învrednicit tu, descoperindu-ne nouă măreaţa taină, cel ce eşti preamare între îngeri, prin care cei de pe pământ am fost ridicaţi la înălţimea cea preamare, cu măreţie cinstindu-te pe tine.<br />
<br />
Arată-te din cer tuturor celor ce cu dragoste te caută întotdeauna şi potoleşte viforul ispitelor şi al necazurilor cel pornit asupra noastră, o, Gavriile, cel ce eşti mai-mare voievod al oştirilor cereşti.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Făcându-ţi cunoscută, oarecând, taina cea de demult ascunsă, Fecioară, Gavriil ţi-a strigat: bucură-te, palat al lui Dumnezeu, în care El sălăşluindu-ne, va îndumnezei pe toţi oamenii, ca un îndurat.<br />
<br />
'''Sedealna, glasul 1:'''<br />
<br />
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...<br />
<br />
Marele Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă dumnezeiască cântare Treimii, bucurându-se. Pe acesta toţi, întru credinţă, cu mare glas să-l lăudăm şi cu gând curat întru cuviinţă să-l mărim.<br />
<br />
Slavă... Și acum... altă sedealnă, glasul al 4-lea:<br />
<br />
Ca cel ce eşti cel dintâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Gavriile, taina cea cu adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, naşterea cea de negrăit a sfintei Fecioare, strigându-i ei: bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeauna te fericim.<br />
<br />
'''Cântarea a 4-a:'''<br />
<br />
Irmos: Sfatul cel neurmat...<br />
<br />
Prin împărtăşirile dumnezeieştii Stăpânii, ai stat odinioară, vrednicule de laudă Gavriile, luminând pe profetul Daniil şi dându-i lui în Duh arătarea celor necunoscute.<br />
<br />
Cu guri de tină te lăudăm pe tine cel ce eşti cu firea de foc; smulge-ne pe noi din focul cel pururea arzător, Gavriile, cu mijlocirile tale cele dumnezeieşti.<br />
<br />
Îmbrăcat fiind cu dumnezeiasca haină ce străluceşte de slava cea de negrăit mai mult decât soarele, voievodule al slujitorilor, stai înaintea Împăratului ceresc, veselindu-te.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Înţelegând Gavriil, preacurată, că eşti cu totul curăţită de Duhul, a strigat ţie, în chip vădit: bucură-te dezlegarea blestemului şi chemarea din nou a strămoşilor.<br />
<br />
'''Cântarea a 5-a:'''<br />
<br />
Irmos: Spăimântatu-s-au toate...<br />
<br />
Luminat fiind cu împărtăşirea din Mintea cea dintâi, ca o a doua lumină te-ai arătat, cu cetele cele nesfârşite ale îngerilor strigând: Sfânt este Dumnezeu, Tatăl a toate făcătorul, Fiul cel împreună fără de început şi Duhul cel împreună pe scaun.<br />
<br />
Chipul tău este de foc, frumuseţea îţi este minunată, întrecând tot cugetul. Mare îţi este strălucirea, Gavriile preamărite, conducătorul dumnezeieştilor îngeri şi podoaba tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.<br />
<br />
Dumnezeiescul Zaharia, când te-a văzut, odinioară, stând alăturea de el, în vremea tămâierii, a rămas mut; că nu a crezut vestirii tale celei înfricoşătoare, pe care i-ai grăit-o, Gavriile, voievodule al îngerilor.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Biserică a sfinţeniei fiind, preacurată, la glasul lui Gavriil arhanghelul, ai zămislit pe Cel ce se odihneşte întru sfinţi, pe Dumnezeul cel preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi şi din nevoi îi scoate.<br />
<br />
'''Cântarea a 6-a:'''<br />
<br />
Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...<br />
<br />
Limbile pământeşti nu sunt în stare să te cinstească pe tine, înger luminos şi ceresc, împodobit în chip strălucitor, cu strălucirile cele mai presus de minte şi de cuvânt.<br />
<br />
Rază prealuminoasă a Soarelui, voievodule al slujirilor celor de foc, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Stăpânul, smulge pe cei ce te laudă pe tine, din întunericul patimilor.<br />
<br />
Sfaturile celor fără de lege risipeşte-le, credinţa ortodoxă o întăreşte, fă să înceteze dezbinările în Biserică, arhanghele, cu rugăciunile tale fierbinţi către Ziditorul tuturor.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Supusă ai fost cuvintelor celor dumnezeieşti ale lui Gavriil, curată, şi ai născut în trup pe Cuvântul cel mai înainte de început, Care a mântuit lumea de lipsa de judecată.<br />
<br />
'''Condacul, glasul al 8-lea:'''<br />
<br />
Podobie: Apărătoare Doamnă...<br />
<br />
Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: bucură-te, acoperământul robilor tăi!<br />
<br />
'''Cântarea a 7-a:'''<br />
<br />
Irmos: N-au slujit făpturii...<br />
<br />
Naşterea lui Ioan ai vestit-o, mărite, oarecând lui Zaharia, care se găsea înăuntrul templului celui sfânt şi cânta lui Dumnezeu şi Mântuitorului: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.<br />
<br />
Preamărită bunăcuviinţa casei tale, Gavriile, sufletele credincioşilor le sfinţeşti, în chip luminat, şi le îndeamnă a striga cu mare glas: prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.<br />
<br />
Luminat fiind în chip tainic, cu împărtăşirea din Lumina cea dintâi, voievodule al îngerilor, te-ai arătat cu adevărat, ca pe o a doua lumină, luminând pururea pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Trimis a fost marele voievod Gavriil să-ţi vestească ţie bucurie, Maică Fecioară, curată; prin care întristarea a încetat, iar blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor şi binecuvântarea a înflorit credincioşilor în veci.<br />
<br />
'''Cântarea a 8-a:'''<br />
<br />
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...<br />
<br />
Cu sfinţite cuvinte, sfinte, poporul cel sfinţit te laudă, veselindu-se. Că tu, arhanghele, pe Cuvântul cel a toate pricinuitor, Care a luat trup ca şi al nostru, L-ai vestit Fecioarei celei dintre noi, mai presus de minte şi de cuvânt. Pentru aceasta te cinstim pe tine întru toţi vecii.<br />
<br />
Cu mintea cea mare şi cea dintâi unindu-te în chip nematerialnic, arhanghele, cu gura ta de foc tu cânţi cântarea cea uimitoare, pe care co cântă toate cetele îngerilor: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.<br />
<br />
Cu străluciririle dumnezeieşti fiind împodobit, străbaţi cele cereşti şi apoi cele pământeşti, îndeplinind sfintele voiri ale lui Hristos, Dumnezeului tuturor, întâiule conducător al îngerilor, Gavriile, strălucirea celor ce cu credinţă te laudă totdeauna.<br />
<br />
Cuvântul, voind de mai înainte să se coboare printre oameni în trup, după ipostas, te-a avut pe tine, sfinte Gavriile, alergător mai înainte şi pregătitor al sfinţitului Său palat; care strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Pe binecuvântata Fecioară să o lăudăm, ca pe un tron desfătat al Împăratului, ca pe una ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe singura care a dat fiinţă trupească Celui mai presus de fire, Celui ce a îndumnezeit pe oameni, prin unirea cea mai bună a naşterii negrăite şi neobişnuite.<br />
<br />
'''Cântarea a 9-a:'''<br />
<br />
Irmos: Tot neamul pământesc...<br />
<br />
Stai cu frică, slujind tronului Harului, şi strălucitor fiind de revărsările de lumină cele mai presus de minte, şi cu sfinţenie îndumnezeit şi ca o lumină fiind văzut, luminezi cu mijlocirile tale, pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, sfinţite Gavriile.<br />
<br />
Ca un cer plin de stele te arăţi împodobit de dumnezeieştile străluciri şi ca un voievod ţii în mâini sceptru preastrălucit; şi străbaţi tot pământul, împlinind totdeauna voia Stăpânului şi scăpând din nevoi pe cei credincioşi.<br />
<br />
Potoleşte viforul cel cumplit al celor fără de lege, care se ridică pururea asupra robilor tăi; fă să înceteze dezbinările în Biserică; dobândeşte izbăvire de greşeli celor ce te laudă pe tine; binecredincioşilor biruinţă dăruieşte, Gavriile, cu ocrotirea ta cea caldă.<br />
<br />
Doimea cea preafrumoasă şi plină de mărire, Mihail şi Gavriil, cei ce staţi înaintea scaunului slavei dumnezeieşti, cereţi iertare de păcate şi scăpare din nevoi pentru toţi, ca nişte ocrotitori şi ca cei urmaţi întru toate bunătatea Stăpânului.<br />
<br />
A Născătoarei:<br><br />
Lumina fulgerului şi naşterii tale a strălucit şi a luminat tot pământul şi pe stăpânul întunericului l-a pierdut, Născătoare de Dumnezeu preacurată, lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, care cu glasuri neîncetate te laudă pe tine.<br />
<br />
'''Luminânda'''<br />
<br />
Podobie: Cu ucenicii să ne suim...<br />
<br />
Mai-marele voievod al puterilor îngereşti a fost trimis de Dumnezeu atotţiitorul, către curata şi Fecioara, să-i binevestească minunea cea neobişnuită şi nespusă: că Dumnezeu se va face din ea prunc, ca om, fără de sămânţă, ca să zidească din nou tot neamul omenesc. Popoarelor vestiţi înnoirea lumii!<br />
<br />
Slavă... Și acum..., a Născătoarei:<br />
<br />
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea de blestemul lui Adam. Bucură-te cinstită Maică a lui Dumnezeu. Bucură-te rug însufleţit; bucură-te făclie; bucură-te scaun. Bucură-te scară şi uşă; bucură-te carul cel dumnezeiesc. Bucură-te nor uşor; bucură-te biserică; bucură-te năstrapă cu totul de aur. Bucură-te munte; bucură-te cort şi masă. Bucură-te dezlegarea Evei.<br />
<br />
'''La Laude'''<br />
<br />
Stihirile pe patru, glasul al 4-lea:<br />
<br />
Podobie: Dat-ai semn...<br />
<br />
Mintea cea mai înainte de veci, ca o a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care cu împărtăşiri dumnezeieşti luminezi toată lumea şi ne descoperi nouă taina cea din veac, cu adevărat dumnezeiască şi mare, pe Cel ce s-a întrupat în pântecele fecioresc, Care a fost fără de trup şi s-a făcut om, ca să mântuiască pe om (de două ori).<br />
<br />
Înaintea scaunului Dumnezeirii celei întreit-luminătoare stând şi din destul fiind luminat cu dumnezeieştile străluciri cele ce pornesc neîncetat de acolo, pe cei ce dănţuiesc pe pământ cu bucurie şi te laudă pe tine scapă-i de negura patimilor şi cu lumina ta îi acoperă, Gavriile mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.<br />
<br />
Sfărâmă întărâtările celor care năvălesc adesea asupra turmei tale, fă să înceteze dezbinările în Biserică, alină viforul ispitelor celor fără de măsură. Scapă din nevoi şi din primejdii pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi aleargă la ocrotirea ta, Gavriile, mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.<br />
<br />
Slavă... Și acum..., glasul al 2-lea:<br />
<br />
Astăzi vesteşte Gavriil celei pline de har: bucură-te, Fecioară, care nu ştii de mire şi eşti neispitită de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel neobişnuit şi nici nu te spăimânta, căci arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum eu îţi vestesc ţie bucurie: vei rămâne neatinsă şi vei naşte pe Domnul, preacurată.<br />
<br />
De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, se cântă doxologia mare; iar de va fi într-altă zi, se cântă stihoavna, stihira Triodului (de două ori) şi mucenicina.<br />
<br />
Slavă... Și acum... a praznicului, glasul 1:<br />
<br />
A lui Anatolie.<br />
<br />
În luna a şasea, a fost trimis din cer arhanghelul Gavriil în Nazaret, cetatea Galileii, să aducă Fecioarei bunele vestiri de bucurie. Și venind la dânsa, a strigat zicând: bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Bucură-te vas al Firii celei neîncăpute; pe Acela pe Care cerurile nu L-au încăput, L-a încăput pântecele tău, binecuvântată. Bucură-te cinstită, ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam şi izbăvirea Evei, bucuria lumii şi veselia neamului omenesc.<br />
<br />
Și cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduiala Postului, şi otpustul.<br />
<br />
De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, la Ceasul întâi şi la celelalte Ceasuri se citeşte troparul praznicului şi al arhanghelului. Asemenea şi condacele, pe rând.<br />
<br />
==Onomastică==<br />
Potrivit statisticilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 1.321.845 de români, dintre care 735.450 bărbaţi şi 586.395 femei, îşi serbează [[Ziua numelui|onomastica]] pe [[8 noiembrie]], la [[Prăznuire|prăznuirea]] Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Dintre bărbaţi, 244.595 poartă numele de Gabriel sau Gavril, iar dintre femei, 222.499 poartă numele de Gabriela.<ref>[http://www.ziare.com/social/romani/peste-1-300-000-de-romani-poarta-numele-sfintilor-arhangheli-mihail-si-gavril-1132124 Peste 1.300.000 de români poartă numele Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil], accesat 7 noiembrie 2012</ref><br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==Surse==<br />
<br />
*[http://orthodoxwiki.org/Archangel_Gabriel Archangel Gabriel on OrthodoxWiki]<br />
*[[w:Archangel Gabriel|''Archangel Gabriel'' on Wikipedia]]<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
* [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]]<br />
* [[Arhangheli]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.orthodox.cn/prologue/March26.htm Prologue from Ohrid]<br />
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100886 Synaxis of the Archangel Gabriel] ([[OCA]])<br />
*[http://www.goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=472 Synaxis in honor of the Archangel Gabriel] and [http://www.goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=122 Synaxis of Archangel Gabriel] ([[GOARCH]])<br />
*[http://www.catholic-forum.com/SAINTS/saintg03.htm Gabriel the Archangel] ([[Roman Catholic Church|Roman Catholic]])<br />
*[http://angelgabriel.blogspot.com Information, Pictures, and Links regarding Archangel Gabriel] (non-denominational collection)<br />
*[http://www.sarahsarchangels.com/archangels/gabriel.html Archangel Gabriel] from "Sarah's Archangels" (non-denominational)<br />
* Pentru citatele biblice și trimiteri, http://www.bibliaortodoxă.ro<br />
<br />
[[Categorie:Arhangheli]]<br />
[[Categorie:Îngeri]]<br />
[[Categorie:Articole de calitate]]<br />
<br />
[[bg:Гавраил]]<br />
[[en:Archangel Gabriel]]<br />
[[fr:Gabriel (Archange)]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Scara_dumnezeiescului_urcu%C8%99&diff=52582
Scara dumnezeiescului urcuș
2021-12-20T15:26:05Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Fișier:Ladder of Divine Ascent.jpg|right|frame|[[Ladder of Divine Ascent icon|Icoana Scării Raiului]]([[Mănăstirea Sf. Ecaterina (Sinai)|Mănăstirea Sf. Ecaterina]], Peninsula Sinai, Egipt)]]<br />
'''''Scara dumnezeiescului urcuș''''' este un tratat [[asceză|ascetic]] despre părăsirea [[păcat]]ului și înaintarea pe calea [[virtuți]]lor, în vederea obținerii [[mântuire|mântuirii]]. Deși a fost scrisă de Sfântul [[Ioan Scărarul|Ioan din Sinai]] pentru [[monah]]i, a devenit, după [[Sfânta Scriptură]], una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu. <br />
{{spiritualitate}}<br />
Există și o [[icoană]] a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găsește Domnul [[Iisus Hristos]], gata să îi primească în [[rai]] pe cei care urcă. De asemeni, apar [[înger]]i care îi ajută pe cei aflați pe scară și [[diavol]]i care aruncă înspre ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura deschisă). Aproape în toate reprezentările apare cel puțin o persoană care cade.<br />
<br />
== Istoricul ''Scării'' ==<br />
<br />
În vremea când era un [[pustnic|sihastru]] trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[smerenia]] și [[ascultarea]] sa, precum și pentru [[înțelepciunea]] și [[discernământ]]ul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul [[Ioan din Rait|Ioan]], [[egumen]] al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezită să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie ''Scara'' (mai târziu numită ''Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii''). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea ''Scării'' a fost comparată mai târziu în [[monahism]] cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul [[Profet|prooroc]] [[Proorocul Moise|Moise]].<br />
<br />
Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul [[Postul Mare|Postului Mare]]. Este una din scrierile recomandate în perioadele de [[post]] și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc<ref>Un exemplu de citire a Scării pentru cei din lume este lucrarea Părintelui John Mack, ''O tîlcuire pentru cei din lume a „Scării” Sfîntului Ioan Scărarul, Editura Teognost, 2002, ISBN: 973-85376-4-9 </ref>. Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. [[Teodor Studitul]], Sf. [[Serghie de Radonej]], Sf. [[Iosif de Volokolamsk]], Sf. [[Petru Damaschinul]], Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] și mulți alți părinți duhovnicești.<br />
<br />
== Structură și scopuri ==<br />
<br />
Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite ''logoi'', dar astăzi sunt mai cunoscute ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie progresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.<br />
<br />
===Treptele ''Scării'' ===<br />
Treptele ''Scării'' (după traducerea N. Corneanu) sunt următoarele:<br />
<br />
#Despre lepădarea de lume<br />
#Despre neîmpătimire, adică neîntristare<br />
#Despre înstrăinare<br />
#Despre ascultare<br />
#Despre pocăință<br />
#Despre amintirea de moarte<br />
#Despre bucuria plânsului<br />
#Despre nemâniere și blândețe<br />
#Despre ținerea de minte a răului<br />
#Despre grăirea de rău<br />
#Despre limbuție și tăcere<br />
#Despre minciună<br />
#Despre trândăvie<br />
#Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul<br />
#Despre puritate și înfrânare<br />
#Despre iubirea de arginți<br />
#Despre sărăcia alergătoare către cer<br />
#Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)<br />
#Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun<br />
#Despre privegherea trupească și duhovnicească<br />
#Despre nebărbăteasca temere<br />
#Despre slava deșartă<br />
#Despre mândrie și blasfemie<br />
#Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie<br />
#Despre minunata smerenie<br />
#Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.<br />
#Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului<br />
#Despre sfânta și fericita rugăciune<br />
#Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului<br />
#Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.<br />
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.<br />
<br />
== Despre citirea ''Scării'' ==<br />
<br />
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. ''Scara'' ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.<br />
<br />
==Scara Raiului în Țările Române==<br />
'''''Leastvița''''' este denumirea sub care a circulat în Țările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului [[Ioan Scărarul]], ''Scara dumnezeiescului urcuș'', mai cu seamă în urma traducerii făcute de Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire și având impactul cel mai puternic în epocă. <br />
<br />
===Ediții românești===<br />
<br />
Scara raiului este una din cele mai cunoscute cărți din literatura duhovnicească ortodoxă, drept care a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam, datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv realizat de Mitropolitul [[Nicolae (Corneanu) al Banatului]] la propria sa traducere a ''Scării''.<br />
<br />
Cele mai cunoscute ediții contemporane ale ''Scării" sunt:<br />
<br />
* a Părintelui [[Dumitru Stăniloae]], în volumul IX din ''Filocalia'' (ed. I IBM, București, 1980; ed. II Humanitas, București, 2002)<br />
* a IPS [[Nicolae (Corneanu) al Banatului]], cu titlul ''Scara raiului'', Amarcord, Timișoara, 1997 (ulterior reeditată).<br />
<br />
Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan Scărarul, despre locul ''Scării'' în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și traduceri ale lucrării.<br />
<br />
===Tema/motivul ''Leastviței'' în arta populară și cultă românească===<br />
În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de ''Leastvița'' a avut o mare răspândire și un impact deosebit, motivul scrierii fiind zugrăvit pe pereții mănăstirilor [[Sucevița]] și [[Râșca]]. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuși folosește motivul ''Leastviței'' pentru [[Coloana Infinitului]] de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroși artiști plastici și meșteri populari continuă să-l folosească. <br />
<br />
===Istoricul ''Leastviței'' în Ţările Române===<br />
Pătrunderea scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele grecești, dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au păstrat din secolul al XV-lea. De aici provine și denumirea de "Leastvița" sau "Lestvița". Unii cercetători sunt de părere că "Scara" a pătruns prin manuscrisele grecești mult mai devreme și de aici a fost tradusă direct în limba română. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii românești fața de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie să fi fost mare, de vreme ce Î. P. S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi și călugări, voievozi și înalți demnitari, târgoveți și săteni, bărbați și femei, toți au citit cu același nesaț stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviței". Familii de creștini păstrau în casele lor ''Leastvița'' alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni. În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scărarul. <br />
<br />
Prima traducere cunoscută a ''Scării'' în limba română aparține Mitropolitului Varlaam(?-1657), canonizat de B. O. R. în anul 2007, la 350 de ani de la moartea sa, , făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613). Varlaam traduce într-o limbă vie, aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei și nu urmează servil topica originalului:<br />
<br />
''"Ca de mult preț și sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela și svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei. Părinți și frați întru Hristos, numai pentru numele aceștiia cărți ce se chiama Leastvița, adeca Scara. . . "''<br />
<br />
Deși nu s-a tipărit, a avut o largă circulație în copii manuscrise. Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românesc, făcându-l de aici înainte accesibil și laicilor. Deși s-a crezut inițial că Varlaam a tradus după un manuscris slavon, s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios. <br />
<br />
===Importanța ''Leastviței'' în renașterea isihasmului în Ţările Române===<br />
<br />
Deși ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române încă din secolul al XIV-lea, a avut o răspândire mai mult în rândul monahilor și sihaștrilor. Mitropolitul Tit Simedrea arată că spiritualitatea filocalică pătrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]]. Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit și călugări români. <br />
<br />
Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam, ''Leastvița'' devine accesibilă în limba română și astfel cunoscută de cât mai mulți cititori. De altfel , traducerea s-a făcut dintr-o necesitate. În secolul al XVII-lea, puțini mai cunoșteau limba slavonă, cu atât mai puțin limba greacă. Prin această traducere, ''isihasmul'' românesc se răspândește în popor, dovadă fiind folosirea motivului ''Leastviței'' la încondeierea ouălor sau la sculptarea stâlpilor de la case. <br />
<br />
===Importanța ''Leastviței'' în particularizarea ''Rugăciunii lui Iisus''===<br />
Popularitatea pe care Cuviosul Ioan Scărarul a cunoscut-o în Ţările Române i-a făcut pe unii să creadă că ''Rugăciunea lui Iisus'' ar fi circulat aici, mai mult ca în altă parte, sub forma monologică (monologhistos), conform recomandării Cuviosului din Cuvântul al XXVIII:<br />
<br />
''"Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea. Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multă vorbărie în rugăciune pricinuiește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt (Iisus) o adună"''. Rugăciunea monologică este puțin răspândită, e de părere Kallistos Ware:''"Formula verbală poate fi scurtată. . . sau chiar numai "Iisuse", deși această ultimă formulă e mai puțin răspândita"''. <br />
<br />
Se pare că forma monologică ar constitui idealul în rugăciunea lui Iisus, conform viziunii Cuviosului ''[[Calist Catafygiotul]]'' care este de părere că ''"atunci când mintea este împărțită între multe, sau cel puțin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul"''. După Cuviosul ''Calist Angelicude'' acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au înaintat în dragoste pentru Hristos:<br />
<br />
''"Rugăciunea aceasta făcută cu luare aminte, fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", înalță mintea în chip nematerial și cu totul negrăit spre însuși Domnul cel pomenit, iar prin :"miluiește-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăși, nesuferind să nu se roage pentru sine. Dar cel ce a înaintat în dragoste, se îndreaptă prin experiență numai spre Domnul, pentru că a luat încredințare despre lucrul al doilea(despre iertare)"''.<ref>Calist Catafygiotul'',Despre viața contemplativă'',în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'',vol. VIII</ref><br />
<br />
===Importanța ''Leastviței'' în păstrarea integrității spirituale și teritoriale===<br />
Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist. Este o lucrare de atitudine orientată în direcția sprijinirii luptei pentru păstrarea integrității spirituale și teritoriale, pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în fața expansiunii islamului sau a influențelor catolice și protestante. După Liliana Botez, traducerea ''Leastviței'' a fost făcuta de Varlaam după o lungă chibzuința și a avut un scop bine definit, făcând parte din planul defensiv al mitropolitului în fața presiunilor reformator-calvine, a celor unionist-catolice, precum și împotriva jugului otoman.<ref>Liliana Botez,Varlaam,''Scara'' în ''Crestomație de literatură româna veche'''''</ref> Mai târziu, când presiunile reformator-calvine se vor înteți, Varlaam va trece la redactarea unei lucrări ofensive. Astfel, ca reacție împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de către principele Rakoczi I, va redacta în anul 1645, lucrarea polemică antireformă ''"Răspuns împotriva catihismusului calvinesc''". <br />
<br />
Două secole mai târziu, asemenea lui Varlaam, Teofan Zăvorâtul va face același lucru într-un moment de cumpănă al Ortodoxiei ruse, când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste și protestante. Dând dovadă de o viziune extraordinară, eremitul Teofan și monahii de la mănăstirea Optina vor traduce într-o limbă rusă vie și accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alți Sfinți părinți ai ''Filocaliei'', publicând lucrarea în cinci volume , în anul 1877. Efectele au fost de neimaginat. Ia naștere mișcarea slavofilă de întoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însăși, își fac apariția pelerinii ruși, nebunii pentru Hristos, care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare rusești.<br />
<br />
===Importanța ''Leastviței'' pentru secolele care vor urma===<br />
Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească și a fost de actualitate cel puțin un secol. De abia în 1766, la mănăstirea Putna, va fi făcută o nouă traducere din slavonă de către Vartolomeu Măzăreanu, o traducere care a încercat să țină pasul cu evoluția limbii române. O altă traducere o găsim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea, făcută la mănăstirea Căldărușani după un model slav. Au existat și traduceri. Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam, denaturând originalul grecesc. O interesantă traducere după un original grecesc o realizează spre sfârșitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806). O încercare de a traduce, pe cât se poate de fidelă este cea a învățatului ieromonah Macarie de la Cernica, care o termină în anul 1782, fără să o poată tipări.<br />
<br />
== Note: ==<br />
<references/><br />
<br />
== A se vedea și ==<br />
*[[Ioan Scărarul]]<br />
*[[Icoana Scării Raiului]]<br />
<br />
== Bibliografie ==<br />
<br />
*"Scara dumnezeiescului urcuș" în ''Filocalia IX'', ed. a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7-435.<br />
*Ioan Scărarul, ''Scara Raiului'', traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, Timișoara, 1997.<br />
*''Scara Sfântului Ioan Scărarul și învățăturile lui Ava Dorotei'', în ''Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curați, lumina și desăvârși'', Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1980.<br />
*I. C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori), ''Crestomație de literatură română veche, ''vol. I-II, Ed. Dacia, 1981.<br />
*Episcop [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]], ''Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă'', Asociația filantropică medicală creștină CHRISTIANA, București, 1992.<br />
*Ieromonah Ioanichie Bălan, ''Vetre de sihăstrie românească, secolele IV-XX'', Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1982.<br />
*Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicționar de teologie ortodoxă A-Z'', Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1981.<br />
*Pr. Dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1987.<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.logos.md/2007/08/30/mitropolitul-varlaam-a-devenit-sfant-al-bisericii-ortodoxe-romane Sfantul/Mitropolitul Varlaam]<br />
<br />
[[Categorie:Ascetism]]<br />
[[Categorie:Texte]]<br />
<br />
[[en:The Ladder of Divine Ascent]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=C%C3%A2ntarea_bizantin%C4%83&diff=52581
Cântarea bizantină
2021-12-20T15:25:46Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>'''Cântarea bizantină''' este [[muzica bisericească]] a [[Biserica Ortodoxă|Bisericilor Ortodoxe]]. Această tradiție, înconjurând lumea vorbitoare de greacă, s-a dezvoltat în [[Imperiul Roman de Răsărit]] de la înființarea capitalei acestuia, [[Constantinopol]], în 330, până la [[Căderea Constantinopolului|căderea sa]] din 1453. Fără tăgadă, această cântare are o origine compozită, schițată pe compozițiile artistice și tehnice ale perioadei clasice, pe muzica [[Iudaism|evreiască]] și inspirată de muzica vocală monofonă care a apărut în orașele creștine timpurii [[Alexandria]], [[Antiohia]] și [[Efes]]. În [[Biserica Ortodoxă]] din zilele noastre, multe biserici folosesc cântarea bizantină ca primă tradiție liturgică. Dintre acestea se pot enumera bisericile din [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]], [[Biserica Ortodoxă Română|România]], [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Serbia]], [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Grecia]] și [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]].<br />
<br />
Recent, la Conferința Comitetului interguvernamental pentru salvgardarea patrimoniului cultural, desfășurată la Bogota (Columbia) în noiembrie 2019, Cântarea bizantină, gen muzical unic transmis până în zilele noastre de Biserica Ortodoxă, a fost inclus pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO.<ref>[https://www.francetvinfo.fr/culture/musique/le-chant-byzantin-inscrit-au-patrimoine-immateriel-de-l-unesco_3740447.html ''Le chant byzantin inscrit au patrimoine immatériel de l'Unesco''], 11 decembrie 2019, ''Franceinfo'', accesat la 14 decembrie 2019</ref><ref>[https://evenimentulistoric.ro/gen-muzical-unic-de-la-inceputul-crestinismului-introdus-pe-lista-patrimoniului-unesco.html Marina Constantinoiu, ''Gen muzical unic, de la începutul creștinismului, introdus pe lista Patrimoniului UNESCO''], 12 decembrie 2019, ''Evenimentulistoric.ro'', accesat la 14 decembrie 2019</ref><br />
<br />
==Istoric==<br />
===Perioada creștină timpurie===<br />
Există manuscrise ale cântării bizantine care datează din secolul al IX-lea și există lecționare ale citirilor biblice care folosesc notația ecfonetică (un sistem grafic primitiv destinat să indice maniera de recitare a pericopelor din [[Sfânta Scriptură]]) mai vechi cu o sută de ani și care au rămas în uz până în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Referitor la perioadele anterioare există referințe în cărțile de cult ale Bisericii: [[tipic]], [[Sfinții Părinți|scrieri patristice]] și istorii medievale. Încă există exemple risipite de texte de imnuri din primele secole de creștinism grecesc. Unele dintre acestea folosesc schemele metrice ale poeziei grecești clasice; dar schimbările de pronunție au făcut ca aceste rime să își piardă sensul și, cu cu excepția cazurilor când forma clasică a fost imitată, imnurile bizantine din secolele următoare sunt poezie în proză, versuri fără rimă de lungimi neregulate și modele de accentuare variabile. Numele comun al imnurilor formate dintr-o strofă sau din câteva strofe este [[tropar]]ul (aceste termen poate avea și conotația imnurilor formate prin interpolarea versurilor din psalmi). Un exemplu celebru, a cărui existență este atestată încă din secolul al IV-lea, este imnul de la [[Vecernia|Vecernie]] numit "''[[Lumină lină|Phos Hilaron]]''" ("Lumină lină"); altul este "''O Monogenes Yios''" ("Fiule Unule Născut"), atribuit împăratului Sfântului [[Iustinian|Justinian cel Mare]] (r. 527-565), care face parte din porțiunea de început a [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. Probabil cel mai cunoscut set de tropare cu autor identificat sunt acelea ale [[călugăr]]ului Auxentie (prima jumătate a secolului al V-lea), precizat în biografia sa, dar care nu s-a păstrat în cultul bizantin ulterior.<br />
<br />
===Perioada medievală===<br />
Pentru a aprecia pe deplin funcția muzicii în cultul bizantin, trebuie înțelese două principii. Primul, care a însoțit răspândirea speculațiilor teologice și mistice grecești până la dizolvarea imperiului, a fost credința în transmiterea [[înger]]ească a muzicii sacre: presupunerea că Biserica primară făcea oamenii să participe la [[rugăciune]]a corurilor îngerești. Această noțiune este cu siguranță mai veche decât relatarea din [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Cartea Apocalipsei]] (Apocalipsa 4:8-11), pentru rolul muzical al îngerilor așa cum se precizează în [[Vechiul Testament]] și clar arătat în Cartea lui Isaia (6:1-4) și Ezechiel (3:12). De fapt, mult mai semnificativă este sublinierea din [[Cartea Ieșirii|Exodul]] 25, care spune că modelul pentru închinarea pământească a poporului lui [[Israel]] provenea din [[rai]]. Această aluzie este perpetuată în scrierile [[Sfinții Părinți|Părinților Bisericii]] din perioada timpurie, cum ar fi [[Clement Romanul]], [[Iustin Martirul|Iustin]], [[Ignatie de Antiohia]], [[Atenagora din Atena]] și [[Dionisie Areopagitul]]. Ulterior, a primit recunoașterea în tratatele liturgice ale lui [[Nicolae Cabasila]] și [[Simeon al Tesalonicului]] (''Patrologia Graeca'', CL, 368-492 și respectiv CLV, 536-699).<br />
<br />
Efectul pe care această concepție l-a avut asupra muzicii bisericești a fost întreit: întâi, a dus la o atitudine foarte conservativă privind compoziția muzicală; în al doilea rând, a fixat tradiția melodică a anumitor imnuri și în al treilea rând, a continuat, pentru o vreme, să păstreze anonimatul compozitorului. Pentru că dacă un cântec este de origine cerească atunci recunoașterea pe care o primește omul care îl transmite lumii întregi trebuie să fie minimă. Acest lucru este adevărat în special în cazul imnurilor despre care se știe că întâi au fost cântate de corurile îngerești&mdash;cum ar fi [[Amin]], [[Aliluia]], [[Trisaghion]], [[Sfânt]] și [[Doxologie|Doxologia]]. În consecință, până în vremea Paleologilor era de neconceput ca un compozitor să-și pună numele sub astfel de text într-un manuscris.<br />
<br />
Ideile de originalitate și compoziție liberă, similare cu cele din muzica ulterioară, probabil nici nu au existat în perioada bizantină timpurie. Chiar faptul utilizării formulelor tradiționale (sau tipuri de melodii) ca tehnică de compoziție denotă clar un concept arhaic în muzica liturgică și este total opus creației originale, libere. Este evident faptul că repertoriul muzical descoperit în manuscrisele muzicale din secolul al X-lea și până în vremea [[Cruciada a IV-a|Cruciadei a IV-a]] (1204-1261) reprezintă forma finală și singura care a supraviețuit a unei evoluții ale cărei începuturi merg înapoi cel puțin până în secolul al VI-lea și, posibil, chiar până la muzica din [[sinagogă]]. Este dificil de spus exact ce schimbări au avut loc în perioada de formare a acestui stadiu; dar anumite cântări, utilizate încă în zilele noastre, prezintă caracteristici care aruncă o oarecare lumină asupra acestui subiect. Este vorba de formule de recitare, tipuri de melodii și fraze standard care sunt dovezi clare păstrate în muzica populară și în alte muzici tradiționale din diferite culturi din Răsărit, inclusiv în muzica evreiască.<br />
<br />
În al doilea rând, este vorba de efectul numit ''koinonia'' sau "comuniune," cu o viață mai scurtă. Acest efect a avut o viață mai scurtă deoarece, după secolul al IV-lea, când a fost analizată și integrată într-un sistem teologic, legătura și "identitatea" care unea [[cler]]ul și [[laic|credincioșii]] în rugăciune liturgică a fost mai puțin rezistent. Cu toate acestea, este una din ideile cheie în înțelegerea unor realități care poartă nume diferite în zilele noastre. În ce privește performanța muzicală, acest concept de comuniune poate fi aplicat sensului inițial al cuvântului cor. Se referea nu la un grup separat din cadrul comunității și însărcinat cu responsabilități muzicale ci la congregație ca întreg. Sfântul Ignatie de Antiohia scria Bisericii din Efes [http://www.ccel.org/ccel/richardson/fathers.vi.ii.iii.i.html] următoarele:<br />
<br />
:"''Trebuie să participi la un cor astfel încât să fie în armonie și în concordanță și luând parte la esențialul din Dumnezeu la unison, să poți cânta pe o voce prin [[Iisus Hristos]] către Tatăl, astfel încât El să te audă și prin faptele tale bune să te recunoască o parte din Fiul Său.''"<br />
<br />
O trăsătură marcantă a ceremoniei liturgice era participarea activă a credincioșilor la desfășurarea acesteia, în special la recitarea și cântarea imnurilor, răspunsurilor sau psalmilor. Termenii ''choros'', ''koinonia'' și ''ekklesia'' aveau înțelesuri sinonime în Biserica bizantină timpurie. În [[Psalmi]]i 149 și 150, [[Septuaginta]] traduce cuvântul ebraic ''machol'' (dans) prin grecescul ''choros''. Ca urmare, Biserica primară a împrumutat acest cuvânt al antichității clasice folosindu-l pentru desemnarea congregației, la slujbă în cântare, amândouă în cer și pe pământ. Totuși, în curând a început să se manifeste o tendință de clericalizare în uzul limbajului, în special după [[Sinodul din Laodicea]], al cărui al XV-lea [[canon]] permitea doar ''psaltai'' ("[[cântăreț]]ilor") canonici să cânte la slujbe. Cuvântul ''choros'' a început să se refere la funcția [[preot|preoțească]] specială din cadrul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]]&mdash;la fel cum, în termeni arhitecturali, corul a devenit o zonă rezervată lângă [[altar]]&mdash;iar ''choros'' a devenit ulterior echivalentul cuvântului ''kleros''.<br />
<br />
Dezvoltarea formelor [[Imnografie|imnografice]] cu scară largă a început în secolul al V-lea odată cu apariția condacului, o [[predică]] metrică, lungă și elaborată, de origine presupusă siriacă, care își are apogeul în lucrările Sfântului [[Roman Melodul]] (secolul al VI-lea). Această [[omilie]] impresionantă, care de obicei parafraza o relatare [[Sfânta Scriptură|biblică]], era formată din 20 - 30 de strofe și era cântată în timpul slujbei de dimineață ([[Utrenia]]) într-un stil simplu și silabic (o notă pe silabă). Cu toate acestea, cele mai vechi versiuni muzicale sunt cele "melismatice" (mai multe note pentru aceeași silabă de text) și își au originea în secolul al IX-lea și mai târziu când condacele au fost reduse la ''ptooimion'' (versul introductiv) și prima ''oikos'' (strofă). În a doua jumătate a secolului al VII-lea, condacul a fost înlocuit cu un nou tip de imn, numit [[canon]], inițiat de Sfântul [[Andrei Criteanul]] (ca. 660-ca. 740) și dezvoltat de [[Sfânt|Sfinții]] [[Ioan Damaschin]] și [[Cosma al Ierusalimului]] (amândoi din secolul al VIII-lea). În esență, canonul este un complex imnografic compus din nouă ode care inițial erau adăugate celor nouă [[Ode biblice|cântări biblice]] și cu care erau în legătură prin intermediul aluziilor poetice sau citării textuale.<br />
<br />
Cele nouă cântări biblice sunt:<br />
<br />
* (1)-(2) Cele două cântece ale lui [[Proorocul Moise|Moise]] ([[Exodul]] 15:1-19 și [[Deuteronom]] 32:1-43);<br />
* (3)-(7) Rugăciunile lui [[Ana]], [[Baruh]], [[Isaia]], [[Iona]] și [[Cântarea celor trei tineri|Cei trei tineri]] (I Regi 2:1-10; Cartea lui Baruh 3:1-19; Isaia 26:9-20; Iona 2:3-10; [[Cartea lui Daniel|Daniel]] [[Cărțile apocrife|apocrifă]] 3:26-56);<br />
* (8) [[Cântarea celor trei tineri]] (Daniel apocrifă 3:57-88);<br />
* (9) Mărește și Binecuvântarea (Luca 1:46-55 și 68-79).<br />
<br />
Fiecare [[imn]] este formată dintr-un tropar inițial, [[irmos]]ul, urmat de trei, patru sau mai multe [[tropar]]e care sunt reproducerea metrică exactă a irmosului, ca urmare toate troparele fiind cântate pe aceeași melodie la fel de bine.<br />
Cu toate acestea, cele nouă irmosuri nu sunt similare metric; în consecință, un canon întreg conține nouă melodii independente (opt, atunci când a doua odă este omisă), care sunt unite muzical prin același glas și textual prin referirea la tema generală a ocaziei liturgice și uneori unite printr-un acrostih. Irmosurile din stilul silabic sunt adunate împreună în ''[[Irmos]]'', un volum cuprinzător care a fost publicat prima dată pe la mijlocul secolului al X-lea și conține peste o mie de modele de tropare aranjate într-un [[octoih]] (sistemul muzical cu opt glasuri).<br />
<br />
Un alt tip de imnuri, important atât prin număr cât și prin varietatea uzului său liturgic, este [[stihira]]. Există stihiri de sărbătoare, care însoțesc psalmii ficși de la începutul și sfârșitul [[Vecernie]]i și psalmodierea laudelor de la [[Utrenie]], pentru toate zilele speciale ale anului, pentru [[Ziua Domnului|duminici]], pentru zilele săptămânii din [[Postul Mare]] și pentru ciclul repetativ al celor opt săptămâni în ordinea glasurilor și care începe cu [[Sfintele Paști]]. Melodiile acestora sunt păstrate în ''[[Stihirar]]'' și sunt considerabil mai elaborate și variate decât în tradiția ''[[Irmologhion]]ului''.<br />
<br />
===Perioadele bizantină târzie și post-bizantină===<br />
Odată cu încetarea compozițiilor poetice creative, cântarea bizantină a intrat în ultima sa etapă de dezvoltare, dedicată pe larg realizării de standarde muzicale mult mai elaborate privitor la textele tradiționale: fie prin înfrumusețarea melodiilor simple mai vechi fie prin muzică nouă realizată într-un stil mult mai ornamental. Aceasta a fost munca așa-numiților ''maistores'', "maeștrii," dintre care cel mai pomenit este Sfântul [[Ioan Cucuzel]] (din vremea anilor 1300), comparat în scrierile bizantine cu însuși Sfântul Ioan Damaschin, ca inovator în dezvoltarea cântării bisericești. Multiplicarea noilor standarde și îmbunătățirea celor vechi a continuat de-a lungul secolelor următoare de după [[Căderea Constantinopolului]], până când la sfârșitul secolului al XVIII-lea repertoriul muzical original din manuscrisele muzicale medievale a fost înlocuit de compoziții ulterioare. Chiar și sistemul muzical de bază a suferit modificări profunde.<br />
<br />
[[Hrisant de Maditos]] (ca. 1770-1846), [[Grigorie Protopsaltul]] și [[Hurmuz Arhivarul]] au fost responsabili pentru o reformă foarte necesară a notației muzicii ecleziastice grecești. În principiu, această muncă a constat în simplificarea simbolurilor muzicale bizantine, care la începutul secolului al XIX-lea devenise atât de complecși tehnic încât doar cântăreții foarte pricepuți erau capabili să îl interpreteze corect. În ciuda numeroaselor neajunsuri, munca celor trei reformatori este o piatră de hotar în istoria muzicii Bisericii Greciei, deoarece a introdus sistemul muzicii neo-bizantine pe care se bazează cântările zilelor noastre din Biserica Ortodoxă Greacă.<br />
<br />
==Informații generale==<br />
Cântarea bizantină actuală este construită pe opt moduri (glasuri), fiecare glas cu tonalitatea sa specifică. Glasurile se schimbă unul după altul, începând cu luni după [[Duminica Tomii]], când se începe cu glasul 1. În timpul [[Săptămâna luminată|Săptămânii luminate]], glasurile se schimbă zilnic, în felul următor:<br />
:Duminică – modul 1,<br />
:Luni – modul 2,<br />
:Marți – modul 3,<br />
:Miercuri – modul 4,<br />
:Joi – modul plagal al întâiului (5),<br />
:Vineri – modul plagal al celui de-al doilea (6),<br />
:Sâmbătă – modul plagal al celui de-al patrulea (8). <br />
<br />
Glasul (7) mai grav a fost lăsat deoparte datorită tonalității sale mai joase, dintre cele opt acesta fiind considerat prea puțin potrivit cu perioada pascală. Deoarece [[Pogorârea Duhului Sfânt]] are loc duminica, când glasul coborât ar fi fost folosit în ordinea normală, este din nou sărit și se folosesc imnurile Cincizecimii. Ordinea glasurilor se reia în săptămâna următoare cu plagalul celui de-al patrulea.<br />
<br />
În perioada dintre un [[Praznice Împărătești|Praznic Împărătesc]] și [[Odovanie|odovania]] sa, de exemplu în săptămâna de după Cincizecime, în locul imnurilor corespunzătoare glasului săptămânii se cântă imnurile sărbătorii.<br />
<br />
===Scara===<br />
Gama cântării bizantine este formată din șapte note: Νη, Πα, Βου, Γα, Δι, Κε, Ζω. Aceste note, împreună cu Νη repetat, acoperă un interval de o octavă. În cadrul octavei, înălțimea relativă a fiecărei note se modifică în funcție de modul sau tonul scalei. Teoria cântării bizantine actuale împarte octava în 72 de intervale (moria). Astfel, tonul apusean (pas întreg) este format din 12 moria iar semitonul (jumătate de pas) din 6.<br />
<br />
Poziția notelor în cadrul octavei se modifică în funcție de modul (glasul) în care este cântată melodia. Cântarea bizantină este formată din opt glasuri de bază, cu toate că unele glasuri prezintă variații ale scalei. Glasurile sunt grupate în trei categorii: naturale, enarmonice și cromatice.<br />
<br />
===Glasurile naturale===<br />
Acestea sunt 1, 4, plagal al întâiului (5) și plagal al celui de-al patrulea. Scala acestor glasuri este foarte asemănătoare cu scala apuseană. Distanța dintre note este<br />
<br />
{|<br />
| Nη || || Πα || || Βου || || Γα || || Δι || || Κε || || Ζω || || Nη<br />
|-<br />
| || 12 || || 10 || || 8 || || 12 || || 12 || || 10 || || 8 ||<br />
|}<br />
Astfel, aceasta arată ca și scala majoră C, cu o ușoară coborâre a notelor a treia și a cincea. Tonul (nota de bază) pentru cele patru glasuri naturale este:<br />
<br />
''Glasul 1''': Πα, cu o tonalitate apropiată de scala minoră apuseană<br><br />
''Glasul 4''': Βου, Πα, or Δι, în funcție de tipul imnului cântat <br><br />
''Glasul plagal al întâiului''': Πα or Κε, în funcție de tipul imnului cântat. Şi acesta are o tonalitate apropiată de scala minoră apuseană <br><br />
''Glasul plagal al celui de-al patrulea''': Nη or Γα, în funcție de tipul imnului cântat. Varianta bazată pe Nη are o tonalitate apropiată de scala majoră apuseană.<br />
<br />
===Glasurile enarmonice===<br />
Acestea sunt glasul 3 și glasul grav (Βαρυς, plagal al celui de-al treilea, 7). Scala pentru glasul trei este scara apuseană principală cu a șaptea notă plată:<br />
<br />
{|<br />
| Nη || || Πα || || Βου || || Γα || || Δι || || Κε || || Ζω || || Nη<br />
|-<br />
| || 12 || || 12 || || 6 || || 12 || || 12 || || 12 || || 6 ||<br />
|}<br />
<br />
Adesea, modul grav folosește aceeași scală ca și modul 3, dar există câteva variații specifice acestui glas. Una dintre cela mai obișnuite este prezentată în continuare:<br />
<br />
{|<br />
| Ζω || || Nη || || Πα || || Βου || || Γα || || Δι || || Κε || || Ζω ||<br />
|-<br />
| || 8 || || 12 || || 10 || || 12 || || 8 || || 16 || || 8 ||<br />
|}<br />
<br />
<br />
Tonul glasurilor armonice este:<br />
<br />
''Glasul 3''': Γα<br><br />
''Glasul grav''': Γα, când se folosește scala modului 3 și Ζω pentru celelalte ocazii.<br />
<br />
===Glasurile cromatice===<br />
Acestea sunt glasul 2 și glasul plagal al celui de-al doilea (6). Aceste scale ale acestor două glasuri sunt diferite. Scala pentru glasul 2, cunoscută și ca scara cromatică-deschisă, este:<br />
<br />
{|<br />
| Νη || || Πα || || Βου || || Γα || || Δι || || Κε || || Ζω || || Νη<br />
|-<br />
| || 8 || || 14 || || 8 || || 12 || || 8 || || 14 || || 8 ||<br />
|}<br />
<br />
<br />
Astfel, drept vorbind, intervalul dintre Δι și Κε pe de o parte și dintre Ζω și Νη pe de altă parte sunt cu o treime mai mari decât un semi-ton, în timp ce intervalele Κε-Ζω și Πα-Βου sunt cu o treime mai mari decât un ton.<br />
Scala plagal al celui de-al doilea, numită și scala cromatică închisă, este:<br />
<br />
{|<br />
| Πα || || Βου || || Γα || || Δι || || Κε || || Ζω || || Νη || Πα<br />
|-<br />
| || 6 || || 20 || || 4 || || 12 || || 6 || || 20 || || 4 ||<br />
|}<br />
<br />
Astfel, intervalele dintre Βου și Γα pe de o parte și dintre Ζω și Νη pe de altă parte sunt cu o treime de semi-ton mai coborâte decât o treime minoră iar intervalele Γα-Δι și Νη-Πα sunt două treimi de semi-ton.<br />
<br />
Tonul glasurilor cromatice este:<br />
<br />
''Glasul 2''': Δι<br><br />
''Glasul plagal al celui de-al doilea''': Πα<br />
<br />
Trebuie remarcat că există multe exemple în care imnuri din glasul 2 vor folosi scala cromatică închisă iar imnuri din glasul plagal al celui de-al doilea vor folosi scala cromatică deschisă.<br />
<br />
==Note==<br />
<small><references /></small><br />
<br />
==Surse==<br />
* [[Wikipedia:Byzantine music]]<br />
*Original text (pre-Wikification) reproduced with permission from Dr. D. Conomos's [http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7069.asp text] at the website of the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]].<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Notația bizantină]]<br />
*[[osource:Cele opt glasuri]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://stanthonysmonastery.org/music/Index.html Divine Music Project] from [[St. Anthony's Greek Orthodox Monastery (Florence, Arizona)|St. Anthony's Greek Orthodox Monastery]] with an up-to-date list of Byzantine music links, recordings, articles, free font software, and more than 2000 pages of music in English and Greek in staff and Byzantine notation. <br />
*[http://www.0wned.org/~pavlos/ Byzantine Chant]<br />
*[http://chant.theologian.org/ Byzantine Chant Studies Page]<br />
*[http://www.liturgica.com/cart/recommend_byzantine.jsp Recommended Selections of Byzantine Chant for New, Intermediate, and Advanced Listeners]<br />
*[http://www.analogion.com/ Analogion] - an extensive, analytic site on most - if not all - facets of Byzantine chant.<br />
*[http://www.ieropsaltis.com/ Ieropsaltis] (Greek) - A site with individual tribute pages to different chanters in Greece<br />
*[http://www.ecclesia.gr/Multimedia/Audio_index/audioindex_en.html Ecclesia] The chanting page of the official website of the Church of Greece<br />
*[http://www.kelfar.net/orthodoxiaradio/ Orthodoxia Radio] - Source for information and recordings of Byzantine chant as sung in the Church of Antioch<br />
*[http://www.jamilsamara.com/sacredmusic/music.asp Sacred Music (Orthodox Liturgical Music)] - Official Antiochian Archdiocese site for free music downloads, including many Byzantine chant<br />
*[http://chant.hchc.edu/ Learn Byzantine Chant] - A simplistic flash presentation from the [[Holy Cross Greek Orthodox School of Theology (Brookline, Massachusetts)|Holy Cross Greek Orthodox School of Theology]]<br />
<br />
[[Categorie:Arte]]<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Muzică bisericească]]<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
<br />
[[el:Βυζαντινή μουσική]]<br />
[[en:Byzantine Chant]]<br />
[[fr:Chant byzantin]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sf%C3%A2nta_Treime&diff=52580
Sfânta Treime
2021-12-20T15:25:27Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{CreştinismOrtodox}}<br />
Creștinii ortodocși slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh &mdash; '''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] și învățătura [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], Biserica Ortodoxă mărturisește că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]''), care împărtășesc aceeași substanță sau natură (grec. ''ousia''). Această credință poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeași esență (gr. ''homoousios'') și coeterne. Nu a existat niciodată un timp <ref>Admitem uneori să folosim termeni improprii (ca cel de ''timp'') pentru a verbaliza viața intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în cadrul istoriei.<br />
[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|175px|Ospitalitatea lui Avraam, un arhetip vetero-testamentar al Sfintei Treimi.]]Dumnezeu nu este o substanță impersonală sau doar o ''mare forță'', ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, și cu creația, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credința Ortodoxă este monoteistă și, în același timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creștin-Ortodoxe este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] și [[Iacov]], adică ''cel viu'', care lucrează în creația Sa: '''EU SUNT''' care s-a revelat pe Sine lui [[Proorocul Moise|Moise]], în rugul aprins (''Eu sunt Cel ce sunt'' - Exodul 3, 14).<br />
<br />
Sursa și unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naște fără de timp Fiul și din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în același timp, fundamentul unității Sfintei Treimi, cât și al distincției. A încerca să înțelegi nenașterea (Tatăl), nașterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[Grigorie Teologul]]{{citare}}, și, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, [[Apofatism|apofatic]], fiind mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu și să realizeze, în același timp, neputința minții umane de a-L înțelege.<br />
<br />
Afirmația principală despre ceea ce crede Biserica despre Dumnezeu este găsită în [[Crezul]] Niceo-Constantinopolitan.<br />
<br />
[[Biserica Ortodoxă]] [[Praznic|sărbătorește]] Sfânta Treime în lunea de după [[Pogorârea Duhului Sfânt]].<br />
<br />
== Dogma Sfintei Treimi <ref>După ''Dogmatica'' sfântului [[Ioan Damaschin]]</ref> ==<br />
<br />
Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor și nemuritor, veșnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătății și al dreptății, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaște cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voință. Căci poate pe toate câte le voiește. Creează toate făpturile, văzute și nevăzute, le ține și le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpânește pe toate, le conduce și împărățește peste ele în o împărăție fără de sfârșit și nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple și nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ține și îl domină. Străbate toate ființele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice ființă, pentru că este supraființială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârșire. Ea delimitează toate începătoriile și toate cetele și stă mai presus de orice începătorie și ceată, este mai presus de ființă, de viață, de cuvânt, de idee. Este însăși lumina, însăși bunătatea, însăși viața, însăși ființa, pentru că nu are existență sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenței pentru cele care există, al vieții pentru cei vii, al rațiunii pentru cei care participă la rațiune și pentru toți cauza bunătăților. Cunoaște toate înainte de facerea lor.<br />
<br />
Credem într-o singură ființă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voință, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăție, cunoscută în trei ipostase desăvârșite, dar adorată într-o singură închinăciune, mărturisită și adorată de toată făptura rațională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece și despărțite fără să se despartă, lucru care pare și absurd.<br />
<br />
Credem în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh, în care ne-am și botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: ''Botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.'' (Matei 28, 19)<br />
<br />
Credem într-unul '''Tatăl''', principiul și cauza tuturor; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat și nenăscut; este făcătorul tuturor. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și purcedătorul prea Sfântului Duh.<br />
<br />
Credem și într-unul '''Fiul lui Dumnezeu''', Unul-Născut, Domnul nostru [[Iisus Hristos]], care s-a născut din Tatăl înainte de toți vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toți vecii, arătăm că nașterea Lui este în afară de timp și fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, ''strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui'', înțelepciunea și puterea cea vie, Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanțială, desăvârșită și vie a nevăzutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistență la existență, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl și în Tatăl, născut din el din veșnicie și fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl și Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Și dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, și astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputință să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naște. Iar facultatea de a naște constă în a naște din El, adică din propria Sa ființă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la nașterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme și că existența Fiului este posterioară existenței Tatălui. Deoarece spunem că nașterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume ca nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuși nu s-a făcut din ființa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voința și prin puterea Lui, de la neexistență la existență; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nașterea este actul prin care se scoate din ființa celui care naște cel ce se naște asemenea cu el după ființă. Zidirea și crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zidește și se creează nu provine din ființa celui care zidește și creează, ci este cu totul deosebit de el.<br />
<br />
De asemenea, credem și în unul '''Sfântul Duh''', Domnul și făcătorul de viață, care purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul, împreună închinat și slăvit cu Tatăl și cu Fiul, ca fiind de aceeași ființă și coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înțelepciunii, al vieții și al sfințeniei. El este și se numește Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Fiul; nezidit, desăvârșit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpânește întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeiește, dar nu se îndumnezeiește; desăvârșește, dar nu se desăvârșește; împărtășește dar nu se împărtășește; sfințește, dar nu se sfințește; mângâietor, deoarece primește rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui și Fiului; purces din Tatăl și dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zidește prin El însuși, dă ființă universului, sfințește și ține.<br />
<br />
Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărțit și neseparat de Tatăl și Fiul, având toate câte are Tatăl și Fiul afară de nenaștere și naștere. Tatăl este necauzat și nenăscut, căci nu este din cineva: El își are existența de la El însuși și nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul și cauza modului de existență a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naștere. Duhul Sfânt și El este din Tatăl, dar nu prin naștere, ci prin purcedere. Noi cunoaștem că există deosebire între naștere și purcedere, dar care este felul deosebirii nu știm deloc. Nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Așadar, toate câte le are Fiul și Duhul, le are de la Tatăl, și însăși existența. Dacă nu este Tatăl nu este nici Fiul și nici Duhul. Și dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Și din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există și Fiul și Duhul. Și din cauza Tatălui, și Fiul și Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaștere, de naștere și de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însușiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin ființă, ci se deosebesc fără despărțire prin caracteristica propriei ipostase.<br />
<br />
Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârșită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârșită din trei ipostase nedesăvârșite, ci o singură ființă, în trei ipostase desăvârșite, simplă, mai presus de desăvârșire și mai înainte de desăvârșire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârșite este negreșit compus. Dar din ipostase desăvârșite este cu neputință să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârșite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârșit din ele. Piatra, lemnul și fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârșite; dar raportate la clădirea făcută din ele, fiecare este nedesăvârșită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Dumnezeu Tatăl]]<br />
*[[Iisus Hristos]]<br />
*[[Duhul Sfânt]]<br />
*[[Sabelianism]]<br />
<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
<br />
[[el:Αγία Τριάδα]]<br />
[[en:Holy Trinity]]<br />
[[es:Santísima Trinidad]]<br />
[[mk:Пресвета Троица]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83&diff=52579
Biserica Ortodoxă Română
2021-12-20T15:25:10Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Îmbunătăţire}}<br />
{{Biserică|<br />
name= Biserica Ortodoxă Română<br>Patriarhia Română[[Image:BOR CoA.png|center|270px|Biserica Ortodoxă Română]]|<br />
founder= [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Sfântul Apostol Andrei]]|<br />
independence= 1865 |<br />
recognition= 1885 de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]|<br />
primate=[[Daniel (Ciobotea) al României|Patriarhul Daniel]]|<br />
hq=Bucureşti, România|<br />
territory=România, Republica Moldova (disputată)|<br />
possessions= Statele Unite, Canada, Europa, Australia|<br />
language= limba română|<br />
music=[[Cântarea bizantină]]; în Banat: [[Cântarea bănățeană]]; în unele locuri din Transilvania: [[Cântarea cunțană]] |<br />
calendar=[[Calendarul iulian revizuit|Iulian (îndreptat)]]|<br />
population=18.000.000|<br />
website=[http://www.patriarhia.ro BOR]<br />
}}<br />
'''Biserica Ortodoxă Română''' este una dintre [[Biserică|bisericile]] [[Autocefalie|autocefale]] [[Creștinism ortodox|creștin-ortodoxe]]. Majoritatea românilor aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar ea are și credincioși dintre minoritățile etnice (romi/țigani, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2002, de 18.817.975, adică 86,8% din populația țării.{{ref|1|census}}<br />
În cadrul unei anchete sociologice desfășurate în Republica Moldova în anul 2000, 21,5% din populația totală și un sfert din populația creștină au precizat că aparțin de [[Mitropolia Basarabiei]], aflată în jurisdicția canonică a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriași).{{ref|2|Moldova}} <br />
Printre românii din Ucraina și Occident se află încă milioane de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de Biserica Ortodoxă Română {{Citare}}. Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie mai mare de douăzeci de milioane. <br />
<br />
Numele ortodoxiei vine din limba greacă, de la ορθο (''orthos'' - drept, corect) și δοξα (''doxa'' - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă” sau „învățătura corectă”.<br />
<br />
==Organizarea==<br />
<br />
[[Sfânta Liturghie]] în Biserica Ortodoxă Română este rostită în limbile română, ucraineană şi sârbă (şi, sporadic, în limbile maghiară, engleză sau franceză).{{ref|3|Liturghie}}<br />
<br />
Există şase [[Mitropolie|Mitropolii]] şi zece [[Arhiepiscopie|Arhiepiscopii]] în România, cu mai bine de douăsprezece mii de [[preot|preoţi]] şi [[diacon]]i, slujitori ai altarelor din [[parohie|parohii]], [[mănăstire|mănăstiri]] şi centre sociale.<br />
<br />
În ţară există aproape patru sute de mănăstiri în care trăiesc circa 3.500 de [[călugăr]]i şi 5.000 de maici. Trei ''Mitropolii diasporane'' şi două ''Episcopii diasporane'' se află în afara României, fără a socoti aici şi [[Mitropolia Ortodoxă a Basarabiei]].<br />
<br />
La începutul anului 2005, în România funcţionau mai mult de 14.500 biserici ortodoxe. În 2004, peste 1.000 de biserici erau în construcţie sau renovare {{ref|3|MCC}}<br />
[[Imagine:Romanian_Orthodox_Church11.png|left|thumb|300px|Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române]]<br />
<br />
==Aspecte dogmatice== <br />
<br />
În ''Enciclopedia Românilor'' (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), [[dogmă|dogma]] ortodoxă este sintetizată astfel:<br />
<br />
„Cultul creştin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], [[Iisus Hristos|Fiul]] şi [[Sfântul Duh]]. Dumnezeu S-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în [[Vechiul Testament]], prin [[Proorocul Moise|Moise]] şi prin [[prooroc|Profeţi]] şi apoi complet, în [[Noul Testament]], prin însuşi Fiul Său, Domnul [[Iisus Hristos]]. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găseşte una dintre ipostazele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] să fie întreaga Dumnezeire. Proprietăţile Dumnezeirii sunt şi ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.<br />
<br />
[[Image:Romanian_hieromonk.jpg|350px|thumb|[[Ieromonah]] ortodox român]]<br />
<br />
Dumnezeu a adus din nefiinţă la fiinţă toată lumea, pe cea văzută cât şi pe cea nevăzută (lumea [[înger]]ilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeţiei. Ea a format împărăţia întunericului. Odată cu lumea începe şi timpul. Primul om, făcut de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat [[păcat]]ul în lume şi prin păcat moartea. În bunătatea şi iubirea Sa faţă de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care s-a născut din [[Sfântul Duh]] şi din [[Maica Domnului|Fecioara Maria]], mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat şi om adevărat şi a sălăşluit printre oameni, învăţându‑i care este calea cea adevărată, care este adevărul şi care este viaţa. După cum prin neascultarea lui [[Adam]] lumea căzuse în păcat, se depărtase de Dumnezeu şi ca urmare porţile împărăţiei cerurilor îi fuseseră închise, prin ascultarea care a mers până la supunerea de bună voie morţii de pe [[Cruce]], Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizându‑i din nou porţile Împărăţiei cerurilor. [[Evanghelia|Vestea cea bună]] adusă oamenilor de Iisus Hristos şi jertfa de pe cruce cu corolarul [[Învierea Domnului|Învierii din morţi]] şi Înălţării la ceruri sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creştine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăşi din mântuirea adusă de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfinţitoare ([[Sfintele Taine]]), asigurând pe urmaşii Săi, Sfinţii [[Apostoli]], ca şi pe urmaşii acestora, [[episcop]]i şi [[preot|preoţi]], de asistenţa şi conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de şapte. Ele îmbrăţişează toate nevoile sufleteşti ale credincioşilor creştini pe calea cea nouă trasată de El, ca şi toate nevoile Bisericii creştine pentru propagarea în lume a operei Sale mântuitoare:<br />
# Prin Taina Sfântului [[Botez]], omul este introdus în sânul comunităţii creştine, spălându-se de păcatul strămoşesc (dacă este prunc) şi de toate celelalte păcate făcute până într'acea clipă (dacă este adult);<br />
# Prin [[Mirungere|Taina Ungerii cu Sfântul Mir]], celui ieşit din baia Sfântului Botez i se împărtăşeşte Sfântul Duh spre întărire şi înaintare pe calea virtuţilor creştine;<br />
# Prin Taina Sfintei [[Euharistia|Euharistii]], credinciosul împlineşte cuvântul lui Iisus Hristos: ''Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu... Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu...'' ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26 Matei 26, 26-28]) căci ''dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi'' ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=6 Ioan 6, 53]).<br />
# Prin Taina [[Spovedania|Pocăinţei]], credinciosul care a călcat legea morală creștină cuprinsă în învăţătura evanghelică are putinţa de a se ridica iarăşi din păcat;<br />
# Prin Taina Sfântului [[Maslu]], credinciosul capătă iertarea păcatelor şi vindecare de suferinţele sufletului şi trupului;<br />
# Prin Sfânta Taină a [[Cununia|Nunţii]] se întemeiază familia creştină şi se pun bazele traiului după voinţa lui Dumnezeu, prin dobândirea de prunci şi perpetuarea neamului omenesc şi întrajutorarea soţilor spre mântuire şi, în fine,<br />
# Prin Taina [[Hirotonia|Preoţiei]], sunt unşi aceia dintre credincioşi care voiesc şi sunt consideraţi capabili să devină propagatori ai operei Mântuitorului Iisus Hristos în lume şi împărtăşitori ai Sfântului Duh.<br />
<br />
Sufletul omului este nemuritor. După moartea trupului, sufletul aşteaptă bucurându-se, dacă a făcut cele bune în viaţă şi părându-i rău, dacă a făcut cele rele, până la a doua venire a lui Iisus Hristos, când vor fi judecaţi atât cei vii cât şi cei morţi şi când fiecare îşi va primi răsplata după faptele lui: cei buni fericirea veşnică iar cei răi chinurile veşnice. După moarte nu mai este cu putinţă pocăinţa pentru cei care au respins-o cu hotărâre în viaţă. Pentru cei care însă au fost răpiţi de greutăţile vieţii şi, fără a dori să lucreze răul, nu au izbutit a vieţui deplin creştineşte, rugăciunile Bisericii mijlocesc înaintea lui Dumnezeu îmblânzirea pedepsei şi chiar ieşirea din Iad. <br />
<br />
Izvoarele din care îşi scoate Biserica creştină ortodoxă principiile sale morale şi adevărurile sale religioase, sunt:<br />
* [[Sfânta Scriptură]] sau Biblia - Vechiul şi Noul Testament;<br />
* [[Sfânta Tradiţie]] (consemnată în scris de [[Sfinţii Părinţi]] şi Scriitori bisericeşti) şi<br />
* Hotărârile celor şapte [[Sinoade Ecumenice]].<br />
<br />
Biserica creştină ortodoxă este legată de acestea şi îşi face o adevărată onoare din lupta pe care o duce pentru păstrarea lor fără schimbare. Ele sunt norma credinţei celei drepte, de aceea Biserica creştină ortodoxă, legată exclusiv de această normă, îşi merită pe bună dreptate numele ce-l poartă.”<br />
<br />
==Istoria==<br />
<br />
Pentru istoria bisericii de pe teritoriul României înainte de dobândirea [[autocefalie]]i de către Biserica Ortodoxă Română, vezi [[Istoria creştinismului pe teritoriul României]]<br />
<br />
===Autocefalia şi ridicarea la rangul de Patriarhie===<br />
[[Biserica Ortodoxă Română]] a luat fiinţă în anul 1872 prin desprinderea [[Mitropolia Ungrovlahiei|Mitropoliei Ungrovlahiei]] şi a [[Mitropolia Moldovei|Mitropoliei Moldovei]] de sub ascultarea canonică a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]] şi ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de Bucureşti, în rangul de mitropolit-primat al României. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autorităţile laice mitropolitului [[Nifon Rusailă]] pe [[11 ianuarie]] 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872, Bisericile Ortodoxe din Ţările Române au făcut parte integrantă din Patriarhia de Constantinopol, iar ierarhii ortodocşi de aici se găseau sub ascultarea canonică a Patriarhului de Constantinopol, care s-a opus iniţial desprinderii celor două mitropolii şi fărâmiţării Ortodoxiei (precedentul fusese creat în anul 1448, când un Sinodul de la Moscova şi-a proclamat "autocefalia" faţă de Constantinopol, dând astfel naştere [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]]).<br />
<br />
După proclamarea independenţei de stat a României ([[9 mai]] 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoaşterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Această recunoaştere a fost acordată pe [[25 aprilie]] 1885 de Patriarhul ecumenic [[Ioachim al IV-lea al Constantinopolului|Ioachim al IV-lea]]. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol, aceasta este data naşterii Bisericii Ortodoxe Române. ''De facto'', Biserica Ortodoxă Română a luat fiinţă, ca Biserică autocefală, odată cu constituirea Sfântului Sinod de la Bucureşti în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor şi episcopiilor ortodoxe din părţi componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părţi componente (subdivizuni) ale noii structuri.<br />
<br />
Din 1925, Biserica Ortodoxă Română este organizată ca [[Patriarhie|Patriarhat]]. În acel an, pe [[4 februarie]], Sfântul Sinod a hotărât să înfiinţeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiinţarea Patriarhiei a fost promulgată la [[25 februarie]] 1925. Pe [[1 noiembrie]] 1925 a avut loc înscăunarea lui [[Miron (Cristea) al României|Miron Cristea]] ca prim patriarh al României (1925-1939).<br />
<br />
==Mitropoliţii primaţi ai Bisericii Ortodoxe Române== <br />
* 1865 - 1875: [[Nifon Rusailă]] (1789-1875)<br />
* 1875 - 1886: [[Calinic Miclescu]] (1822-1886)<br />
* 1886 - 1893: [[Iosif Gheorghian]] (1829-1909)<br />
* 1893 - 1896: [[Ghenadie Petrescu]] (1836-1918)<br />
* 1896 - 1909: [[Iosif Gheorghian]] (1829-1909)<br />
* 1909 - 1911: [[Atanasie Mironescu]] (1856-1931) <br />
* 1912 - 1919: [[Conon Arămescu-Donici]] (1837-1922) <br />
* 1919 - 1925: [[Miron Cristea]] (1868-1939)<br />
<br />
==Patriarhii României==<br />
[[Imagine:Patriarhul Teoctist.jpg|thumb|right|Patriarhul Teoctist (1986-2007)]]<br />
* 1925 - 1939: [[Miron Cristea]] <br />
* 1939 - 1948: [[Nicodim Munteanu]]<br />
* 1948 - 1977: [[Iustinian Marina]]<br />
* 1977 - 1986: [[Iustin Moisescu]]<br />
* 1986 - 2007: [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist Arăpaşu]]<br />
* 2007 - până astăzi: [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel Ciobotea]]<br />
<br />
==Câteva trăsături unice ale Ortodoxiei româneşti ==<br />
<br />
Biserica Ortodoxă Română este singura Biserică ortodoxă în care limba vorbită este de origine romanică; creștinismul românesc este considerat a fi de origine apostolică.<br />
<br />
Datorită multor similitudini în privinţa religiei, cei ce mărturiseau credinţa creştină printre daci nu au fost martirizaţi, ci adăpostiţi de aceştia. {{citare}}<br />
<br />
Documentele bizantine păstrează în legătură cu creştinismul dacic, apoi proto-românesc şi menţiunea unei forme unice de episcopie, opusă celei citadine. Este vorba despre ''[[horepiscop|horepiscopat]]'' sau de organizarea ''ab initio'' a „''episcopilor satelor''”. Această trăsătură proto-românească din perioada etnogenezei poate fi comparată doar cu aceea a episcopilor călugări din Irlanda, care erau şi vicari pentru abaţiile săteşti, însă rămâne unică în istoria creştinătăţii {{citare}}.<br />
<br />
Dacă în tot Occidentul creştinismul a fost primit abia târziu şi în oraşe, astfel că însuşi numele de păgân (latinescul ''paganus'') însemna „locuitor al pagus-ului” (''pagus''=aşezare rurală neîntărită), pentru Dacii liberi creştinismul, încă o dată, a fost primit de la origine, şi „de jos în sus”. Ca urmare, creştinii români erau locuitori ai "satului", de la "fossatum" - sat cu întăritură (de obicei palisadă). Aceasta pentru că ei erau populaţia statornică, băştinaşă, în vreme ce migratorii locuitori ai unor trecătoare "pagusuri". <br />
<br />
''Reflecţii asupra spiritualităţii poporului român'', o lucrare delicată de sinteză, la care părintele Stăniloae a ţinut, se pare, în mod deosebit, este considerată de către unii credincioşi ortodocşi drept "o culegere de gânduri strălucitoare, demne de orice crestomaţie sapiențială a culturilor pământului" {{Citare}}.<br />
<br />
== Biserica Ortodoxă Română în Republica Moldova==<br />
[[Image:Mitropolia Basarabiei.svg|thumb|right|200px|Mitropolia Basarabiei (BOR)]]<br />
Românii din Republica Moldova – care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuşi unei politici de rusificare, după anexarea acestei părţi a Moldovei de către Imperiul Ţarist în 1812.<br />
<br />
La [[26 ianuarie]] 1918, arhiepiscopul [[Anastasie al Chişinăului]] a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldoveneşti, spre realizarea unei vieţi bisericeşti autonome, ca urmare a independenţei politice faţă de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului Bisericii basarabene faţă de cea română. La [[7 aprilie]] 1918 a fost trimisă o delegaţie la mitropolitul Pimen de la Iaşi. Acesta a explicat delegaţiei basarabene că prin independenţa politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului cu Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Mitropolitul de Iaşi a arătat că problemele bisericeşti din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la retragerea lui Anastasie din scaunul arhiepiscopal al Chişinăului.<br />
<br />
Sfântul Sinod de la Bucureşti a decis ca episcopul Huşilor, Nicodim, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chişinăului a fost numit [[Gurie Grosu]]. <br />
<br />
La [[30 decembrie]] 1919, Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor româneşti reunite, întrunit în şedinţă extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „''după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor româneşti la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze şi unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă''“.<br />
<br />
Pe parcursul anului 1927, Adunarea Eparhială de la Chişinău]] a adresat Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chişinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primit din partea Sfântului Sinod de la Bucureşti rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de autorităţile române prin Decret Regal.<br />
<br />
[[Mitropolia Basarabiei]] a fost desfiinţată în perioada sovietică şi a fost reactivată în 1992. Autorităţile Republicii Moldova au refuzat iniţial recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Române. Pe [[26 ianuarie]] 1999, Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamând nesocotirea dreptului la libertate religioasă de către autorităţile Republicii Moldova. Până în 2002, Mitropolia Basarabiei şi-a continuat activitatea în condiţii de persecuţie metodică şi sistematică din partea autorităţilor statului, singura mitropolie recunoscută fiind cea a Moldovei, supusă Patriarhului Moscovei. Pe [[13 decembrie]] 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât în unanimitate că, în cazul nerecunoaşterii Mitropoliei Basarabiei, Republica Moldova încalcă articolele 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.{{ref|4|mitropolie}}CEDO a obligat totodată Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20&nbsp;000 [[Euro|€]].{{ref|5|daune-parohii}}Această decizie a dus la recunoaşterea [[Mitropolia Basarabiei|Mitropoliei Basarabiei]] de către autorităţile Republicii Moldova.<br />
<br />
Mitropolia a fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la [[30 iunie]] 2002. La [[12 noiembrie]] 2004, guvernul Republicii Moldova a înregistrat modificările operate la statutul Mitropoliei Basarabiei, prin care orice parte componentă reactivată a Mitropoliei Basarabiei va putea revendica dreptul de „succesoare spirituală, canonică, istorică“ a structurii similare care a funcţionat până în 1944.{{ref|6|succesiune}}<br />
<br />
Mitropolia Basarabiei numără (după propriile date) 117 parohii pe teritoriul Republicii Moldova, 3 în Ucraina, 2 în Federaţia Rusă, respectiv una în Estonia, cuprinzând în total aproape un milion de credincioşi.{{ref|5|daune-parohii}}Potrivit unui sondaj INFOTAG din 2000, 23% din populaţia creştină din Republica Moldova aparţine de Mitropolia Basarabiei (aproximativ 720&nbsp;000 de credincioşi).{{ref|2|Moldova}}<br />
<br />
==Teologi români ortodocşi din secolul XX==<br />
[[Image:Dumitru_Staniloae.jpg|thumb|right|200px|[[Dumitru Stăniloae|Părintele Dumitru Stăniloae]]]]<br />
<br />
Părintele profesor [[Dumitru Stăniloae]] a trudit o viaţă întreagă la întregirea în limba română a monumentului pe care îl reprezintă [[Filocalia Românească]].<br />
<br />
Despre valoarea sa teologică mulţi savanţi apuseni au afirmat că depăşeşte tot ce se cunoaşte în Europa secolului al douăzecelea. {{citare}}<br />
<br />
Părintele este cunoscut şi ca „teolog al dorului” {{citare}}, iar pasajul dintr-o scriere a sa i se poate, desigur, aplica: <br />
<br />
''Se poate spune deci că ţinta spiritualităţii creştine ortodoxe este unirea omului credincios cu Dumnezeu, în Hristos.''<br><br />
''Dar cum Dumnezeu este nesfârşit, ţinta unirii cu El, sau a desăvârşirii noastre, nu corespunde niciodată unui capăt, de la care să nu se mai poată înainta.''<br><br />
''Toţi părinţii răsăriteni spun, de aceea, că desăvârşirea nu are hotar.''<br><br />
<br />
El face precizarea semnificativă că există în contemporaneitate o confuzie între stat şi Ţară. <br />
<br />
O figură duhovnicească cunoscută a Bisericii Ortodoxe Române a fost părintele [[Arsenie Boca]]. Acesta a fost şi pictor de icoane, dar şi un vestit [[duhovnic]]. Scrierile sale constituie astăzi una din lecturile fundamentale ale multor trăitori ortodocşi.<br />
<br />
Părintele [[Cleopa Ilie|Ilie Cleopa]] a fost dispreţuit de mulţi observatori superficiali pentru lipsa sa de studii „oficiale”. Cei care citesc însă cărţile sale vor descoperi, în opinia unor credincioşi, „o cultură patristică uluitoare, o capacitate de sinteză teribilă şi o exprimare limpede” {{citare}}, ce face înţelese pentru cei mai mulţi texte de mare dificultate. Părintele Ilie Cleopa a izbutit să aducă teologia patristică în limba română a secolului XX fără schimbare şi fără pierdere {{citare}}.<br />
<br />
Părintele [[Nicolae Steinhardt]], evreu convertit la Ortodoxie în închisorile comuniste, este un alt reprezentant de frunte al [[teologie]]i româneşti a secolului XX. <br />
<br />
Deşi cu mai puţine scrieri, părintele [[Paulin Lecca]] se impune prin efectul puternic al acestora, şi mai ales al cărţii ''De la moarte la viaţă'', care a schimbat gândirea şi credinţa a mii şi mii de oameni {{Citare}}.<br />
<br />
Părintele [[Sofian Boghiu]], originar din Basarabia, a fost un mare [[ascet]] şi mărturisitor creştin. El este considerat [[sfânt]] de către foarte mulţi ortodocşi. Pictor plin de har şi duhovnic de excepţie, a lucrat lucrarea lui Dumnezeu vreme de mulţi ani. Părintele Sofian Boghiu şi părintele [[Adrian Făgeţeanu]], duhovnicii cei mai vestiţi de la [[Mânăstirea Antim]] fiind numiţi şi „Apostolii Bucureştilor”, pentru mărturia creştină pe care au adus-o în plină epocă a comunismului ceauşist. <br />
<br />
Părintele [[Ilarion Argatu]] a avut foarte mulţi ucenici şi admiratori în viaţă, şi încă şi mai mulţi după trecerea la cele veşnice. Cărţile sale sunt atât de apreciate şi căutate de credincioşi, încât s-au găsit - ca şi în cazul părintelui Dumitru Stăniloaie şi al altor teologi - „făcători” de scrieri care i se atribuiau în mod fals (de multe ori fiind în directă contradicţie cu teologia sa).<br />
<br />
Un teolog şi poet creştin de excepţie a fost şi [[Traian Dorz]], mare apărător al mişcării de reînnoire a trăirii ortodoxe, [[Oastea Domnului]]. Scrierile sale au dăruit românilor teologia unui mărturisitor şi trăitor al învăţăturii ortodoxe, ale unui apărător al puterii credinţei.<br />
<br />
Toţi teologii români ortodocşi înfăţişaţi pe scurt mai sus au suferit direct din pricina prigoanei comuniste, fiind închişi între 5 şi 17 ani pentru credinţa lor.<br />
<br />
==Câteva figuri însemnate ale Bisericii Ortodoxe Române==<br />
[[Imagine:PF Daniel1.jpg|thumb|right|Patriarhul Daniel]]<br />
*[[Daniel (Ciobotea) al României|PF Daniel Ciobotea]], Mitropolit al Ungro-Vlahiei (Munteniei sau Valahiei) şi al Dobrogei), [[Arhiepiscop]] al Bucureştilor, locțiitor (''Locum Tenens'') al scaunului episcopal al Cezareei Capadociei;<br />
*[[Laurenţiu (Streza) al Ardealului|IPS Laurenţiu Streza]], Mitropolit al Ardealului, Arhiepiscop al Sibiului;<br />
*[[IPS Teofan (Savu) al Olteniei|IPS Teofan Savu]], Mitropolit al Olteniei, Arhiepiscop al Craiovei;<br />
*[[Nicolae (Corneanu) al Banatului|IPS Nicolae Corneanu]], Mitropolit al Banatului, Arhiepiscop al Timişoarei;<br />
*[[Bartolomeu (Anania) al Ardealului de Nord|IPS Bartolomeu Anania]], Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei şi Maramureşului, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, purtător de cuvânt al Sfântului Sinod.<br />
*[[Petru (Păduraru) al Basarabiei|IPS Petru Păduraru]], Mitropolit al Basarabiei<br />
*[[Iosif (Pop) al Europei Occidentale şi Meridionale|IPS Iosif Pop]], Mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale, Arhiepiscop al Parisului;<br />
*[[Serafim (Joantă) al Germaniei|IPS Serafim Joantă]], Arhiepiscop și Mitropolit al Germaniei, al Europei Centrale și de Nord;<br />
*[[Nicolae (Condrea) al Americii şi Canadei|IPS Nicolae Condrea]], Mitropolit al Americii şi al Canadei;<br />
*[[Sofronie (Drincec) al Oradei|PS Sofronie Drincec]], episcop al Episcopiei Oradei;<br />
*[[Marc Alric|PS Marc Alric]], Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale;<br />
*[[Daniil (Stoenescu) de Vârșeț|PS Daniil Stoenescu]], Episcop Vicar de Vârşeţ (Serbia);<br />
*Ieromonahul [[Rafail Noica]], sihastru în Munţii Apuseni;<br />
*Arhimandritul [[Iustin Marchiş]], stareţul [http://www.stavropoleos.ro Mănăstirii Stavropoleos] din Bucureşti;<br />
*Arhimandritul [[Justin Pârvu]];<br />
*Ieromonahul [[Arsenie Papacioc]];<br />
*Arhimandritul [[Cleopa Ilie]];<br />
*Ieromonahul [[Gheorghe Calciu-Dumitreasa]];<br />
*Arhimandritul [[Teofil Părăian]].<br />
<br />
==Eparhiile Bisericii Ortodoxe Române==<br />
*[http://www.crestinism-ortodox.ro Mitropolia Munteniei și Dobrogei] <br />
*[[Mitropolia Moldovei și Bucovinei]]<br />
*[[Mitropolia Ardealului]]<br />
*[http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.ro Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului]<br />
*[[Mitropolia Banatului]]<br />
*[[Mitropolia Olteniei]]<br />
*[http://www.mitropoliabasarabiei.ro/ Mitropolia Basarabiei]<br />
*[http://www.mitropolia-ro.de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală și de Nord]<br />
*[http://www.mitropolia.eu Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională]<br />
*[http://www.arhiepiscopiatomisului.ro Arhiepiscopia Tomisului]<br />
*[[Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților]]<br />
*[https://www.reintregirea.ro/ Arhiepiscopia de Alba Iulia]<br />
*[http://www.mitropolia-ardealului.ro/centru-eparhial/ Arhiepiscopia Sibiului]<br />
*[[Arhiepiscopia Dunării de Jos]]<br />
*[[Arhiepiscopia Târgoviștei]]<br />
*[[Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului]]<br />
*[[Arhiepiscopia Râmnicului]]<br />
*[http://www.romarch.org Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America și Canada]<br />
*[http://www.episcopiaaradului.ro/ Arhiepiscopia Aradului]<br />
*[http://www.epr.ro/ Arhiepiscopia Romanului și Bacăului]<br />
*[http://www.episcopia-caransebesului.go.ro/ Episcopia Caransebeşului]<br />
*[http://www.sf-esc.ro Episcopia Sloboziei și Călărașilor]<br />
*[http://www.episcopiammsm.ro/ Episcopia Maramureșului și Sătmarului]<br />
*[http://roeanz.com.au Episcopia Ortodoxă Română din Australia și Noua Zeelandă]<br />
*Episcopia Alexandriei și Teleormanului <br />
*[http://www.episcopiagiurgiului.ro/ Episcopia Giurgiului]<br />
*[http://www.episcopiatulcii.ro/ Episcopia Tulcii]<br />
*[http://www.episcopiahusilor.ro/ Episcopia Hușilor]<br />
*[http://www.episcopiaoradiei.ro/ Episcopia Oradiei]<br />
*[http://www.episcopiasalajului.ro/ Episcopia Sălajului]<br />
*[http://www.episcopiaseverinului.ro/ Episcopia Severinului și Strehaiei]<br />
*[http://www.episcopiaslatinei.ro/ Episcopia Slatinei și Romanaților]<br />
*[http://episcopia-italiei.it/ Episcopia Română Ortodoxă a Italiei]<br />
*[http://www.episcopia.ro/web/ Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei]<br />
*[http://www.episcopiascandinavia.se/ Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord]<br />
<br />
==Note==<br />
*{{Notă|1|census}}Din totalul de 18.817.975 de cetăţeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucraineni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. ([http://www.insse.ro/RPL2002INS/vol1/tabele/t51a.pdf Institutul Naţional de Statistică din România]).<br />
*{{Notă|3|Moldova}}Potrivit unui [http://www.azi.md/news?ID=8910 sondaj INFOTAG] efectuat pe un eşantion reprezentativ cu 1&nbsp;469 de subiecţi din 33 de localităţi (cu excepţia Transnistriei) la începutul anului 2000. 92 la sută dintre cei chestionaţi au menţionat că sunt creştini. 60 la sută din respondenţi au declarat că ţin de [[Mitropolia Moldovei]], 23 la sută de [[Mitropolia Basarabiei]], 6,6 la sută de [[Biserica Ortodoxa Rusă]], 2 la sută de [[Biserica Ortodoxă Ucraineană]]. 6,7 la sută din respondenţi se consideră creştini, dar nu fac nici o legătură între confesiunea lor şi vreo biserică oarecare. <br />
*{{Notă|3|MCC}}Ministerul Culturii şi Cultelor - Secretariatul de Stat pentru Culte - ''Viaţa religioasă în România'', ed. a II-a, ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 22.<br />
*{{Notă|4|Liturghie}}Până în prezent, în Biserica Ortodoxă Română nu se rosteşte [[Sfânta Liturghie]] în limba germană sau ţigănească, dar în Occident bisericile româneşti fac eforturi remarcabile în materie de transpunere liturgică ori a [[Tipic]]ului în limbile vii rostite în parohii.<br />
*{{Notă|5|mitropolie}}Dan Dungaciu: „''[http://www.lumeam.ro/nr2_2005/si_totusi_moldova.html Mitropolia Basarabiei câştigă raion dupa raion]''“, publicat în ''Lumea Magazin'', nr. 02/2005<br />
*{{Notă|6|daune-parohii}}[http://www.sbg.ac.at/oim/orig/01_6/Mitropolia%20v%20MD Decizia CEDO în Cauza 45.701/1999, Mitropolia Basarabiei vs. Republica Moldova]<br />
*{{Notă|7|succesiune}}Romanian Global News: [http://www.rgnpress.ro/index2.php?option=content&task=view&id=2567&pop=1&page=0 Mitropolia Basarabiei a ieşit victorioasă], publicat la 15 noiembrie 2004.<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
* ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', de [[Mircea Păcurariu]] apărută la editura Sophia, Bucureşti, 2000 (text de referinţă clasic în limba română privind istoricul Bisericii Ortodoxe Române).<br />
* ''[http://www.plasticsusa.com/ortho/niindex.html Istoria Bisericii Româneşti]'', de Nicolae Iorga, Bucureşti, 1908<br />
* ''The Sayings of the Desert Fathers'': ''The Alphabetical Collection'' (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984 – [[Patericul egiptean]].<br />
* ''Mărturii ale monahului Rafail'', însoţite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediţie îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi şi Pr. Ninel Ţugui, apărută la Editura Anastasia, Bucureşti, 1994 (părintele Rafail Noica, una din cele mai vii figuri ale spiritualităţii ortodoxe, este numit „ celălalt ” Noica deoarece este fiul lui Constantin Noica, acela care este unul dintre cei mai renumiţi filozofi român).<br />
* ''Scrisori către fiii mei duhovniceşti'', de [[Arsenie Papacioc]], apărută la Editura Mânăstirii Dervent, Constanţa, 2000. <br />
* ''Duhovnici români în dialog cu tinerii'', de [[Arsenie Papacioc]], apărută la Editura Bizantină, Bucureşti, 1997. <br />
* ''La Mănăstire te desfiinţezi de personalitate omenească în personalitate îngerească'' - interviu cu [[Arsenie Papacioc]] apărut în ''Epifania'', noiembrie-decembrie 1997.<br />
* ''Besii în mănăstirile din Orient'', de [[Dumitru Stăniloae]]''', pag. 587-589 în «BOR» (Biserica Ortodoxă Română), vol. XCIV Nr.5-6 (1976).<br />
* ''Imnul românesc'' de [[Sfântul Ioan Iacob Hozevitul]] („''Trezindu-ne simţirea/Din suflet creştinesc,/ Să punem semnul Crucii/Pe steagul românesc!''“).<br />
* ''Istoria bisericească universală'', de Pr. prof. dr. [[Ioan Rămureanu]], Bucureşti 1992, pag. 30-35, 41-43 („''au vestit [[Evanghelia]] în spaţiile daco-traco-ilire, macedonene, bessice, aromâneşti, vlahice şi scitice europene [[apostolul Andrei|Sf. Ap. Andrei]], [[apostolul Luca|Sf. Ap. şi Ev. Luca]], [[Apostolul Sila|Sf. Ap. Sila / Silvan]], [[apostolul Tit|Sf. Ap. Tit]], [[Sfântul Apostol Pavel|Sf. Ap. Pavel]]''“).<br />
* Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Sophia, Bucureşti 2000 .<br />
<br />
==Sursă==<br />
*[[Wikipedia:ro:Biserica Ortodoxă Română|Biserica Ortodoxă Română pe Wikipedia]]<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
*[http://www.protoieria-onesti.ro/legiuiri.htm Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (2007/2008)] (html)<br />
*[http://www.protoieria-onesti.ro/statutbor.pdf Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (2007/2008)] (pdf)<br />
*[http://www.patriarhia.ro/ Situl Patriarhiei române]<br />
*[http://www.patriarh.ro/ Patriarhii BOR]<br />
*[http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/patriarh/Data/Data%202%20-%20Hotararile%20Sfantului%20Sinod/Textele/Lectura%20integrala.htm Compendiu din Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 1986 - 2001]<br />
*[http://www.crestinism-ortodox.ro/html_en/index.html Creştinism ortodox]<br />
*[http://www.culte.ro/ Secretariatul de Stat pentru Culte]<br />
*[http://roeanz.com.au Ortodoxia la antipozi - Episcopia Ortodoxă Română din Australia şi Noua Zeelanda]<br />
<br />
{{Patriarhi BOR}}<br />
{{Biserici}}<br />
<br />
[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română| ]]<br />
[[Categorie:Jurisdicții|România]]<br />
<br />
[[en:Church of Romania]]<br />
[[es:Iglesia Ortodoxa de Rumania]]<br />
[[fr:Église de Roumanie]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iisus_Hristos&diff=52578
Iisus Hristos
2021-12-20T15:23:58Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării și alte mici corecții</p>
<hr />
<div>[[Fișier:Iisus-Hristos.jpg|thumb|right|300px|Iisus Hristos Pantocrator, icoană aflată la Mânăstirea sârbească Hilandar, din [[Muntele Athos|Muntele Athos]], Grecia. Datare: cca.1260–1277]]<br />
{{Israel-Iisus}}<br />
'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς – ''Iēsoûs''; aramaică ישוע – ''Ieșua'' sau ''Ieșu'') este Fiul lui Dumnezeu (Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc.) și Dumnezeu adevărat (Ioan 10.30, 17.22) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Ioan 1.1) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] și [[Fecioara Maria]] (Matei 1.18, Luca 1.35), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] și neputințelor (Matei 11.5, 8.17), Învățătorul absolut (Matei 23.8, Luca 10.25), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Psalmi 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> și Judecător suprem (Ioan 5.22), Unsul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.26) (Hristos<ref>Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8 etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fapte 8.32, 1 Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Matei 9.6, 10.23, 11.19, 12.8, 13.41 etc.</ref>, Lumina Lumii (Ioan 8.12), Calea, [[Adevăr]]ul și Viața (Ioan 14.6), Păstorul<ref>Matei 25.32, 26.31, Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun (Ioan 10.11, 14) care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10.11), Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiți (1 Corinteni 15.20), Vița adevărată (Ioan 15.1, 5), Pâinea vieții (Ioan 6.35, 6.48), vie, care S-a pogorât din cer (Ioan 6.51), Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13, 1.8, 1.11).<br />
<br />
[[Nașterea lui Iisus]] din [[Duhul Sfânt]] și din [[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1.26–38) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Matei 1.18–25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle (Luca 2.7, 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7). Trei [[magi]] de la răsărit au venit să se închine lui Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă). Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1; Matei 2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]] (Matei 2.13–18), care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor (Matei 2.2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăția mea nu este aici, adaugă Iisus — Ioan 18.33–36</ref>. Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, dar au evitat să meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[Nazaret]].<ref>Matei 2.21–23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria (Marcu 6.3), la fel ca [[Dreptul Iosif|Iosif]] (Matei 13.55). Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] drept Fiu al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Matei 4.1–10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Cerurilor]] cu putere<ref>Matei 7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc.)<ref>Matei 15.31; Luca 7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Marcu 5.1–20; Luca 8.26–39, 4.40–41, 4.31–37, 6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Matei 8.24–28</ref>, pescuirea minunată<ref>Luca 5.1–10</ref>, mersul pe apă<ref>Matei 14.25–31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Luca 7.11–22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6</ref> și a unor [[sfinți]] la învierea Sa<ref>Matei 27.52–53</ref><ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate (Matei 27.52–53), de aceea se cântă la Înviere: „Și celor din morminte viață dăruindu-le”</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Matei 14.19–21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1–10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Matei, cap 23, Matei 15.1–20; Luca 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Matei 16.6</ref>, cărturari.<ref>Matei, cap 23, Matei 9.1–13, 15.1–20; Marcu 12.38; Luca 11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Matei 10.4, 26.14, Marcu 3.19, 14.10, Luca 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Matei 26.15, 27.3, 9</ref> preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Matei 27.18, Marcu 15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemie<ref>Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) sau deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5.18, 10.30). El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24.15–16</ref>Este răstignit<ref>Matei 27.35, 38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7)</ref><ref>Matei 27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Luca 3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Marcu 15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11–18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Matei 28.16–20; Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Matei 28.18–20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Psalmi 109.1, Marcu 14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64, Luca 22.69)</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>Faptele Apostolilor 1.11</ref> pe norii cerului<ref>Matei 26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Matei 13.41, 16.27, 24.31, Marcu 13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2 Timotei 4.1</ref>.<br />
<br />
Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim – cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952, de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf, pag.196</ref><br />
<br />
==Iisus înainte de întrupare==<br />
<br />
===Iisus înainte de Creație, adică înainte de Univers, timp și istorie===<br />
====Nașterea din Dumnezeu Tatăl====<br />
:''Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br />
:'''Unul–Născut, Care din Tatăl S-a născut,''' mai înainte de toți vecii.<br />
:Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,<br />
:'''Născut, nu făcut,''' Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.''<br />
Astfel, prin nașterea dumnezeiască s-a născut o nouă Persoană, dar nu o nouă ființă.<br />
<br />
====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din Fecioara Maria====<br />
Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din fecioara Maria a fost '''Cuvântul lui Dumnezeu'''. Despre Cuvântul lui Dumnezeu aflăm din Ioan 1.1 că a existat de la început:<br />
:Ioan 1.1 La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.<br />
<br />
===Iisus Hristos și Creația===<br />
Evanghelistul Ioan Îl arată pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ca având un rol activ în crearea lumii:<br />
:Ioan 1.3 Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.<br />
Hristos este:<br />
:Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, '''prin Care toate s-au făcut.'''<br /><br />
<br />
===Iisus în Vechiul Testament=== <br />
Relatările din Vechiul Testament precedă cronologic epoca Întrupării Domnului, păstrată în Noul Testament, și o prefigurează. Astfel, în mai multe cărți din Vechiul Testament se face trimitere la Domnul Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu și Mântuitorul așteptat de poporul ales.<br />
<br />
==Nașterea lumească din fecioara Maria sau întruparea==<br />
<br />
Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag.<ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului (Deuteronom 22.13–21). Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora, fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns.</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] și i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă „Domnul este „cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este „regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-a rugat pe magi să-l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea aceasta (Ioan 18.36)</ref> Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis, se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean(Matei 1.18–2.23).<br />
<br />
[[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu nașterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și îi spune că [[Elisabeta]], soția sa, va avea în sfârșit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] și că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Și fiindcă Zaharia se îndoiește spunând că ei sunt prea bătrâni și că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepsește lăsându-l mut. În a șasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naște un fiu, căruia îi va pune numele Iisus și că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu și o anunță și de nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei și, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] și începe să proorocească. La tăierea împrejur (în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deși toți vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăblița că vrea să-i pună și el numele de Ioan și atunci i s-a dezlegat limba și a început să proorocească. La recensământul populației, pe când Quirinus guverna în Siria, și împăratul roman era Cezar August, Maria și Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa și seminția lui [[David]]. Și venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-și păzeau turmele și le-a binevestit, anunțându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă și au răspândit vestea printre oameni (Luca 1.1–2.20).<br />
<br />
==Copilăria și adolescența==<br />
<br />
Iisus a fost găsit de părinții săi învățând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceștia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41–52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus și [[Epifania|botezul]] său menționat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23). După petrecerea praznicului [[Sfintele Paști|Paștilor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinții lui să-și dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors și au început să-l caute pe la rude și cunoscuți. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări, iar toți care-l auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijorați]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să știe că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înțeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret și le-a fost supus. Iisus creștea în [[înțelepciunea|înțelepciune]] și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Luca 2.41–52).<br />
<br />
==Tinerețea== <br />
<br />
Iisus a fost tâmplar (Marcu 6.3), ca și Iosif.<ref>Iosif, soțul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Matei 13.55)</ref><br />
<br />
==Biruirea celor trei ispite==<br />
<br />
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Matei 4.1, Marcu 1.12, Luca 4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți iar la urmă a flămânzit (Matei 4.2, Marcu 1.13, Luca 4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice și era slujit de [[înger]]i.(Marcu 1.13) Satana îl ispitește de trei ori. Prima oară îi spune: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4, Deuteronom 8.3, Luca 4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] (Deuteronom 8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe streașina Templului și îi spune: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău” (un citat din Psalmi 90.11–12 sau în traducerile protestante Psalmi 91.11–12) la care Iisus îi răspunde că „de asemenea este scris „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei 4.7, Luca 4.9–12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deuteronom 6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și îi arată toate împărățiile lumii și strălucirea lor și îi zice: „Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie.” (Matei 4.8–9) la care Iisus îi răspunde: „Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești” (Matei 4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deuteronom 6.13, 10.20). Luca adaugă „căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) și eu o dau cui vreau” (Luca 4.6). Așadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești și, în final, ispita [[iubirea de arginți|bogăției]] și a slavei lumești. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Matei 4.11).<br />
<br />
==Propovăduirea== <br />
Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești, și în final ispita bogăției și a slavei (Matei 4.1–10).<br />
<br />
Iisus a ales 12 [[apostoli]] și, însoțit de ei, a tămăduit toți bolnavii (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc) (Matei 15.31, Luca 7.22), a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați (Marcu 5.1–20, Luca 8.26–39, 4.31–37, 4.40–41, 6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] precum potolirea mării și a vânturilor (Matei 8.24–28), pescuirea minunată (Luca 5.1–10), mersul pe apă (Matei 14.25–31), învierile din morți (Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Luca 7.11–22), a Sa proprie (Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6) și a unor sfinți la învierea Sa (Matei 27.52–53), înmulțirea peștilor și pâinilor (Matei 14.19–21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1–10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline.<ref>Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune (Matei 17.14–21) Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei (Matei 9.14–15)</ref><br />
<br />
Iisus învață că [[Legea lui Moise|Legea Vechiului Testament]] și proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii]] lui Dumnezeu („Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” — Deuteronom 6.5, 10.12, 30.6, Luca 10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii]] aproapelui („Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” — Levi 19.18, Matei 19.19, Marcu 12.31, Luca 10.27, Romani 13.9, Gal 5.14, Iac 2.8), asemănătoare primeia (Matei 22.35–40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv (Luca 10.29–37).<br />
<br />
De asemenea, Legea Vechiului Testament și proorocii sunt cuprinse în legea reciprocității, așa după cum învață tot Mântuitorul: „toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor”(Matei 7.12; Luca 6.31).<br />
<br />
Iisus desăvârșește (întregește) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17–19. 5.21–48). Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din [[Vechiul Testament]] referitoare la [[uciderea|ucidere]], împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, [[desfrânarea|preacurvie]], [[iubirea]] vrăjmașilor etc.<br />
Mântuitorul instituie Legea nouă (Matei 26.28, Marcu 14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Matei 5.21–48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce (Matei 26.28, Marcu 14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se [[iubirea|iubească]] unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus (Ioan 13.34–35). „Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan 15.13–15).<br />
<br />
În predicile sale Iisus abordează toate problemele importante referitoare la morală, la existența pământească și cea viitoare.<br />
<br />
Iisus învăța pe popor „cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei (Matei 7.29), folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele (Ioan 16.25–29). Până și slujitorii [[farisei]]lor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46).<br />
<br />
[[Împărăția lui Dumnezeu]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Luca 17.20). Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Luca 16.16).<br />
<br />
Iisus i-a criticat pe unii [[farisei]] (Matei, cap 23, Matei 15.1–20, Luca 11.44), [[saduchei]] (Matei 16.6), [[cărturari]] (Matei, cap 23, Matei 9.1–13, Matei 15.1–20, Marcu 12.38, Luca 11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Apostolul Natanael|Natanael]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu]] (Marcu 12–28–34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul]], despre care Iisus spune că este „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Matei 11.11).<br />
<br />
==Tămăduirile==<br />
[[Imagine:Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea .jpg|thumb|300px|right| Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea]]<br />
===Orbii===<br />
Iisus tămăduiește:<br />
— doi orbi care se țineau după el și strigau: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! și care, întrebați, spun că ei cred că pot fi vindecați. (Matei 9.27–31)<br />
<br />
— niște orbi și șchiopi ce au venit la el la Templu. (Matei 21.14)<br />
<br />
— un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi și punându-și de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea deslușit toate lucrurile. (Marcu 8.22–26)<br />
<br />
— un alt orb pe nume Bartimeu, care ședea lângă drum cerșind și care striga după el: „Fiul lui [[David]], fie-Ți milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu. (Luca 18.35–43)<br />
<br />
— orbul din naștere care obișnuia să cerșească și care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții săi confirmă că fiul lor era orb din naștere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus. (Ioan, cap 9)<br />
<br />
— Un îndrăcit orb și mut. (pentru acuzele fariseilor și răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Matei 12.22–37)<br />
<br />
===Surzii===<br />
Iisus tămăduiește un surd care era și gângav (vorbea anevoios) în ținutul Decapole. Iisus și-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer și a zis: „Deschide-te!”. Și urechile lui s-au deschis și limba i s-a dezlegat (Marcu 7.31–37).<br />
<br />
===Muții===<br />
[[Imagine:Iisus, bunul păstor, sec al III-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor — pictură în catacombe din secolul al III-lea.]]<br />
Iisus tămăduiește:<br />
<br />
— un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut așa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Matei 9.32–34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Matei 12.22–37)<br />
<br />
— un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință celui ce [[credința|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și să nu se mai întoarcă, acesta a ieșit, scuturând copilul cu putere și lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei lor credințe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune]] și [[post]] (Marcu 9.17–22). Apostolii nu țineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Marcu 2.19).<br />
<br />
===Șchiopii===<br />
Iisus a vindecat niște șchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu niște orbi (Matei 21.14).<br />
<br />
===Leproșii===<br />
Iisus a vindecat:<br />
<br />
— un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești”. Iisus și-a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Voiesc, curățește-te!” și acesta s-a curățit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului și să aducă darul rânduit de [[Proorocul Moise|Moise]] spre mărturie lor (conform prescripțiilor din Levitic 14.2–7) (Matei 8.2, Luca 5.12).<br />
<br />
— a vindecat 10 leproși care stăteau departe și strigau la Iisus „Iisuse, Învățătorule, ai milă de noi!” Iisus le spune să se ducă să se arate preoților (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoților) și pe drum au fost curățiți. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulțumească (Luca 17-19).<br />
<br />
===Slăbănogii===<br />
Iisus a tămăduit:<br />
<br />
— un slăbănog care era robul unui sutaș care avea o [[credința|credință]] nemaiîntâlnită de Iisus în Israel, după cum spune însuși Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanță printr-un simplu cuvânt așa cum cere sutașul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Matei 8.5–10; Luca 7.1–10).<br />
<br />
— un slăbănog care a fost adus pe un pat în fața lui prin acoperișul casei (Luca 5.17–26). Fariseii și unii cărturari (Matei 9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|hulește]] (ei credeau că Iisus era doar om și un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era și om dar și Dumnezeu în același timp). Iisus le spune: „iertate să-ți fie păcatele” pentru ca ei să știe că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulțimile, văzând acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Matei 9.1–8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu (Luca 5.25).<br />
<br />
===Alți bolnavi===<br />
[[Imagine:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe]]<br />
Iisus a mai vindecat pe:<br />
<br />
— soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei și frigurile au lăsat-o și ea îi slujea (Matei 8.14–15, Luca 4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile (Luca 4.39).<br />
<br />
— un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul își scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul prețuiește mult mai mult decât o oaie. Așadar se cade a face bine și sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare – n.r) (Matei 12.9–14; Luca 6.6–11). Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde? (Luca 6.9)<br />
<br />
— a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge și care își cheltuise toți banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea și mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta și femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieșise din el și ea mărturisește ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace (Marcu 5.25–34; Luca 8.40–48).<br />
<br />
— a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputință de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că așa cum omul își dezleagă boul sau asinul de la iesle și-l duce să se adape, așa și El a dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ținea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii și ceilalți fățarnici care gândeau ca el) s-au rușinat iar mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El (Luca 13.10–17).<br />
<br />
— un bolnav de dropică (Luca 14.1–5).<br />
<br />
— l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani și care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa și primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greșească ca să nu-i fie și mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ți iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu știa cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulțimea aceea (Ioan 5.1–15).<br />
<br />
==Exorcismele==<br />
Iisus a făcut numeroase operații de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieșea din morminte și care rupea toate lanțurile și nu putea fi domolit și stătea, zi și noapte, în morminte și pe munți și țipa și se tăia cu pietre și le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Marcu 5.1–20, Luca 8.26–39). Iisus a vindecat și mulți alți îndrăciți (Luca 4.40–41, Luca 4.31–37, Luca 6.18).<br />
<br />
==Minunile==<br />
===Învierile din morți===<br />
Iisus l-a înviat pe [[Lazăr]] care murise de patru zile (Ioan, cap 11).<br />
<br />
Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Luca 7.11–17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să-L întrebe: „Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul? /Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea./ Și răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ași auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. (Luca 7.20–22) <br />
<br />
Iisus a [[Înviere|înviat]] din morți (Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4) iar în momentul acela „Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat./ Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. (Matei 27.52–53)<br />
<br />
===Înmulțirea peștilor și pâinilor===<br />
Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, (Iisus – n.r) a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. <br />
Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. (Matei 14.19–21) <br />
<br />
===Prefacerea apei în vin===<br />
La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1–10, 4.46)<br />
<br />
===Mersul pe apă===<br />
Iisus a mers pe apă și l-a făcut și pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde și a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14.25–31)<br />
<br />
===Potolirea vânturilor și a mării===<br />
Iisus a certat vânturile și marea, care s-au potolit: <br />
<br />
24. Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.<br />
<br />
25. Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim.<br />
<br />
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.<br />
<br />
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Matei 8.26)<br />
<br />
==Intrarea în Ierusalim==<br />
Iisus a intrat în [[Ierusalim]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau „Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Matei 21.1–11)<br />
Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei – Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari” (Matei 21.13–14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16).<br />
<br />
==Schimbarea la față==<br />
Iisus a luat cu el pe [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe [[Proorocul Moise|Moise]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (Luca 9.32). Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în [[Ierusalim]] (Luca 9.31). Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se [[teama|teamă]]. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va [[Învierea|învia]] din morți (Matei 17.1–9) și ei așa au făcut (Luca 9.36).<br />
<br />
==Trădarea==<br />
A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Matei 10.4, 26.14; Marcu 3.19, 14.10; Luca 6.16, 22.3), care [[Iubirea de arginți|l-a vândut pentru treizeci de arginți]] (Matei 26.15, 27.3, 9) preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]] (Matei 27.18, Marcu 15.10), pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei” (Matei, cap 26.31–35, 69–75).<br />
<br />
==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==<br />
Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găsește vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7). Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și „deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei<ref>Sintagmă din Psalmi 81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu – Deuteronom 1.15–17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref>/ Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu — și Scriptura nu poate fi desființată/ Celui pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi Îi ziceți: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 10.34–36)<br />
Infracțiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică (Leviticus 24.15–16). Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Luca 23.2,5), oprirea plății birului Cezarului (Luca 23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Luca 23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Luca 23.14).<br />
<br />
Este răstignit (Matei 27.35, 38) la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea ucigașului Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7; Matei 27.20)</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Luca 3.1) este amenințat, șantajat<ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului. (Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulțimii de acolo (Marcu 15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.<br />
<br />
Unul dintre tâlhari se [[pocăință|pocăiește]] pe cruce, recunoscându-și [[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune „Astăzi vei fi cu mine în rai”(Luca 23.39–43). A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26–27).<ref>Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, „Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)</ref><br />
<br />
A murit pe cruce, lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo.<ref>Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)</ref> S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc (Luca 23.45) Pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat/ și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora (Matei 27.51–53).<br />
<br />
Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea]] de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena]] și Maria, mama lui Iosif (Matei 27.57–61, Marcu 15.47). Arhiereii și [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66).<br />
<br />
==Învierea și înălțarea la cer==<br />
A treia zi a înviat (Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] și celorlalte femei (Matei 28.9; Ioan 20.11–18) şi [[apostol]]ilor de mai multe ori. (Matei 28.16–20, Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25): lui [[Apostolul Cleopa|Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Luca 24.13–35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18–24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25–29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru]] este reabilitat (Ioan 21.15–24). Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei bolnavi (Matei 28.18–20), să izgonească [[diavol|demoni]] (Marcu 16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Marcu 16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23). După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) și șade de-a dreapta Tatălui (Psalmi 109.1; Marcu 14.62).<ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64; Luca 22.69)</ref><br />
<br />
==Judecata==<br />
„Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5.22). Iisus va veni (Faptele Apostolilor 1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu [[înger]]ii Săi (Matei 13.41, 16.27, 24.31; Marcu 13.27), pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor (2 Timotei 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2 Corinteni 5.10). Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).<br />
<br />
==Împlinirea profețiilor Vechiului Testament==<br />
[[Imagine:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]<br />
Iisus a împlinit toate profețiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] referitoare la prima sa venire pe pământ. Dintre acestea menționăm doar câteva:<br />
<br />
— Nașterea din seminția lui Iuda (Facere 49.10)<br />
<br />
— Nașterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14; Luca 1.31)<br />
<br />
— Nașterea în Betleem a Povățuitorului păstor: Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei. (Mic. 5.2: Ioan 7.42: Facere 49.10)<br />
<br />
— Șederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei și a Pruncului: „Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu.” (Osea 11.1; Matei 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare.<br />
<br />
— Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflați în Betleem: Așa zice Domnul: „Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt.” (Ieremia 31.15; Matei 2.17–18)<br />
<br />
— Vindecările orbilor, surzilor, șchiopilor, gângavilor: Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu și pâraie în pământ însetat. (Isaia 35.5–6; Matei 11.5)<br />
<br />
— Luarea asupra sa a neputințelor și bolilor: Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat.” (Matei 8.17)<br />
<br />
— Împărțirea hainelor și tragerea la sorți pentru cămașă: Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Psalmi 21.20; Matei 27.35 iar în traducerile protestante — Psalmi 22.18)<br />
<br />
— Învierea lui Iisus (Psalmi 16.10)<br />
<br />
==În Crez==<br />
<br />
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br><br />
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii.<br><br />
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,<br><br />
Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br><br />
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire<br><br />
S-a pogorât din ceruri<br><br />
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara<br><br />
Și S-a făcut om.<br><br />
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,<br><br />
Și a pătimit și S-a îngropat.<br><br />
Și a înviat a treia zi după Scripturi.<br><br />
Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.<br><br />
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții,<br><br />
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.<ref>Explicat pe larg în „Învățătură de credință ortodoxă”, pag.80–125, vezi bibliografia</ref><br />
<br />
==Iisus, reprezentări în biserică==<br />
<br />
Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părți ale bisericii: în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieștii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtășește]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator – Atotțiitorul, Împăratul și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând și pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Ușile Împărătești|ușilor împărătești]], unde Îl vedem și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morții apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] și exonartex apare Iisus–Emanuel, înconjurat de [[înger]]i și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|Judecății]] din urmă.<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștinţe religioase'', pag.198, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref><br />
<br />
==Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa==<br />
[[Apostolul Ioan]] ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] sa:<br />
<br />
12. Și m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine și, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur.<br />
<br />
13. Și în mijlocul sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veșmânt lung până la picioare și încins pe sub sân cu un brâu de aur.<br />
<br />
14. Capul Lui și părul Lui erau albe ca lâna albă și ca zăpada, și ochii Lui, ca para focului.<br />
<br />
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;<br />
<br />
16. În mâna Lui cea dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața Lui era ca soarele, când strălucește în puterea lui.<br />
<br />
17. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,<br />
<br />
18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului. (Apocalipsa 1.13–16)<br />
<br />
==Praznice==<br />
<br />
— [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie]] – Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem.<br />
<br />
— Tăierea împrejur a Domnului – [[1 ianuarie]], la 8 zile după Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.<br />
<br />
— [[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) – [[6 ianuarie]] – Botezul, de către [[Ioan Botezătorul]] în Iordan, când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu.<br />
<br />
— [[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în brațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.<br />
<br />
— [[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor), cu o săptămână înainte de Paști și de săptămâna patimilor, răstignirii, morții și învierii (dată variabilă).<br />
<br />
— [[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paști): Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos (dată variabilă).<br />
<br />
— [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paști (dată variabilă).<br />
<br />
— [[Schimbarea la Față]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]].<br />
<br />
— [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Praznice împărătești, pag.381–382, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref><br />
<br />
==Etimologia numelui==<br />
Numele Lui Iisus provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor/ Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'', iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.<br />
Hristos provine din grecescul Χριστός, Christós și înseamnă „Unsul”. Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Māšîaḥ), sau pe filieră siriană (M'shiha), însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/ Salvatorul Uns/ Ales de Dumnezeu (Tatăl)<ref>Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.<br />
<br />
Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoșua''', având ca diminutiv forma „ישוע”, ''Ieșua'', însemnând „YHWH mântuiește”. Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|același prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului „שיח” ''mașiach''.<br />
<br />
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).<br />
<br />
Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce și '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendința de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu și de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăși lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'–sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant inițial [j], cum sugerează dublarea lui „i”, precum și grafia cu doi de „i”: '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât și etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele „Iisus”, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care „j” nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunțat cu două sunete înainte de primul „s”, anume [i–e/i] sau [j–e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de „s” și în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958–1966; ''Dicționarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian–English — English–Romanian Dictionnary'', Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref><br />
<br />
==Iisus în izvoare extrabiblice==<br />
[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnențiu (350–353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creștin timpuriu și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăcește „Hristos”. Pe monedă mai apar și semnele alfa și omega care îl desemnează tot pe Iisus.]]<br />
<br />
===Suetoniu===<br />
Suetoniu (70–130 d.Hr.), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea: „(Tiberius Claudius Drusus – n.r.) expulză din Roma pe evrei<ref>Cei dintâi creștini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creștini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigați de Chrestus.”<ref>nota cărții: Chrestus—Christos, pag.353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus, ''Viețile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4,'' traducerea de David Popescu și C. V. Georoc, pag.201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, București, 2005, ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref><br />
<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><br />
<br />
===Tacit===<br />
Tacit (56–117 d.Hr.), istoric și om politic roman din sec I d.Hr., menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponțiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius: „lumea îi numea creștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus.”<ref>Cornelius Tacitus, Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere și note de Gheorghe Guțu, pag.430–431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creția, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><br />
<br />
===Iosif Flaviu===<br />
[[Iosif Flavius]] (30–100 d.Hr.), istoric evreu din sec I d.Hr., se referă la Iisus în două rânduri: „În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul.”<ref>Flavius Josephus, ''Antichități iudaice, Cartea a XVIII,'' capitolul III, paragraful 3; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag.445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><br />
<br />
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: „(Marele preot Ananus – n.r.) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre.”<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: „pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus, ''Antichități iudaice, Cartea a XX-a'', capitolul 9, paragraful I; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag.566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><br />
<br />
===Pliniu cel Tânăr===<br />
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62–113) (oficial roman și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr.) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre mențiuni sunt pomeniți aceia care îl „blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creștini care au refuzat să se lepede public de credința lor. În cealaltă mențiune se vorbește de obiceiul creștinilor „de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97, 98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref><br />
<br />
===Lucian===<br />
Lucian (125–200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr., are câteva referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos și la adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney, ''Studiu al Noului Testament'', pag.180, tradus în românește în 1986 după „New Testament Survey”, 1961</ref><br />
<br />
===Numenius===<br />
Numenius din Apamea, filosof grec, sec. al II-lea,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menționat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul: „În a treia carte a dizertației sale despre „Binele”, el (Numenius – n.r.) citează o narațiune privitoare la Iisus – oricum fără a-I menționa numele – dându-i o semnificație alegorică, reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen, ''Împotriva lui Celsus'', IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><br />
<br />
===Phlegon===<br />
Phlegon, istoric, sec. al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menționată referirea lui Phlegon: Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat și la marele cutremur care a avut loc atunci, și Phlegon, cred, a scris în cea de-a treisprezecea sau a paisprezecea carte a „Cronicilor” sale.” (Origen, ''Împotriva lui Celsus'', Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm</ref><br />
<br />
===Faptele lui Pilat===<br />
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată „Faptele lui Pilat”, despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, ''Apol.'', I, 35</ref> și [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]]<ref>Eusebius, ''Istoria bisericească'', IX, 5</ref>, care a fost folosită în școlile păgâne pentru a preveni băieții împotriva credinței creștinilor.<ref>Eusebius, ''Istoria bisericească'', IX, 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afișată în toate locurile publice, la oraș și la țară, și de a fi studiată și învățată pe de rost, în locul lecțiilor obișnuite.<ref>Eusebius, ''Istoria bisericească'', IX, 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref><br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Sfânta Treime]]<br />
<br />
*[[Dumnezeu Tatăl]]<br />
<br />
*[[Duhul Sfânt]]<br />
<br />
*[[Hristologie]]<br />
<br />
*[[Cuvânt]] (Logos)<br />
<br />
*[[Păcat]]<br />
<br />
*[[Virtuți]]<br />
<br />
*[[Boala]]<br />
<br />
*[[Judecată]]<br />
<br />
*[[Exorcism]]<br />
<br />
*[[Minunea în Biblie]]<br />
<br />
*[[Tipologie]]<br />
<br />
==Icoane==<br />
<br />
*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viața lui Hristos]<br />
<br />
==Galerie de imagini==<br />
<gallery><br />
Imagine:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpg| Iisus – Bunul Păstor, sec. al V-lea<br />
</gallery><br />
<br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997.<br />
<br />
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului ''Învățătură de credință ortodoxă'', pag.80–125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4 sau varianta online ''Învățătura de credință creștină ortodoxă'', Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf<br />
<br />
Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicţionar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.198, 381–382 la articolul „praznic”, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2<br />
<br />
==Legături externe==<br />
Iisus Hristos:<br />
<br />
http://www.newadvent.org/cathen/08374c.htm<br />
<br />
http://www.christiananswers.net/jesus/<br />
<br />
Dovezi extrabiblice despre Iisus:<br />
<br />
Enciclopedia Catolică http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm<br />
<br />
Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
<br />
[[el:Ιησούς Χριστός]]<br />
[[en:Jesus Christ]]<br />
[[es:Jesucristo]]<br />
[[fr:Jésus Christ]]<br />
[[mk:Господ Исус Христос]]<br />
[[pt:Jesus Cristo]]<br />
[[ru:Иисус Христос]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Duhul_Sf%C3%A2nt&diff=52577
Duhul Sfânt
2021-12-20T15:19:34Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Imagine:Pentecost.jpg|right|frame|Icoana Cincizecimii - Pogorârea Duhului Sfânt.]]<br />
'''Duhul Sfânt''' este a treia Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Iisus Hristos]] (Dumnezeu Fiul). El este ''alt Mângâietor'' (alături de Mângâietorul Iisus), este ''Duhul Adevărului'', este ''de viață-făcătorul''. Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus la [[Epifania|botezul]] Său, este prezent în cadrul tainei [[botez]]ului, a grăit prin prooroci și s-a pogorât peste [[apostol]]i la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]]. Roadele sale pentru toți oamenii sunt viața, mângâierea, [[adevăr]]ul, râvna duhului, [[libertate]]a și, în final, [[viața veșnică]] iar roadele sale particulare sunt: [[iubirea|dragostea de Dumnezeu și oameni]], [[credința]], tăria în [[nădejdea|nădejde]], apoi [[înțelepciunea]], priceperea, cunoștința, grăirea în limbi străine, tălmăcirea de limbi străine, vederea cu duhul în alt loc, deosebirea duhurilor, darul vindecării, vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu, facerea de [[minunea în Biblie|minuni]], [[smerenia]], [[blândețea]], bunăvoința, stăpânirea de sine, tăria morală, [[dreptatea]], [[bucuria]], liniștea, [[pacea]], [[răbdarea|îndelunga-răbdare]], bunătatea, facerea de bine. Prin roadele Duhului Sfânt noi ne curățim de [[păcat]]e, ne înnoim sufletește și dobândim [[libertate]]a (în raport cu robia [[păcat]]ului) așa cum spune [[apostolul Pavel]]: Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (2Cor 3.17) Iar ''cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera [[viața veșnică|viață veșnică]].'' (Gal 6.8) <br />
<br />
==Învățătura ortodoxă==<br />
Învățătura ortodoxă mărturisește că [[Dumnezeu]] Cel Unul în Ființă este întreit în Persoane: [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], [[Iisus Hristos|Fiul]] și Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale și consubstanțiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însușirile Lor personale. [[Sinodul II Ecumenic]] de la Constantinopol (381) a formulat învățătura despre Duhul Sfânt precum urmează:<br />
<br />
:„Și întru Duhul Sfânt, Domnul de-viață-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin [[prooroc]]i” (articolul 8 din [[Crezul|Simbolul Credinței]]).<br />
<br />
==Numiri==<br />
În [[rugăciuni]], Duhul Sfânt e numit ''Împărat ceresc'', pe temeiul însușirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]].<br />
<br />
Este numit și ''Mângâietorul'' (Ioan 14.26, 15.26, 16.7, 13), deoarece El va lua locul [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], Care [[Înălțarea Domnului|va înălța la cer]], spre a rămâne cu [[apostol]]ii în veac.<br />
<br />
[[Image:Baptism of Christ.jpg|thumb|150px|Duhul Sfânt la Botezul Domnului [[Iisus Hristos]]]]<br />
Mai este numit și ''Duhul [[adevăr]]ului'' (Ioan 14.16-17, 15.26, 16.13), pentru că El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: ''Și Duhul în chip de porumbel a<br />
adeverit întărirea Cuvântului'' ([[tropar]]ul Bobotezei).<br />
<br />
Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri [[prooroc]]ilor, este și puterea sfințitoare, de-viață-făcătoare și unificatoare în [[Biserică]]. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste apostoli în Ziua [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe [[cruce]]. El rămâne permanent prezent și activ în [[Biserică]] și prin El sporește și crește însăși Biserica. El este ''Duhul lui Hristos'' și prin El Hristos este prezent în Biserică până la sfârșitul veacurilor (Mt 28:20). Sfântul Duh își realizează lucrarea Sa mântuitoare și sfințitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul dumnezeiesc.<br />
<br />
==Lucrările Duhului Sfânt==<br />
<br />
Lucrările Duhului Sfânt sunt:<br />
<br />
* principiu de viață: ''Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor'' (Fac 1.2) după ce au fost făcute cerul și pământul (Fac 1.1), ca să pună viață în materie.<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului Feleacului și Clujului, ''Învățătură de credință ortodoxă'', pag. 129, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref> Dumnezeu l-a făcut pe [[omul|om]] viu suflând duh de viață peste el: ''Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.'' (Fc 2.7, Iov 33.4) În [[Sfânta Scriptură]] se spune că diverse persoane își dau duhul (Fac 25.8,17, 35.29 etc) când se vorbește despre moartea sau sfârșitul vieții lor pământești. La oameni duhul de viață este sinonim cu [[suflet]]ul. Duhul fiecărui om se întoarce la [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] care l-a dat. (Ecl 12.7) pentru [[Judecată|judecată]]. [[David]] spune într-unul din psalmi: ''În mâinile Tale îmi voi da duhul meu.'' (Ps 30.5) Evanghelistul [[Apostolul Luca|Luca]] relatează astfel moartea lui Iisus: Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: ''Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu''. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Lc 23.46) În [[Faptele Apostolilor]] este evocată astfel moartea martirului [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]]: ''Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu!'' (FA 7.59) [[Apostolul Pavel]] scrie corintenilor: ''Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?'' (1Cor 3.16) iar tot în aceeași epistolă scrie: ''Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?'' (1Cor 6.19)<br />
* Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) a grăit prin prooroci și drepți: [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] (Fac 41.38), Bețaleel (Exod 31.3), [[Proorocul Moise|Moise]] (Num 11.17, 25), cei șaptezeci de bătrâni (Num 11.17, 25), Medad (Num 11.26), Eldad (Num 11.26), [[Iosua]] (Num 27.18, Deut 34.9), Otniel (Jud 3.9-10), Samson (Jud 14.6), [[David]] (1Regi 16.13, 2Regi 23.2), trimișii lui [[Saul]] (1Regi 19.19-20), [[Mica]] (3Regi 22.24), [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (4Regi 2.9,15), [[Elisei]] (4Regi 2.9,15), Amasai (1Cron 12.18), Azaria (2Cron 15.1), Zaharia, fiul preotului Iehoiada (2Cron 24.20), [[Isaia]] (Isaia 48.16, 59.21), [[Proorocul Iezechiel|Iezechiel]] (Iez 3.12, 14, 24, 8.3, 11.1, 15, 24, 37.1), [[Cartea proorocului Daniel|Daniel]] (Dan 4,9,5.11,14), Mica (Mica 3.8), Agav (FA 11.28) ''Chiar și peste robi și peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea''(Ioe l2.29), spune Dumnezeu prin gura proorocului Ioel, referindu-se la momentul venirii apocalipsei. În anumite momente și pentru anumite perioade de timp Duhul Sfânt se pogoară și chiar asupra unor oameni păcătoși cum ar fi Balaam (Num 24.2), care era [[vrăjitoria|ghicitor]] și avea să fie condamnat la moarte (Iosua 13.22), potrivit legii ebraice(Exod 22.18) sau Iefta (Jud 11.29), sau [[Saul]] (1Regi 10.6, 10), ca apoi Duhul Sfânt să se retragă - Saul (1Regi 16.14), procesul putându-se chiar repeta cum a fost cazul lui Saul care iar a început să proorocească (1Regi 19.23-24) ca apoi iar să fie părăsit de Duhul lui Dumnezeu spre sfârșitul vieții când chiar [[uciderea|s-a sinucis]]. (1Regi 31.4) <br />
* Duhul Sfânt ia parte la Întruparea [[Iisus Hristos|Fiului]], Care S-a născut după trup ''de la Duhul Sfânt și din [[Maica Domnului|Fecioara Maria]].'' (Matei 1: 18, 20)<br />
* Duhul Sfânt coboară peste Iisus în chip de porumbel la [[Epifania|botezarea]] făcută de [[Ioan Botezătorul]] în râul Iordan. Atunci un glas din ceruri se aude zicând: ''Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit''. (Mat 3.17)<br />
* la [[botez]]: Evanghelistul [[apostolul Ioan|Ioan]] spune: ''Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu''. (Ioan 3.5)<br />
* Fiul lui Dumnezeu întrupat pregătește coborârea Duhului Sfânt, ca la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]] să-L trimită în lume, spre a continua și actualiza, până la sfârșitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.<br />
<br />
==Roadele generale ale Duhului==<br />
Roadele Duhului Sfânt sunt:<br />
<br />
* Viața (Fac 1.2, Fc 2.7, Iov 33.4, Fac 25.8,17, 35.29, Ecl 12.7, Ps 30.5, Iac 2.26)<br />
* Râvna: Iisus le spune lui Iacob, Petru și Ioan care adormiseră: ''Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.'' (Matei 26:41)<br />
* Mângâierea căci Duhul Sfânt este Mângâietor (Ioan 14.16, 26, 15.26, 16.7, 13), așa cum este și Iisus. (Ioan 14.16)<br />
* [[Adevăr|Adevărul]] (Ioan 14.16-17, 15.26, 16.13)<br />
* [[Libertate|Libertatea]]: ''Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.'' (2Cor 3:17)<br />
* Înnoire (Tit 3.5)<br />
* Curățire a sufletelor (1Pet 1.22)<br />
* [[Viața veșnică]]: ''Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică.'' (Gal 6.8)<br />
<br />
==Daruri particulare ale Duhului Sfânt==<br />
<br />
* înțelepciune, pricepere, știință (Exod 28.3, 31.3, 35.31, Neemia 9.20, Iov 32.8, Prov 1.23, Isaia 11.2, Efes 1.17)<br />
* [[Înțelepciunea|înțelepciune]]: Iosua (Deut 34.9), apostolii (Mc 13.11)<br />
* proorocii (știința a ceea ce se va întâmpla) (Num 11.26, 29, 1Regi 10.6, Ioel 2.28, Lc 2.25 - Simeon, FA 2.17, 1Cor 14.1 - pasaj larg) Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt. (1Pet 2.21)<br />
* putere fizică: Atunci s-a coborât peste el (Samson) Duhul Domnului și el a sfâșiat leul ca pe un ied; și nu avea nimic în mână. Și n-a spus tatălui său și mamei sale ce făcuse. (Jud 14.6) Puterea fizică poate veni însă și de la [[diavol|cel rău]], așa cum se vede în cazul unor demonizați. (Mc 9.17-26)<br />
* vederea în alt loc cu duhul: [[Elisei]] care vede ceea ce făcuse Ghehazi în alt loc. (4Regi 5.26)<br />
* bunăvoință (Ps 51.12)<br />
* stăpânire de sine (Prov 17.27)<br />
* [[smerenia|smerenie]] (Prov 29.23, Is 57.15)<br />
* tărie morală (Isaia 11.2, Efes 3.16)<br />
* [[dreptatea|dreptate]] pentru cei ce judecă (Isaia 28.6)<br />
* vorbirea dintr-o dată în limbi străine, cum s-a întâmplat cu [[apostol]]ii (FA 2.4, FA 19.6)<br />
* vestirea cu îndrăzneală a cuvântului lui Dumnezeu (FA 4.31)<br />
* [[iubirea|iubirea de Dumnezeu]] (Rom 5.5)<br />
* tărie în [[nădejdea|nădejde]] (Rom 15.13)<br />
* [[blândețea|blândețe]] (1Cor 4.21, Gal 6.1)<br />
* [[înțelepciunea|înțelepciune]], cunoștință, credință, darul vindecării, facerii de [[minunea în Biblie|minuni]], proorociei, deosebirii duhurilor, grăirea în diverse limbi, tălmăcirea diverselor limbi (1Cor 12.8-11), acestea fiind felurite daruri dar același Duh Sfânt (1Cor 12.4, Efes 4.4)<br />
* [[credința|credință]] (2Cor 4.13)<br />
* [[iubirea|dragostea]], bucuria, [[pacea]], îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, facerea de bine, [[credința|credincioșia]], [[blândețea]], controlul de sine (Gal 5.22-23)<br />
* [[bucuria]] (1Tes 1.6)<br />
* putere, [[iubirea|dragoste]] și [[înțelepciunea|înțelepciune]] (2Tim 1.7)<br />
* [[blândețea|blândețe]] și liniște (1Pet 3.4)<br />
<br />
==Iconografie==<br />
[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|thumb|right|150px| Icoana Sfintei Treimi zugrăvită de [[Andrei Rubliov]] ]]<br />
Tradiția iconografică ortodoxă cunoaște mai multe reprezentări ale Duhului Sfânt. Astfel, în icoana [[Epifania|Botezului Domnului]], El este zugrăvit în chip de porumbel, potrivit textului evanghelic ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1 1, 32]). Mai este reprezentat astfel și în icoanele Sfintei Treimi inspirate din tradiția catolică (dar nu în întregime conforme învățăturii ortodoxe, potrivit căreia Dumnezeu-Tatăl, care ni S-a făcut cunoscut doar prin Fiul întrupat), în care sunt reprezentate toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi în slava Cerului. <br />
<br />
O altă reprezentare cunoscută a lucrării Duhului Sfânt în lume o găsim în [[Icoana Pogorârii Duhului Sfânt]], când Acesta este zugrăvit sub chipul unor limbi de foc care stau deasupra Apostolilor adunați.<br />
<br />
O prefigurare a Sfintei Treimi apare în icoana „Ospitalității lui Avraam”, când Dumnezeu i Se arată lui Avraam la stejarul Mamvri ca un bătrân însoțit de doi îngeri. Această icoană a fost transformată în icoana Sfintei Treimi de [[Andrei Rubliov]].<br />
<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
[[Sfânta Treime]]<br />
<br />
[[Dumnezeu Tatăl]]<br />
<br />
[[Iisus Hristos]] (Dumnezeu Fiul)<br />
<br />
[[Virtuți]]<br />
<br />
[[Pogorârea Duhului Sfânt]]<br />
<br />
[[Botez]]<br />
<br />
[[Libertate]]<br />
<br />
==Note==<br />
<references /><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
* ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997.<br />
* Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului - ''Învățătură de credință ortodoxă'', Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 125-142. ISBN 973-8248-43-4.<br />
* [[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște - ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, p. 519, la articolul „Treime”. ISBN 973-97569-7-2.<br />
* [[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', trad. l. română, Editura Sophia, București, 2000.<br />
<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
<br />
[[el:Άγιο Πνεύμα]]<br />
[[en:Holy Spirit]]<br />
[[fr:Saint Esprit]]<br />
[[mk:Бог Свет Дух]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Duminica_Sfin%C8%9Bilor_Str%C4%83mo%C8%99i&diff=52576
Duminica Sfinților Strămoși
2021-12-20T15:19:16Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Duminica]] dinaintea [[Nașterea Domnului|Nașterii]] lui [[Iisus Hristos]], numită '''Duminica Sfinților Strămoși''', a fost rânduită în [[Biserica Ortodoxă]] de [[sfinți]]i şi de [[Dumnezeu]] purtătorii [[Sfinții Părinți|părinți]] să se facă pomenire de toţi drepții părinți care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, de la [[Adam]] şi până la Iosif, logodnicul Preasfintei [[Născătoare de Dumnezeu]], după neamuri, precum i-a numărat istoricește [[Evanghelist]]ul [[Apostolul Matei|Matei]]. La fel, tot în această zi, se face pomenirea [[prooroc]]ilor şi proorocițelor.<br />
<br />
[[Slujbă|Slujba]] și [[sinaxar]]ul sfinților strămoşi se găsesc în [[minei]]ul pe luna decembrie, la sfârșitul zilei de [[18 decembrie]] - cea mai depărtată dată posibilă pentru această duminică.<br />
<br />
==Sinaxarul Sfinților Strămoși==<br />
<br />
Pomenirea celor întâi zidiţi, Adam şi [[Eva]].<br />
<br />
Pomenirea dreptului [[Abel]], fiul lui Adam.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Set, fiul lui Adam.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Enos, fiul lui Set.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Enos.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Iared, fiul lui Maleleil.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Enoh, fiul lui Iared.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Matusalem, fiul lui Enoh.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Lameh, fiul lui Matusalem.<br />
<br />
Pomenirea dreptului [[Noe]], fiul lui Lameh.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Sem, fiul lui Noe.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Iafet, fiul lui Noe.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Arfaxad, fiul lui Sem.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Selah, fiul lui Cainan.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Eber, fiul lui Selah, de la care şi iudeii s-au numit evrei.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Peleg, fiul lui Eber.<br />
<br />
Pomenirea lui Ragav, fiul lui Peleg.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Serug, fiul lui Ragav.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Nahor, fiul lui Serug.<br />
<br />
Pomenirea dreptului Terah, fiul lui Nahor.<br />
<br />
Pomenirea dreptului patriarh [[Avraam]], fiul lui Terah.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului [[Isaac]], fiul lui Avraam.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului [[Iacob]], fiul lui Isaac.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Ruben, întâiul fiu al lui Iacob.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Simeon, al doilea fiu al lui Iacob.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminţia levitică.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Iuda, fiul lui Iacob, din a cărui seminţie S-a născut Hristos.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Zabulon, fiul lui Iacob, a cărui seminţie este pe ţărmul mării.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Isahar, fiul lui Iacob, a cărui seminţie lucrează pământul.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Dan, fiul lui Iacob, din a cărui seminţie sunt judecătorii.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacob a cărui seminţie este furată sau fură.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Aşer, fiul lui Iacob, a cărui seminţie e bogată, cu recolte bogate pe ogoare.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Neftali, fiul lui Iacob, a cărui seminţie este numeroasă.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului [[Iosif]], fiul lui Iacob, a cărui seminţie este slăvită şi vestită.<br />
<br />
Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacob, a cărui seminţie din sălbatică a ajuns blând.<br />
<br />
Pomenirea lui Fares şi Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda. Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares.<br />
<br />
Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom.<br />
<br />
Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram.<br />
<br />
Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav.<br />
<br />
Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason.<br />
<br />
Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon.<br />
<br />
Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a născut din Rut.<br />
<br />
Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed.<br />
<br />
Pomenirea lui [[David]] împăratul, fiul lui Iesei.<br />
<br />
Pomenirea lui [[Solomon]] împăratul, fiul lui David.<br />
<br />
Pomenirea lui Roboam împăratul, fiul lui Solomon.<br />
<br />
Pomenirea lui Abia împăratul, fiul lui Roboam.<br />
<br />
Pomenirea lui Asa împăratul, fiul lui Abia.<br />
<br />
Pomenirea lui Iosafat împăratul, fiul lui Asa.<br />
<br />
Pomenirea lui Ioram împăratul, fiul lui Iosafat.<br />
<br />
Pomenirea lui Ozia împăratul, fiul lui Ioram.<br />
<br />
Pomenirea lui Ioatan împăratul, fiul lui Ozia.<br />
<br />
Pomenirea lui Ahaz împăratul, fiul lui Ioatan.<br />
<br />
Pomenirea lui Iezechia împăratul, fiul lui Ahaz.<br />
<br />
Pomenirea lui Manasi împăratul, fiul lui Iezechia.<br />
<br />
Pomenirea lui Amon împăratul, fiul lui Manasi.<br />
<br />
Pomenirea lui Iosia împăratul, fiul lui Amon.<br />
<br />
Pomenirea lui Iehonia împăratul, fiul lui Iosia.<br />
<br />
Pomenirea lui Salatiel, fiul lui Iehonia<br />
<br />
Pomenirea lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a ridicat templul din Ierusalim ce fusese ars.<br />
<br />
Pomenirea lui Abiud, fiul lui Zorobabel.<br />
<br />
Pomenirea lui Eliachim, fiul lui Abiud.<br />
<br />
Pomenirea lui Azor, fiul lui Eliachim.<br />
<br />
Pomenirea lui Sadoc, fiul lui Azor.<br />
<br />
Pomenirea lui Ahim, fiul lui Sadoc.<br />
<br />
Pomenirea lui Eliud, fiul lui Ahim.<br />
<br />
Pomenirea lui Eleazar, fiul lui Eliud.<br />
<br />
Pomenirea lui Matan, fiul lui Eleazar.<br />
<br />
Pomenirea lui Iacob, fiul lui Matan.<br />
<br />
Pomenirea lui Iosif, logodnicul, fiul lui Iacob.<br />
<br />
Pomenirea dreptului [[Melchisedec (Vechiul Testament)|Melhisedec]].<br />
<br />
Pomenirea dreptului [[Iov]].<br />
<br />
Pomenirea Proorocilor [[Proorocul Moise|Moise]], Or, şi [[Aaron]], preoţi.<br />
<br />
Pomenirea lui Isus, fiul lui Navi.<br />
<br />
Pomenirea Sfântului Prooroc [[Samuel]].<br />
<br />
Pomenirea Proorocului Natan.<br />
<br />
Pomenirea Sfântului Prooroc [[Daniel]].<br />
<br />
Pomenirea Sfinților trei Tineri.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Sarra, femeia lui Avraam.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Raveca (Rebeca), soţia lui Isaac.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Lia, întâia soţie a lui Iacob.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Rahila, a doua soţie a lui Iacob.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Asineta, soţia lui Iosif cel prea frumos.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Mariam, sora lui Moise.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Debora, care a judecat pe Israel.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Rut.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Sumanitida, care a găzduit pe Elisei<br />
<br />
Pomenirea dreptei Iudita, care a ucis pe Olofern.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Estera, care a izbăvit pe Israel de moarte.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel.<br />
<br />
Pomenirea dreptei Suzana.<br />
<br />
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne şi ne mântuiește pe noi. Amin.<br />
<br />
[[Categorie:Sărbători]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Schimbarea_la_Fa%C8%9B%C4%83&diff=52575
Schimbarea la Față
2021-12-20T15:18:57Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>[[Imagine:Transfiguration.jpg|right|frame|Schimbarea la Față a Mântuitorului]]<br />
'''Schimbarea la Față''' a Mântuitorului este unul din [[Praznice Împărătești|Praznicele împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], [[Praznic|sărbătorit]] la [[6 august]].<br />
<br />
[[Iisus Hristos]] împreună cu cei trei ucenici, Apostolii [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] au mers pe [[Muntele Tabor]] unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Proorocul Moise|Moise]] și au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați. <br />
<br />
Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înțeleagă, după Înălțarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui [[Dumnezeu Tatăl]] și că Patimile Sale au fost acceptate cu bună știință ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-9). De asemenea, ne arată posibilitatea propriei noastre [[Îndumnezeire|îndumnezeiri]].<br />
<br />
Această întâmplare a subiectul unei dispute între Sfântul [[Grigorie Palama]] și [[Varlaam din Calabria]]. Varlaam credea că lumina strălucirii lui Iisus era lumină creată, în timp ce Grigorie Palama susținea că ucenicilor le-a fost dat [[har]]ul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu. Acest fapt susține argumentul lui Grigorie, mai larg, cum că noi nu-l putem cunoaște pe Dumnezeu în ''esența'' Sa, dar Îl putem cunoaște în ''energiile'' Sale, pe măsură ce El Însuși se revelează.<br />
<br />
Mențiuni ale Schimbării la Față se găsesc în [[Sfânta Scriptură]]: [[Evanghelia după Matei|Matei]] 17:1-8, [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-9, [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9:28-36, și [[A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Petru|II Petru]] 1:16-19.<br />
<br />
==Semnificația teologică==<br />
La șase zile după ce a spus ucenicilor Săi: "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea [[Împărăția lui Dumnezeu]] venind întru putere" (Matei 16, 28; Marcu 9, 1), Iisus îi luă pe [[Apostoli]]i Săi preferați: Petru, Iacov și Ioan; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferința Sa la Ghetsimani și care aveau să fie martorii cei mai importanți ai Patimilor Sale, să fie pregătiți pentru această încercare prin priveliștea slăvirii Sale: Petru, pentru că tocmai își mărturisise credința în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; și Ioan care mărturisi din experiența sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat.<br />
<br />
El îi urcă pe munte, ca simbol al înălțării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeiești. Această înălțare era de fapt esența întregii vieți a Domnului care, fiind înveșmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învățându-ne că isihia (liniștirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu.<br />
<br />
"Şi pe când se ruga, deodată, fața Sa deveni o alta, Se schimbă și sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat își arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeiești, pe care o avea în El însuși și pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele [[Maica Domnului|Fecioarei]], într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o priveliște nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omenești - inclusiv trupul - și a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.<br />
<br />
Spre deosebire de fața lui Moise care strălucise de o slavă venită din afară după revelația din [[Muntele Sinai]] (cf. Exod 34, 29), fața lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieții dumnezeiești făcută accesibilă omului și care se răspândea și pe „veșmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar și pe lucrurile făcute de activitatea și civilizația omenească.<br />
<br />
„El s-a schimbat la Față, ne confirmă Sfântul [[Ioan Damaschin]], nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii și, din orbi cum erau, făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, ''Predică la Schimbarea la Față'', 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceștia, cu o privire transfigurată de puterea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înșiși schimbați la față și primiră prin rugăciune puterea de a vedea și cunoaște schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. [[Grigore Palama]]).<br />
<br />
„Precum soarele pentru cele ale simțurilor, așa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. [[Grigore Teologul]]), de aceea autorii Evangheliilor spun că fața Dumnezeului-Om, care este „lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simțurilor și, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.<br />
<br />
Lumina nematerială, necreată și situată în afara timpului, aceasta era Împărăția lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această lumină va deveni moștenirea veșnică a aleșilor în Împărăție, când Hristos va veni din nou, strălucind în toată scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumină, în această lumină care a strălucit în Tabor și care a țâșnit din mormânt în ziua Învierii Sale, și care, răspândindu-se asupra sufletului și trupului celor aleși, îi va face să strălucească și pe ei „precum soarele” (cf. Matei 13:43).<br />
<br />
„Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină” (Sfântul [[Simeon Noul Teolog]], ''Discurs Etic'' V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroși [[Sfinți]] au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuși lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplație, ci și harul îndumnezeitor care le permite sa „vadă” pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmii 35:10).<br />
<br />
În mijlocul acestei slăvite priveliști se arătară - alături de Domnul - [[Proorocul Moise|Moise]] și [[Proorocul Ilie|Ilie]], doi mari profeți din [[Vechiul Testament]], reprezentând respectiv [[Legea lui Moise|Legea]] și [[Prooroc]]ii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii și al celor morți (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinței iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumină, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi și prin [[Cruce]] această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.<br />
<br />
Ieșiți afară din ei înșiși, răpiți în contemplarea luminii dumnezeiești, Apostolii erau copleșiți ca de un somn și "neștiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-și apostolul de la aceasta dorință prea omenească, ce consta în a se mulțumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun și un lăcaș cu mult mai înalt pentru a sălășlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultați de El". Acest nor era harul Duhului înfierii și, la fel ca și la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul și arăta că cele trei entități ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.<br />
<br />
Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă" pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii și cunoștinței omenești când ea străluci mai puternic. Ieșiți în afară de tot ce este vizibil și chiar din ei înșiși, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) și "închizând ușa simțurilor lor", ei primiră revelația Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmație și de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] a fost aplicată Tainei Schimbării la Față în principal de către Sf. [[Grigore Palama]]).<br />
<br />
Încă insuficient pregătiți revelației unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când își ridicară capetele, îl văzură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, Care se apropie de ei și îi liniști. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morți.<br />
<br />
Sărbătoarea Schimbării la Față este deci prin excelență aceea a îndumnezeirii naturii noastre omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplația slavei Sale dumnezeiești. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Față i-a atras în mod deosebit pe călugări, care și-au închinat întreaga viață căutării acestei lumini.<br />
<br />
Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după [[isihasm|controversa isihastă]] din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor și despre contemplație. De notat de asemenea că, după o tradiție care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înșiși Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Față. E vorba desigur mai puțin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreținută de tradiția [[Biserica|Bisericii]] între arta [[Icoană|Icoanei]] și această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă.<br />
<br />
==Prăznuirea sărbătorii==<br />
În seara de dinaintea sărbătorii se ține [[Vecernia|Vecernia Mare]] iar a doua zi dimineața se slujește [[Sfânta Liturghie]] a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], precedată, de obicei, de [[Utrenie]]. <br />
<br />
Slujba Vecerniei cuprinde citiri din: [[Ieșirea]] 24:12-18, 33:11-23, 34:4-6, 8; [[I Regi]] 19:3-9, 11-13, 15-16. Utrenia cuprinde citiri din: [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9:28-36, iar Sfânta Liturghie din: [[II Petru]] 1:10-19; [[Evanghelia după Matei|Matei]] 17:1-9.<br />
<br />
Se crede că Schimbarea la Față a Mântuitorului a avut loc în timpul Sărbătorii Corturilor (''Sucot'') și astfel prăznuirea acesteia în Biserica Creștină devine împlinirea prin [[Noul Testament]] a sărbătorii [[Vechiul Testament|Vechiul Testament]]. În prezent, prăznuirea are loc în 6 august, cu patruzeci de zile înainte de [[Înălțarea Sfintei Cruci]]. Așa cum Petru, Iacov și Ioan au văzut transfigurarea înainte de răstignire astfel încât ei să afle cine este cel care va suferi pentru ei, Biserica leagă aceste două praznice pentru a-i ajuta pe credincioși să înțeleagă misiunea Mântuitorului și faptul că suferința Lui a fost voluntară și pe deplin acceptată.<br />
<br />
Pe vremuri, sărbătoarea Schimbării la Față se situa în [[Postul Mare]], dar a fost considerată o sărbătoare prea veselă pentru perioada respectivă. Sfântul [[Grigorie Palama]], un mare propovăduitor al înțelesurilor Schimbării la Față este prăznuit în zilele noastre într-una din Duminicile Postului Mare.<br />
<br />
[[Odovania]] praznicului se face la [[13 august]], când se cântă slujba completă a sărbătorii (iar slujba sfântului [[Maxim Mărturisitorul]] este mutată pe [[12 august]]).<br />
<br />
==Tradiții==<br />
În Grecia și România, anotimpul recoltelor începe, în mod tradițional, în ziua Schimbării la Față. Strugurii, în special, nu se mâncau înainte de 6 august. În unele parohii, primii struguri sunt aduși la biserică pentru a fi binecuvântați și împărțiți enoriașilor.<br />
<br />
==Imnografie==<br />
[[Tropar]] (Glasul 7)<br />
:Schimbatu-Te-ai la față, în munte, Hristoase Dumnezeule,<br />
:arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; <br />
:strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, <br />
:pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.<br />
<br />
[[Condac]] (Glasul 7)<br />
:În munte, Te-ai schimbat la față, Hristoase Dumnezeule,<br />
:și pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, <br />
:au înțeles că, dacă Te vor vedea [[Răstignirea Domnului|răstignit]], <br />
:să cunoască Patima cea de bunăvoie <br />
:și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat raza Tatălui.<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102215 The Holy Transfiguration of our Lord God and Savior Jesus Christ] [[OCA]] web site<br />
*[http://www.goarch.org/en/special/listen_learn_share/transfiguration/learn/ The Holy Transfiguration of our Lord God and Savior Jesus Christ] [[GOARCH]] web site<br />
*[http://oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=83 Transfiguration] - ''The Orthodox Faith'', by the V. Rev. [[Thomas Hopko]] <br />
*[http://www.comeandseeicons.com/festal/phf12.htm Icon of Transfiguration]<br />
<br />
<br />
{{Praznice Împărătești}}<br />
<br />
[[Categorie:Sărbători]]<br />
[[Categorie:Praznice împărătești]]<br />
<br />
[[es:Transfiguración]]<br />
[[en:Transfiguration]]<br />
[[fr:Transfiguration]]<br />
[[mk:Преображение на Господ Исус Христос]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prooroc&diff=52574
Prooroc
2021-12-20T15:18:01Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{VechiulTestament}}'''Proorocii''' sau '''profeții''' sunt personaje din [[Sfânta Scriptură|Biblie]] (dar nu exclusiv) care, sub însuflarea Sfântului Duh au prezis evenimente care au avut loc, au loc și vor avea loc în viitor. Venirea pe lume a lui [[Iisus Hristos]] a fost prezisă de către proorocii din [[Vechiul Testament]]. În general, se consideră că primul dintre profeți a fost [[Avraam]], iar ultimul a fost [[Ioan Botezătorul]].<br />
<br />
==Profețiile din Vechiul Testament==<br />
Cuvântul ''profet'' provine din limba greacă, din cuvântul προφήτης și se referă la interpret sau purtător de cuvânt al unei zeități care „vorbește înainte”. În ebraică, totuși, profet este tradus de obicei prin ''nevi'', care mai degrabă înseamnă „dezvăluitor”. Vocația unui ''nevi'' este descrisă în [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] 18:18, unde Domnul spune: „Voi pune cuvintele mele în gura sa și va spune tuturor ceea ce îi cer.” Astfel, ''nevi'' este considerat ca fiind „gura” Domnului. Rădăcina nun-bet-alef (''navi'') se bazează pe rădăcina din două litere ''nun-bet'' care sugerează adâncime sau deschidere, probabil în relația cu Dumnezeu.<br />
<br />
Câțiva din profeții [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] sunt: [[Avraam]], [[Dreapta Sara|Sara]], [[Proorocul Moise|Moise]], [[Isaia]], [[David]], [[Solomon]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Iov]]. De asemenea, șaisprezece cărți din Vechiul Testament sunt denumite după numele profeților, cu toate că acestea nu sunt în mod obligatoriu scrise de ei. În mod tradițional ei se împart în două categorii: „mari” și „mici”.<br />
<br />
===Profeții mari===<br />
* '''[[Proorocul Isaia]]''', de la care ne-a rămas [[Cartea lui Isaia]] <br />
* '''[[Proorocul Ieremia]]''', de la care ne-a rămas [[Cartea profetului Ieremia|Cartea lui Ieremia]], cartea lui [[Baruh]] și [[Scrisoarea lui Ieremia]]<br />
* '''[[Proorocul Iezechiel]]''', de la care ne-a rămas [[Cartea lui Iezechiel]] <br />
* '''[[Proorocul Daniel]]''', de la care ne-a rămas [[Cartea profetului Daniel|Cartea lui Daniel]]<br />
<br />
===Profeții mici===<br />
Cărțile celor numiți cei 12 „profeți mici”:<br />
* [[Cartea lui Osea]], scrisă de [[Osea|proorocul Osea]]<br />
* [[Cartea lui Ioil]], scrisă de [[proorocul Ioil]]<br />
* [[Cartea lui Amos]], scrisă de [[proorocul Amos]]<br />
* [[Cartea lui Avdie]], scrisă de [[proorocul Avdie]]<br />
* [[Cartea lui Iona]], scrisă de [[proorocul Iona]]<br />
* [[Cartea lui Miheia]], scrisă de [[Miheia|proorocul Miheia]]<br />
* [[Cartea lui Naum]], scrisă de [[proorocul Naum]]<br />
* [[Cartea lui Avacum]], scrisă de [[Avacum|proorocul Avacum]]<br />
* [[Cartea lui Sofonie]], scrisă de [[proorocul Sofonie]]<br />
* [[Cartea lui Agheu]], scrisă de [[proorocul Agheu]]<br />
* [[Cartea lui Zaharia]], scrisă de [[proorocul Zaharia]]<br />
* [[Cartea lui Maleahi]], scrisă de [[proorocul Maleahi]]<br />
<br />
==Sfârșitul profețiilor==<br />
<br />
Ortodoxia mărturisește că Ioan Botezătorul (cunoscut și ca Ioan Înaintemergătorul) a fost ultimul profet, acest lucru alăturând perioada profețiilor din Vechiul Testament cu [[Iisus Hristos]], care a propovăduit realizarea împlinirii legii.<br />
<br />
Unele secte protestante (și deci eretice) susțin că profețiile continuă până în zilele noastre, inclusiv Penticostalii și Quakerii. Făcând aceasta, deseori ei diminuează rolul [[Sfânta Tradiție|Sfintei Tradiții]] prin supraaccentuarea noilor „revelații”. [[Mormonism|Mormonii]] cred că președintele „bisericii” lor este un profet. O erezie creștină timpurie centrată în jurul ideii continuării profețiilor este [[Montanism]]ul, al cărei reprezentant de seamă a fost [[Tertulian]].<br />
<br />
Aceasta, totuși, nu înseamnă că profețiile au încetat în biserică; sunt mulți sfinți sau alți ortodocși care au visuri profetice sau viziuni. Cu toate acestea termenul însuși de „profet”, este rezervat pentru persoanele Vechiului Testament.<br />
<br />
==Despre autenticitatea profeților și despre falșii profeți==<br />
<br />
În concordanță cu [[Deuteronom]] 18:21-22, trebuie să judecăm profețiile prin prisma împlinirii lor. Mai mult, în [[Noul Testament]], Hristos avertizează împotriva falșilor profeți și spune că fiecare trebuie să judece profetul după roadele sale. Din ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 7):<br />
:''Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.''<br />
:''După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?''<br />
:''Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.''<br />
:''Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.''<br />
:''Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.''<br />
:''De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.''<br />
<br />
[[Sfinți]]i [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]] întăresc avertizarea împotriva „falșilor profeți” (deci [[eretic]]i) în repetate rânduri în epistolele lor (a se vedea [[A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Petru|2 Petru]] și [[Faptele Apostolilor]] 20:28).<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Sfinți biblici]]<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Prooroci| ]]<br />
<br />
[[en:Prophet]]<br />
[[fr:Prophète]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Postul_Na%C8%99terii_Domnului&diff=52573
Postul Nașterii Domnului
2021-12-20T15:17:44Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Imagine:Nativity.jpg|right|frame|Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos]]<br />
'''Postul Nașterii Domnului''' (al [[Crăciun]]ului) a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși spre cuviincioasa întâmpinare și serbare a marelui praznic al nașterii cu trup a Mântuitorului [[Iisus Hristos]]. El aduce aminte creștinilor de [[patriarh]]ii și drepții din [[Vechiul Testament]], care au petrecut timp îndelungat în [[Postul|post]] și [[Rugăciunea|rugăciune]], în așteptarea și cu nădejdea venirii lui [[Iisus Hristos|Mesia]] – Izbăvitorul. Acest post începe în [[15 noiembrie]] și se încheie în ajunul [[praznic]]ului, pe [[24 decembrie]].<br />
<br />
==Istoric==<br />
Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV–V, de la [[Augustin de Hipona|Fericitul Augustin]] și [[episcop]]ul [[Leon cel Mare]] al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”. Dar la început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Așa, de exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. [[Sinod]]ul local din [[Constantinopol]], ținut la anul 1166 (sub [[patriarh]]ul [[Luca (Hrisoverghi) al Constantinopolului|Luca Hrisoverghi]]) a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în [[Biserica Ortodoxă|Bisericile Ortodoxe]], hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la [[15 noiembrie]]. Se lasă sec în seara zilei de [[14 noiembrie]] (pomenirea Sf. [[Apostol]] [[Apostolul Filip|Filip]] și a sfântului [[ierarh]] [[Grigorie Palama]]); iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul durează până în seara zilei de [[24 decembrie]], inclusiv.<br />
<br />
==Sensul Postului Crăciunului==<br />
După unii tâlcuitori ai [[cult]]ului ortodox, prin lungimea sau durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui [[Proorocul Moise|Moise]] de pe [[Muntele Sinai]], când acesta aștepta să primească cuvintele lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc [[suflet]]ele și trupurile și se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci [[Întruparea|întrupat]] și născut din [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară]]. După alți tâlcuitori ai cultului, postul Nașterii mai simbolizează și noaptea întunecoasă a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<br />
<br />
==Felul de postire==<br />
Ca fel de postire de bucate, postul Nașterii Domnului este de asprime mijlocie – ca și al [[Postul Sfinților Apostoli]] –, mai puțin riguros decât [[Postul mare]], având multe dezlegări la pește, ulei și vin.<br />
<br />
După rânduiala străveche, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul IX (circa 3-4 P.M.), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (afară de răstimpul 20–24 decembrie, pentru că aceste 5 zile sunt premergătoare praznicului Crăciunului – notate în calendar „înainteprăznuire” – și sunt zile stricte de post). Dacă lunea, marțea sau joia cade serbarea vreunui [[sfânt]] cu [[doxologie]] (sfinții „cu cruce neagră” în calendarele românești), se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn și vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri și vineri un sfânt cu Priveghere, ori [[hram]]ul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin. Dezlegare la pește se dă de asemenea la praznicul [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării în Biserică a Maicii Domnului]] ([[21 noiembrie]]), în orice zi ar cădea.<br />
<br />
Zilele de [[Praznic|prăznuire]] a unor [[sfinți]] cu doxologie, în care este dezlegare la pește (dacă sunt în zilele de luni, marți sau joi) în calendarul [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] sunt:<br />
*[[16 noiembrie]] – Sf. [[Apostolul Matei|Apostol și Evanghelist Matei]]<br />
*[[20 noiembrie]] – Sf. [[Grigorie Decapolitul]] <br />
*[[21 noiembrie]] – [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică]]<br />
*[[25 noiembrie]] – Sf. Mare Muceniță [[Ecaterina din Alexandria]] <br />
*[[30 noiembrie]] – Sf. [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Apostol Andrei (cel Întâi chemat)]]<br />
*[[4 decembrie]] – Sf. [[Mucenic|muceniță]] [[Varvara din Heliopolis|Varvara]]<br />
*[[5 decembrie]] – Sf. [[Cuvios]] [[Sava cel Sfințit]]<br />
*[[6 decembrie]] – Sf. [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor]]<br />
*[[7 decembrie]] – Sf. Muceniță [[Filofteia|Filofteia de la Curtea de Argeș]]<br />
*[[9 decembrie]] – [[Zămislirea Maicii Domnului]]<br />
*[[12 decembrie]] – Sf. [[Spiridon al Trimitundei]]<br />
*[[13 decembrie]] – Sf. Ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei, mitropolitul Moldovei]]<br />
*[[18 decembrie]] – Sf. Cuvios [[Daniil Sihastrul]]<br />
<br />
Ultima zi a postului Nașterii ([[24 decembrie]]), numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul IX (cca. orele 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui [[Proorocul Daniel|Daniel]] și al celor trei tineri în Babilon ([[Cartea proorocului Daniel|Daniel]] I, 5, 8–16). În unele părți se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit [[magi]]lor Nașterea Domnului. Această ajunare amintește totodată postul ținut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul creștin și apoi prima împărtășire, la [[Sfânta Liturghie|liturghia]] săvârșită atunci în acest scop ([[Liturghia Sfântului Vasile cel Mare]], care în prezent se săvârșește dimineața).<br />
<br />
==Rânduieli liturgice specifice==<br />
<br />
În timpul Postului Crăciunului începând cu data de [[21 noiembrie]] se introduc în cadrul slujbei [[Utrenie]]i Catavasiile Nașterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. În această perioadă a Postului Crăciunului la Ceasuri și Pavecerniță nu se ''cântă'' [[Stihiră|stihirile]] și nici [[tropar]]ele, ci toate sunt ''rostite''. Dacă ajunul Crăciunului cade sâmbăta sau duminica, slujba Ceasurilor Împărătești se mută în vinerea dinainte, această zi devenind aliturgică. De asemenea, dacă ajunul Crăciunului cade în zilele de luni până vineri se va oficia în această zi Liturghia Sfântului [[Vasile cel Mare]] urmând ca în ziua praznicului să se săvârșească [[Sfânta Liturghie|Sfânta Liturghie]] a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe când dacă ajunul va fi sâmbăta sau duminica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], iar în ziua Crăciunului Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu [[Vecernie|Vecernia]].<br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Crăciun]]ul<br />
*[[Moș Crăciun]]<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Posturi]]<br />
[[Categorie:Crăciun]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodox%C4%83_a_Sinaiului&diff=52572
Biserica Ortodoxă a Sinaiului
2021-12-20T15:17:29Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>'''Biserica Ortodoxă a Sinaiului''' este o Biserică creştină ortodoxă [[autonomie|autonomă]] al cărei teritoriu este format din [[Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Mănăstirea Sfânta Ecaterina]] (care este situată în Peninsula Sinai la piciorul [[Muntele Sinai|Muntelui Sinai]] în Egipt), împreună cu câteva dependinţe. Biserica este păstorită de un [[arhiepiscop]] care, în mod tradiţional, este [[hirotonie|hirotonit]] de către [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhul Ierusalimului]] şi în acelaşi timp este şi [[stareţ|stareţul]] mănăstirii. Actualul ierarh este Prea Sfinţitul Arhiepiscop Damian.<br />
<br />
==Istoric==<br />
Biserica Ortodoxă a Sinaiului îşi datorează existenţa Mănăstirii Schimbării la Faţă (cunoscută mai ales sub numele de [[Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Mănăstirea Sfânta Ecaterina]]. Originile mănăstirii se găsesc, înapoi în timp, în Capela [[Rugul Aprins|Rugului Aprins]] pe care mama [[Constantin cel Mare|Împăratului Constantin I]], împărăteasa [[Elena]] a construit-o peste locul în care se presupune că [[Proorocul Moise|Moise]] a văzut rugul arzând şi a auzit din mijlocul acestuia glasul lui Dumnezeu. Între anii 527 şi 565, Împăratul [[Iustinian]] a ordonat construirea unei mănăstiri în jurul acestei capele. [[Mănăstire]]a a devenit asociată cu Sfânta [[Ecaterina din Alexandria]] datorită credinţei că [[moaşte]]le sale au fost transportate aici printr-o [[minune]].<br />
<br />
{{ciornă}}<br />
<br />
{{biserici}}<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.oca.org/OCworldsinai.asp?SID=2 Informaţii de contact]<br />
<br />
[[Categorie:Jurisdicții|Sinai]]<br />
<br />
[[en:Church of Sinai]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_Facerii&diff=52571
Cartea Facerii
2021-12-20T15:16:37Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>[[image:Viennagenesis.jpg|right|thumb|O pagină din ''Geneza'' de la Viena, din Siria secolului al VI-lea, cu o ilustraţie a lui Iacov/Israel binecuvântându-şi nepoţii Efraim şi Manase.]]<br />
'''Facerea''' (Geneza) este prima carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] şi a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] şi prima carte a Pentateuhului (care semnifică ,,Cele 5 cărţi", fiind numită ,,Tora" la evrei). Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de către [[Dumnezeu]] şi sunt evocate cele şase zile de întocmire a Pământului (hexameronul) corespunzătoare celor şase faze de evoluţie a acestuia. Apoi este arătat începutul neamului omenesc începând cu [[Adam]] şi [[Eva]]; sunt istorisite: petrecerea acestora în Paradis, căderea în [[păcat]] a acestora, alungarea lor pe pământ, familia lui Adam, fratricidul lui [[Cain]] asupra lui [[Abel]], urmaşii lui Cain, ai lui Set, înrăutăţirea oamenilor, alegerea lui [[Noe]] şi a familiei sale şi scăparea acestora din potop, fiii lui Noe (Sem, Ham şi Iafet), urmaşii lui Sem şi istoria Turnului Babel (unde Dumnezeu încurcă limbile oamenilor pentru a-i împiedica să ajungă la cer). În ultima parte este evocată alegerea lui[[ Avraam]] în scopul [[mântuirea|mântuirii]] neamului omenesc şi istoria continuă cu [[Lot]] (şi istoria Sodomei şi Gomorei), [[Isaac]] cu fiii săi [[Esau]], [[Iacob]] şi Ismael, apoi este evocată istoria lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], unul din fiii lui Iacob, care ajunge cel mai mare dregător la curtea lui Faraon şi care se împacă cu fraţii săi. Tradiţia spune că această carte a fost scrisă în cea mai mare parte de către [[profet]]ul [[Proorocul Moise|Moise]], cu 1300 de ani înainte de [[Iisus Hristos|Hristos]]. <br />
<br />
==Conţinut==<br />
{{VechiulTestament}}<br />
===Rezumat===<br />
Cartea Facerii începe cu povestea creaţiei lumii, căderea lui [[Adam şi Eva]] şi, în consecinţă, povestea plină de păcate a copiilor lui Adam. Povesteşte despre potop, turnul Babel, [[Avraam]] şi [[Melchisedec]].<br />
<br />
Apoi povesteşte despre chemarea lui [[Dumnezeu]] şi promisiunea [[mântuire|mântuirii]] făcută lui Avraam, apoi povestea lui [[Isaac]] şi [[Iacov (Vechiul Testament)|Iacov]], pe care Dumnezeu îl numeşte Israel, şi se termină cu aşezarea celor doisprezece triburi ale lui Israel (familiile celor doisprezece fii ai lui Iacov) în Egipt, în vremea în care [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] se afla în graţiile faraonului Egiptului. În limbajul tradiţional al bisericii, Avraam, Isaac şi Iacov sunt numiţi [[patriarh]]i şi, în plus, sunt consideraţi protopărinţi ai Mântuitorului.<br />
<br />
[[image:creationstars.jpg|left|thumb|Icoană cu Dumnezeu creând lumina terestră, în chipul stelelor de pe cer, în a patra zi a Facerii.]]<br />
<br />
===Creaţia===<br />
Povestea creaţiei din Cartea Facerii poate fi împărţită în două secţiuni – prima secţiune începe cu o descriere a creării universului de către Dumnezeu, care are loc în şase zile, iar a doua secţiune este orientată spre o istorie mai "umană", fiind mai puţin preocupată cu explicarea apariției Pământului, creaturilor şi lucrurilor sale, aşa cum există ele astăzi.<br />
<br />
În cadrul primei secţiuni, în prima zi Dumnezeu a făcut lumina; în a doua zi tăria cerului; în a treia, El a separat apa de pământ, şi a creat plantele; în a patra zi El a creat soarele, luna şi stelele; în a cincea zi animalele din apă şi păsările; în a şasea zi animalele de pe pământ şi bărbatul şi femeia. În a şaptea zi, de Sabat, Dumnezeu s-a odihnit şi a sfinţit această zi.<br />
<br />
A doua secţiune a povestirii Creaţiei spune despre pământul care la început era lipsit de viaţă, apoi cum Dumnezeu a coborât umezeala pe Pământ şi cum omul a fost făcut din ţărână (Adam, tradus din ebraică înseamnă 'Pământ Roşu').<br />
<br />
===Adam şi Eva=== <br />
<br />
[[Image:Garden of eden mosaic.jpg|left|thumb|220px|Alungarea din Rai <br /> (Capela Palatină, Palermo, Sicilia, sec. XII).]]<br />
Dumnezeu l-a modelat pe Adam din pământ ("adamah") şi l-a aşezat în Grădina [[Eden]]ului, ca să vegheze asupra ei. Lui Adam i s-a permis să mănânce din toate fructele din grădină în afară de "Pomul cunoaşterii binelui şi răului". Apoi, Dumnezeu a adus la Adam toate animalele ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=2#19 2,19]). În versetul [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=2#18 2,18], Dumnezeu spune că va face un ajutor pentru Adam şi apoi aduce la viaţă animalele. La [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=2#20 2,20], Adam vede toate animalele şi le dă nume. El nu îşi găseşte însoțitorul şi bagă de seamă că toate animalele au câte un tovarăş (masculul şi femela). Când Adam observă aceasta, Dumnezeu îl adoarme adânc, îi ia o coastă şi din ea realizează o femeie (ulterior numită "Eva"), să îi fie tovarăşă.<br />
<br />
Mai târziu, începând cu versetul [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=3#1 3,1], Eva este convinsă de [[diavol|Satana]], sub forma unui şarpe, să mănânce fructul oprit, singura libertate pe care Dumnezeu nu o permite lui Adam şi Evei în Rai. Această încălcare a poruncilor Domnului este considerată [[păcat|păcatul originar]] în interpretarea tradiţională creştină. În consecință, pământul este blestemat, Adam şi Eva devin muritori (pentru că ei nu mai pot mânca din Pomul Vieţii) şi sunt conduşi în afara grădinii. De atunci, intrarea în grădină este păzită de un [[heruvim]] cu o sabie de foc.<br />
<br />
La început, Adam şi Eva au doi copii, [[Cain]] şi [[Abel]]. Ulterior, Cain devine invidios pe trecerea pe care o obţine Abel înaintea lui Dumnezeu şi îl omoară. Prima crimă este un fratricid. Cain este condamnat să rătăcească pe pământ ca un evadat. În final el se stabileşte în ţara lui Nod.<br />
<br />
===De la Adam la Noe===<br />
Cain, fiul lui Adam, construieşte primul oraş pomenit în Biblie şi îl numeşte după fiul său Enoh (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#17 4,17]). Mai departe pe firul genealogic, Lameh îşi ia două soţii (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#19 4,19]). Fiii lui Lameh sunt primii locuitori în corturi şi posesori de cirezi (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#20 4,20], Iabal este numit "tatăl celor ce locuiesc în corturi"), şi ei sunt cei mai vechi inventatori de instrumente muzicale (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#21 4,21]) şi meşteri în lucrarea alamei şi fierului (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#22 4,22]). Aceşti descendenţi ai lui Cain nu ştiu nimic despre Dumnezeu (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#16 4,16]).<br />
<br />
Alt fiu al lui Adam, Set, s-a născut, între timp, lui Adam şi Evei în locul lui Abel (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#25 4,25]). Descendenţii lui Set nu au pierdut niciodată legătura cu Dumnezeu (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=4#26 4,26]). Al zecelea în descendenţă directă este Noe (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=5#1-29 5,1-29]). În plus, Adam şi Eva au avut şi alţi fii şi fiice ( Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=5#4 5,4]). La fel ca şi celelalte personaje biblice de dinainte de potop a căror vârstă este notată, Adam a trăit timp îndelungat, până la vârsta de 930 de ani (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=5#5 5,5]).<br />
<br />
[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=5 Capitolul 5] oferă o genealogie a descendenţilor lui Adam până la Noe: Adam, Set, Enos, Cainan, Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Lameh, Noe.<br />
<br />
===Noe şi potopul===<br />
În [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=6 capitolul 6] din Geneză, versetul [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=6#2 2], "fiii lui Dumnezeu" (oamenii care s-au întors spre Dumnezeu după păcatul originar, urmașii lui Set), și-au luat soţii dintre "fiicele oamenilor" (femei din neamul lui Cain, care era împotriva lui Dumnezeu). Apoi, în Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=6#3 6,3], Domnul a spus: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!" Apoi, Dumnezeu a privit în jos spre pământ şi a fost foarte supărat. A văzut că lumea frumoasă pe care o făcuse El era plină de violenţă şi de ură între oameni; şi El s-a hotărât să cureţe lumea cu un potop şi să o ia de la început.Dumnezeu a ales un singur om, [[Noe]] şi familia sa să treacă de potop, deoarece familia lui Noe era neprihănită şi fără pată (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=6#9 6,9]). Dumnezeu i-a spus să construiască o barcă mare, deoarece lumea urma să fie acoperită de un mare potop. Noe a ascultat porunca, a intrat în arcă împreună cu toată familia sa; de asemenea, urmând poruncii lui Dumnezeu, au adus pe corabie și câte o pereche din fiecare animal şi pasăre de pe pământ. Apoi apa a început să ţâşnească din pământ şi să cadă din cer, iar lumea a fost inundată, murind toate fiinţele, în afară de cele din arcă. Când apa s-a retras, familia lui Noe a părăsit arca şi Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe şi cu urmaşii săi, întreaga rasă umană. Curând după aceea, Noe plantează o viţă de vie (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=9#20 9,20]) şi îi bea vinul. În timp ce era beat, Noe este tratat fără respect de fiul său Ham; când se trezeşte, Noe îl blestemă pe acesta, în persoana fiului său Canaan, în timp ce fii săi Sem şi Iafet sunt binecuvântaţi.<br />
<br />
Capitolul 10 prezintă descendenţii din Iafet, Ham şi Sem. Împărţirea omenirii în rase şi naţiuni diferite este descrisă în povestea Turnului Babel. Umanitatea este împrăştiată prin "încurcarea limbilor", pe care o trimite Dumnezeu atunci când oamenii, din mândrie, încearcă să construiască un turn care să atingă cerul. Este dată şi genealogia descendenţilor lui Sem.<br />
<br />
===Avram şi Sarai===<br />
[[image:Abraham.jpg|right|thumb|Dreptul Avram, o figură majoră a Cărţii Genezei.]] Tera, care trăia în Urul Caldeii a avut trei fii: Avram, Nahor şi Haran, tatăl lui Lot. Avram s-a căsătorit cu Sarai. Apoi, Dumnezeu i-a cerut lui Avram să-şi părăsească locul în care trăia. Avram s-a supus, emigrând împreună cu întreaga familie şi cu [[Lot]], fiul fratelui său, în ţara Canaanului. Aici, Dumnezeu i-a apărut şi i-a promis că acest pământ avea să fie al urmaşilor lui.<br />
<br />
Cu toate acestea, Avram este silit de foamete să părăsească aceste ţinuturi şi să plece în Egipt. Odată ajunşi acolo, Faraonul Egiptului o ia pe frumoasa Sarai (căruia Avram i-o prezentase ca fiind sora sa - ea îi și era, de fapt, soră pe jumătate). Dumnezeu îl pedepseşte pe faraon cu o boală, pe care acesta o recunoaşte ca fiind un semn de la Dumnezeu; astfel, faraonul i-o înapoiază pe Sarai lui Avram. Avram se întoarce în Canaan şi se desparte de Lot ca să poată pune capăt disputelor teritoriale. Din nou, Dumnezeu îi apare lui Avram, promiţându-i întreaga ţară.<br />
<br />
===Avram şi Melchisedec===<br />
Lot este luat prizonier de principii invadatori din Est. Avram îi învinge cu slujitorii săi înarmaţi. Întorcându-se împreună cu armata sa după salvarea lui Lot şi a tribului său, Avram îl întâlneşte pe Melchisedec, rege şi mare preot din Salem (Ierusalim), care îl binecuvintează; ca răsplată, Avram îi dă o zecime din prăzile sale, refuzând partea sa din pradă. După această întâmplare, Dumnezeu îi reapare lui Avram şi îi promite protecţia sa, bogăţii nenumărate şi urmaşi numeroşi. Aceşti urmaşi vor trăi patru sute de ani în sclavie într-o ţară străină, dar după ce Dumnezeu îi va judeca pe asupritorii lor, ei vor părăsi ţara pătimirii şi a patra generaţie se va întoarce în Canaan.<br />
<br />
===Agar şi Ismael===<br />
[[image:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|Faimoasa Icoană a celor trei îngeri a lui Rubliov, ca arătare a Sfintei Treimi, venind la Avram şi Sarai.]]Sara îmbătrâneşte fără a avea copii, astfel încât decide împreună cu Avram ca acesta să facă un copil cu slujitoarea lor egipteană, Agar. Avram o ia de concubină şi ea îi face un copil numit Ismail. Din nou, Dumnezeu îi apare lui Avram şi încheie cu el un legământ personal privind viitorul lui Avram: Dumnzeu îi promite urmaşi numeroşi, inclusiv unul de la Sara mai devreme de un an, îi schimbă numele lui Avram în "[[Avraam]]" şi al lui Sara în "[[Sarra]]" şi introduce circumcizia bărbaţilor ca semn al acestui lăgământ. Această întâlnire, în care trei îngeri merg la Avraam şi Sara, este subiectul faimoasei icoane a lui [[Andrei Rubliov]], numită ''Ospitalitatea lui Avraam'' sau pur şi simplu ''Sfânta Treime''.<br />
<br />
===Sodoma şi Gomora===<br />
Apoi, Avraam află că Dumnezeu doreşte să trimită [[înger]]i care să îi pedepsească pe locuitorii Sodomei şi Gomorei. El intervine în favoarea păcătoşilor, târguindu-se cu Dumnezeu pentru cel mai mic număr de oameni drepţi necesari pentru salvarea cetăţilor. Dumnezeu este de acord să nu pedepsească oraşul dacă în el se găsesc zece oameni drepţi. Doi îngeri merg în Sodoma unde ei sunt primiţi cu ospitalitate de Lot. Bărbaţii din oraş, totuşi, bat la uşa lui Lot cerându-i să le dea oaspeţii cu care să întreţină raporturi sexuale. Acestea fiind zise, ei meritându-şi soarta, Sodoma şi Gomora sunt distruse de o ploaie de foc şi pucioasă.<br />
<br />
Doar Lot şi cele două fete ale sale sunt salvate. De asemenea, este descrisă relaţia incestuoasă a lui Lot cu fiicele sale, din care se nasc Amon şi Moab.<br />
<br />
Avraam călătoreşte la Gherara, ţara lui Abimelec. Aici, încă o dată, o prezintă pe Sara ca fiind sora sa, iar Abimelec plănuieşte să i-o fure. El se răzgândeşte când este avertizat de Dumnezeu.<br />
<br />
===Naşterea lui Isaac===<br />
Naşterea fiului mult-aşteptat al lui Avraam şi Sara are loc iar acesta primeşte numele de "Isaac" (Itzhak: "cel care va râde" în ebraică). La insistenţele Sarrei, Ismael împreună cu mama sa sunt alungaţi. Şi ei au un viitor deosebit, promis lor de Dumnezeu. În timpul petrecerii date în cinstea naşterii lui Isaac, Avraam încheie o înţelegere cu Abimelec care îi confirmă dreptul la puţul Beer-Șeba. .[[image:abrahamisaac.jpg|right|thumb|Mozaic în stil bizantin din Basilica San Vitale din Italia care prezintă vizita celor trei îngeri la Avram şi jertfirea lui Isaac.]]<br />
<br />
===Porunca jertfirii lui Isac===<br />
Acum, că Avraam are toate dorinţele împlinite, chiar şi un fiu ca moştenitor, Avraam este supus de Dumnezeu la cea mai grea încercare a credinţei sale: îi cere să îl sacrifice pe Isaac. Avraam se supune; dar, când se pregătea să coboare cuţitul spre fiul său, Dumnezeu îl opreşte, promiţându-i urmaşi nenumăraţi. La moartea Sarrei, Avraam cumpără peştera Macpela pentru înmormântarea alor săi. Apoi şi-a trimis servitorii în Mesopotamia, în casa lui Nahor, ca să găsească printre rudele sale o soţie pentru fiul său Isaac. Este aleasă Rebeca, nepoata lui Nahor. Lui Avraam i se mai nasc copii de la o altă soţie, numită Chetura, printre ai căror urmaşi se găsesc madianiţii, apoi el moare bătrân şi bogat.<br />
<br />
===Esau şi Iacov===<br />
După douăzeci de ani de căsnicie, Rebeca îi naşte lui Isac doi gemeni: Esau (Isav), care devine vânător şi Iacov (Ya'akov: "care urmăreşte") care devine păstor. Iacov îl convinge pe Esau să îi vândă dreptul său de întâi născut, de care acestuia nu îi păsa; în ciuda acestei promisiuni, Dumnezeu îi apare lui Isaac şi îi repetă promisiunile făcute lui Avraam. Soţia sa, pe care el o prezintă ca sora sa, este în pericol în ţara filistenilor, dar regele Abimelec o salvează. În ciuda ostilităţii poporului lui Abimelec, Isaac este prosper în tot ceea ce întreprinde în acea ţară, în special în săparea de puţuri. Dumnezeu îi apare la Beer-Șeba, îl încurajează şi îi promite binecuvântarea Sa şi urmaşi numeroşi; iar Abimelec face un legământ cu el în acelaşi loc. Esau se căsătoreşte cu o femeie cananeeancă, spre regretul părinţilor săi.<br />
<br />
Rebeca îl convinge pe Iacov să se îmbrace ca Esau şi astfel obţine de la bătrânul său tată, orbit de vârstă, binecuvântările cuvenite lui Esau. Pentru a scăpa de răzbunarea fratelui său, el este trimis în Haran, unde trebuie să-şi găsească o soţie. Pe drum, Dumnezeu îi apare într-o noapte, promiţându-i ajutor şi protecţie şi pământ pentru numeroşii săi urmaşi. Sosit în Haran, Iacov intră intră în slujba lui Laban, fratele mamei sale, cu condiţia ca după şapte ani de păstorit acesta să i-o dea de nevastă pe fiica lui cea mică, Rahela, de care se îndrăgostise. După şapte ani, însă, Laban îi dă de soţie pe fiica mai vârstnică Lia; de aceea, Iacov intră în slujbă pentru alţi şapte ani pentru Rahela şi apoi pentru încă şase ani pentru vite. Între timp, Lia îi naşte pe Ruben, Simeon, Levi şi Iuda. De la servitoarea Rahelei, Bilha el îi are pe Dan şi Neftali; de la Zilpa, servitoarea Liei, pe Gad şi Aşer, apoi, din nou de la Lia, pe Isahar, Zabulon şi Dina; şi în sfârşit, de la Rahila pe Iosif. De asemenea, el adună multă bogăţie sub formă de turme de vite.<br />
<br />
===Iacov se luptă cu Dumnezeu===<br />
De frica lui Laban, Iacov fuge cu întreaga lui familie, dar în curând se împacă cu acesta. Apropiindu-se de casă, el se teme de mânia lui Esau, căruia îi trimite cadouri. În timp ce dormea, o fiinţă (privită în diferite moduri, ca Dumnezeu, un înger sau un om) îi apare lui Iacov şi se ia la trântă cu el. Misteriosul luptător îl roagă pe Iacov să îl elibereze înainte de răsărit, dar Iacov refuză să îl elibereze până ce nu îl binecuvintează. Fiinţa îi spune lui Iacob că va purta numele de "Israel," care înseamnă "cel care s-a luat la trântă cu Dumnezeu", şi este eliberat.<br />
<br />
Întâlnirea cu Esau se dovedeşte pritenoasă şi cei doi se despart împăcaţi. Iacob se stabileşte în Sichem. Fii săi Simeon şi Levi se răzbună pe oraşul Sichem, al cărui prinţ o răpise pe sora lor Dina. Pe drumul din Betel, Rahela naşte un fiu, Veniamin şi apoi moare.<br />
<br />
===Iosif===<br />
[[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], fiul favorit al lui Iacob, este duşmănit de fraţii săi din această cauză și datorită viselor sale care prooroceau dominaţia sa viitoare şi, la sfatul lui Iuda, este vândut în secret unei caravane de negustori ismaeliţi care mergeau în Egipt. Fraţii săi îi povestesc tatălui lor că Iosif a fost devorat de animale sălbatice. [[image:Joseph.jpg|left|thumb|Patriarhul Iosif, vândut în sclavia egipteană de fraţii săi.]] Iosif, după ce ajunge în Egipt, este vândut lui Putifar, unul din nobilii faraonului. El câştigă încrederea stăpânului său; dar când soţia acestuia, supărată că Iosif rezistase avansurilor sale, îl acuză de viol, acesta este închis. Aici, el descifrează corect visele a doi tovarăși de celulă, paharnicul şi bucătarul regelui. Când faraonul este tulburat de vise şi nimeni nu este capabil să le interpreteze, paharnicul atrage atenţia asupra lui Iosif. Acesta este adus în faţa faraonului, ale cărui vise le interpretează astfel: şapte ani de abundenţă vor fi urmaţi de şapte ani de foamete. El îl sfătuieşte pe faraon să facă provizii şi este împuternicit de acesta să urmeze paşii necesari, fiind numit al doilea în regat. Iosif se căsătoreşte cu Asineta, fiica preotului Poti-Fera, de la care are doi fii, Manase şi Efraim, care sunt binecuvântaţi de Israel, Efraim cu mâna dreaptă şi Manase cu mâna stângă. <br />
<br />
Când foametea vine se face simţită chiar şi în Canaan; Iacob îşi trimite cei doi fii în Egipt să cumpere grâne. Fraţii ajung în faţa lui Iosif, care îi recunoaşte dar nu se dezvăluie. În a doua lor călătorie în Egipt, după ce cei doi se arată plini de frică astfel încât Iuda se oferă să fie vândut ca sclav, Iosif se dezvăluie în faţa lor, iartă răul pe care i l-au făcut şi le dă voie să se aşeze în Egipt împreună cu tatăl lor. Iacov aduce întreaga familie, care număra 66 de persoane, în Egipt, astfel ajungând la 70 de persoane împreună cu Iosif şi familia lui. Faraonul îi primeşte cu prietenie şi îi stabileşte în ţara Goşen. Când Iacob îşi simte sfârşitul aproape el trimite după Iosif şi după fii săi şi îi primeşte pe Efraim şi pe Manase printre fii săi. Apoi îşi cheamă fii lângă patul său de moarte şi le prezice viitorul. Iacob moare şi este înmormântat în mormântul familiei din Macpela. Iosif trăieşte să îşi vadă strănepoţii şi pe patul de moarte le spune că dacă Dumnezeu îşi aduce aminte de ei şi îi va scoate din Egipt să ia şi oasele lui cu ei. Cartea se termină cu aşezarea lui Iosif "într-un coşciug în Egipt." Aceasta nu înseamnă că familia sa nu i-a respectat dorinţa ci că a fost îngropat temporar. Este evident că ei nu îl puteau lăsa neîngropat pentru restul timpului petrecut de ei în Egipt. Ei îi vor lua oasele şi le vor îngropa în vizita lor în Sichem, un loc aflat deja în posesia lor. ([[Cartea lui Iosua Navi|Iosua]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=41&cap=24#32 24,32]).<br />
<br />
==Scop şi interpretare==<br />
'''Geneza''' nu este doar o istorie, ci şi o sursă de înţelepciune spirituală, o carte inspirată de Însuşi Dumnezeu. Dincolo de toate informaţiile istorice disponibile lui [[Proorocul Moise|Moise]], el selectează numai ceea ce este legat de viaţa religioasă a poporului. Cel mai probabil, cartea a fost editată de-a lungul timpului în acest scop.<br />
<br />
==Citiri liturgice==<br />
Aproape toată Cartea Facerii este citită de un [[citeţ]] la slujbele ortodoxe din [[Postul Mare|Postul Paştilor]] şi [[Săptămâna Mare]]. <br />
<br />
La [[Vecernie|Vecernia]] de dinainte de [[Naşterea Maicii Domnului]] ([[8 septembrie]]), se citește din Cartea Facerii ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=28#10-17 28,10-17]) povestea vedeniei lui Iacob a scării care uneşte cerul cu pământul. Pasajul indică comuniunea dintre om şi Dumnezeu care este realizată cel mai deplin şi perfect, atât spiritual cât şi material, de Preasfânta Născătoare și Purtătoare de Dumnezeu Maria, [[Maica Domnului]]. <br />
<br />
==Sursa==<br />
<br />
* [[:en:Genesis|OrthodoxWiki:Genesis]]<br />
* [[w:Geneza]] (pentru secţiunea Cuprins.) <br />
<br />
==Legături externe==<br />
*ro: [http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/25/Facerea Cartea Facerii] - textul biblic<br />
*ro: [http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Facerea.html Hexaimeron.ro - Cum să citim Facerea] - Ieromonah Serafim Rose<br />
*ro: Sf. [[Ioan Gură de Aur]], ''[http://www.ioanguradeaur.ro/cele-dintai-omilii-la-facere/ Cele dintâi omilii la Facere]'' <br />
*en: Nouă [[omilie|omilii]] ale Sfântului [[Vasile cel Mare]] despre cosmogonia capitolelor de la începutul Cărţii Facerii:<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-09.htm#P1986_546370 La început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-10.htm#P2053_583374 Pământul era netocmit şi gol.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-11.htm#P2122_622296 Despre firmament.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-12.htm#P2204_660300 Despre adunarea laolaltă a apelor.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-13.htm#P2236_681498 Înverzirea pământului.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-14.htm#P2287_712472 Crearea corpurilor care luminează.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-15.htm#P2355_758236 Crearea fiinţelor mişcătoare.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-16.htm#P2408_786834 Crearea păsărilor şi animalelor de apă.]<br />
:# [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-08/Npnf2-08-17.htm#P2482_825600 Crearea animalelor terestre.]<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
<br />
[[en:Genesis]]<br />
[[el:Γένεσις]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ode_biblice&diff=52570
Ode biblice
2021-12-20T15:15:27Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Imnografie}}<br />
'''Odele Biblice''' (numite şi ''cântări'') sunt nouă imnuri care sunt luate direct din [[Sfânta Scriptură]]. Ele sunt cântate la [[Utrenia|Utrenie]] şi formează baza [[Canon (imn)|canonului]], componentă importantă a Utreniei. <br />
<br />
Cele nouă ode sunt următoarele:<br />
#(Prima) cântare a lui [[Proorocul Moise|Moise]] ([[Cartea Ieşirii|Ieşirea]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=15#1-19 15,1-19])<br />
#(A doua) cântare a lui Moise (Deuteronom [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=32#1-43 32,1-43])<ref>Cântarea a doua este, în mod normal, cântată doar în Marţea Mare.</ref><br />
#Rugăciunea [[Ana (Vechiul Testament)|Anei]] (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=2#1-10 2,1-10])<br />
#Rugăciunea prorocului [[Avacum]] (Avacum [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=5&cap=3#1-19 3,1-19])<br />
#Rugăciunea prorocului [[Isaia]] (Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=26#9-20 26,9-20])<br />
# Rugăciunea prorocului [[Iona]] (Iona [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2#2-9 2,2-9])<br />
# Rugăciunea celor trei tineri (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=3#26-56 3,26-56])<ref>În multe versiuni protestante ale Bibliei, acesta se găseşte separat în [[Cărţile deuterocanonice/apocrife|Cărţile apocrife]].</ref><br />
#Cântarea celor trei tineri (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=3#57-88 3,57-88])<ref>Ibid.</ref><br />
#Cântarea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] (''Mărește, suflete al meu, pe Domnul'', [[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#46-55 1,46-55]); Cântarea lui [[Zaharia (tatăl Sfântului Ioan Botezătorul)|Zaharia]] (''Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel'', Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#68-79 1,68-79]).<br />
<br />
Iniţial, aceste ode erau cântate în întregime în fiecare zi, cu un mic refren introdus între fiecare vers. Ulterior, [[tropar]]e din versuri scurte au fost compuse pentru a înlocui aceste refrene, schimbare iniţiată de Sfântul [[Andrei Criteanul]].<ref>[[Kallistos (Ware) de Diokleia|Ware, Kallistos]], ''Mineiul Sărbătorilor'' (Faber and Faber, London, 1969), p. 546.</ref> Treptat, treptat, de-a lungul secolelor, versurile odelor biblice au fost omise (cu excepţia Cântării Maicii Domnului, "Mărește, suflete al meu, pe Domnul"), şi numai troparele erau citite, legate de cântările inițiale printr-un [[irmos]]. Totuşi, în [[Postul Mare]], încă se mai citeşte Cântarea biblică de origine.<br />
<br />
==Note==<br />
<div class="references-small"><br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
==Surse==<br />
*[[:en:Biblical Odes|OrthodoxWiki:Biblical Odes]], apud [[w:Canticle|Wikipedia:Cântare]], <br />
<br />
<br />
[[Categorie:Imnografie]]<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Biblical Odes]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Smerenia&diff=52569
Smerenia
2021-12-20T15:14:57Z
<p>Alexandru30: Formatarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|260px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], sec. XV]]<br />
{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Smerenia''' este o [[virtuţi|virtute]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia]] oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul [[David]], [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel]] şi modelul suprem, [[Iisus]]). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, [[sărăcia|săraci]] sau bogaţi.<br />
<br />
==Smerenia în Biblie==<br />
===Smerenia în Biblie (rezumat)===<br />
====Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte====<br />
Iisus mustră aspru pe [[cărturari]] şi [[farisei]], denunţând ipocrizia, răutatea, [[nepăsarea]], şi alergarea la [[mândria|slava deşartă]] a acestora. [[Iisus]] îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume Hristos şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită. ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 23,1-12]).<br />
<br />
====Smerenia împotriva egoismului====<br />
Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine (Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#3-4 2,3-4]).<br />
====Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare==== <br />
Văzând că unii se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune [[pilda vameşului şi fariseului]], arătându-le că o [[rugăciune]] smerită îndreaptă omul mai mult decât rugăciunea omului corect, dar mândru, care se îndreptăţeşte pe sine. ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18,9-14]).<br />
<br />
====Smerenia copiilor====<br />
Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în [[Împărăţia Cerurilor|împărăţia cerurilor]], Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la [[Dumnezeu]] şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor (Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=18 18,1-7]).<br />
<br />
====Smerenia înţeleaptă====<br />
Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază (Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23#12 23,12]).<br />
<br />
====Beneficiile smereniei====<br />
Dumnezeu îi spune profetului [[Isaia]] că este "cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă" (Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=57#15 57,15]). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi” (II Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=7#6 7,6]). Cei smeriţi capătă [[har]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=3#34 3,34], [[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=30&cap=3#6 4,6]), [[înţelepciunea|înţelepciune]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=11#2 11,2]), cinste (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=29#23 29,23]) şi cunoaşterea căii Domnului ([[Psaltirea|Psalmi]] 25.9 http://www.biblegateway.com/passage/?search=Psalmi%2025.9&version=RMNN) şi, în scurtă vreme,(după [[judecată]]) bogăţie (bogăţia spirituală a [[rai]]ului) (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[slavă]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=15#33 15,33], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=18#12 18,12], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[mântuire]] (Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=17#27 17,27], Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=16#19 16,19]).<br />
<br />
====Modele de smerire====<br />
[[Image:William Blake-Nebuchadnezzar.jpg|thumb|300px|right|Nabocodonosor al II-lea, smerit de Dumnezeu, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani]] <br />
=====Smerirea lui Nabucodonosor=====<br />
Un pilduitor exemplu de smerire silită dă Nabucodonosor al II-lea, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitoria|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul [[Daniel]]. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=5#20 5,20])>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=4 4,1-37]).<br />
<br />
=====Smerirea lui Ahab=====<br />
După ce se face complice la un [[uciderea|omor]] săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), [[Ahab]], regele lui Israel este criticat aspru de proorocul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi [[furt|hoţ]], se smereşte şi Dumnezeu amână abaterea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său ([[Cartea a III-a a Regilor|III Regi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=21 cap. 21]).<br />
<br />
=====Smerirea adâncă a lui Manase=====<br />
Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, [[Manase]], împărat criminal, [[închinarea la dumnezei străini|idolatru]] şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce [[jertfă|jertfe]] de mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său ([[Cartea a II-a a Cronicilor| II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=33 33, 1-19]).<br />
<br />
====Alte modele de smerenie====<br />
[[Image:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria.<br>Icoană din secolul al VI-lea]]<br />
[[Image:David.jpg|left|thumb|Regele David]]<br />
Pentru că vede smerenia lui [[Iosia]], împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul avea să fie pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=22 22,8-11-19-20], [[Cartea a II-a a Cronicilor|II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=34 34,33]). <br />
<br />
[[Ezdra]], venit din Babilon, cărturar iscusit în [[Legea lui Moise]], având mâna bună a lui Dumnezeu peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=7 7,1-10]). El vesteşte un [[post]] de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=8 8,18-21]). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări (canaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiţi, egipteni, amorei) (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=9 9,1-5]).<br />
<br />
Psalmistul [[David]] îşi smerise sufletul cu post şi rugăciune pe când unii oameni erau [[boala|bolnavi]] iar aceştia se ridicaseră apoi că [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]] împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu (Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=34#12-13 34,12-13]).<br />
<br />
[[Fecioara Maria]] spune că duhul i se [[bucurie|bucură]] în Dumnezeu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui Hristos) şi astfel neamurile o vor chema fericită ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#48 1,48]).<br />
<br />
[[Apostolul Pavel]] e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug (Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=4#12 4,12]).<br />
<br />
Proorocul [[Zaharia]] arată că Mesia avea să vină în Ierusalim "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=82&cap=9#9-10 9,9-10]). <br />
<br />
Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la El care este blând şi smerit cu inima.(Matei 11,29). Apostolul Pavel arată că Domnul ,,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce." (Filipeni 2,8) Căci El, în smerenia Lui a permis ca [[judecată|judecata]] să-I fie luată ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=8#33 8,33]).<br />
<br />
====Smerenia, podoaba tuturor====<br />
Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli (Coloseni l3,12, Romani 12,16, Efeseni 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi (Miheia 6,8, I Tesaloniceni 2,3), bărbaţi sau femei (I Petru 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau [[sărăcia|săraci]].(Iacov 1,10).<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#''Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament'', ISBN 0 564 01708 6<br />
#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]], Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 <br />
# ''English Standard Version Bible'', 1971<br />
# ''Carte de învăţătură creştină ortodoxă'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti<br />
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, ''Învăţătură de credinţă ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ''Concordanţă biblică tematică'', ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4<br />
<br />
<br />
===Smerenia în fragmente biblice===<br />
<br />
====Smerenia altruistă==== <br />
''3.Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.<br />
4.Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.'' (Flp2.3-4)<br />
<br />
====Fariseii====<br />
<br />
Iisus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită:<br />
<br />
:1.Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,<br />
:2.Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;<br />
:3.Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.<br />
:4.Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.<br />
:5.Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.<br />
:6.Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,<br />
:7.Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.<br />
:8.Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.<br />
:9.Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.<br />
:10.Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.<br />
:11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.<br />
:12.Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.'' (Mt23.12)<br />
<br />
<br />
====Un comportament smerit şi înţelept====<br />
<br />
:7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:<br />
:8.Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.<br />
:9.Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.<br />
:10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.<br />
:11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=14#7-11 14,7-11])<br />
<br />
<br />
====Rugăciunea smerită îndreaptă omul====<br />
<br />
:9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:<br />
:10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.<br />
:11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.<br />
:12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.<br />
:13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.<br />
:14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.''(Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18, 9-14])<br />
<br />
<br />
====Preschimbarea trupului smereniei în trup de slavă====<br />
<br />
:17. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi. <br />
:18. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.<br />
:19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.<br />
:20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, <br />
:21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate(Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=3#17-21 3, 17-21]).<br />
<br />
<br />
====Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor====<br />
<br />
:1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? <br />
:2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, <br />
:3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. <br />
:4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. <br />
:5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.<br />
:6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. <br />
:7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. <br />
:8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. <br />
:9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. <br />
:10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. <br />
:11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. <br />
:12. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? <br />
:13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. <br />
:14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.(Mat18.4)<br />
<br />
<br />
====Pavel e mulţumit====<br />
<br />
11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. <br />
12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. <br />
13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.(Flp4.12)<br />
<br />
<br />
====Smerenia ca podoabă====<br />
<br />
8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!(Miheia 6.8)<br />
<br />
<br />
:1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine, <br />
:2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului. <br />
:3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.(Sofonie2.3)<br />
<br />
:12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, <br />
:13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. <br />
:14. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.(Col3.12)<br />
<br />
<br />
:7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. <br />
:8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi. <br />
:9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea. <br />
:10. Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; <br />
:11. Să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze;<br />
:12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele.<br />
:13. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? <br />
:14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi.<br />
:15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, <br />
:16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. <br />
:17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele.(1Pet3.8)<br />
<br />
<br />
:5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.<br />
:6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.(1Pet5.5-6)<br />
<br />
<br />
====Smerenia cu post a psalmistului====<br />
<br />
:10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat. <br />
:11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu. <br />
:12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce. <br />
:13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. <br />
:14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit. <br />
:15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.<br />
:16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea. <br />
:17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.(Ps34.12)<br />
<br />
<br />
====Dumnezeu înviorează duhurile smerite====<br />
<br />
:14. Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu. <br />
:15. Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.<br />
:16. Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat.<br />
:17. Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale! <br />
:18. Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia.(Is57.14-18)<br />
<br />
<br />
====Dumnezeu mângâie pe cei smeriţi====<br />
<br />
:4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!<br />
:5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri. <br />
:6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.(2Cor7.6)<br />
<br />
<br />
<br />
====Cei smeriţi capătă har, înţelepciune, cinste şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, bogăţie, slavă, viaţă veşnică, mântuire==== <br />
<br />
:Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.(Prov3.34)<br />
<br />
:4Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. <br />
:5Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. <br />
:6Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.``(Iac4.6)<br />
<br />
Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.(Prov11.2)<br />
<br />
Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. (Prov12.9)-<br />
<br />
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. (Prov15.33)<br />
<br />
Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. (Prov16.19)-<br />
<br />
Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.(Prov18.12) -<br />
<br />
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. (Prov22.4)-<br />
<br />
Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Prov29.23)<br />
<br />
:21. Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine. <br />
:22. Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui; <br />
:23. Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău, 24. Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele,<br />
:25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint. <br />
:26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu. <br />
:27. Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.<br />
:28. Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale, <br />
:29. Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ. <br />
:30. El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate".(Iov22.29)<br />
- Elifaz<br />
<br />
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.(Ps18.27)<br />
<br />
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.(Ps25.9)<br />
<br />
===Modele de smeriri===<br />
====Smerirea lui Nebucadneţar====<br />
:1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.<br />
:2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.<br />
:3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.<br />
:4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui. <br />
:5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul:<br />
:6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat şi spune-mi tâlcuirea lui!<br />
:7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.<br />
:8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la capătul pământului.<br />
:9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se hrăneau toate vieţuitoarele. <br />
:10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri; <br />
:11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul lui! <br />
:12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului. <br />
:13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă peste el! <br />
:14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.<br />
:15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt". <br />
:16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi! <br />
:17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se vedea până la capătul pământului, <br />
:18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului, <br />
:19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului. <br />
:20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă, în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului să fie părtaş până ce vor trece peste el şapte ani, <br />
:21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele, <br />
:22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte. <br />
:23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea. <br />
:24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască". <br />
:25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor. <br />
:26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon, <br />
:27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?" <br />
:28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine. <br />
:29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte!" <br />
:30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor. <br />
:31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam. <br />
:32. Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?" <br />
:33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.<br />
:34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"(Daniel 4.34)<br />
<br />
====Smerirea lui Ahab====<br />
:1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei. <br />
:2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea". <br />
:3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!"<br />
:4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat. <br />
:5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?" <br />
:6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei". <br />
:7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!" <br />
:8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo. <br />
:9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului. <br />
:10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară". <br />
:11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor: <br />
:12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului. <br />
:13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.<br />
:14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre". <br />
:15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!" <br />
:16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire. <br />
:17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:<br />
:18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire, <br />
:19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!", <br />
:20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.<br />
:21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;<br />
:22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat". <br />
:23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului. <br />
:24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca; <br />
:25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa. <br />
:26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel".<br />
:27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist. <br />
:28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: <br />
:29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"(3Regi21.29)<br />
<br />
====Smerirea adâncă a lui Manase====<br />
:1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim. <br />
:2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.<br />
:3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit; <br />
:4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci"; <br />
:5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului. <br />
:6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.<br />
:7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;<br />
:8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".<br />
:9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.<br />
:10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat. <br />
:11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon. <br />
:12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi. <br />
:13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.<br />
:14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda. <br />
:15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.<br />
:16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. <br />
:17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său. <br />
:18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel. <br />
:19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.(2Cron33.12,19)<br />
<br />
====Fecioara Maria, roaba smerită a lui Dumnezeu====<br />
<br />
:39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.<br />
:40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. <br />
:41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, <br />
:42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.<br />
:43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? <br />
:44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. <br />
:45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.<br />
:46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. <br />
:47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, <br />
:48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. <br />
:50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. <br />
:51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. <br />
:52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, <br />
:53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.<br />
:54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,<br />
:55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.(Lc39.48)<br />
<br />
====Iisus, model suprem de smerenie====<br />
<br />
9. Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.<br /> <br />
10. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim şi arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la Eufrat până la marginile pământului. ([[Cartea lui Zaharia|Zaharia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=82&cap=9#9-10 9, 9-10])<br />
<br />
<br />
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.<br /> <br />
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.<br /> <br />
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11#28-30 11, 28-30])<br />
<br />
<br />
5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,<br /> <br />
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,<br /> <br />
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,<br /> <br />
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.<br /> <br />
9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;<br /> <br />
10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.<br /> <br />
11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#5-11 2, 5-11]).<br />
<br />
====Bogatul să se laude cu smerirea lui====<br />
<br />
:9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, <br />
:10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.<br />
:11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.(Iac1.10)<br />
<br />
'''Smerenia''' este starea de umilinţă. O persoană umilă, în general, este o persoană nepretenţioasă şi modestă: cineva care nu gândeşte că el sau ea este mai important decât ceilalţi.<br />
<br />
==Surse==<br />
*[http://www.filocalia.ro/despre/11/Smerenia_-_Mandria Smerenia - Mândria]<br />
*[http://www.plasticsusa.com/ortho/filo_smerenie.html Despre smerenie]<br />
*[http://www.nistea.com/blog/index.php/2008/03/21/43-despre-realismul-duhovnicesc Despre realismul duhovnicesc]<br />
<br />
*[[Wikipedia:Humility|''Humility'' pe Wikipedia]]<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Virtuți]]<br />
<br />
[[en:Humility]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apostolul_Timotei&diff=52568
Apostolul Timotei
2021-12-20T15:14:19Z
<p>Alexandru30: Formatarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Sfinti<br />
|nume=Sfântul Apostol Timotei<br />
|Imagine=[[Imagine:Apostle Timothy.jpg|220 px|Sfântul Apostol Timotei]]<br />
|nastere= dată necunoscută<br />
|adormire= 80, Efes, Asia mică<br />
|localizare= Grecia antică, Asia mică, Imperiul Roman<br />
|etnie=grec după tată, iudeu după mamă<br />
|tip= Apostol, mucenic, ierarh<br />
|canonizare= din timpul bisericii primare<br />
|calendar= [[22 ianuarie]]<br />
|recunoastere= pan-ortodoxă<br />
|biserici=<br />
|site=<br />
}}Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul '''Apostol Timotei''' (adormit în anul 80 d.Hr.) a fost un [[episcop]] din primul secol. [[Praznic|Prăznuire]]a sa se face în [[22 ianuarie]]. Numele său, din grecescul ''Τιμοθεος'', înseamnă „slăvind pe Dumnezeu”.<br />
<br />
==Viața==<br />
<br />
[[Sfânt]]ul Timotei a fost însoțitorul Sfântului [[Apostol]] [[Apostolul Pavel|Pavel]] în multe din călătoriile acestuia. Era evreu după mamă și grec după tată, de origine din cetatea Listra. Mama sa, Eunike, și bunica sa, Lois, sunt menționate pentru deosebita lor evlavie (II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=1#5 1,5]). Nu știm nimic despre tatăl său, în afara faptului că era grec ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=16#1 16,1]). <br />
<br />
El este menționat prima dată în timpul celei de a doua vizite a Sfântului Pavel la Listra (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=16#2 16,2]), unde probabil locuia și unde se pare că a fost convertit în timpul primei vizite a Apostolului Pavel în acest oraș (I Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=1#2 1,2]; II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=1#5 3,11]). Apostolul, având fiindu-i foarte drag despre acest "fiu al său în credință," l-a luat ca tovarăș al său (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=16#3 16,3]) de călătorie. L-a [[circumcizie|circumcis]], astfel încât să-i împace pe creștinii dintre iudei, care inițial considerau că îmbrățișarea învățăturii lui Hristos presupunea prealabila trecere la [[Legea lui Moise]]. El a devenit secretarul unuia dintre sfinții evangheliști (I Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=4#14 4,14]). <br />
<br />
A plecat cu Sfântul Pavel în călătoria acestuia în Frigia, Galatia și Misia; a mers și în Troa, Filipi și Berea [Veria] (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=17#14 17,14]). Apoi l-a însoțit la Atena, iar de aici a fost trimis împreună cu Sila în misiune în Tesalonic (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=17#15 17,15]; I Tesaloniceni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=3#2 3,2]). Ultima dată îl găsim în Corint (I Tesaloniceni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=1#1 1,1]; II Tesaloniceni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=77&cap=1#1 1,1]) împreună cu Apostolul Pavel. Mai este menționat după câțiva ani, ca fiind alături de Apostolul Pavel în Efes (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=19#22 19,22]), de unde este trimis în misiune în Macedonia. Mai apoi îl însoțește pe Sfântul Pavel în Asia (Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#4 20,4]), unde rămâne cu acesta pentru o vreme. Când Sfântul Apostol Pavel este întemnițat la Roma, Timotei este întemnițat alături de el ([[Epistola către Filimon|Filimon]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=27 1,1]) Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=13#23 13,23]). În timpul celei de a doua întemnițări, Sfântul Apostol Pavel îi scrie să vină cât mai repede și să îi aducă câteva lucruri pe care le lăsase la Troa: [[felon]]ul și pergamentele (II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=4#13 4,13]). <br />
<br />
Conform tradiției, Sfântul Apostol Pavel l-a hirotonit pe Timotei ca [[episcop]] de Efes în anul 65 d. Hr., după ce Sfântul [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] fusese exilat în insula Patmos. Păstorește aici timp de 15 ani. În anul 80, Timotei a încercat să oprească o procesiune [[păgânism|păgână]] cu idoli, ceremonii și cântece. Ca urmare, păgânii mânioși l-au bătut, l-au târât la marginea drumului și l-au bătut până ce l-a omorât (sau, după alte surse, l-au omorât cu pietre). <br />
<br />
În secolul al IV-lea, [[moaște]]le sale au fost mutate în [[Biserica Sfinților Apostoli (Constantinopol)|Biserica Sfinților Apostoli]] din Constantinopol. Biserica îl numără pe Apostolul Timotei printre Cei [[Apostoli#Cei_Şaptezeci|70 de Apostoli]] trimiși de [[Iisus Hristos]] să propovăduiască Evanghelia.<br />
<br />
===Epistolele către Timotei===<br />
Două cărți din [[Noul Testament]] poartă numele său, reprezentând cele două epistole pe care i le-a trimis Sfântul Apostol Pavel: [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78 I Timotei] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=1 II Timotei]. <br />
<br />
==Imnografie==<br />
[[Tropar]] ([[Glas]]ul 4) <br />
:Bunătate învățându-te și întru toate cumpătat fiind,<br />
:îmbrăcându-te cu buna conștiință, precum i se cuvine unui sfânt,<br />
:ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice;<br />
:și credința păzind, aceeași cale ai săvârșit, apostole Timotei:<br />
:roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.<br />
<br />
[[Condac]] (Glasul 1) <br />
:Pe Dumnezeiescul ucenic și împreună călător cu [[Apostolul Pavel|Pavel]],<br />
:pe Timotei, toți credincioșii să îl lăudăm cu cântări,<br />
:împreună cu dânsul cinstind și pe înțeleptul Anastasie, cel ce a strălucit din Persia ca o stea,<br />
:și gonește patimile noastre cele sufletești și bolile trupului.<br />
<br />
==Iconografie==<br />
<br />
*[[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149), arată că Sf. Apostol Timotei trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân cu barba creață, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.<br />
<br />
==Surse==<br />
*[[w:Timothy&oldid=10262680|''Timothy'' at Wikipedia]]<br />
*[http://calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie22.htm Sinaxar 22 ianuarie]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
*ro: [http://calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie22.htm Sinaxar 22 ianuarie]<br />
*ro: Sf. [[Nicolae Velimirovici]], [http://sfapostolipetrusipavel.wordpress.com/2009/01/22/sf-nicolae-velimirovici-pomenirea-sfintului-apostol-timotei/ Pomenirea Sfântului Apostol Timotei], în [[Proloagele de la Ohrida]]<br />
*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-22-sf_apostol_timotei.html Sfîntul Apostol Timotei, unul din cei șaptezeci]<br />
*ro: [http://www.ortodoxism.ro/proloagele/ianuarie/Proloage22Ian.shtml Luna ianuarie in 22 zile: Sfantul Apostol Timotei, ucenicul Sfantului Apostol Pavel]<br />
*en: [http://www.comeandseeicons.com/t/inp122.htm Icon of Saint Timothy] by the hand of Nicholas Papas<br />
*en: [http://www.goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=398 Timothy the Apostle of the 70] ([[GOARCH]])<br />
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100262 Apostle Timothy of the Seventy] ([[OCA]])<br />
*en: [http://www.westsrbdio.org/prolog/my.html?month=January&day=22 The Holy Apostle Timothy] (''[[Proloagele de la Ohrida]]'')<br />
<br />
{{Apostoli}}<br />
<br />
[[Categorie:Apostoli|Timotei]]<br />
[[Categorie:Sfinți biblici|Timotei]]<br />
[[Categorie:Episcopi|Timotei]]<br />
[[Categorie:Mucenici|Timotei]]<br />
[[Categorie:Propovăduitori|Timotei]]<br />
<br />
[[bg:Тимотей]]<br />
[[el:Τιμόθεος]]<br />
[[en:Apostle Timothy]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Entruparea&diff=52567
Întruparea
2021-12-20T15:13:55Z
<p>Alexandru30: Formatarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Hagia Sophia Christ.jpg|right|225px]]<br />
'''Întruparea''' este actul îmbrăcării în haine din carne, sau starea de a fi îmbrăcat astfel; este acţiunea de primire, sau de manifestare prin intermediul acestuia, a unui trup uman şi a unei naturi asemenea acestuia. Folosit prin el însuşi, acest cuvânt se referă la evenimentul în care prin intermediul lui [[Iisus Hristos]], Dumnezeu s-a îmbrăcat în haine din piele şi a devenit om. [[Dumnezeu]], Fiul, a trăit şi a murit cu adevărat (şi apoi a înviat din morţi) în trupul său, ca orice fiinţă umană adevărată.<br />
<br />
Termenul grec face referire la ''sarkos'', adică trupul după cădere, ”carnea”, în limbajul biblic.<br />
<br />
==Dogma==<br />
Dogma ortodoxă a întrupării lui Hristos spune: <br />
*Dumnezeu adevărat şi om adevărat, <br />
*o persoană în două naturi, fără separare şi fără confuzie: o singură persoană, dar înzestrată cu două voinţe şi două energii. <br />
Din [[Crez|Crezul Niceo-Constantinopolitan]]: ''"... şi S-a întrupat dela [[Duhul Sfânt]] şi din [[Fecioara Maria]] şi S-a făcut om."'' <br />
<br />
[[Biserica Ortodoxă]] învaţă că Întruparea este împlinirea promisiunii făcute lui [[Avraam]]. Este împlinirea [[Legea lui Moise|Legii lui Moise]] şi a spuselor [[profet|profeţilor]]. Pentru Biserică, Hristos Mântuitorul este ultimul [[Profet]], Învăţător şi Rege. El este Marele [[Preot]] al Mântuirii.<br />
<br />
În epoca [[creştinism]]ului primar, s-au desprins multe [[erezii]] din cauza adevăratei naturi a Mântuitorului. Creştinii credeau în faptul că El a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar cum a fost El şi Fiul lui Dumnezeu şi om adevărat ?<br />
<br />
Definiţia definitivă a Întrupării şi asupra naturii lui Iisus a fost făcută de Biserica primară la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] şi la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. Aceste [[sinoade]] au declarat că Iisus atât Dumnezeu deplin, venind de la Tatăl, cât şi om deplin, luându-şi trupul de carne şi natura umană de la [[Maica Domnului]]. Aceste două naturi, umană şi divină, erau unite ipostatic în personalitatea lui Iisus Hristos.<br />
<br />
Această dogmă a fost reafirmată şi clarificată la [[Sinodul V Ecumenic]], convocat de Împăratul bizantin [[Iustinian]] în secolul al VI-lea. <br />
<br />
Din cauza controversei [[Monotelism|monotelit]]e, [[ Sinodul VI Ecumenic]] (Constantinopol 680-681) a fost nevoit să reafirme şi să clarifice această dogmă.<br />
<br />
Întruparea însăşi este un motiv principal pentru care Biserica încurajează folosirea [[icoană|icoanelor]]. Apărătorii cinstirii sfintelor [[icoane]], conduşi de Sfântul [[Ioan din Damasc|Ioan Damaschin]] şi [[Teodor Studitul]], au afirmat că punctul central al credinţei creştine este acela că "Cuvântul s-a întrupat şi a trăit printre noi" şi că "noi am văzut slava Sa" (Io 1:14). [[Sinodul VII Ecumenic]], ţinut în Niceea în 787, a declarat oficial prin "cuvinte şi imagini" va fi propovăduită credinţa. Icoanele păzesc dogma Întrupării. <br />
<br />
[[Crezul Atanasian]] conţine, ceea ce poate fi considerată, o definiţie cuprinzătoare a Întrupării.<br />
<br />
==Imnografie==<br />
Importanţa Întrupării a fost dezbătută pe larg de-a lungul istoriei Creştinismului şi este subiectul a nenumărate [[imn]]uri şi [[rugăciune|rugăciuni]]. De exemplu, [[Sfânta Liturghie|Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur]], aşa cum este folosită de ortodocşi şi de catolicii bizantini, conţine "Imnul Fiului Unul Născut" al Împăratului Iustinian: <br />
<br />
:Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte <br />
:şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; <br />
:Care neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule,<br />
:cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din [[Sfânta Treime]], <br />
:împreună slăvit cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]] şi cu [[Duhul Sfânt]], mântuiește-ne pe noi!<br />
<br />
==Bunătate iubitoare pentru lumea întreagă ==<br />
Concepţia Sfinţilor [[Maxim Mărturisitorul]], [[Isaac Sirul]] şi a altor scriitori ortodocşi este aceea că Întruparea a fost un act de iubire faţă de întreaga lume. Chiar dacă omul nu ar fi căzut niciodată, Dumnezeu, în dragostea Sa pentru umanitate tot S-ar fi făcut om. <br />
<br />
Deoarece omul a căzut, Întruparea nu este doar un act de iubire ci şi un act [[soteriologie|mântuitor]]. Iisus Hristos, unind omul cu Dumnezeu în propria Sa persoană, a redeschis calea pentru ca toţi oamenii să vină la unirea cu Dumnezeu.<br />
<br />
==Izvoare==<br />
*[[Wikipedia:Incarnation|''Incarnation'' at Wikipedia]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=19 Incarnation] from ''The Orthodox Faith'' by the V. Rev. [[Thomas Hopko]] <br />
*[http://www.fatheralexander.org/booklets/english/history_timothy_ware_2.htm#n2 Excerpts from the Orthodox Church] by Bishop [[Kallistos Ware]] <br />
<br />
[[Categorie:Crezuri]]<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
<br />
[[en:Incarnation]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8Engeri&diff=52566
Îngeri
2021-12-20T15:13:13Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Synaxis of the Holy Angels.JPG|right|frame|[[Sobor]]ul Sfinților Îngeri]]<br />
{{Îngeri}}<br />
Cuvântul '''înger''' înseamnă "mesager" sau "trimis" și acest cuvânt exprimă natura serviciului angelic făcut oamenilor. La îngeri ne referim de asemenea ca la "Puteri ale Paradisului fără de trup". <br />
<br />
<br />
==Tipologie==<br />
<br />
Îngerii sunt organizați în câteva ordine angelice, sau Ierarhii Îngerești. Cea mai importantă dintre aceste clasificări este cea făcută de cel ce-și spunea [[Dionisie Areopagitul]] în secolul al IV-lea sau al V-lea în cartea sa ''Despre ierarhia cerească''. <br />
<br />
[[Image:Synaxis of the Bodiless Powers - Nine Orders.jpeg|thumb|left|200px|Cele nouă cete îngerești.]]<br />
În această lucrare autorul a intercalat câteva pasaje ambigue din [[Noul Testament]], în special Efeseni 6:12 și Epistola către Coloseni 1:16, pentru a construi o schemă din trei Ierarhii, Sfere și Triade de îngeri, fiecare Ierarhie conținând trei Ordine sau Grupuri. În ordine descrescătoare a puterii, acestea sunt <ref>Apud Dionysius the Areopagite, [http://www.esoteric.msu.edu/VolumeII/CelestialHierarchy.html The Celestial Hierarchy], cap. VI-IX.</ref>:<br />
<br />
*'''Prima Ierarhie:''' <br />
**''[[Serafim]]ii'' (gr. Σεραφείμ)<br />
**''[[Heruvim]]ii'' (gr. Χερουβείμ)<br />
**''[[Tron]]urile'' (gr. Θρόνους)<br />
*'''A doua Ierarhie:'''<br />
**''[[Stăpâniri]]le'' (gr. Κυριότητες) <br />
**''[[Virtuțile (îngerești)|Virtuțile]]'' (gr. Δυνάμεις) <br />
**''[[Puteri]]le'' (gr. Εξουσίες)<br />
*'''A treia Ierarhie:'''<br />
**''[[Principate]]le'' (gr. Αρχές)<br />
**''[[Arhanghel]]ii'' (gr. Αρχάγγελους)<br />
**''[[Înger]]ii'' (gr. Αγγέλους)<br />
<br />
Încercați să comparați acest model al [[Trinitate|Trinității]] din lumea imaterială, neîntrupată și invizibilă cu cel existent în lumea noastră întrupată, materială și vizibilă: <br />
<br />
*'''Spațiu:'''<br />
**''Lungime''<br />
**''Lărgime'' sau ''Lățime''<br />
**''Înălțime'' sau ''Adâncime''<br />
*'''Timp:'''<br />
**''Trecut''<br />
**''Prezent''<br />
**''Viitor''<br />
*'''Materiale:'''<br />
**''Solide''<br />
**''Lichide''<br />
**''Gaze''<br />
<br />
Cu toate acestea, trebuie să fim un pic precauți să nu luăm modelul numitului Dionisie la modul concret, căci sursele disponibile nu concordă cu privire la structurarea ierarhiei cerești. <ref> Astfel, Sf. [[Ioan Damaschinul]] propune (în ''Despre credința ortodoxă'') o clasificare asemănătoare. Pentru o comparație între diferitele ierarhii propuse de teologi ortodocși și catolici din perioada medievală, a se vedea [http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_angelic_hierarchy#Choirs_scheme_in_medieval_theology w:Choirs scheme in medieval theology] </ref>. Autorul însuși a fost un avocat destul de imparțial al [[apofatism]]ului, care insistă mai mult asupra unei descrieri negative a lui [[Dumnezeu]]. Totuși, mulți l-au acuzat pe autor că a pendulat între Ortodoxie și Neoplatonism, un sistem filozofic grecesc păgân; acești critici spun că cele trei grupuri de câte trei a ierarhiei angelice derivă din Neoplatonism:<br />
:''Conceptul elenistic al lumii ca "ordine" și "ierarhie", stricta diviziune a lui Platon între lumile "inteligibile"<br />
:''și "sensibile" și gruparea neoplatonică a ființelor în "triade" reapare în scrierile faimoase ale unui<br />
:''unui misterios scriitor de la începutul secolului al VI-lea care a scris sub pseudonimul de Dionisie Areopagitul.''<ref>''Teologia Bizantină: Orientări istorice și teme doctrinare'' de Dr. [[John Meyendorff]]. New York: Fordham University Press, 1974, p. 27. ISBN 0-8232-0967-9.</ref><br />
<br />
Mai mult, comparația spațiului ceresc cu cel terestru cade dacă luăm în considerare știința modernă care ne povestește despre cea de-a patra categorie de materie și de un număr discutabil de dimensiuni (vezi "Teoria Sforii" pentru cei interesați). Acestea fiind zise, acest articol nu este scris pentru a discredita în totalitate pe cel care a publicat sub pseudonimul de Dionisie și care a fost foarte stimat până în zilele noastre de numeroși [[Părinți ai Bisericii]] și de [[teolog]]i. <br />
<br />
==Învățătura ortodoxă despre îngeri==<br />
Ca și întreaga creație, îngerii sunt creați de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent și nici din ființa lui Dumnezeu. Învățătura Bisericii despre îngeri are la baza datele Sfintei Scripturi. Chiar dacă referatul biblic despre creație nu vorbește în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat prin cuvintele: "La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul" (Facere 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cerești, a îngerilor, iar pământul, lumea materială. Existența îngerilor este afirmată, însă, în mod clar, și în multe locuri din [[Sfânta Scriptură]], de la prima ei carte până la ultima. Astfel, după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre [[pomul vieții]] (Facere 3, 24), un înger a oprit pe [[Avraam]] de a jertfi pe fiul sau [[Isaac]] (Facere 22, 11) ; Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se și coborând pe o scara între cer și pământ (Facere 28, 12-13) ; îngerul Domnului se arată lui Balaam (Numeri 22, 22 și următoarele). <br />
<br />
Îngerii slujesc lui Iisus după ispita din pustie (Matei 4, 11) și tot un înger Îl întărește în grădina din Ghetsimani (Luca 22, 43). îngerii vestesc femeilor mironosițe învierea lui Hristos (Matei 28, 2-8 ; Marcu 16, 5-8 ; Luca 24, 4-8 ; Ioan, 20, 12) ; un înger se arată [[apostoli]]lor la [[Înălțarea Domnului|înălțare]] și le anunță a doua venire întru mărire a Mântuitorului (Fapte 1, 10, 11).<br />
<br />
Starea morală actuală a îngerilor buni este una de sfințenie și de ne-păcătuire, dar nu prin însăși natura lor, ci prin harul divin. Conlucrând cu harul divin, îngerii s-au desăvârșit în bine, așa încât nu pot sa păcătuiască. Deci nepăcătuirea îngerilor este rezultatul rezistenței lor față de ispite, al persistenței în bine și al întăririi prin harul dumnezeiesc.<br />
==Îngerii în Biblie==<br />
===Înfățișări===<br />
<br />
[[Image:Archangel Gabriel fresco.jpg|thumb|left|[[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]] (frescă)]]<br />
Ei pot apărea în vis oamenilor sau pot lua înfățișare omenească.<br />
<br />
Îngerii pot apărea în [[vis]] cum i se întâmplă lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] când un înger îi vestește nașterea lui Iisus (Mt1.18-24, Lc2.16). Un alt înger îi spune tot în vis să fugă în Egipt pentru că Irod va căuta pruncul să-l omoare și apoi să se reîntoarcă în țară pentru că Irod murise.(Mt2.13-21)<br />
<br />
Îngerii pot lua înfățișare omenească precum cei doi bărbați care-l vizitează pe Lot și care, convingându-se de [[homosexualitatea|stricăciunea sexuală]] a locuitorilor Sodomei, distrug [[homosexualitatea|Sodoma]] și Gomora (Fac19.1-29). [[Iacov]] se întâlnește cu niște îngeri în locul pe care avea să-l numească Mahanaim(Tabără îndoită), aici împăcându-se cu Esau, fratele său. (Fac32.1-33.11). Aravna Iebusitul vede îngerul care ucisese prin ciumă 70 000 de oameni în Israel ca pedeapsă pentru [[păcat]]ul lui [[David]].(1Cron21.20)<br />
<br />
===Îngerii le spun oamenilor credincioși ce să facă===<br />
<br />
Doi îngeri îi spun lui [[Lot]] să plece cu familia lui din Sodoma pentru a-și salva viețile (Fac19.12-13). Un înger îi spune lui [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] să le zică solilor împăratului Samariei, Ahazia că acesta va muri. În [[Cartea lui Iov]] Elihu vorbește de un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze (Iov33.23-30)<br />
<br />
[[Apostolul Matei|Matei]] relatează cum, aflând că logodnica sa este însărcinată, Iosif, bărbatul [[Fecioara Maria|Mariei]], deoarece era un om neprihănit, și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii și -a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, și i -a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la [[Duhul Sfânt]]. Ea va naște un Fiu, și -i vei pune numele [[Iisus]], pentru că El va mântui pe poporul Lui de [[păcat]]ele sale.``Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevastă-sa. Și el i -a pus numele Iisus (Mt1.18-24, Lc2.16)<br />
<br />
Un înger i se arată lui [[Dreptul Iosif]] în vis și îi spune să plece cu pruncul Hristos și cu mama Lui și să fugă și să rămână în Egipt până îi va da de știre din nou pentru că Irod avea să caute Pruncul să-l omoare. După moartea lui Irod (care masacrase toți pruncii de parte bărbătească de până la doi ani), îngerul îi apare din nou în vis lui Iosif și îi spune să se reîntoarcă în țara lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului, ceea ce Iosif face întocmai. (Mt2.13-21)<br />
<br />
La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze în spre ziua dintâi a săptămânii, [[Maria Magdalena|Maria Magdalena]] și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului, și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul, și a zis femeilor: ,,Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Iisus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul; și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a [[învierea|înviat]] dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.``(Matei 28.1-7, Lc 24.23).<br />
<br />
[[Corneliu]] era om cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe [[mila|milostenii]] norodului, și se ruga totdeauna lui [[Dumnezeu]]. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, și i -a zis: ,,Cornelie!`` Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat, și a răspuns: ,,Ce este, Doamne?`` Și îngerul i -a zis: ,,Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și -a adus aminte de ele. Trimete acum niște oameni la Iope, și cheamă pe Simon, zis și [[Apostolul Petru|Petru]]. El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.`` (FA 10.3,7,22)<br />
<br />
Un înger îi zice lui [[Apostolul Filip|Filip]] să meargă spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, unde întâlnește un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor iar apoi duhul îi spune să ajungă carul acestuia și Filip îi lămurește un pasaj din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]] unde era vorba despre Iisus și apoi, dând peste o apă, îl botează pe acesta căci famenul mărturisește [[credința]] sa că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. (FA8.26,29)<br />
<br />
Un înger îi spune lui [[Apostolul Pavel|Pavel]], aflat pe o corabie în mijlocul unei furtuni grozave să nu se teamă căci Dumnezeu are în plan ca el să stea în fața Cezarului și îi mai spune că Dumnezeu îi dăruiește lui pe toți cei din corabie, asigurându-l astfel că și ceilalți vor scăpa. Iar Pavel le spune celor de pe corabie acest lucru îndemnându-i să se liniștească. (Fa27.21-26)<br />
<br />
===Îngerii vestesc viitorul===<br />
Îngerii îi spun lui Lot că vor nimici Sodoma (Fac19.13). Un înger îi vestește lui Ilie că are un drum lung de făcut(3Regi 19.3-8). Un înger îi vestește lui Ilie că Ahazia va muri. Un înger îi vestește Lui Iosif nașterea lui Iisus și faptul că acesta va mântui poporul de păcatele sale(Mt1.18-24 Lc2.16). Un înger îi vestește lui Iosif că Irod va căuta pruncul să-l omoare (Mt2.13). Un înger îi vestește lui Zaharia nașterea lui Ioan Botezătorul și-l pedepsește pentru necredință (Lc1.8-25). [[Gavriil (Arhanghelul)|Îngerul Gavriil]] o anunță pe fecioara Maria că este binecuvântată între femei pentru va avea un fiu de la Duhul Sfânt care va fi chemat Fiul lui Dumnezeu și o anunță că Elisabeta, rudenia ei are deja un fiu care este în a șasea lună. (Lc1.26-38). Un înger se înfățișează unor păstori cărora le vestește nașterea Mântuitorului, le spune semnul după care îl vor cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.`` Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, și zicând: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.`` După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: ,,Haidem să mergem până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ce ne -a făcut cunoscut Domnul.`` (Lc2.1-15)<br />
<br />
===Îngerii îi întăresc pe oamenii credincioși în încercări, păzindu-i în toate căile lor, izbăvindu-i din mari pericole===<br />
<br />
====Îngerul păzitor====<br />
[[Iisus]] le spune ucenicilor că îngerii acestor micuți copilași [[smerenia|smeriți]] care [[credința|cred]] în El văd pururea fața lui Dumnezeu care este în ceruri. (Matei 18.1-11)<br />
<br />
Chiar înainte de arestare, în timp ce Iisus se ruga zicând: ,,Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.`` Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să -L întărească. (Lc22.43) [[Ucenic]]ii săi dormeau la momentul acela.<br />
<br />
====Îngerii îi păzesc pe oamenii credincioși în toate căile lor====<br />
Psalmistul arată că grație faptului că cineva își face din [[Dumnezeu]] adăpost și turn de scăpare, Dumnezeu va porunci îngerilor săi să-l păzească în toate căile sale; ei îl vor duce de mâini ca nu cumva piciorul să-și lovească de vreo piatră și va păși peste lei și năpârci și va călca peste pui de lei și peste șerpi (Ps 90.1-9-13).<br />
<br />
'''Un înger îi izbăvește din primejdie pe trei iudei credincioși aruncați în foc'''<br />
<br />
Aruncându-i într-un cuptor pe trei iudei ( Șadrac, Meșac și Abed-Nego) care nu vroiau [[închinarea la dumnezei străini|să se închine unui chip de aur]] făcut de el, Nebucadnețar vede că aceștia umblă slobozi și nevătămați prin cuptor fiind însoțiți de cineva care avea o față de fiu de Dumnezeu. Atunci îi scoate de acolo și spune ,,Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi cari s-au [[credința|încrezut]] în El, au călcat porunca împăratului și [[mucenic|și-au dat mai degrabă trupurile]] lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste, în ținutul Babilonului. (Daniel 3)<br />
<br />
'''Un înger închide gura leilor și Daniel rămâne nevătămat'''<br />
<br />
Pentru că nu puteau să-i găsească vreo vină, cei din anturajul lui Dariu îi propun împăratului să dea o poruncă împărătească prin care oricine se închină vreunui alt Dumnezeu sau altui om afară de Dariu să fie aruncat în groapa cu lei. Acesta acceptă, oamenii împăratului îl pândesc pe [[Daniel]] și îl pârăsc la împărat care, mâhnit, vrea să-l scape dar până la urmă îl aruncă în groapa cu lei zicând că Dumnezeul căruia îi slujea să-l scape. Și așa se întâmplă. Dimineața îl găsește pe Daniel nevătămat care îi spune că îngerul Domnului a închis gura leilor pentru că a fost găsit nevinovat înaintea Lui. (Daniel 6)<br />
<br />
===Îngerii sunt grabnici ajutători===<br />
<br />
Un înger îi lasă lui [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un ulcior cu apă în două rânduri pentru a-l întări pentru lungul drum (de 40 zile) până la Horeb( 3Regi 19.3-8)<br />
<br />
'''Un înger îi eliberează pe apostoli''' <br />
<br />
Marele preot și cei din partida [[saduchei]]lor, [[invidia|invidioși]] pe semnele, [[minune|minunile]] și [[boala|vindecările]] făcute de apostoli îi întemnițează pe aceștia dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i -a scos afară, și le -a zis: ,,Duceți-vă, stați în Templu, și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.`` Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineață în Templu, și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el, au venit pe neașteptate, au adunat [[Sobor]]ul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel, și au trimes la temniță să aducă pe apostoli. (FA5.19)<br />
<br />
'''Petru eliberat din închisoare de înger'''<br />
<br />
În noaptea zilei când avea de gând Irod să -l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă. Și iată, un înger al Domnului a stătut lângă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe [[Apostolul Petru|Petru]], lovindu -l în coastă, și i -a zis: ,,Scoală-te, iute!`` Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini. Apoi îngerul i -a zis: ,,Încinge-te, și leagă-ți încălțămintele.`` Și el a făcut așa. Îngerul i -a mai zis: ,,Îmbracă-te în haină, și vino după mine.`` Petru a ieșit afară, și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâia și a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, și ea li s-a deschis singură; au ieșit, și au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. Când și -a venit Petru în fire, a zis: ,,Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul Iudeu.`` (FA12.7-11)<br />
<br />
'''Îngerii, duhuri slujitoare''' <br />
[[Image:Synaxis of the Archangels.jpg|thumb|right|Soborul Netrupeștilor Puteri]]<br />
Îngerii sunt ,,toți duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni [[mântuirea]]”(Evrei 1.1-14). Un înger îi spune lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] să nu se închine lui căci el este ,,un împreună slujitor cu tine, și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta’’ și îi spune să se închine lui Dumnezeu.``(Apoc22.8-9)<br />
<br />
===Îngerii vindecători===<br />
La scăldătoarea Betezda, lângă Poarta Oilor, în Ierusalim zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, cari așteptau mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, și turbura apa. Și cel dintâi, care se pogora în ea, după turburarea apei, se făcea sănătos, orice [[boala|boală]] ar fi avut. (Ioan 5.4). Acolo [[Iisus]] se întâlnește cu un om care era bolnav de 38 de ani care se plânge că n-are pe nimeni să-l arunce în scăldătoare și altul se băgă înaintea lui. Mântuitorul îl vindecă pe loc.<br />
===Îngerii se implică real în luptă pe pământ și în cer===<br />
Dumnezeu îi spune lui [[Proorocul Moise|Moise]] să se suie în țara pe care a jurat că o va da [[Avraam]], lui [[Isaac]] și lui [[Iacov]] căci El va trimite un înger pentru a izgoni pe Cananiți, Amoriți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți. (Exod.33.1-2). Când au venit să-l aresteze pe Iisus Și unul din cei ce erau cu Iisus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i -a tăiat urechea. Atunci Iisus i -a zis: ,,Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini [[Sfânta Scriptură|Scripturile]], cari zic că așa trebuie să se întâmple?`` În clipa aceea, Iisus a zis gloatelor: ,,Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.`` Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.(Matei 26.51-56)<br />
<br />
[[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] și îngerii lui l-au învins pe [[diavol|balaurul]] (Cel Rău) și pe îngerii lui (duhurile necurate) care au fost aruncați pe pământ(Apoc12.7-10).<br />
Un înger l-a legat pe Cel Rău pentru mii de ani; acesta va fi dezlegat apoi pentru puțină vreme, va amăgi pe unii dar în final va fi aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și proorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo zi și noapte, în vecii vecilor. (Apoc20.1-10)<br />
<br />
===Îngerii pot și pedepsi pe cei necredincioși===<br />
Îngerii îi lovesc cu orbire pe cei care erau la ușa casei lui Lot care vroiau să spargă ușa și să se împreuneze cu ei (care aveau înfățisare omenească).(Fac19.11) Îngerii nimicesc Sodoma, făcând să plouă pucioasă și foc din cer. (Fac19.13,24) Îngerul Domnului ucide prin ciumă 70 000 de oameni în Israel pentru păcatul lui [[David]] de a fi inițiat o numărătoare a poporului și în momentul când se pregătea să nimicească de tot Israelul, lui Dumnezeu I se face [[mila|milă]] și poruncește ca îngerul să-și tragă mâna și să se oprească.( 2Sam24, 1 Cron 21). Un înger îl pedepsește pe trufașul Sanherib care batjocorise Numele Domnului și ucide 185 000 de oameni din tabăra acestuia într-o singură noapte, protejând Israelul lui [[Iezechia]] și împlinind profeția lui [[Isaia]]. Sanherib este forțat apoi să se întoarcă la Ninive unde este omorât de fiii săi, pe când se ruga în templu.(4Regi 19.20-37, 2Cron32.21). Psalmistul se roagă lui Dumnezeu să trimită îngerul său spre cei care vor să-i ia viața și acesta să-i gonească și să-i urmărească. (Ps35.5-6). Psalmistul vorbește de o droaie de îngeri aducători de nenorociri, referindu-se la aceia care au declanșat cele 10 urgii ale lui Dumnezeu împotriva lui Faraon. (Ps78.42-49-51). [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] vorbește de șapte îngeri care țineau cele șapte urgii pregătite pentru necredincioși. (Apoc15) Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc, și le vorbea. Norodul a strigat: ,,Glas de Dumnezeu, nu de om!``Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. (FA7.21)<br />
<br />
===Legea și Apocalipsa au fost trimise prin îngeri===<br />
Lui Moise i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]] arată ca lui Moise i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. Când l -a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i -a zis: ,Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.` Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. Domnul i -a zis: ,Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ sfânt.(FA7.30,35). El (Moise) este acela care, în adunarea Israeliților din pustie, cu îngerul, care i -a vorbit pe muntele Sinai, și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. (FA7.38)<br />
Ștefan îi mustră pe evreii necredincioși, ai căror urmași erau marele preot și saducheii care-l acuzau, spunându-le că ei au primit Legea dată prin îngeri și n-au păzit-o. (FA7.53) [[Apostolul Pavel]] spune că Legea ,,a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină ,,Sămânța``, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.”(Ga3.19). În Epistola către evrei apostolul arată: ,,Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit’’(Evrei 2.2)<br />
În [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Cartea apocalipsei]] se arată că descoperirea despre sfârșitul lumii a fost făcută trimițând un înger la [[apostolul Ioan]]. (Apoc1.1-2)<br />
<br />
===Îngerii și Dumnezeu===<br />
Îngerii sunt tari în putere, împlinesc poruncile lui [[Dumnezeu]], ascultă de glasul cuvântului Lui, binecuvântează pe Dumnezeu. (Ps103.20) și îl laudă (Ps148.2). După ce biruiește și a treia și ultima ispită, [[diavol|Cel Rău]] îl lasă și deodată vin la Iisus niște îngeri să-I slujească. (Matei 4.11, Mc1.13) Iisus îi spune lui [[Nataniel]], israelitul în care nu era vicleșug și lui [[Apostolul Filip|Filip]]: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, de-acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul omului.``(Ioan1.51) Și fără îndoială, mare este taina evlaviei... ,,Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în [[Duhul Sfânt|Duhul]], a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.``(1Tim3.16)<br />
===Numărul îngerilor===<br />
Numărul îngerilor este de foarte mare (Evrei12.22, Apoc5.11). [[Apostolul Ioan]] relatează în Apocalipsa sa faptul că a auzit glasul unor îngeri și ,,era numărul lor zeci de mii de zeci de mii și mii de mii."<br />
<br />
===Îngerii sunt secerătorii de la sfârșitul veacului===<br />
[[Iisus]] le spune ucenicilor că la a doua venire a Sa (despre care nici îngerii nu știu când va fi- Matei 24.36, Mc13.32) vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă, (Matei 24.31) însoțit de îngerii săi. (Matei 16.27, Mat 25.31, Mc8.38, Lc9.26, 2Tes1.7). Atunci pe oricine Îl va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepăda de El înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.(Lc12.8,9). Hristos va trimete pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.(Matei 24.31, 13.27). Îngerii sunt secerătorii de la sfârșitul veacului care vor arunca pe cei ce au săvârșit fărădelegea în cuptorul aprins al [[iad]]ului, acolo unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților, în timp ce cei neprihăniți vor străluci ca soarele în [[rai]], așa cum arată Iisus în [[pilda neghinei]] (Mat13.24-43). În [[pilda bogatului nemilostiv ]] Hristos relatează cum [[sărăcia|săracul]] Lazăr a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.(Lc16.22) Hristos le spune [[farisei]]lor și cărturarilor care-l acuzau că mănâncă cu păcătoșii [[pilda oii rătăcite]] și le spune că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți cari n-au nevoie de pocăință și [[pilda banului pierdut]] și apoi le spune că tot așa este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.(Lc15.10)``<br />
<br />
== Sursa ==<br />
* ''Orthodox Life'', Vol. 27, Nr. 6 (Nov.-Dec., 1977), pag. 39-47.<br />
* alte surse<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7 <br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, "Introducere" la Cărțile regilor, pp. 307-308, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
<br />
==Site-uri externe==<br />
*[http://www.orthodoxinfo.com/death/angels2.aspx Învățăturile Bisericii privind Îngerii]<br />
*[http://www.esoteric.msu.edu/VolumeII/CelestialHierarchy.html ''Ierarhia Cerească'' de Sfântul Dionisos Aeropagitul]<br />
*[http://www.zeitun-eg.net/members_contrib/PopeShenoudaIII_TheANGELS.pdf ''Îngerii'' de H.H. Pope Shenouda III (Format: PDF)]<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
[[Categorie:Îngeri]]<br />
<br />
[[el:Άγγελοι]]<br />
[[en:Angels]]<br />
[[fr:Ange]]<br />
[[mk:Ангели]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Introducere_%C3%AEn_Cre%C8%99tinismul_Ortodox&diff=52561
Introducere în Creștinismul Ortodox
2021-12-20T14:11:52Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>{{CreştinismOrtodox}}'''Creștinismul ortodox''' este viața în credința [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], care este de neseparat de comunitatea sa concretă și istorică cuprinzând întregul ei mod de viață. Credința ortodoxă este acea credință „dată sfinților odată pentru totdeauna” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=44&cap=1 Iuda 1:3]), încredințată [[apostol]]ilor de către [[Iisus Hristos]] și apoi transmisă prin [[Sfânta Tradiție]] din generație în generație, fără adăugire sau sustragere.<br />
<br />
Unicul scop al creștinismului ortodox este [[Soteriologie|mântuirea]] omului. Astfel, omul devine unit cu Hristos în [[Biserică]], transformat într-o persoana sfântă și împărtășit cu viața veșnică. Aceasta este [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]], vestea cea bună că Iisus este Mesia, că a înviat din morți și ne-a dăruit mântuirea.<br />
<br />
==Dumnezeu==<br />
[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|210px|Ospitalitatea lui Avraam, un arhetip [[Vechiul Testament|vetero-testamentar]] al [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]]]<br />
:''Articol principal: [[Sfânta Treime]]''<br />
<br />
Creștinii ortodocși slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] și pe [[Sfântul Duh]] – '''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] și învățătura [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], [[Biserica Ortodoxă]] mărturisește că [[Sfânta Treime]] înseamnă trei Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]''), care împărtășesc aceeași substanță sau natură (gr. ''ousia''). Această credință poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, Ele fiind de aceeași esență (grec. ''homoousios'') și coeterne. Nu a existat niciodată un timp<ref>Se admite uneori folosirea unor termeni improprii (ca cel de „timp”) pentru a verbaliza viața intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în cadrul istoriei.<br />
<br />
Dumnezeu nu este o substanță impersonală sau doar o „mare forță”, ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, și cu creația, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credința ortodoxă este monoteistă și, în același timp, [[Sfânta Treime|trinitariană]]. Dumnezeul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] și [[Iacov]], adică „Cel viu”, care lucrează în creația Sa: ''EU SUNT'' care S-a revelat pe Sine lui [[Proorocul Moise|Moise]], în rugul aprins (Eu Sunt Cel Ce Sunt – Exodul 3, 14).<br />
<br />
Sursa și unitatea Sfintei Treimi este [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], din care se naște fără de timp [[Fiul]] și din care purcede [[Duhul Sfânt|Sfântul Duh]]. Astfel, Tatăl este, în același timp, fundamentul unității [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât și al distincției. A încerca să înțelegi nenașterea (Tatăl), nașterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[Grigorie Teologul]], și, astfel, [[Biserică|Biserica]] se apropie de Dumnezeu în mister divin, [[Apofatism|apofatic]], fiind mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu și să realizeze, în același timp, neputința minții umane de a-L înțelege.<br />
<br />
Afirmația principală în legătură cu ceea ce crede [[Biserică|Biserică]] despre [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este găsită în [[Crezul|Crezul Niceo-Constantinopolitan]].<br />
<br />
==Hristologie==<br />
[[Imagine:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|Domnul nostru [[Iisus Hristos]]]]<br />
''Articol principal: [[Iisus Hristos]], [[Hristologie]]''<br />
<br />
Cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], [[Fiul]] lui [[Dumnezeu]], născut mai înainte de veci din [[Tatăl]] fără de mamă, a fost născut în timp de [[Fecioara Maria]], Teotokos, fără de tată. El este [[Cuvânt|Logosul, Cuvântul]] lui [[Dumnezeu]] și S-a făcut [[Întruparea|trup]] și S-a sălășluit printre noi, zice începutul Evangheliei lui Ioan. [[Iisus Hristos]] este [[Dumnezeu]] Întrupat. Aceasta este doctrina [[Întruparea|Întrupării]], că [[Dumnezeu]] S-a făcut Om. <br />
<br />
Domnul nostru [[Iisus]] este Theanthropos, Dumnezeu-Om. Nu este jumătate [[Dumnezeu]] și jumătate Om, nici nu este un amestec dintre cele două. El este întreg [[Dumnezeu]] și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în umanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună prin Întrupare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului [[Dumnezeu]] întreg și Om întreg, El are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar rămâne o singură Persoană, un ipostas. <br />
<br />
[[Iisus]] este [[Dumnezeu]], cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], și totodată, '''EU SUNT''' descoperit lui [[Proorocul Moise|Moise]]. El este Calea, Adevărul și Viața. El este [[Dumnezeu]] înainte de veacuri care a venit pe pământ ca prunc, apoi a murit pe [[Cruce]] ca Om și a înviat din morți. El și [[Tatăl]] sunt Una pentru că El este de o Ființa (consubstanțial) cu [[Tatăl]]. În timpul agoniei și morții pe Cruce, o Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] a suferit în trup.<br />
<br />
El este Mesia, Hristosul – Unsul Domnului, prevestit de proorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] S-a născut din femeie, S-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe [[apostoli]]i Săi și a murit răstignit pe Cruce, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi S-a înălțat la cer și stă de-a dreapta [[Tatăl|Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este fără de păcat. <br />
Scopul lucrării Sale pe pământ a fost de a [[soteriologie|mântui]] umanitatea, pentru ca oamenii să aibă [[Viața Veșnică|viață veșnică]]. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, de la povestirea parabolelor și botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul]] până la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|Înviere]]. Pentru ceea ce El este și ce a făcut pentru noi, noi avem posibilitatea să devenim după [[Har]] ceea ce El este după Ființă. Aceasta înseamnă a ne [[Îndumnezeire|îndumnezei]], a ne împărtăși cu Dumnezeirea lui [[Iisus Hristos|Hristos]].<br />
<br />
==Eclesiologie==<br />
[[Imagine:Hagia_Sophia_BW.jpg|right|thumb|300px|[[Sfânta Sofia (Constantinopol)]] ]]<br />
''Articol Principal: [[Eclesiologie]]''<br />
<br />
[[Biserica]] este '''Trupul lui Hristos''', comuniune divino-umană (''teantropică'' – gr. Θεαντροπια) între [[Iisus Hristos]] și poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este [[Hristos]]. Biserica este un obiect al credinței, în sensul că ortodocșii ''cred în'' Biserică. Credința tradițională a Bisericii este mărturisită în [[Crezul|Crezul Niceo-Constantinopolitan]]: „[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catolică – gr. καθολικη) și apostolească Biserică”. Sensul acestei afirmații este că Biserica este:<br />
*''una'': una singură, nedespărțită în mai multe biserici<br />
*''sfântă'': sfințită și pusă deoparte pentru lucrarea lui [[Dumnezeu]]<br />
*''sobornicească/ catolică'': desăvârșită și caracterizată prin deplinătate și universalitate (''καθολικη'' înseamnă în grecește în același timp deplinătate și universalitate)<br />
*''apostolească'': [[Biserică|Biserica]] are drept caracteristică fundamentală mărturisirea și propovăduirea [[Evanghelie]]i și [[botez]]area tuturor neamurilor ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 Matei 28, 18–20]). <br />
<br />
[[Biserică|Biserica]] este '''Mireasa lui Hristos''', Mireasa [[eshatologie|eshatologică]] a [[Fiul]]ui lui [[Dumnezeu]], unită cu El întru credință și dragoste, cea pentru care S-a jertfit pe [[Cruce]]. Relația dintre Hristos și Biserica Sa este asemuită cu relația dintre soț și soția sa, iar imaginea nunții pământești este o închipuire, o umbră a nunții Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.<br />
<br />
Comunitatea Bisericii este locul [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor; este cu adevărat [[Arca]] în care omenirea se poate salva de [[potop]]ul decăderii și al [[păcat]]ului. În Biserică, creștinii lucrează în mod [[Sfintele Taine|tainic]] la propria mântuire, „cu frică și cu cutremur” ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 Filipeni 2, 12]), închinându-se [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] în [[Sfântul Duh|Duh]] și adevăr. Biserica este '''stâlpul și temelia adevărului''' ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3, 15]) și pe ea se pot bizui creștinii în lupta lor de a afla ei înșiși unicul Adevăr. [[Biserica]] este veșnică, și porțile [[Iad]]ului nu o vor birui ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 Matei 16, 18]).<br />
<br />
[[Biserica]] este alcătuită din [[Prooroc]]ii și [[sfânt|Sfinții]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] și [[Noul Testament|Noului Testament]], din [[îngeri]] și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același [[Har]] al lui [[Dumnezeu]. Este o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, divină ca și umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care se închină lui [[Dumnezeu]]; este invizibilă întrucât îi cuprinde și pe [[sfinți]] și pe [[îngeri]]. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este divină, pentru că este Trupul lui [[Hristos]].<br />
<br />
Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii – al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] – natura relației oricărei ființe umane cu Biserica (fie că e vorba de un creștin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Istoriei Bisericii]], diferite grupări s-au separat de Biserică; este o realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și [[Har]]ul lui [[Dumnezeu]], după cum la mila lui Dumnezeu se află și cei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.<br />
<br />
==Sfânta Tradiție==<br />
''Articol Principal: [[Sfânta Tradiție]]''<br />
<br />
[[Sfânta Tradiție]] este depozitul de credință oferită apostolilor de către Mântuitorul [[Hristos]] și trecută din generație în generație fără adăugiri, modificări sau omisiuni. [[Vladimir Lossky]] a descris într-un mod excelent tradiția ca fiind „viața [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]] în [[Biserică]]”. Este dinamica în practică, dar neschimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. <br />
Spre deosebire de alte concepții de înțelegere populară a Tradiției, [[Biserica Ortodoxă]] nu consideră Sfânta Tradiție ca ceva care crește și se extinde în timp, formând o colecție de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini. De fapt, Sfânta Tradiție este aceeași credinţă pe care Hristos a predat-o [[apostoli|apostolilor]] și pe care ei au predat-o ucenicilor lor, care se găsește în întreaga [[Biserică]] și mai ales în conducerea ei prin [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]].<br />
Locul central în Sfânta Tradiție este ocupat de [[Sfânta Scriptură]], mărturia scrisă a lui [[Dumnezeu]] în Biserică. Astfel Scriptura este întotdeauna interpretată din interiorul Tradiției, aceasta fiind contextul scrierii și canonizării sale.<br />
<br />
==Adorarea lui Dumnezeu==<br />
[[Imagine:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|Ridicarea mâinilor de către un [[episcop]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]].]]<br />
''Articole principale: [[Adorare]], [[Cinstire]], [[Închinare]]''<br />
<br />
[[Adorare]]a lui [[Dumnezeu]] în [[Biserica Ortodoxă]] este înțeleasă ca fiind cea mai înaltă chemare a umanității, aceea de a cădea la picioarele [[Dumnezeu|Dumnezeului]] Cel Atotputernic, [[Sfânta Treime]], și a se da în întregime Lui, devenind unit cu El prin [[Sfintele Taine]]. A-L adora pe [[Dumnezeu]] reprezintă scopul creării noastre.<br />
Adorarea ortodoxă este [[Sfânta Liturghie|liturgică]], ceea ce înseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care implică întreaga persoană umană. [[Sfânta Liturghie]] este trăita cu o asemenea intensitate, ca și cum credincioșii s-ar afla înaintea însuși Tronului lui [[Dumnezeu]]. Adorarea Creatorului în Ortodoxie este transformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune profundă cu Dumnezeu; aceasta cere și participarea creștinului, în cele din urmă el devenind o persoană sfântă, un sfânt.<br />
<br />
''Adorarea'' este diferită de ''[[cinstire]]'' deoarece aceasta din urmă reprezintă un adânc respect și dragoste pe care creștinii ortodocși le acordă sfinților și obiectelor sfinte, în timp ce adorarea este o încredințare totală cuvenită numai lui Dumnezeu.<br />
<br />
Un al doilea element esențial adorării lui Dumnezeu în ortodoxie este predarea dogmelor si doctrinelor [[Biserică|Bisericii]] la creștini.<br />
Centrul vieții [[Sfânta Liturghie|liturgice]] creștine ortodoxe este [[Sfânta Liturghie]]. Alte slujbe importante sunt [[Vecernia]] și [[Utrenia]].<br />
<br />
==Sfintele Taine==<br />
''Articol principal: [[Sfintele Taine]]''<br />
<br />
[[Sfintele Taine]] sunt acele lucrări deosebite ale [[Har]]ului divin prin care omul intră în [[Biserică]] și se sfințește. Întreaga viață a Bisericii este una dintre Taine. Prin Sfintele Taine, creștinul este unit cu [[Dumnezeu]], și făcut părtaș dumnezeieștii firi, (II Petru 1,4); totodată, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, utilizând mijloace (ale lumii) fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor. <br />
În general, șapte Taine sunt recunoscute, deși numărul nu a fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două Taine de inițiere în Biserică, [[botez]]ul și [[mirungere]]a. O alta, [[Euharistie|Sfânta Euharistie]] (Împărtășania), completează inițierea și hrănește viața creștinului; aceasta este privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: [[Maslu|Sfântul Maslu]] pentru bolnavi, [[Spovedania|Mărturisirea]](Spovedania) pentru pocăință și împăcare cu Biserica, [[Căsătoria]] (Cununia) pentru cei uniți prin căsătorie și [[Hirotonire]]a (Preoția) pentru cei chemați să slujească Biserica în diferitele Trepte Preoțești. <br />
Toate Tainele cer pregătiri înaintemergătoare în viața bisericească și astfel nu pot fi administrate persoanelor din afara Bisericii Ortodoxe. O excepție este [[botez]]ul, aceasta fiind Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, aducându-l pe acesta de la credincios în Hristos ([[catehumen]] – cel care se pregătește pentru botez), la membru deplin al [[Biserica|Trupului lui Hristos]].<br />
<br />
==Antropologie==<br />
[[Imagine:Adam naming animals.jpg|right|frame|[[Adam]] numește animalele în [[Eden|Grădina Edenului]].]]<br />
''Articol principal: [[Antropologie]]''<br />
<br />
Antropologia creștin ortodoxă ne spune că omul a fost creat de [[Dumnezeu]] pentru a-L slăvi și a trăi în comuniune cu El. Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, toate ființele omenești au o valoare infinită pentru că poartă pecetea de neșters a Creatorului. Ființele omenești sunt alcătuite din trup și [[suflet]], acestea fiind părți permanente ale naturii umane. Omul a fost creat fără de [[păcat]], dar nu ca ființă desăvârșită; deci, deși [[Adam]] (primul om) a fost creat într-o stare de perfectă curăție, el avea și capacitatea de a crește sufletește, de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.<br />
<br />
La căderea omului in păcat, Adam și Eva nu numai că au păcătuit prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, dar și starea lor ontologică s-a schimbat. Natura umana însăși nu s-a schimbat, dar chipul lui Dumnezeu din om a devenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică față de Dumnezeu. Așadar, omul căzut în păcat nu este cu totul depravat, dar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfințenie să fie mult mai greu de ajuns.<br />
<br />
Toată omenirea suferă (moarte, boli, și toate relele) de pe urma păcatului, chiar dacă, să spunem în mod teoretic, o persoană anume nu ar avea nici un păcat. Noțiunea de „vină” nu face parte din antropologia creștin ortodoxă deoarece „vina” aparține de legalitatea unei împrejurări și nu se leagă direct de realitatea existenței bolii de păcătoșenie. Deși termenul de „păcat strămoșesc” este folosit în teologia creștin ortodoxă, nu se interpretează ca fiind simțământul de vină al lui Adam care s-ar transmite de la om la om; de fapt, păcatul strămoșesc este boala care se moștenește și care se vindecă prin mântuire, readucând pe creștin pe drumul către desăvârșire, către asemănarea cu Dumnezeu.<br />
<br />
==Soteriologie==<br />
<br />
''Articol principal: [[Soteriologie]]''<br />
<br />
Soteriologia înseamnă doctrina mântuirii. În Biserica Ortodoxă, prin mântuire se înțelege îndumnezeire (teosis), adică procesul infinit prin care creștinul se împărtășește din ce în ce mai mult cu Dumnezeirea, devenind după Har ceea ce Hristos este după Ființă. Legat de îndumnezeire, Sfântul Atanasie cel Mare, a spus că „Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca omul să se poată face Dumnezeu”.<br />
<br />
Mântuirea nu cuprinde doar întreagă viața pământească a creștinului, ci și viața veșnică a veacului ce va să fie. De multe ori, mântuirea este descrisă în trei trepte: ''catharsis'' (purificarea), ''theoria'' (iluminarea minții) și ''teosis'' (îndumnezeirea). Mântuirea nu înseamnă doar a nu păcătui (purificarea), dar reprezintă și revărsarea crescândă a Luminii Dumnezeiești peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, încât strălucește prin asemănarea sa cu Dumnezeu, uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de Lumină Necreată. De multe ori, cei trei termeni care reprezintă treptele mântuirii se întrepătrund, astfel că numai termenul de îndumnezeire se folosește.<br />
<br />
Omul se poate mântui numai prin Iisus Hristos și numai în Trupul lui Hristos – Biserica. Mântuirea nu se poate „cumpăra”, ea fiind un dar de la Dumnezeu. Însă, pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va încălca voia liberă a omului. Așadar, o viață dusă în pocăință și participarea la Sfintele Taine este felul în care omul conlucrează cu Dumnezeu. Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numește ''sinergie''.<br />
<br />
Prin ''teosis'', omul se umple cu viața dumnezeiască. În el se dezvoltă însușiri dumnezeiești, dar omul nu devine parte din Sfânta Treime. Omul se unește cu Dumnezeu, dar nu se amestecă cu Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu după Har (Ioan 10, 34), dar nu într-un sens politeist, ci prin înfiere ca fii și fiice ale Celui Preaînalt. O clasică figură de stil patristică folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ținută în foc și care capătă treptat proprietățile focului (lumină și căldură), dar rămâne sabie.<br />
<br />
==Clerul==<br />
[[Imagine:Deacon ordination.jpg|right|thumb|250px|[[Hirotonire]]a unui [[diacon]].]]<br />
''Articol principal: [[Cler]]''<br />
<br />
Clerul bisericesc este format de acei creștini din Biserica Ortodoxă care au fost chemați de Dumnezeu sa îndeplinească anumite funcții de slujire și conducere în Biserică. Ei înșiși nu sunt vrednici să ocupe aceste funcții, dar în timpul slujbei de Hirotonire sau după caz Hirotesie, toți cei prezenți mărturisesc lucrarea Sfântului Duh, spunând la unison „Vrednic este!” (în greacă 'Axios'). Prin aceasta, nu se afirmă vrednicia credinciosului, ci faptul că Duhul Sfânt S-a pogorât peste el și a îndeplinit lucrarea Sa, transformându-l în cleric.<br />
<br />
Clericii nu sunt prin fire superiori laicilor în Biserică; aceștia din urmă sunt și ei chemați la o anume slujire ca Preoția Împărătească (sau duhovnicească) a lui Hristos (1 Petru II; 5, 9). Slujirea clericilor este însă privită ca fiind mai intensă; iar din punct de vedere spiritual, rolul clericilor poate fi primejdios, deoarece ei se ocupă cu administrarea Sfintelor Taine și cu predarea învățăturilor despre Dumnezeu.<br />
<br />
Clerul bisericesc se împarte în doua mari categorii, ordinele mici si ordinele mari. Din ordinele mici fac parte citeții, subdiaconii, iar în unele tradiții cantorii (sau dascălii). Ordinele mari există din vremea apostolilor și au rămas permanente in Biserică; ele sunt Episcopi, Preoți (sau Presbiteri) și Diaconi.<br />
<br />
==Sfinții==<br />
[[Imagine:Theotokos of Vladimir.jpg|right|frame|Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu [[Theotokos|Născătoare]]]]<br />
<br />
''Articol principal: [[Sfinți]]''<br />
<br />
Sfinții se pot înțelege în două feluri. Mai întâi sfinții sunt toți cei care sunt în Trupul lui Hristos – Biserica. ''Sfânt'' se traduce în mod literal ca persoană care a fost pusă deoparte pentru planul lui Dumnezeu, acesta fiind înțelesul esențial. A fi sfânt înseamnă a fi pus deoparte și deci nu se leagă neapărat de vrednicia omului.<br />
<br />
Al doilea înțeles, și cel mai obișnuit, este că ''sfinții'' sunt acei a căror vieți au arătat foarte clar că ei sunt puși deoparte pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Sfințenia lor, care de fapt este sfințenia lui Hristos, a strălucit atât de puternic încât creștinii ortodocși le acordă mare respect. Acest respect deosebit se numește ''cinstire''.<br />
<br />
Biserica recunoaște lucrarea lui Hristos întru sfinții Săi, și de aceea Ea își asumă responsabilitatea de a canoniza (glorifica) oficial pe sfinți, fapt ce afirmă ca sfinții sunt printre cei mântuiți și că viețile lor pot fi luate ca exemplu, după cum Apostolul Pavel ne-a îndemnat să-l urmăm pe el după cum el îl urma pe Hristos (1 Corinteni 11, 1). Slujbele liturgice sunt alcătuite pentru sărbătorirea praznicelor sfinților, confirmându-se astfel locul sfinților în viața Bisericii.<br />
<br />
==Istorie==<br />
<br />
''Articol principal: [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)]]''<br />
<br />
Istoria Bisericii înregistrează progresul lucrării lui Hristos de-a lungul timpului. Istoria are o importanță de ordin teologic în Ortodoxie datorită Întrupării lui Iisus Hristos; după cum Dumnezeu a ales să Se facă Om, tot așa El alege să lucreze în cadrul istoriei, și prin istorie pentru mântuirea noastră. Astfel, istoria Bisericii devine sacră, nu în același sens cu al istoriei Biblice care expune chiar venirea lui Hristos și începutul mântuirii, ci ca mărturie a efectelor venirii lui Hristos care continuă de-a lungul generațiilor următoare.<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==Legături externe==<br />
*[http://orthodoxchristianity.orgfree.com/ Orthodox Christianity for Absolute Beginners]<br />
*[http://www.stnicholascathedral.org/about_orthodoxy.html About Orthodoxy], from [http://www.stnicholascathedral.org/ St. Nicholas Antiochian Orthodox Cathedral], Brooklyn, New York<br />
*[http://www.kosovo.com/orthodoxy.html Orthodox Christianity], from the [[https://en.orthodoxwiki.org/Church_of_Serbia Church of Serbia]]<br />
*[http://www.oca.org/OCIndex.asp?SID=2 About Orthodox Christianity] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Orthodox_Church_in_America OCA]] site)<br />
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/ Our Faith] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Greek_Orthodox_Archdiocese_of_America GOA]] site)<br />
*[http://www.antiochian.org/673 What We Believe] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Antiochian_Orthodox_Christian_Archdiocese_of_North_America Antiochian]] site)<br />
*[http://www.oca.org/QAindex.asp?SID=3 Meeting the Orthodox: Questions & Answers on the Orthodox Faith], by Fr. [[https://en.orthodoxwiki.org/Thomas_Hopko Thomas Hopko]]<br />
*[http://www.ocf.org/orthodoxpage/reading/questions.html Some straight answers about the Orthodox Church]<br />
*[http://www.svots.edu/Faculty/John-Behr/Articles/Orthodoxy.html Orthodoxy], by Fr. [[John Behr]]<br />
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7051.asp Introduction to the Orthodox Church], by Fr. Leonidas Contos<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Viața Bisericii]]<br />
[[Categorie:Teologie]]<br />
<br />
[[el:Εισαγωγή στον Ορθόδοξο Χριστιανισμό]]<br />
[[en:Introduction to Orthodox Christianity]]<br />
[[fr:Introduction au Christianisme Orthodoxe]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Varlaam_din_Calabria&diff=52560
Varlaam din Calabria
2021-12-20T14:11:20Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>'''Varlaam din Calabria''', cunoscut uneori și ca '''Varlaam din Seminara''' a fost un învățat umanist și [[monah]] în secolul al XIV-lea, considerat [[eretic]] de [[Biserica Ortodoxă]] pentru pozițiile sale dogmatice greșite în [[disputa isihastă]] cu sfântul [[Grigorie Palama]].<br />
<br />
==Viața==<br />
Varlaam s-a născut către anul 1290 în comunitatea greacă din Calabria (sudul Italiei), unde se folosea încă [[ritul bizantin]]. Îmbrăcând haina [[călugăr]]ească, Varlaam s-a făcut monah la Muntele Athos, și apoi a devenit [[stareț]] al mănăstirii "Mântuitorului" din Constantinopol.<br />
<br />
A fost unul din oponenții [[isihasm]]ului ca metodă de [[rugăciune]] și meditație, mișcare care își avea originile la [[Muntele Athos]]. Poziția sa era susținută de mai mulți monahi atoniți. Poziția lui Varlaam a fost contestată de un alt monah de la Sfântul Munte, [[Grigorie Palama]]. Acesta a fost una din principalele figuri care au formulat doctrina isihastă, afirmând că isihasmul este în concordanță cu străvechile practici și cu îndelungata tradiție teologică mistică a Bisericii. n anul 1341, disputa a fost investigată la Constantinopol de un [[sinod]] episcopal condus de Patriarh. Pe data de [[27 mai]] 1341, poziția lui Varlaam a fost condamnată ca [[erezie|eretică]] și [[anatema|anatemizată]], iar acesta s-a întors în Calabria.<br />
<br />
La întoarcerea sa în Italia, Varlaam a recunoscut autoritatea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] și a fost numit episcop de Gerace (o [[dioceză]] din provincia Reggio Calabria) în anul 1342. A murit în anul 1348.<br />
<br />
==Învățătura==<br />
<br />
În opoziție cu Sfântul Grigorie Palama, care învăța că "slava lui Dumnezeu" care s-a descoperit în mai multe rânduri în istoria biblică atât în [[Noul Testament|Noul]] cât și în [[Vechiul Testament]] (de exemplu în rugul aprinsă văzut de [[Proorocul Moise|Moise]]) nu erau altceva decât Energiile necreate (Harul necreat) ale lui Dumnezeu, Varlaam considera că acestea erau efecte create, întrucât Dumnezeu nu ar putea sub nici un chip să fie văzut de oameni.<br />
<br />
Învățăturile lui Varlaam au influențat mișcarea zeloților din Tesalonic. El a fost totodată profesor de limba greacă, fiind și primul profesor de greacă al scriitorilor Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, influențând astfel considerabil scrierile lor.<br />
<br />
==Articole înrudite==<br />
*[[Isihasm]]<br />
*[[Grigorie Palama]]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*en: [http://en.wikipedia.org/wiki/Barlaam_of_Seminara Wikipedia: Barlaam of Seminara]<br />
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=12 St Gregory Palamas]<br />
<br />
[[Categorie:Eretici]]<br />
[[Categorie:Monahi]]<br />
<br />
[[en:Barlaam of Calabria]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Arheologia_biblic%C4%83&diff=52559
Arheologia biblică
2021-12-20T14:11:04Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Teologie}}'''Arheologia biblică''' este o disciplină auxiliară a studiului [[Vechiul Testament|Vechiului]] şi [[Noul Testament|Noului Testament]].<br />
<br />
Învăţătura creştină ortodoxă consideră că Revelaţia adresată de Dumnezeu omului este cuprinsă în [[Sfânta Scriptură]] şi [[Sfânta Tradiţie]]. Sfânta Scriptură, constituită din Vechiul şi Noul Testament, este cuvântul lui Dumnezeu scris în cadrul Bisericii, sub inspiraţia Sfântului Duh şi pentru cerinţele spirituale ale credincioşilor ei. Cu multe veacuri în urmă, Sfântul [[Ioan Gură de Aur]], Patriarhul [[Constantinopol]]ului, scria la începutul monumentalei sale lucrări, "[[Omilie|Omilii]] la [[Evanghelia după Matei|Matei]]", cuvinte minunate despre însemnătatea Sfintei Scripturi pentru viaţa noastră. Aceste cuvinte, pe care le admirăm astăzi, vor rămâne pentru totdeauna un tezaur în [[sanctuar]]ul literaturii Bisericii creştine: "Ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă curată încât harul [[Sfântul Duh|Duhul]]ui să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca şi inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăşi. [[Dumnezeu]] nu a vorbit prin scrieri cu [[Noe]], cu [[Avraam]] şi cu urmaşii lui, cu [[Iov]] şi cu [[Proorocul Moise|Moise]], ci a vorbit cu ei faţă către faţă, pentru că a găsit curat [[suflet]]ul lor. Când însă întregul popor a căzut în [[păcate]] grele, atunci da, a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor şi cuvintelor lui Dumnezeu. Şi vei vedea că acelaşi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea [[sfinţi]]lor din Vechiul Testament, ci şi pe vremea sfinţilor din Noul Testament." <ref>Sfântul Ioan Gură de Aur, ''Scrieri, Partea a treia, Omilii la Matei.'' Traducere, introducere, indici şi note de Pr. [[Dumitru Fecioru]], Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1994, p.15</ref> Între Scriptură şi Biserică există o legătură organică, căci Biserica a avut un rol determinant în ceea ce priveşte fixarea canonului biblic, adică în recunoaşterea autenticităţii şi canonicităţii cărţilor şi prin aceasta a devenit un factor important care susţine cu responsabilitate autoritatea colecţiei cărţilor Vechiului şi Noului Testament. <ref>Bria Ion, "Scriptură şi Tradiţie. Consideraţii generale", în ''Studii Teologice'', nr. 5-6, 1970, p. 20-21</ref><br />
<br />
Ambele Testamente sunt părţi integrante ale aceluiaşi plan dumnezeiesc: mântuirea lumii – în Vechiul Testament pregătită şi prevestită, iar în Noul Testament arătată şi împlinită. Cuvintele pe care Sfântul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] le adresează Galatenilor „Încât legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm prin credinţă” (Gal. 3, 24), nu trebuie înţelese în sensul că Vechiul Testament şi-a pierdut vreodată valoarea lui în Biserica creştină. Vechiul Testament cuprinde revelaţia adresată poporului Israel, care avea menirea să pregătească venirea Mântuitorului [[Iisus Hristos]], Cel ce urma să aducă descoperirea desăvârşită în legătură cu tot ceea ce era de folos omului pentru [[mântuire]]. Una dintre cele mai potrivite definiţii date Vechiului Testament de către [[Sfinţii Părinţi]] este aceea de „pedagog către Hristos”. Cine nu se hotărăşte să studieze cu seriozitate şi interes corpusul scrierilor sfinte ebraice în care s-au păstrat cuvintele dumnezeieşti transmise nouă de-a lungul istoriei Israelului biblic nu poate înţelege nici opera răscumpărătoare a Mântuitorului Hristos, nici bogăţia spiritualităţii răsăritene şi nici ideile centrale ale ecleziologiei ortodoxe <ref>Chiţescu, N., "Scriptură, Tradiţie şi Tradiţii", în rev. ''Ortodoxia'', nr. 3-4/1963, p. 363-367</ref>.<br />
<br />
Studiul cărţilor sfinte ale Vechiului Testament implică o călătorie în trecut. În esenţă există două căi prin care putem merge din secolul al XXI-lea în vremea şi în lumea în care cărţile biblice au fost scrise pentru prima dată. Una se găseşte în Vechiul Testament, împreună cu alte scrieri antice care au fost păstrate din vremuri străvechi până în zilele noastre <ref>Bartlett, J., R., ''The Bible: faith and evidence: a critical inquiry into the nature of biblical history'', London, British Museum Press, 1990, p. 27</ref>. Prin simpla citire a cărţilor biblice putem recăpăta ceva din istoria şi civilizaţia locurilor iniţiale. Însă oricât de valoroasă ar fi, această abordare este limitată, căci aghiografii Vechiului Testament s-au referit mai puţin la condiţiile istorice şi culturale ale vremurilor în care au trăit, scopul lor principal fiind acela de a descoperi voia cea sfântă a lui Dumnezeu cu privire la poporul Israel şi la întreaga lume <ref>Vladimirescu, M., "Vechiul Testament şi arheologia", în rev. ''Analele Universităţii din Craiova'', seria "Teologie", nr. 10/2002, p. 90</ref>.<br />
<br />
A doua modalitate de a călători înapoi în lumea biblică este oferită de arheologie. Ştiinţa modernă a arheologiei implică recuperarea sistematică a dovezilor ce pot fi găsite despre civilizaţiile şi societăţile apuse şi examinarea atentă a acestor dovezi recuperate, în încercarea de a reconstrui ceva din caracterul acestor lumi. În multe părţi din lume, munca arheologică implică mai întâi de toate săpături, pentru că de obicei, rămăşiţele fostelor societăţi se află sub nisip sau sub pământ <ref>Holland, S., ''Biblical archaeology: an onomastic perplexity'', BA 37 (1974), p. 19-23</ref>. Săpăturile reprezintă partea iniţială a muncii arheologice, iar clasificarea, studierea şi interpretarea dovezilor descoperite fac posibilă reconstituirea graduală a societăţilor antice. Putem afla unde şi cum trăiau oamenii; putem afla lucruri despre istoria, speranţele şi temerile lor. În general, putem obţine o imagine a vieţii în lumea antică mai completă decât cea care se formează într-un text scris.<ref>Craigie, Peter, C., ''The Old Testament. Its background, growth and content.'' Abingdon Press. Nashville, 1986, p.79</ref><br />
<br />
Pentru a înţelege cât mai bine mediul în care se desfăşoară istoria Vechiului Testament trebuie să ţinem cont de informaţiile pe care ni le pun la dispoziţie arheologii. În secolul XX, dovezile arheologice au devenit atât de importante pentru studiul Vechiul Testament, încât oricărui cititor îi sunt folositoare unele informaţii generale referitoare la arheologia biblică. Pentru un arheolog modern, nu există nici o zonă din lume care să nu prezinte un potenţial interes. Totuşi, rădăcinile ştiinţei moderne ale arheologiei se află în mare măsură în Orientul Mijlociu. Impulsul universal care a dat naştere la explorarea acestei părţi de lume avea un deosebit interes pentru cadrul în care s-au desfăşurat majoritatea întâmplărilor relatate în Sfântă Scriptură. Studiul Vechiului Testament şi explorările arheologice au mers mână în mână timp de mai bine de un secol.<ref>Lawrence T. Geraty &Larry G. Herr. ''The archaeology of Jordan and other studies presented to Siegfried H.Horn.'' Andrews University Press. Berrien Springs, Michigan, 1986, p.85</ref><br />
<br />
Expresia "arheologie biblică" ar trebui înţeleasă şi interpretată într-un sens larg. În termeni geografici, arheologia biblică este limitată la acele zone în care se desfăşoară istorisirile scripturistice şi la regiunile învecinate care au avut o influenţă asupra istoriei acelor zone. Deşi lista poate fi extinsă, în zilele noastre, arheologia biblică se practică în următoarele ţări: Israel, Iordania, Liban, Egipt, Arabia Saudită, Siria şi Turcia. Întrucât există unele dificultăţi legate de termenul arheologie biblică, acesta ar trebui folosit cu o oarecare precauţie. El nu se referă la un anumit tip de arheologie – munca arheologică urmează aceleaşi principii ştiinţifice indiferent dacă se desfăşoară în Mexic sau în lumea biblică. Expresia nu este folosită nici pentru a induce ideea că singurele rezultate importante ale săpăturilor din Orientul Mijlociu sunt cele legate de cele relatate în Sfânta Scriptură. Într-adevăr, multor arheologi moderni le displace termenul de arheologie biblică, preferând să-şi urmeze demersurile ştiinţifice fără vreo asociere, directă sau indirectă, cu Vechiul Testament <ref>Mazar Amihai, ''Archaeology of the Land of the Bible, 10000 – 586 B.C.E.'', New York: Doubleday, 1990, p.55</ref>.<br />
<br />
Pe scurt, cumulate, aceste câteva comentarii au rolul de a se constitui într-un avertisment: expresia „arheologie biblică” trebuie folosită cu o anumită precauţie. Importanţa Vechiului Testament, atât pentru religiile iudaică şi creştină, cât şi pentru înţelegerea civilizaţiilor semite, plasează în mod clar arheologia din Orientul Mijlociu pe un loc cu totul aparte. Trebuie spus foarte clar că dezvoltarea arheologiei biblice şi-a avut iniţial originile în curiozitatea epistemică legată de lumea biblică <ref>Deetz, J., ''Invitation to archaeology'', Garden City, N.Y., 1967, p. 45-52</ref>. Expresia "arheologie biblică" poate fi folosită în mod responsabil numai dacă suntem pe deplin conştienţi de istoria şi implicaţiile sale şi de încercarea de a afla, în termeni largi, ceva mai mult despre lumea în care a luat naştere Vechiul Testament <ref>Niels Peter Lemche, ''Prelude to Israel’s Past: Background and biginnings of israelite history and identity.'' Translated by F. F. Maniscalco. Peabody, MA :Hendrickson, 1998, p.146</ref>.<br />
<br />
În secolul al XIX-lea, arheologia din Orientul Mijlociu făcea primii săi paşi. La început, ea a fost descrisă în termeni pozitivi, ca fiind "vânătoare de comori", iar în termeni negativi, cu ajutorul unui cuvânt mai dur, "prădare". Motivaţia iniţială, era, atunci, ca şi acum, fascinaţia trecutului şi dorinţa de a învăţa cât mai multe despre epocile trecute din istoria umanităţii. Însă, întrucât metodele de lucru erau primitive, multe lucruri considerate astăzi importante s-au pierdut ori s-au distrus în timpul primelor lucrări arheologice. În prima parte a secolului al XIX-lea, după cum relatează instituţiile şi organizaţiile care au finanţat expediţiile, mare parte din interesul arheologilor era achiziţionarea de monumente şi comori care trebuiau apoi trimise la muzeele din marile oraşe ale Europei <ref>Tuggle, D.H., "Laws, systems and research designs: a discussion of explanation in archaeology", în revista ''American Antiquity'' 37 (1972), p. 3-12</ref>. Splendidele obiecte ce pot fi văzute astăzi la British Museum din Londra sau la Muzeul Louvre din Paris sunt în mare parte rezultatul expediţiilor arheologice din secolul al XIX-lea şi începutului secolului XX. Mai recent, în mod special după cel de-al doilea război mondial, vestigiile arheologice descoperite în Orientul Mijlociu sunt păstrate în ţările lor de origine, iar muzeele din Damasc şi din Ierusalim, pentru a folosi numai două exemple, încep să rivalizeze pe bună dreptate cu cele din Europa şi America de Nord <ref>Craigie, Peter, C., ''op.cit.'', p.81</ref>.<br />
<br />
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, pasiunea pentru comori a făcut loc unor principii mult mai profunde, de explorare şi analiză ştiinţifică. Săpăturile au început să se facă mult mai precaut şi s-a dezvoltat analiza topografică. Stratigrafia, de un real folos în interpretarea descoperirilor arheologice şi mai ales în contextualizarea lor temporală, implică descrierea şi clasificarea diferitelor nivele dintr-o săpătură. Atunci când se sapă o colină sau un deal, pot fi găsite mai multe nivele, fiecare dintre ele reprezentând diferite perioade de locuire a locului respectiv. Pentru a ajunge la straturile inferioare, trebuie îndepărtate straturile de deasupra, iar descrierea detaliată a diferitelor nivele sau straturi, împreună cu unele obiecte descoperite în aceste straturi, contribuie la determinarea atât a perioadei cât şi a tipului de aşezări umane reprezentate în aceste straturi. În termeni generali, straturile superioare ale siturilor conţin dovezi ale aşezărilor din perioade mai recente, iar straturile inferioare reprezintă perioade mai îndepărtate. Obiectele descoperite în timpul săpăturilor, în special vasele de lut, ajută la alcătuirea unei topografii care face posibilă interpretarea datelor unui anumit loc cu privire atât la cronologie cât şi la tipul de civilizaţie. În ultimele decenii s-au dezvoltat metode de datare mult mai performante <ref>Ammon Ben-Tor, ''The archaeology of ancient Israel''. New Haven: Yale University Press, 1992, p.235</ref>.<br />
<br />
Deşi prezentarea caracterului şi a metodelor muncii arheologice nu constituie obiectul studiului nostru, se impune să subliniem un lucru puţin surprinzător: odată cu noile metode de investigaţie, munca arheologică a devenit o ştiinţă relativ exactă. Ca o consecinţă a rezultatelor săpăturilor şi descoperirilor arheologice, cunoştinţele noastre despre lumea biblică sunt considerabil mai mari decât erau cu un secol în urmă, astfel încât zone vaste din istoria şi civilizaţia lumii antice despre care până recent nu ştiam nimic, se completează acum cu informaţii deosebit de interesante. În mod sigur mai este foarte mult de lucru, însă arheologia biblică a progresat enorm în ultimii treizeci de ani. Dacă acum o jumătate de secol un savant se putea specializa în arheologia Orientului Mijlociu, majoritatea cercetătorilor de azi trebuie să se limiteze la o singură zonă arheologică sau la o anumită perioadă. Ca şi în alte domenii ale cunoaşterii ştiinţifice contemporane, şi în arheologie întâlnim „o explozie de informaţii” <ref>Silberman Neil Asher & Small David, ''The achaeology of Israel. Constructing the Past, Interpreting the Present.'', Scheffield Academic Press, p.291</ref>.<br />
<br />
Cu tot caracterul ştiinţific al arheologiei moderne, majoritatea descoperirilor importante nu sunt plănuite în atmosfera rece a turnului de fildeş. Câteva dintre cele mai importante descoperiri ale acestui secol au plecat de la o descoperire întâmplătoare făcută de un localnic din zona respectivă. Rezultatele săpăturilor arheologice efectuate în Orientul Mijlociu produc diverse feluri de dovezi sau mărturii arheologice; în termeni generali, ele pot fi împărţite în două categorii: dovezi materiale şi texte scrise. După cum se ştie, textele scrise au atras atenţia mass-mediei şi publicului larg în mai mare măsură, însă dovezile materiale sunt la fel de importante în contextul general al lumii antice. În categoria de dovezi materiale, o importanţă deosebită o au clădirile şi complexele de clădiri din oraşe <ref>Leslie, J. Hoppe. ''What are they saying about biblical archaeology?'' Paulist Press, New York, 1984, p.90</ref>. De obicei, în timpul săpăturilor arheologice, dintr-o clădire se mai găsesc doar nişte fundaţii, podele şi ziduri - de cele mai multe ori distruse, însă aceste ruine asigură adesea o bază suficientă pentru conturarea imaginii întregii clădiri. În majoritatea cazurilor, accentul s-a pus pe structuri majore de tipul: temple, palate, fortificaţii militare, clădiri publice. Aceste clădiri mari prezintă o deosebită importanţă deoarece ele constituiau centrul activităţilor comunităţii din care făceau parte. Dacă dorim să avem imaginea vieţii de zi cu zi în lumea antică, importante sunt şi clădirile mai mici, în ultimii ani numeroşi arheologi consacrându-şi întreaga energie examinării caselor simple şi conţinutului acestora, în încercarea de a surprinde savoarea vieţii zilnice a unei persoane simple <ref>Stager, L.E., "The archaeology of the family in ancient Israel", ''BASOR'' 260 (1985), p. 1-35</ref>.<br />
<br />
Oricare ar fi gradul de credibilitate istorică pe care îl întâlnim în diferitele genuri literare ale scrierilor veterotestamentare, este evident faptul că datele necesită o interpretare critică, înainte de a putea fi folosite de istoricul ce se ocupă de străvechiul Israel. Sfânta Scriptură nu poate fi citită doar ca un simplu document istoric, lucru valabil de altfel pentru orice alt text vechi. În general, autorii cărţilor Vechiului Testament erau foarte selectivi cu privire la conţinutul lucrărilor lor. Astfel, ei nu ne spun pur şi simplu lucrurile pe care noi, cei de azi, am vrea să le cunoaştem. Sfânta Scriptură nu cuprinde o istoriografie veritabilă în sensul modern al cuvântului; cuvântul „istorie” nici măcar nu apare în Biblia Ebraică <ref>Dever William, "Archaeology and the Bible-understanding their special relationship.", ''Biblical archaeological review''. May/June 1990, vol.XVI, no3, p.53</ref>. De exemplu, autorii biblici din secolul al VIII-lea î.Hr., zugrăvesc pe scară largă acţiunile publice dramatice ale marilor regi, preoţi, reformatori şi profeţi, dar nu ne spun aproape nimic despre viaţa de toate zilele a iudeilor Israelului biblic. Pe tot parcursul Sfintei Scripturi nu se întâlnesc decât câteva indicii trecătoare cu privire la înfăţişarea oamenilor, îmbrăcămintea şi alimentaţia lor, cu privire la ceea ce se petrecea de obicei pe străzile şi în pieţele unui oraş obişnuit, sau despre modul în care practicau agricultura şi comerţul, în ce fel scriau şi păstrau documentele, cum se distrau, cât de mult trăiau, de ce boli mureau şi cum erau îngropaţi. Tocmai acestea sunt detaliile pe care ni le pune la dispoziţie arheologia biblică <ref>Broshi Magen, "Religion, Ideology, and Politics and their impact on palestinian archaeology", ''Israel Museum Journal'' 6 (1987), p. 17-32</ref>.<br />
<br />
Gândindu-ne la lumea antică, probabil ne vin mai uşor în minte regii şi palatele lor sau preoţii şi templele lor. Este foarte adevărat că faptele notate în analele istoriei tind să fie asociate cu persoane importante şi cu instituţiile în care activau acestea. Pentru înţelegerea Vechiului Testament, avem nevoie nu numai de cadrul monarhic sau religios, ci şi de structura vieţii reale din vremurile biblice. Acest lucru poate fi explicat de către arheologi pe baza rămăşiţelor structurilor materiale. <br />
<br />
Deşi arheologia nu poate confirma pretutindeni sensul fundamental religios al Sfintei Scripturi, ea reuşeşte totuşi să clarifice circumstanţele istorice a numeroase texte scripturistice şi evenimentele pe care acestea le descriu <ref>Hodder, I, ''Reading the past: current approaches to interpretation in archaeology'', Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 98</ref>. Uneori, arheologia poate aduce în prim plan anumite probleme asupra cărora autorii biblici, din diferite motive, nu au insistat prea mult. Deşi acest aspect suplimentar sau compensatoriu al arheologiei biblice este adesea neglijat, în realitate el prezintă o importanţă deosebită datorită funcţiei sale de lămurire a textelor biblice. Arheologia biblică oferă un exemplu de mărturie suplimentară atunci când este vorba despre cucerirea oraşului iudaic Lachiş de către Senaherib, în anul 701 î.Hr. –un eveniment deosebit de grav pentru regatul Iudeii, la care abia se face o mică aluzie în textul de la IV Regi 18, 14, unde ni se spune numai că regele asirian se afla la Lachiş în timpul unei incursiuni în Iudeea: „Atunci a trimis Iezechia, regele Iudei, la regele Asiriei, în Lachiş, ca să-i zică…”. <br />
<br />
Totuşi arheologia a scos la lumină două surse extra-biblice care confirmă cu certitudine o distrugere de proporţii care a avut loc la Lachiş în acea perioadă: 1) în palatul regilor asirieni de la Ninive au fost descoperite reprezentări ale martorilor oculari pictaţi în celebrele reliefuri Lachiş; 2) mărturia arheologică evidentă a distrugerii de la stratul arheologic III, descoperită chiar la Lachiş, atât în timpul săpăturilor britanice cât şi a celor evreieşti constituie una dintre cele mai elocvente şi mai impresionante urme ale unei distrugeri descoperite vreodată. De ce nu menţionează aghiografii acest eveniment? Acest lucru se poate datora în parte faptului că pentru ei adevărata istorie se concentra în jurul asediului ulterior al lui Senaherib împotriva Ierusalimului, în parte intenţiei lor de a acoperi o înfrângere ruşinoasă. Totuşi, fără contribuţia arheologiei nu am şti nimic despre căderea Lachişului <ref>Lernau, H. ''Investigations at Lachish, The sanctuary and the residency'', Lachish V (ed. Y. Aharoni), Tel Aviv: Gateway Publishers, p.88-103; Sweeney, M.A., Landsberger B. & Parpola S., "The sin of Sargon and Sennacherib’s last will". În: [[State Archives of Assyria Bulletin]] 3 (1989), p. 3-51</ref>.<br />
<br />
În cursul expediţiilor arheologice frapează adeseori diversitatea obiectelor de cult religios şi a obiectelor de artă. Printre comorile lumii antice recuperate de către arheologi se numără splendide boluri de aur, mici idoli placaţi în aur sau în argint, picturi murale din Egipt şi reliefuri de piatră din Mesopotamia. În molozul clădirilor distruse cu mult timp în urmă, s-au descoperit statui ale zeilor asemănătoare celor descrise şi condamnate în scrierile Vechiului Testament. Pe baza obiectelor de acest fel devine posibilă reconstrucţia parţială a canoanelor artistice şi a practicilor religioase ale populaţiilor care au trăit în vremurile biblice <ref>Finkelstein Israel, The archaeology of the israelite settlement, IES, Jerusalem, 1988, p.70</ref>.<br />
<br />
Fără doar şi poate, dovezile materiale puse la dispoziţia noastră de către arheologi sunt insuficiente pentru înţelegerea deplină a vieţii şi a societăţii din lumea antică. Ele asigură într-o oarecare măsură o cunoaştere a vieţii în sate şi marile metropole, a planurilor de construcţie a clădirilor publice şi ale caselor, a amplasamentului străzilor şi pieţelor publice, a decoraţiunilor din temple şi din locurile de afaceri. Însă toate aceste dovezi materiale ne ajută doar să ghicim viaţa reală a oamenilor. Mult mai greu este să vorbim despre temerile şi speranţele lor, despre intrigile politice, despre relaţiile interumane, despre educaţie, cultură şi despre o mulţime de lucruri care constituie experienţa de viaţă. Multe dintre aceste lucruri pot fi ghicite prin interpretarea imaginativă a datelor fizice. Dacă se doreşte însă oferirea unei imagini mai cuprinzătoare a vieţii în lumea biblică, dovezile fizice trebuie suplimentate cu dovezile literare. În perioada Vechiului Testament, pe tot cuprinsul străvechiului Orient Apropiat au fost folosite diferite forme de scriere; atât formele simple cât şi formele şi sistemele mai complexe de scriere erau în uz încă înainte de începuturile istoriei israeliţilor <ref>Craigie, Peter, C., ''op.cit.'', p. 94</ref>.<br />
<br />
În zilele noastre, hârtia este suportul principal pe care scriem, calitatea sau tipul hârtiei folosite determinând durata de viaţă a scrisului. În Mesopotamia şi în Siria, scrierea era imprimată în lut moale care apoi era ars, această ardere conferind scrierii o viaţă remarcabil de lungă în anumite condiţii. În foarte multe zone ale Orientului Apropiat se pot găsi exemple de inscripţii cioplite în diferite feluri de piatră, aceste forme de scriere fiind la rândul lor, deosebit de durabile. În alte părţi ale Orientului Apropiat, în special în Egipt şi în sudul Siriei, se foloseau de obicei papirusul şi pergamentul (pielea). Pe termen scurt, aceste materiale prezintă avantaje faţă de piatră şi lut, dar textele scrise pe hârtie sau pergament nu supravieţuiesc prea mult decât în condiţii excepţionale. Cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX -Manuscrisele de la Marea Moartă au supravieţuit datorită faptului că au fost ascunse, majoritatea în vase, într-o regiune cu umiditate foarte scăzută <ref>Cross, F.M., "The origin and early evolution of the alphabet", ''EI'' 8 (1967), p. 8-24</ref>.<br />
<br />
Datorită faptului că în antichitate se foloseau diferite suporturi pentru scrierea textelor, cantitatea de dovezi literare care a supravieţuit diferă de la o regiune la alta. Dovezi literare masive au fost recuperate în urma săpăturilor din Mesopotamia, sudul Turciei şi Siria; arhivele de la Ugarit şi Ebla sunt doar două exemple în acest sens <ref>Millard, A.R., "History and legend in early Babylonia", in: Long, V.P., et alii eds, ''Windows into Old Testament History'', Grand Rapids, Eerdmans, 2002, p. 103-110; ''idem'', "Ebla and the Bible: What’s left (if anything)?" In: ''BRev'' 8 (1992), p. 18-31; Gibson, J.C., ''Textbook of syrian semitic inscriptions'', vol. II, Aramaic Inscriptions, Oxford, 1975</ref>. Şi din Egipt au fost recuperate multe surse scrise, incluzând inscripţii în piatră, tăbliţe de lut, scrieri „pictate” pe pereţii cavourilor şi papirusuri care au supravieţuit în special în zonele cu umiditate scăzută de pe teritoriul Egiptului. În mod surprinzător, zona care prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Ţării Sfinte, pe teritoriul şi în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar câteva texte vechi care sunt în mare parte foarte scurte. Din cauza condiţiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supravieţuit sunt câteva inscripţii în piatră şi rocă, câteva tăbliţe de lut, bucăţi de vase inscripţionate şi, mai nou, colecţia de bule ebraice din timpul lui [[Ieremia]] <ref>Harris Roberta L., ''The world of the Bible.'' London: Thames and Hudson, 1995, p. 132; Avigad Nahman, "Hebrew Bullae from the time of Jeremiah. Remnants of a burnt archive", ''Israel Exploration Journal'', Jerusalem, 1986</ref>.<br />
<br />
În lumea biblică se întrebuinţau diferite sisteme de scriere. Scrierea cuneiformă standard, întâlnită în mod obişnuit în Mesopotamia şi în Siria de nord încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripţionate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea iniţial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică şi deşi s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar elementul pictografic <ref>Glock, Albert, E., ''Archaeology, history and culture in Palestine and the Near East: essays in memory of Albert E. Glock'', Atlanta, Scholars Press, 1999, p. 20-25</ref>.<br />
<br />
La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria - Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având iniţial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmaţii s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai şi în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina <ref>Sternberg, F.& Wolfe, L., ''Objects with semitic inscriptions, 1100 B.C.-700 A.D., jewish, early christian and byzantine antiquities'', Auction XXIII, Zürich, 1989, p. 243</ref>. Dezvoltarea sistemelor de scriere alfabetică s-a făcut pentru a simplifica arta scrierii care, în Egipt şi în Mesopotamia, necesita mulţi ani de învăţare şi practică. Astfel, mult mai mulţi oameni puteau să înveţe să scrie, o consecinţă imediată fiind extinderea ştiinţei de carte <ref>Amihai Mazar, ''op.cit.'', p.58</ref>.<br />
<br />
Textele care au fost recuperate de către arheologi diferă foarte mult în ceea ce priveşte stilul şi conţinutul lor. Analele istorice care înregistrează activităţile şi campaniile militare ale regilor şi faraonilor sunt foarte folositoare în reconstrucţia detaliată a desfăşurării evenimentelor istorice din Orientul Apropiat şi în corelarea lor cu conţinutul Vechiului Testament. S-au descoperit texte literare şi religioase care prezintă un interes deosebit pentru cei ce studiază Vechiul Testament, dezvăluind, de exemplu, versiunea babiloniană a „potopului” şi concepţiile egiptenilor referitoare la crearea lumii. Arheologii au scos la lumină textele tratatelor politice, economice şi administrative, liste de recensământ, documente despre taxe, toate acestea ilustrând modul în care erau conduse anumite societăţi. Cântecele de dragoste din Egipt şi din Asiria asigură un fond interesant pentru studiul cărţii „Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament. Scrisorile, unele personale, altele cu caracter comercial, exprimă adesea cu claritate temerile şi speranţele expeditorilor <ref>Vasilescu, Emilian, ''Istoria Religiilor'', ediţia a III-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 103-104; 123; Drâmba Ovidiu, ''Istoria culturii şi civilizaţiei'', Vol. I, Ediţie definitivă, Ed. Saeculum I.O.şi Ed. Vestala, Bucureşti, 1998, p. 125-132; 182-190</ref>.<br />
<br />
Descoperirile arheologice recente, în mod interesant şi surprinzător, au identificat, în contextul vechii istorii şi religii a Orientului Apropiat numeroase zeităţi şi ritualuri în vechiul Israel. Arheologia confirmă că pe lângă Iahve, Dumnezeul lui Israel, erau adorate şi alte zeităţi, în special zeii canaanei ai fertilităţii. Cei mai importanţi dintre aceştia erau zeiţa mamă Asherah şi zeul furtunii Baal, pe care israeliţii îl considerau soţul Asherei <ref>Achimescu, Nicolae, ''Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice'', Editura Junimea, Iaşi, 1998, p.157-162</ref>. În acest fel arheologia aduce la suprafaţă un puternic curent subteran care străbate cărţile Vechiului Testament: vehementul protest profetic împotriva pericolului permanent al idolatriei. Furnizând contextul social şi religios al vremurilor biblice, arheologia demonstrează că profeţii aveau perfectă dreptate în ceea ce spuneau. <br />
<br />
Combinarea dovezilor materiale şi a textelor scrise face ca arheologia biblică să fie o muncă fascinantă. Luate separat, dovezile materiale alcătuiesc osatura civilizaţiilor antice, iar textele scrise acoperă această osatură cu carne şi oase, readucând la viaţă o lume care a dispărut de foarte multă vreme. Cu ajutorul imaginii recreate a acestei lumi apuse, ne pregătim să citim Sfânta Scriptură având o mai mare putere de înţelegere <ref>Harris, Roberta, ''op.cit.'', p. 134</ref>.<br />
<br />
Ideile exprimate până acum indică utilitatea primară a resurselor arheologiei pentru studiul Vechiului Testament. Rezultatele muncii arheologice ne pot edifica în privinţa contextului spaţio-temporal al povestirilor biblice, ajutându-ne să înţelegem cât mai bine cele relatate în textul propriu-zis. Poate că unii cititori socotesc acest context spaţio-temporal lipsit de importanţă, pe primul plan situându-se studiul Vechiului Testament. La drept vorbind, aceasta este abordarea corectă: centrarea atenţiei asupra textului biblic ce poate fi interpretat corect numai prin respectarea unor reguli ermineutice şi sub stricta îndrumare a Bisericii, care este „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim. 3, 15), în virtutea continuei prezenţe a Duhului Sfânt în ea <ref>Abrudan, Pr. Prof. Dr. Dumitru, "Biblia în preocupările Sfinţilor Părinţi (aspecte ale gândirii patristice referitoare la Sfânta Scriptură)", în rev. ''Mitropolia Ardealului'', nr. 6 (1989), p. 30</ref>. Însă cei care minimalizează importanţa background-ului tind să subestimeze propria lor ignoranţă şi să supraestimeze capacitatea lor de a înţelege textul biblic. Trebuie spus foarte clar că textul biblic al Vechiului Testament nu este intrinsec dificil – problema o constituie lipsa noastră de cunoştinţe despre lumea din care provine textul <ref>Wright, Ernest, "Archaeology and Old Testament Studies", ''JBL'' 77 (1958), p. 44</ref>.<br />
<br />
Dovezile arheologice sunt din păcate fragmentare şi în consecinţă limitate. Acest lucru a reprezentat întotdeauna un adevăr incontestabil, dar în ultimele decenii el a influenţat şi mai puternic munca arheologilor şi a istoricilor. Descoperirile arheologice obişnuite, cum ar fi bucăţile de ceramică, colibele modeste de pământ sau ambarcaţiunile simple se dovedesc inadecvate pentru sarcina cercetării istorice complexe. Cum ar putea înţelege istoricul transformările sociale complexe, viaţa economică sau inovaţiile ideologice şi religioase numai pe baza dovezilor rudimentare descoperite pe şantierele arheologice din Israel, Iordania şi Egipt? Un arheolog se poate simţi norocos dacă vreodată va descoperi câteva resturi de oale pentru gătit, o lampă de ceramică, o bucată neidentificabilă de metal corodat sau o bucată de os. Totuşi, ce pot spune aceste descoperiri despre structura socială, viaţa economică sau despre diversitatea politică şi religioasă a societăţii antice <ref>Brandfon, Frederic, "Archaeology and the biblical text". B''iblical archaeology review'', January/February 1988, vol XIV, no 1, p.54</ref> ?<br />
<br />
Una dintre consecinţele dovezilor arheologice fragmentare a fost încercarea arheologilor de aduna cât mai multe informaţii, cât mai detaliate, din materialul excavat. În prezent se adună multe date din cercetarea atât a obiectelor oamenilor primitivi, a arhitecturii, cât şi a oaselor de animale, a seminţelor carbonizate, a polenului, a pământului. Dar această grabă de a stânge cât mai multe date nu a rezolvat problema centrală a dovezilor fragmentare. Oricât de multe oase de animale am aduna, ele reprezintă o mică fracţiune din totalitatea dovezilor care s-ar putea descoperi într-o regiune, iar acea regiune reprezintă la rândul ei numai o fracţiune din spaţiul mult mai întins al unei aşezări de odinioară. Arheologii se confruntă astfel cu ceea ce istoriografii numesc „problema generalizării”. Cum se pot trage concluzii generale despre civilizaţii trecute, având la dispoziţie dovezile fragmentare oferite de bucăţile de ceramică şi straturile de pământ <ref>Trigger, B.G., "Archaeology and epistemology", ''AJA'' 102 (1998), p. 1-34</ref> ?<br />
<br />
Un mod de abordare, asociat cu „noua arheologie”, a fost acela de a aplica teoriile şi ipotezele sociologice şi antropologice la datele biblice şi arheologice, plecând de la presupunerea că vechea cultură israeliană era suficient de asemănătoare cu societăţile tribale sau seminomade pentru a permite un asemenea studiu comparativ. Deşi acest tip de analiză a furnizat multe perspective noi şi interesante de abordare a lumii biblice, putem fi totuşi puţin uimiţi de transformarea unui efort care a început ca unul istoric şi a devenit unul antropologic <ref>Pentru un studiu mai amplu al raportului dintre antropologie şi studiile biblice, John W. Rogerson, ''Anthropology and the Old Testament'', Atlanta, GA: John Knox Press, 1978</ref>. Oamenii cred că uneori istoria se ocupă numai cu „fapte” şi nu cu teorii, sau că istoria se ocupă cu amănuntele, evitând cercetarea comparată. Aceasta este însă o concepţie greşită. Istoricii lucrează cu multe supoziţii implicite care pot fi numite „teorii”, mai mult, în ultimii ani, istoricii au elaborat un număr foarte mare de scrieri teoretice care se dovedesc foarte folositoare pentru arheologi <ref>Hasel, G., ''Old Testament Theology: basic issues in the current debate'', Grand Rapids, Eerdmans, p. 66</ref>.<br />
<br />
Arheologii şi istoricii sunt de acord că la sfârşitul epocii bronzului târziu şi la începutul primei epoci a fierului, au avut loc schimbări semnificative în Ţara Canaanului. Problema este dacă schimbările au avut loc în timp de pace sau sunt urmarea unor războaie violente; dacă au fost provocate de forţe din interior (o revoluţie) sau din exterior (o cucerire); şi dacă a fost o cucerire, cine a făcut cele mai multe cuceriri –egiptenii, filistenii sau israeliţii? Toate aceste întrebări se nasc din interesul nostru faţă de textul biblic, istoricii, egiptologii şi arheologii, având fiecare o contribuţie la aflarea răspunsului acestor întrebări. Mai mult, problema cuceririi ridică o întrebare mai generală: cum integrăm dovezile oferite de textul biblic în cele oferite de arheologie <ref>Finkelstein & Na’aman N., ''From nomadism to monarchy: Archaeological and historical aspects of early Israel'', Jerusalem, 1994, p. 1-20</ref> ?<br />
<br />
Prin urmare, principala contribuţie a arheologiei biblice la înţelegerea corectă a Vechiului Testament constă în faptul că ajută la reconstituirea cadrului iniţial al Sfintei Scripturi, aducând informaţii noi despre popoarele, locurile şi culturile uitate ale vechiului Orient Apropiat - o lume pierdută în negura timpului, în care Israelul îşi are obârşia sa şi unde literatura sa a dobândit formă şi sens. Sfânta Scriptură nu este, aşadar, un vestigiu izolat al antichităţii, de provenienţă necunoscută şi fără credibilitate. Arheologia pare să nu fi putut demonstra existenţa pur istorică a unor personalităţi din Vechiul Testament, cum ar fi Avraam sau Moise, dar ea a infirmat pentru totdeauna teoria conform căreia Sfânta Scriptură este mitologie pură. Biblia vorbeşte despre un popor real, în carne şi oase, aflat într-un oarecare loc şi timp din istoria sa, a cărui experienţă istorică nemijlocită l-a condus irevocabil spre o concepţie asupra condiţiei şi destinului uman care transcende toate concepţiile antichităţii.<br />
<br />
Aşadar, arheologia biblică, în măsura în care este o disciplină istorică, dispune de mijloace unice, necesare, pentru a răspunde la întrebări de genul: Ce s-a întâmplat de fapt? Când s-a petrecut? Care au fost principalii participanţi? Cum s-a întâmplat? Aici se încheie de fapt domeniul cercetării arheologice. Arheologia biblică nu poate şi nici nu intenţionează să răspundă şi la întrebarea: De ce? Răspunsul la această întrebare este lăsat în seama credinţei, "singura care revarsă o nouă evidenţă peste anumite adevăruri raţionale referitoare la Dumnezeu. Este o evidenţă care sporeşte treptat, încât, cu vremea, credinţa devine o vedere. Dar chiar de la început ea aduce un plus de evidenţă unor adevăruri ce le avea raţiunea, iar aceasta înseamnă totodată o fixare a raţiunii în anumite certitudini" <ref>Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Acad. Dumitru, ''Ascetica şi mistica ortodoxă'', vol. I, Editura Deisis, Sibiu, 1993, p. 121</ref>.<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Duminica_Ortodoxiei&diff=52558
Duminica Ortodoxiei
2021-12-20T14:10:48Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Sunday of Orthodoxy.jpg|right|200px|thumb|Restaurarea sfintelor icoane]]<br />
'''Duminica Ortodoxiei''' sau '''Duminica biruinței Ortodoxiei''' este sărbătorită în prima [[duminică]] a [[Postul Mare|Postului Mare]]. Sărbătoarea comemorează victoria dreptei cinstiri a icoanelor asupra [[iconoclasm]]ului prin decizia [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodului VII Ecumenic]] din anul 787, consfințită de sinodul de la 843. Drept urmare, slujba de [[prăznuire]] pomenește restaurarea cinstirii [[icoană|icoanelor]] în [[tipic]]ul Bisericii dar și în viața particulară a creștinilor. <br />
<br />
Uneori slujba cuprinde procesiuni solemne ale [[cler]]ului și credincioșilor în jurul bisericii, purtând icoanele [[hram]]ului sau [[sfinți]]lor parohiei. <br />
<br />
În zone cu [[jurisdicție|jurisdicții]] multiple (cum ar fi Statele Unite ale Americii sau Europa Occidentală), se slujesc [[Vecernie|Vecernii]] pan-ortodoxe, fie în ajunul sărbătorii, fie [[duminică]] seara.<br />
<br />
==Teme== <br />
Fiecare duminică din Postul Mare are propria temă specială. În decursul timpului, aproape fiecare duminică din acest [[post]] a mai primit o a doua temă, una istorică.<br />
Inițial, postul de dinainte de Sfintele Paști era o perioadă de pregătire în vederea [[botez]]ului a [[catehumen]]ilor pentru intrarea în Biserică. Temele spirituale de duminică făceau parte din catehizarea creștinilor din perioada primară a Bisericii.<br />
<br />
===Tema istorică=== <br />
Tema acestei duminici este victoria credinței adevărate. "Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră" (I Ioan 5:4). De asemenea, icoanele sfinților aduc mărturie că omul, "făcut după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu" ([[Geneza|Gen]] 1:26), a devenit sfânt și [[Îndumnezeire|îndumnezeit]] prin curățarea lui însuși ca o imagine vie a lui Dumnezeu. Legătura perioadei pascale cu victoria asupra iconoclasmului este strict istorică, și anume faptul istoric că primul ''triumf al Ortodoxiei'' a avut loc în această duminică.<br />
<br />
===Tema duhovnicească===<br />
Prima duminică din Postul Paștelui îi prăznuia inițial pe [[profet|profeți]], cum ar fi [[Proorocul Moise|Moise]], [[Aaron]] și [[Samuel]]. Versurile de la ''[[Aleluia]]'' și citirile din [[Sfânta Scriptură]] de la [[Liturghie]] din Duminica Ortodoxiei reflectă această prăznuire veche. Citirile din [[Apostol (liturgică)|Apostol]] sunt din [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 11:24-26, 32-12:2. Catehumenii aflați în pragul botezului în Biserica primară ascultau epistola despre bărbații din [[Vechiul Testament]] care și-au trăit viața pe baza unei promisiuni a cărei împlinire nu au văzut-o. După ce drepții Vechiului Testament sunt menționați, epistola continuă: ''Și toți aceștia, mărturisiți fiind prin credință, n-au primit făgăduința, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea..'' <br />
<br />
Citirea din [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] este din [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1:43-51 și se termină cu explicația acelui ''ceva mai bun'' din epistolă: ''"Mai mari decât acestea vei vedea." Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului."'' Catehumenii Bisericii primare și credincioșii din zilele noastre care se pregătesc pentru Sfintele Paști ascultă astfel că, prin credință, vor vedea începuturile unei noi epoci, a împlinirii tuturor promisiunilor și manifestarea Împărăției Cerurilor în Biserică prin Întrupare.<br />
<br />
==Imnografie==<br />
[[Tropar]] ([[Glas]] 2): <br />
:Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bunăvoie ai primit a Te sui cu trupul pe [[Cruce]] ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulțumită strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit să mântuiești lumea, slavă Ție! <br />
<br />
[[Condac]] (Glas 8):<br />
:Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, [[Născătoare de Dumnezeu]], S-a cuprins, întrupându-se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul.<br />
<br />
==Surse== <br />
*''Great Lent: Journey to Pascha'', by Fr. [[Alexander Schmemann]] (1974). St. Vladimir's Seminary Press. ISBN 0913836044<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*en: [http://www.schmemann.org/byhim/orthodoxy1985.html Sunday of Orthodoxy] by Protopresbyter [[Alexander Schmemann]]<br />
*en: [http://lent.goarch.org/articles/lent_sunday_of_orthodoxy.asp The First Sunday of Lent: The Sunday of Orthodoxy] ([[GOARCH]])<br />
*en: [http://aggreen.net/liturgics/triumph_orth.html The Service of the Triumph of Orthodoxy]<br />
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=10 1st Sunday of Great Lent: Sunday of Orthodoxy] ([[OCA]])<br />
<br />
[[Categorie:Sărbători]]<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Postul Mare]]<br />
<br />
[[el:Κυριακή της Ορθοδοξίας]]<br />
[[en:Sunday of Orthodoxy]]<br />
[[fr:Dimanche de l'Orthodoxie]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83n%C4%83stirea_Sf%C3%A2nta_Ecaterina_(Sinai,_Egipt)&diff=52557
Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)
2021-12-20T14:10:18Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Articol de calitate}}<br />
[[Image:Sinai Monastery.jpg|right|thumb|300px|Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt]]<br />
'''Mănăstirea Sfânta Ecaterina''' este o [[mănăstire]] din peninsula Sinai, la picioarele Munților [[Muntele Moise|Moise]] (Mount el-Deir) și [[Muntele Sinai|Sinai]] din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că [[Proorocul Moise|Moise]] a văzut [[Rugul Aprins]], care este și acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de ''[[Ecaterina din Alexandria|Sfânta Ecaterina]]'', numele său real este ''Mănăstirea Schimbării la Față''. Uneori mai este cunoscută ca ''Mănăstirea Rugului Aprins''. Este una din cele mai vechi mănăstiri creștine din lume.<br />
<br />
==Istoric==<br />
Înființată inițial de Împăratul Sfântul [[Iustinian cel Mare]] în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului, al cărui fondator, Mohamed însuși, a garantat protecția mănăstirii. (Mănăstirea încă mai posedă documentul scris de la Mohamed care dovedește acest lucru.)<br />
<br />
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|left|frame|[[Pantocrator]]ul din Sinai (sec. al VII-lea)]]<br />
În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta [[Ecaterina din Alexandria]] (ale cărei [[moaște]] au fost transportate aici în chip minunat) și a devenit unul din loc de [[pelerinaj]] foarte cunoscut. În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecția constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriacă, georgiană și alte limbi.<br />
<br />
De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de [[icoană|icoane]] vechi, inclusiv faimoasa icoană a ''Pantocratorului din Sinai'' (din secolul al VII-lea), dispusă în stânga, și ''Scara dumnezeiescului urcuș'' (din secolul al XII-lea), o reprezentare iconică a [[Scara dumnezeiescului urcuș|cărții]] cu același nume a Sfântului [[Ioan Scărarul]].<br />
<br />
==Arhitectura==<br />
Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat [[Iustinian]]. Arhitectul acesteia, Ștefan de Aila, a construit o [[bazilică]] din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive și cu acoperișul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt în sculptate în stil corintic. Diversitatea capitelurilo pare să fie mai degrabă o alegere deliberată decât rezultatul folosirii unor componente ale altor clădiri (cum este cazul altor construcții). Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. [[Rugul Aprins|Rugul]] sfânt continuă să crească în spațiul de dincolo de capătul estic al clădirii.<br />
<br />
Biserica mănăstirii a suferit puține schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu ușa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcționează perfect, stând în cuiele și balamalele ei inițiale. Acoperișul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripții în onoarea lui Iustinian și a faimoasei sa le soții [[Teodora (soția lui Iustinian)|Teodora]]. Aceste inscripții au fost menționate de călători încă din secolul al XVIII-lea, dar numai în 1958 o expediție a studiat cu atenție aceste inscripții, punându-le în legătură cu structura bisericii. Inscripția îi menționează pe "preaevlaviosul nostru împărat" Iustinian și pe "răposata împărăteasă" Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, deci biserica a fost finalizată între acești ani.<br />
<br />
Mai există în interiorul zidurilor rămășițele unei moschei fatimide din secolul al X-lea sau al XI-lea, construită probabil pentru a îmblânzi autoritățile musulmane ale timpului. Excavații recente în interiorul zidurilor moscheii au scos la lumină dovezi că această clădire datează dinainte de folosirea ei ca moschee, deoarece au fost identificate în structura sa cruci și alte simboluri creștine cu funcții arhitecturale și ornamentale.<br />
<br />
Mai există și o capelă mică numită Capela Sfântului Trifon care este folosită ca osuar pentru păstrarea craniilor monahilor adormiți.<br />
<br />
==Biserica Sinaiului==<br />
Mănăstirea Sf. Ecaterina, mănăstirea din apropiere de Rait (''Raithu'') și câteva dependințe formează [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Biserica Sinaiului]], o Biserică ortodoxă [[autonomie|autonomă]] păstorită de un [[arhiepiscop]] care este și [[stareț]] al Mănăstirii Sfânta Ecaterina. În mod tradițional, arhiepiscopul este hirotonit de Patriarhul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Bisericii din Ierusalim]], cu toate că acesta nu face și numirea arhiepiscopului.<br />
<br />
==Rugul Aprins==<br />
[[Image:BurningBush.jpg|right|thumb|Rugul Aprins]] În conformitate cu [[cartea Ieșirii]], Moise a trebuit să părăsească Egiptul și a venit să locuiască împreună cu Ietro. În timp ce îngrijea turmele lui Ietro, Moise a descoperit un rug (tufiș) în flăcări.<br />
<br />
Moise s-a apropiat de rug și a descoperit că deși acesta ardea, flăcările nu îl consumau (Ieșirea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=3#2 3,2]). Duhul lui Dumnezeu din rug i-a spus: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov" (Ieșirea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=3#6 3,6]). Apoi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-și scoată încălțările, deoarece pământul de acolo era sfânt.<br />
<br />
După aceea, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să vorbească cu faraonul, pentru că El "a auzit strigătele poporului" (Ieșirea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=3#7 3,7]). Dumnezeu a promis că israeliții, pe atunci sclavii faraonului, vor trăi într-o țară în care "va curge lapte și miere" (Ieșirea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=3#9 3,9]). Atunci când Moise și-a exprimat îndoiala că va fi crezut, Dumnezeu i-a dat trei "semne": toiagul său s-a prefăcut în șarpe; mâna sa s-a umplut de lepră (și s-a vindecat); iar lui Moise i-a spus că dacă acestea nu vor fi de ajuns, el va putea preface apa în sânge. Apoi Dumnezeu a adăugat că El, Domnul "va fi cu el" (Moise), ceea ce l-a încurajat să ceară eliberarea israeliților.<br />
<br />
[[Egeria]], o pelerină din Spania din secolul al IV-lea, a relatat următoarele despre această mănăstire:<br />
<br />
:"A trebuit să intrăm adânc în vale, căci există multe chilii pustnicești și o biserică la locul Rugului. Rugul este verde până în zilele noastre. Acesta este Rugul despre care am vorbit mai înainte, cel din care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din flăcările focului. Rugul este într-o grădină foarte frumoasă din fața bisericii." (cf. ''Călătoriile Egeriei'', ed. John Wilkinson (ISBN 0856687103) [en])<br />
<br />
Capela Rugului Aprins are hramul [[Buna-Vestire|Buneivestiri]] a Maicii Domnului. Acest lucru este ilustrat printr-o icoană a "Maicii Domnului din Rugul Aprins" care o prezintă pe Maica Domnului așezată în Rugul Aprins și ținându-L pe Fiul ei n brațe, cu Moise fiind reprezentat desculț, închinându-se, în stânga. O cruce de mozaic din secolul al X-lea decorează absida capelei.<br />
<br />
Altarul capelei Rugului Aprins nu este așezat deasupra sfintelor [[moaște]] ale mucenicilor, ca de obicei, ci peste rădăcinile Rugului Aprins. La câțiva metri de capelă, unde a fost transplantat pentru a se putea construi altarul pe rădăcinile sale, rugul este înfloritor. Se spune că acesta este singurul astfel de tufiș care crește în Peninsula Sinai și că orice încercare de a răsădi ramuri ale sale în alte părți a eșuat.<br />
<br />
Pelerinii intră în capelă desculți, în amintirea poruncii Domnului către Moise: "Scoate-ți încălțările din picioare pentru că locul pe care calci este loc sfânt."<br />
<br />
==Bazilica Schimbării la Față și Sfânta Liturghie==<br />
Bazilica Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare clădire de cult din întreaga mănăstire, astfel că este centrul vieții sale monahale, unde se slujește cel mai adesea Sfânta Liturghie. Fiind construită din ordinul Sfântului Împărat [[Iustinian]], ușile sale de lemn se numesc ''Ușile lui Iustinian''. Absida sa este decorată cu un uriaș mozaic care îl reprezintă pe [[Iisus Hristos]] în timpul slăvitei Sale [[Schimbarea la Față|Schimbări la Față]], însoțit de cei doi profeți și de cei trei ucenici care au fost de față la aceasta. Pe [[iconostas]], [[Bunavestire]] nu este reprezentată pe [[Ușile Împărătești]]; de asemeni, lipsește reprezentarea celor patru evangheliști, cum se obișnuiește în canonul bizantin. În schimb, ei sunt reprezentați împreună cu [[Maica Domnului]], pe partea stângă a ușii. În plus, iconostasul mai cuprinde reprezentări de mucenici, icoana Sfântului [[Ioan Botezătorul]] purtându-și capul tăiat și a Sfintei [[Ecaterina din Alexandria]], al cărei atribut iconografic tipic este o roată cu spini de fier (amintind de martiriul ei), ale cărei moaște sunt cinstite în bazilică.<br />
<br />
Pelerinii pot participa la slujbe, în special de la orele 6, 9 și 17 [[Sfânta Liturghie]] se slujește de la ora 6. Limba folosită la slujire este greaca.<br />
<br />
==Surse==<br />
*[[:en:St. Catherine's Monastery (Sinai)]]<br />
*''The Blackwell Dictionary of Eastern Christianity'', p. 451<br />
*en: [http://www.umich.edu/~kelseydb/Excavation/St_Catherine.html Monastery of St. Catherine at Mount Sinai]<br />
*en: [http://www.touregypt.net/featurestories/catherines3.htm The Physical Components of the Monastery of Saint Catherine in the Sinai of Egypt] by John Watson<br />
*en: [[Wikipedia:Saint Catherine's Monastery, Mount Sinai]]<br />
*en: [[Wikipedia:Burning Bush]]<br />
<br />
==Alte imagini de la Sfânta Ecaterina==<br />
<gallery><br />
Image:Blachernitissa_MtSinai.jpg|Vedere de aproape: Vlahernitissa<br />
Image:MtSinai_Ic_5images.jpg|Icoană veche a Maicii Domnului și 36 de imagini ale minunilor și patimilor lui Hristos<br />
Image:MtSinai_Ic_5imagesCU.jpg|Vedere de aproape a cinci icoane ale Maicii Domnului<br />
Image:Hagiosoritissa_MtSinai_5.jpg|Vedere de aproape: Hagiosoritissa<br />
Image:Sinai lithograph.jpg|Litografie din secolul al XIX a Muntelui Sinai și a mănăstirii<br />
Image:Santa_Catarina_Sinai_2003.JPG|Zidurile fortificate ale mănăstirii<br />
Image:BurningBush2.jpg|O altă imagine a Rugului Aprins<br />
Image:FireExtinguisher.jpg|Rugul Aprins, alături de care se găsește un extinctor<br />
</gallery><br />
<br />
==Legături externe==<br />
* en: [http://www.sinaimonastery.com/ Official Website of the Holy Monastery of St. Catherine at Mount Sinai]<br />
* en: [http://interoz.com/egypt/Catherines.htm Egypt Travel: St. Catherine's Monastery]<br />
* en: [http://orlapubs.com/AR/R22.html Links to St. Catherine's Monastery]<br />
* en: [http://weekly.ahram.org.eg/2002/567/tr3.htm A lily in the wilderness] - an article about the 1700th year anniversary celebration by Iason Athanasiadis<br />
* en: [http://flickr.com/photos/piddysplace/tags/stcatherinesmonastery/ Gallery of Photos of St. Catherines (CC licensed)]<br />
*en: [http://www.ccel.org/m/mcclure/etheria/etheria.htm Complete online text of Egeria's Travels]<br />
*en: [http://www.world-heritage-tour.org/africa/eg/sainteCatherine/facingHill.html Panographies]<br />
<br />
[[Categorie:Articole de calitate]]<br />
[[Categorie:Mănăstiri]]<br />
[[Categorie:Locuri de pelerinaj]]<br />
<br />
[[en:St. Catherine's Monastery (Sinai)]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Canon_(imn)&diff=52556
Canon (imn)
2021-12-20T14:09:14Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>:''Aceasta este o pagină referitoare la '''canonul''' din timpul slujbelor din Biserica Ortodoxă. Pentru alte semnificații ale termenului canon, vedeți [[Canon|Canon (dezambiguizare)]].''<br />
<br />
Un '''canon''' este un [[imn]] structurat, folosit în cultul ortodox. Este alcătuit din nouă ''ode'' sau ''cântări'', care se bazează pe versete preluate tematic din [[Biblie]], de fapt din [[Vechiul Testament]] - cu o singură excepție.<br />
<br />
Canonul datează din secolul al VII-lea și a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul [[Andrei Criteanul]], al cărui Canon Mare, de pocăință, este slujit în [[Postul Mare]]. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinții [[Ioan Damaschin]] și [[Cosma Imnograful]], iar în secolul al IX-lea de Sfinții [[Iosif Imnograful]] și [[Teofan Mărturisitorul]].<br />
<br />
De-a lungul timpului, canonul a înlocuit [[condac]]ul, care era o compoziție conținând o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, și care a fost inclusă în slujirea canonului.<br />
<br />
==Practica tradițională==<br />
{{Imnografie}}<br />
Ca toate celelalte compoziții muzicale din [[Biserica Ortodoxă]], canonul este cântat de cor sau de [[cântăreț]] pe o melodie „''a cappella''”. Oda (cântarea) canonului debutează cu cântarea începutului unei [[ode biblice]]. Apoi, în puncte prestabilite, oda biblică este întreruptă de introducerea unor strofe numite ''[[irmos|irmoase]]'', "legături", care fac poetic legătura cu subiectul propriu-zis al canonului. După irmos, se cântă o serie de ''[[tropar]]e'' (imnuri de câte o strofă fiecare), alternativ cu versetele următoare ale odei biblice. Aceste tropare au aceeași structură metrică și se cântă pe aceeași melodie cu irmosul care le introduce, dezvoltând subiectul anunțat în irmoase. Oda biblică se încheie cu adăugarea unei strofe finale numită ''[[catavasie]]'', care diferă de la o slujbă sau ocazie la alta sau chiar poate lipsi. Concret, oda se poate încheia:<br />
* a) prin repetarea irmosului<br />
* b) prin cântarea irmosului celui de-al doilea canon, când se cântă mai mult de un canon odată<br />
* c) cu irmosul canonului unei sărbători importante care se apropie<br />
* d) cu alte versuri precizate în cărțile de cult. <br />
Catavasia înseamnă „coborâre”, versul fiind numit astfel deoarece, inițial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga și dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)<br />
<br />
Când se slujește canonul întreg, între odele trei și patru se cântă o ''[[sedealnă]]'' ("imn cântat din poziția așezat"). Între odele șase și șapte se cântă ''prooimion''-ul (strofa inițială) a unui ''[[condac]]'' reminiscent și un ''icos'' sau prima ''strofă''. Această ordine se modifică dacă se slujește canonul împreună cu un [[acatist]].<br />
<br />
===Practica modernă===<br />
În practica modernă, [[Ode biblice|odele biblice]] nu mai sunt cântate de-a lungul anului, cu excepția [[Utrenie]]i din zilele lucrătoare ale [[Postul Mare|Postului Mare]]. Cel mai frecvent sunt cântate odele de la unu la nouă, cu excepția cântării a doua; în consecință, doar opt ode sunt cântate în majoritatea canoanelor. Oda a doua are o temă de adâncă pocăință, astfel încât aceasta este cântată și ea doar la Utrenia din zilele de peste săptămână din Postul Mare. În această perioadă se slujesc doar câte trei dintre odele canonului (de aceea și cartea care conține porțiunile variabile ale slujbelor din Postul Mare se numește ''[[Triod]]''.) De aceea, canoanele care nu se slujesc în Postul Mare adesea nu au nici irmoase și nici nu este trecut în cărțile de cult un tropar al cântării a doua. De asemenea, oda a doua se slujește și pentru [[Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul|Canonul cel Mare]] al Sfântului [[Andrei Criteanul]].<br />
<br />
În schimb, în practica obișnuită oda canonului începe în mod normal cu irmosul. Troparele care urmează sunt introduse fiecare de către un scurt [[stih]] (vers) care este la rândul lui legat de tema canonului. De exemplu, în Canonul Învierii, stihul este: "Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale"; într-un canon în cinstea Preasfintei [[Maica Domnului|Născătoare de Dumnezeu]], refrenul este: "Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi"; în restul situațiilor, stihul este, cel mai adesea, "Slavă Ție, Doamne, slavă Ție." La ultimul sau ultimele două tropare, stihul este înlocuit cu doxologia "Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh", "și acum și pururea și în vecii vecilor, amin." La Utrenia de Duminica, ''[[Cântarea Maicii Domnului]]'', care constituie jumătate din cea de-a noua odă biblică se cântă de obicei în întregime înainte de irmos.<br />
<br />
Numărul total de tropare care se cântă este stabilit prin practica locală. Teoretic, ele sunt cel mult paisprezece pentru fiecare odă a canonului: unele dintre ele se repetă atunci când în cărțile de cult nu sunt prevăzute suficiente, iar altele sunt unite atunci când sunt prea multe. Aceasta face ca întregul canon să fie prea lung pentru rânduiala obișnuită de parohie, astfel încât adeseori numărul troparelor citite este redus (în unele cazuri, până la minimum trei de fiecare cântare (odă).<br />
<br />
Cu toate că troparele își au rostul lor în compoziția poetică a canonului, care urmează un anumit fir logic și narativ, cântarea tuturor troparelor este cel mai adesea nepractică, astfel încât ele sunt cântate integral, de obicei, doar la Utrenia Paștilor. Cel mai frecvent, troparele sunt citite ''recto tono'' (pe o unică notă) de un singur [[citeț]], ca și refrenele care le precedă; cu toate acestea [[irmos]]ul și [[catavasie|catavasia]] continuă să fie în general cântate. Alteori sunt doi citeți care rostesc sau cântă refrenele și troparele ''antifonic'' (dialogic sau responsorial).<br />
<br />
==Utilizare==<br />
Canoanele sunt slujite cel mai adesea la [[Utrenie]], La [[Pavecerniță|Pavecernița]] Mare și Mică și la slujbele speciale, cum sunt [[Paraclis]]ele și cele cu structură similară, cum sunt [[Panihidă|Panihida]] sau [[Moliftă|Molifta]]. În ultimele cazuri, canonul este un vestigiu, nefiind decât o selecție de ''irmoase'' cu refrene și doxologie. Canoanele mai pot fi folosite și ca rugăciune personală, fie ca parte dintr-un [[Canon de rugăciune]] fie în unele situații aparte. Există tradiția ca la rugăciunile pregătitoare pentru [[Euharistie]] să se citească trei canoane și un [[acatist]] în seara de dinainte. Când este folosit personal, nu există, în general, vreo regulă referitoare la muzică sau calitatea recitării.<br />
<br />
==Structura poetică și muzicală==<br />
Odele biblice nu sunt identice ca structură metrică, astfel încât deși toată cântarea este realizată în același fel, fiecare odă trebuie să aibă o compoziție individuală. Totuși, în compozițiile grecești originale, irmosul și troparul aveau aceeași structură metrică și puteau, astfel, să fie cântate pe aceea și melodie. De asemenea, adesea vor fi prezente acrostihuri, citite după troparele canonului și, uneori, cuprinzând irmosul ca și cum ar fi fost compuse în același timp. Structura metrică și acrostihurile sunt date odată cu titlul canonului.<br />
<br />
==Texte==<br />
Cele [[Ode biblice|nouă ode]] pot fi găsite în orice [[Psaltirea|Psaltire]] ortodoxă completă și sunt prezentate mai jos:<br />
# Cântarea lui [[Proorocul Moise|Moise]] din Ieșirea (Ieșirea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=15#1-19 15,1-19]), "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit..."<br />
# Cântarea lui Moise din Deuteronom (Deuteronom [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=32#1-43 32,1-43]), "Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele..."<br />
# Rugăciunea [[Ana|Anei]], mama proorocului [[Samuel]] (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=2#1-10 2,1-10]), "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul..."<br />
# Rugăciunea lui proorocului [[Avacum]] (Avacum [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=5&cap=3#2-19 3,2-19]), "Doamne, auzit-am de faima Ta..."<br />
# Rugăciunea lui profetului [[Isaia]] Profetul (Cartea lui Isaia|Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=26#9-20 26,9-20]), "Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuiește spre Tine..."<br />
# Rugăciunea lui profetului [[Iona]] -Iona [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=2#3-10 2,3-10]), "Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și El m-a auzit..."<br />
# [[Cântarea celor trei tineri|Rugăciunea lui Azaria]] (Cântarea celor trei tineri [http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/1/3%20tineri#2-21 1, 2-21])<ref>[http://www.septuagint.org/LXX/Daniel/3 Daniel 3, 26-45] în textul ''Septuagintei''.</ref>, "Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci..."<br />
# Cântarea celor trei tineri (Cântarea celor trei tineri [http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/1/3%20tineri#28-67 1, 28-67])<ref>[http://www.septuagint.org/LXX/Daniel/3 Daniel 3, 58-90] în textul ''Septuagintei''.</ref>, "Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaînălțat întru toți vecii..."<br />
# ''[[Cântarea Maicii Domnului]]'' ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#46-55 1,46-55]) și Rugăciunea lui [[Zaharia]] tatăl Sfântului [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorului]] (''Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel...'', Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#68-79 1,68-79]).<br />
<br />
Colecții de irmoase pentru ocazii diverse pot fi găsite în ''[[Irmologhion]]'', una din cărțile de cult de referință din Biserica Ortodoxă. Irmoasele și troparele canoanelor se mai găsesc în ''[[Minei]]'' și ''[[Octoih]]'', iar în cazul cărților de cult sezoniere, în ''[[Triod]]'' și ''[[Penticostar]]''.<br />
<br />
<small> '''Note''':<br /><references /> </small><br />
<br />
==Referințe==<br />
*en: [http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Canon_%28hymnography%29&oldid=41087012 Articol original preluat de pe Wikipedia]<br />
<br />
==Legături externe==<br />
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canonul_cel_mare.htm Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul]<br />
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canon_de_pocainta_catre_domnul_hristos.htm Canon de pocăință către Domnul Iisus Hristos]<br />
*ro: [http://sfvasile.3x.ro/Canon_euharistie.html Canonul și rugăciunile Sfintei Împărtășanii]<br />
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canon_de_rugaciune_in_necazuri.htm Canon de rugăciune la vreme de necazuri]<br />
*ro: [http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/CanonulMD/index.html Canon de rugăciune către Maica Domnului]<br />
*ro: [http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-paraclise&rID=00006-CANON_INGER_PAZITOR Canon de rugăciune către Îngerul păzitor]<br />
*ro: [http://www.crestinortodox.ro/acatiste/97780-canon-catre-puterile-ceresti Canon de rugăciune către Puterile cerești]<br />
*ro [http://www.scribd.com/doc/18681434/14759695-Canonul-Celor-Sapte-Sfinti-Arhangheli Canon de rugăciune către Sfinții cei șapte Arhangheli]<br />
*ro: [http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72548-canon-de-tamaduire-catre-sfantul-grigorie-palama Canon de tămăduire către Sf. Grigorie Palama]<br />
*ro: [http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-paraclise&rID=00003-CANON_PENTRU_BOLNAVI Canon pentru bolnavi]<br />
*ro: [http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/canon_de_rugaciune_a_copiilor.htm Canonul de rugăciune al copiilor]<br />
*ro: [http://www.orthodoxphotos.com/readings/avortul/canon.shtml Canon de pocăință pentru pruncii avortați]<br />
*ro: [http://www.biserica.ro/canoane/canon-de-rugaciune-pentru-copilul-bolnav/ Canon de rugăciune pentru copilul bolnav], de [http://www.danionvasile.ro/ Danion Vasile]<br />
*en:[http://www.monachos.net/monasticism/andrew_of_crete/great_canon.shtml The Great Canon of St. Andrew of Crete]<br />
*en: [http://www.anastasis.org.uk/PentCan02noted.pdf The Iambic Canon of Pentecost], cu notația respectivă, este un exemplu de canon care reproduce și metrica și acrostihurile din textul de origine.<br />
*en: [http://www.saintjonah.org/services/akathists.htm Akathists and Canons, online]<br />
<br />
[[Categorie:Liturgică]]<br />
[[Categorie:Imnografie]]<br />
<br />
[[en:Canon (hymn)]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Acatistul_Sfintei_Treimi&diff=52555
Acatistul Sfintei Treimi
2021-12-20T14:08:42Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>Slavă Ţie, [[Dumnezeu]]l nostru, Slavă Ţie! Împărate Ceresc, ... . Sfinte Dumnezeule, ... (de trei ori) Mărire ... Şi acum ... . Amin. Preasfântă [[Sfânta Treime|Treime]] ... . Doamne miluieşte (de trei ori), Mărire ... Şi acum ... . Amin. Tatăl nostru ... Amin. Pentru rugăciunile [[Fecioara Maria|Preasfintei Născătoare de Dumnezeu]], ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor [[Sfinţi]]lor, Doamne [[Iisus]]e Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, [[mila|miluieşte-ne]] pe noi. Amin.<br />
<br />
'''Condacul 1:'''<br />
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu [[botez|Sfânta Taină a Botezului]] întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul [[rugăciune|rugăciunii]] robilor Tăi şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.<br />
<br />
'''Icosul 1:'''<br />
Arhanghelii şi [[înger]]ii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu [[iubirea|dragoste]] grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu [[credinţa|credinţă]] şi cu dragoste zicem unele ca acestea:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cele ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la [[iad]] şi iarăşi ridici;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Cărui toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti [[păcat]]ele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 2-lea:'''<br />
Văzându-Te pe Tine [[Isaia]] pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi [[Sfântul Duh]], pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 2-lea:'''<br />
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci [[Proorocul Moise|Moise]], a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să rămână viu. Dar nouă, deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi [[înţelepciunea]] cea pururea luminătoare a heruvimilor;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lume;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celor înţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule poruncitor;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte [[prietenia|prieteni]], faţă către faţă vorbeşti;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 3-lea:'''<br />
Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu [[smerenia|umilinţă]] căzând, cântăm Ţie: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 3-lea:'''<br />
Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim unele ca acestea:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzute şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor viitoare;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adapi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 4-lea:'''<br />
Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, [[Arie]] nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 4-lea:'''<br />
Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei [[Biserică|Biserici]] pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptura; şi deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidit şi Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin [[cruce|Crucea]] Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi [[învierea|înviezi]] pe toţi cu darul Tău;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta sălăşluire şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin păcat;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 5-lea:'''<br />
Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm la Tine şi ne rugăm: trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi şi ne [[mântuire|mântuieşte]] pe noi cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 5-lea:'''<br />
Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui [[Adam]], Dumnezeule cel în trei Ipostase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om şi în trupul lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în faţa lui Adam cu chipul şi asemănarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţile [[rai]]ului moştenitori ne-ai făcut;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decât toate cele văzute şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii noştri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru [[nădejdea]] mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii <br />
noastre şi cu darul [[Evanghelie]]i, după naştere, ne-ai sfinţit;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 6-lea:'''<br />
Propovăduitorul [[dreptatea|dreptăţii]] şi râvnitorul sfântului Tău nume, [[Ilie]] cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a grăit: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 6-lea:'''<br />
Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat şi în faţa lui [[Noe]] ai înnoit tot neamul omenesc;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor [[Avraam]] din amestecarea limbilor şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge lapte şi miere;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci şi printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul cel făgăduit;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai păzit-o întreagă;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 7-lea:'''<br />
Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut Fiul Tau, Care, născându-Se din Fecioară, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis nouă pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 7-lea:'''<br />
Minunată în [[adevăr]] şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înălte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii [[ucenic]]i şi [[apostol]]i, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de [[mucenic]]i, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul [[Evanghelie]]i şi puterea darului lui Hristos;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul [[cruce|Crucii]] ai plecat inima marelui [[Constantin cel Mare|Constantin]] cel întocmai cu apostolii şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit [[Biserica]], prin cele şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţelepţiţi şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt;<br />
<br />
'''Condacul al 8-lea:'''<br />
Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 8-lea:'''<br />
Cu totul pretutindenea eşti şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt număraţi la Tine, că nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, [[nădejdea|nădăjduind]] spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu [[iubirea|dragoste]] grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei puternici fac dreptate şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţă arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, [[boala|boli]] şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din căile Tale cele drepte;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei [[smerenia|smeriţi]] pe pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 9-lea:'''<br />
Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cei unii cântă zi şi noapte: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată milă, cântând: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 9-lea:'''<br />
Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi şi în ziua [[învierea|învierii]] iarăşi a ne scula;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la [[Judecată|judecată]] toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi [[împărăţia lui Dumnezeu|împărăţia]] care este gătită vouă de la întemeierea lumii;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au [[pocăinţă|pocăit]] cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în [[iad|focul cel veşnic]], care este gătit [[diavol]]ului şi îngerilor lui;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!<br />
Condacul al 10-lea:<br />
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru [[numele lui Dumnezeu]], însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 10-lea:'''<br />
Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu [[smerenia|umilinţă]] să grăim unele ca acestea:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata [[Apostol]]ilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata [[mucenic]]ilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor neîncetat suspină şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte [[rugăciune]]a cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care îşi întinde mâinile sale către Tine pentru noi;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi [[înger]]i şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 11-lea:'''<br />
Toata cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află nici minte, care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 11-lea:'''<br />
Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor afla [[dreptatea|dreptate]], pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de [[pacea|pace]] fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate le-a împăcat;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei [[blândeţea|blânzi]] vor moşteni pământul; iar cei [[smerenia|săraci cu duhul]] se vor învrednici de împărăţia cerului;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnică plată celor ce miluiesc şi nesfârşită bucurie celor ce plâng;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 12-lea:'''<br />
Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tau cel atotputernic; primeşte [[mărturisire]]a păcatelor noastre înaintea slavei împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!<br />
<br />
'''Icosul al 12-lea:'''<br />
Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne [[rugăciune|rugăm]], zicând:<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrăjmaş;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci [[mântuire|mântuieşte-ne]] şi pe noi mult-păcătoşii;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol şi ne hrăneşte în [[credinţa]] şi [[iubirea|dragostea]] cea către Tine;<br />
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului;<br />
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!<br />
<br />
'''Condacul al 13-lea:'''<br />
O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).<br />
<br />
După aceasta se zice iarăşi Icosul 1: ''Arhanghelii şi îngerii...'' şi Condacul 1: ''Împărate al veacurilor...'' .<br />
<br />
'''Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl:'''<br />
<br />
Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, ca şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.<br />
<br />
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.<br />
<br />
Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe [[Duhul Sfânt|Preasfântul Tău Duh]] peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru că prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a [[Evanghelie]]i Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreapta răsplătire şi despărţire de prealuminată faţa Ta ne aşteaptă.<br />
<br />
Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua [[Judecată|judecăţii]] şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?<br />
<br />
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, îndelung-Răbdătorule.<br />
<br />
Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al [[credinţa|credinţei]], al [[iubirea|dragostei]] şi al [[nădejdea|nădejdii]] vieţii celei veşnice.<br />
<br />
Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine şi a ne teme din toată inima noastră şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile [[Fecioara Maria|Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu]] şi ale tuturor [[sfinţi]]lor.<br />
<br />
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
'''Rugăciune către Dumnezeu-Fiul:'''<br />
<br />
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu [[mila|milostivirea]] Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde a mântuirii nu ştim.<br />
Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.<br />
<br />
Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim [[dreptatea]] şi [[virtute]]a, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.<br />
<br />
Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este [[diavol|vrăjmaşul]] nostru care umbla ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.<br />
<br />
Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece la calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.<br />
<br />
'''Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt:'''<br />
<br />
Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al [[adevăr]]ului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua [[botez]]ului nostru.<br />
<br />
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş [[Sfânta Treime|Preasfintei Treimi]].<br />
<br />
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.<br />
Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.<br />
<br />
Iar duhul [[lenea|lenevirii]], al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul [[iubirea|dragostei]] şi al [[răbdarea|răbdării]], duhul [[blândeţea|blândeţii]] şi al [[dreptatea|dreptăţii]], ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot [[păcat]]ul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!<br />
<br />
'''Rugăciune către Preasfânta Treime:'''<br />
<br />
Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?<br />
<br />
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.<br />
<br />
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se [[pocăinţă|pocăiesc]] îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.<br />
<br />
Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.<br />
<br />
[[Categorie:Acatiste]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_apostolic_de_la_Ierusalim&diff=52554
Sinodul apostolic de la Ierusalim
2021-12-20T14:08:27Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>'''Sinodul apostolic de la Ierusalim''' a fost primul [[sinod]] din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în [[Faptele Apostolilor]]. A avut loc la [[Ierusalim]], în jurul anului 50 (anul 48 după Xavier Léon-Dufour). Sursa principală a celor întâmplate atunci se găsește în [[Noul Testament]], mai exact în cartea [[Faptele Apostolilor]], scrisă de [[evanghelist]]ul [[Apostolul Luca|Luca]].<br />
<br />
Sinodul s-a întrunit pentru ca [[Apostoli]]i să poată decide dacă noii convertiți la creștinism (''neamurile'', alții decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui [[Proorocul Moise|Moise]]. Acest sinod a fost o reuniune excepțională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]], din 325.<br />
<br />
La sinod, toți participanții i-au ascultat pe Sfinții Apostoli [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]] care au relatat miraculoasele semne și minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului [[Apostolul Petru|Petru]] ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#19 Fapte 15:7-11]), [[Apostolul Iacov cel Drept]], mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de ''Decretul Apostolic'':<br />
:''De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.''<br />
:''Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge.''<br />
:''Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#19 Fapte 15:19-21]) <br />
<br />
La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii și întreaga Biserică au găsit de cuviință să aleagă câțiva dintre ei și să-i trimită la [[Antiohia]], împreună cu apostolii Pavel și Barnaba. Au fost aleși Iuda (zis și Barsaba) și [[Apostolul Sila|Sila]], oameni cu vază în comunitatea creștină din Ierusalim. În scrisoarea pe care aceștia trebuiau să o ducă [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii din Antiohia]] se spunea:<br />
:''Apostolii și preoții și frații, fraților dintre neamuri, care sunt în Antiohia și în Siria și în Cilicia, salutare!''<br />
:''Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor și au răvășit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți legea,''<br />
:''Noi am hotărât, adunați într-un gând, ca să trimitem la voi bărbați aleși, împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel,''<br />
:''Oameni care și-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.''<br />
:''Drept aceea, am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor vesti și ei, cu cuvântul, aceleași lucruri.'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#23 Fapte 15:23-27])<br />
<br />
În încheierea aceleiași scrisori, se poate observa modul în care Sinodul era încredințat că prin ei a vorbit [[Duhul Sfânt]]:<br />
:''Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:''<br />
:''Să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de (animale) sugrumate și de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veți face. Fiți sănătoși!'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#28 Fapte 15:28-29])<br />
Tot în Faptele Apostolilor ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#30 Fapte 15:30-31]) este arătat modul în care creștinii au acceptat hotărârile Sinodului:<br />
:''Deci cei trimiși au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea, au predat scrisoarea.''<br />
:''și citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.''<br />
<br />
==Surse==<br />
*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 176.<br />
<br />
[[Categorie:Istoria Bisericii]]<br />
[[Categorie:Sinoade]]<br />
<br />
[[en:Apostolic Council of Jerusalem]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Vr%C4%83jitoria&diff=52553
Vrăjitoria
2021-12-20T14:08:11Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Vrăjitoria, ghicitoria, chemarea duhurilor''' reprezintă un [[păcat]] care îmbină aflarea unor „informații” din viitor sau trecut, cu un ,,ajutor" concret pe baza acestor „informații”. Acest „serviciu” este în toate cazurile plătit, fiind expresia [[iubirea de arginți|iubirii de arginți]]. De cele mai multe ori, persoanele care oferă astfel de „servicii” sunt simpli șarlatani cu îndrăzneală care refuză munca cinstită și speculează necredința, ignoranța și disperarea oamenilor în vederea unei îmbogățiri rapide și ușoare. În cazurile în care puterea acestor slujitori ai [[diavol|duhurilor rele]] este reală, ajutorul oferit de ei este înșelător, afundând omul în păcate, necazuri și probleme și mai mari. [[Biserica]] rânduiește canoane aspre pentru practicanții vrăjitoriei și pentru cei ce apelează la aceștia, oprindu-i de la [[euharistie|împărtășanie]] de la 3 la 20 de ani pentru vrăjitoare și până la câțiva ani pentru cei ce merg la vrăjitoare, în funcție de gravitatea păcatelor dar și de [[pocăință|pocăința]] arătată. Dacă nu se pocăiesc, cei ce practică vrăjitoria nu vor vedea [[împărăția lui Dumnezeu]]. Cei care au înclinația de a merge la vrăjitoare sunt chemați să vină la biserică la [[liturghie]], să țină [[post]] și să se [[rugăciune|roage]], să se [[spovedania|spovedească]], să se [[euharistie|împărtășească]], să facă fapte bune și să le ceară sfatul [[preot|preoților]] bisericii. <br />
<br />
==Caracterizare generală==<br />
[[Dumnezeu]] interzice orice fel de practică ocultă: trecerea fiului sau fiicei prin foc, ghicirea, citirea în stele, vestirea viitorului, vrăjitoria, descântarea, chemarea duhurilor, datul cu ghiocul, întrebarea morților. Oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului. Ele erau specifice neamurilor contemporane cu israeliții și reprezentau motivul pentru care Dumnezeu urma să izgonească aceste neamuri dinaintea neamului ales.<ref>Deut 18.9-14</ref> Apelul la cei ce cheamă duhurile morților sau la vrăjitori este o spurcăciune.<ref>Lev19.31</ref> Apelul la cei ce cheamă pe morți sau la ghicitori reprezintă o curvie<ref>Lev20.6</ref>(căci reprezintă o trădare a relației cu Dumnezeu). Ghicirea după vârcolaci sau după nori este interzisă.<ref>Lev19.26</ref> Isaia tună împotriva conaționalilor săi pe care-i acuză că sunt plini de idolii Răsăritului și dedați la vrăjitorie ca filistenii.<ref>Is2.6</ref>Descântecele, vrăjitoriile, previziunile celor ce citesc în stele sunt fără putere în fața voinței lui Dumnezeu.<ref>Num23.18-24, Is47.1-15</ref>Când [[Saul]] nu a ascultat cuvântul Domnului și a cruțat animalele amaleciților și pe Agag, împăratul amaleciților, judecătorul [[Samuel]] îi spune împăratului Saul că neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea este nu mai puțin vinovată ca închinarea la idoli și terafimi, apoi îi spune că Dumnezeu îl leapădă ca împărat.<ref>1Sam15</ref> Conducătorii luminați ai Israelului au nimicit vrăjitoria: Saul (până spre sfârșitul vieții<ref>Sam28.3,9</ref> când el însuși a apelat la o vrăjitoare<ref>1Sam28.4-10</ref>) și [[Iosia]]<ref>4Regi23.5</ref><br />
<br />
Uneori proorocii, ghicitorii spun [[minciuna|minciuni]] fiind vorba de o simplă înșelare.<ref>Is44.25 Zah10.1-2</ref> , de îndrăzneală<ref>Deut18.15-22</ref>, alteori proorocirile lor sunt adevărate<ref>FA16.17, Deut.13.1-5</ref>, duhurile celor adormiți spun adevărul<ref>1 Sam28.5-19</ref> și vrăjile lor sunt reale<ref>Exod7.11,12, Exod7.22, Exod8.7</ref> fiind îngăduite și limitate de puterea și voința lui Dumnezeu.<ref>FA16.17, Deut.13.1-5</ref><br />
<br />
[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]] vorbește de proorocul care va avea îndrăzneala de a spune în Numele Domnului ceva ce nu-i fusese poruncit, care va fi recunoscut astfel după faptul că acel cuvânt nu se va împlini. Proorocul acela a spus acel cuvânt din îndrăzneală, nu trebuie să ne temem de el.<ref>Deut18.15-22</ref> Dumnezeu zădărnicește semnele prorocilor mincinoși și îi arată pe ghicitori ca înșelători, dar întărește cuvântul robului Său și împlinește ce proorocesc trimișii lui, arată proorocul Isaia.<ref>Is44.25</ref>Prorocul Zaharia îndeamnă să se ceară de la Domnul ploaie de primăvară și Dumnezeu va scoate fulgerele și va trimite ploaie îmbelșugată pentru verdeața de pe câmp căci ,,terafimii (un fel de idoli) vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni și visurile mint și mângâie cu deșertăciuni”<ref>Zah10.1-2</ref><br />
<br />
[[Apostolul Luca]] relatează în [[Faptele Apostolilor]] cum pe când se duceau ([[apostolul Pavel|Pavel]] și ucenicii săi) la locul de [[rugăciune]] le-a ieșit înainte o roabă care avea un duh de ghicire (duh pitonicesc) și care aducea mult câștig stăpânilor ei. Aceasta s-a luat după ei și striga ,,Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mântuirii” ceea ce a făcut mai multe zile. Pavel, necăjit s-a întors, și a zis duhului: ,,În Numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.`` Și a ieșit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că [[iubirea de arginți|s-a dus nădejdea câștigului]] lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor. I-au dat pe mâna dregătorilor, și i-au acuzat de introducerea unor obiceiuri noi. Norodul s-a ridicat și el împotriva lor și dregătorii au poruncit să fie bătuți cu nuielele și apoi au fost întemnițați.<ref>FA16.16-23</ref> Vrăjitorii egipteni reușesc să facă și ei minuni(prefacerea toiagului în șarpe <ref>Exod7.11,12</ref>, prefacerea apelor în sânge<ref>Exod7.22</ref> , aducerea broaștelor<ref>Exod8.7</ref>), dar până la un anumit punct. Prefacerea țărânei în păduchi la atingerea cu toiagul este o minune pe care vrăjitorii lui Faraon o încearcă, dar nu o reușesc, recunoscând că este,, degetul lui Dumnezeu” cel care a făcut această minune a lui [[Proorocul Moise|Moise]].<ref>Exod8.18</ref> Deuteronomul amintește de proorocul sau visătorul de vise al cărui semn sau minune se împlinește.<ref>Deut.13.1-5</ref><br />
<br />
==Neamurile vremii și împărații necredincioși ai Israelului apelau la ghicitoare, vrăjitoare, tălmăcitori de visuri sau la cei ce cheamă morții==<br />
<br />
Faraonul din vremea lui Moise ținea la curtea lui vrăjitori care încearcă fară succes să-l concureze pe Moise.<ref>Exod7.11</ref>Neamurile pe care Israelul urma a le izgoni ascultau de cititorii în stele.<ref>Deut 18.14</ref>[[Daniel]], Hanania, Mișael și Azaria au fost dăruiți de Dumnezeu cu ,,știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și [[înțelepciunea|înțelepciune]]) iar Daniel a fost făcut ,,priceput în toate vedeniile și în toate visele” au fost selectați pentru a intra în slujba împăratului Nebucadnețar care dorea ,,niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe cari să-i învețe scrierea și limba Haldeilor”. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele ai împăratului.<ref>Dan1.20</ref> Nebucadnețar cere vrăjitorilor, cititorilor în stele, descântătorilor, haldeilor tălmăcitori de vise, pe care-i ținea la curte, să-i spună ce vis avusese sub amenințarea cu moartea iar aceștia răspund că nu este nimeni pe pământ care să poată spune asta și că de aceea niciodată niciun împărat n-a cerut așa ceva de la vreun vrăjitor, cititor în stele sau haldeu. Ei adaugă că acesta este un lucru greu, că nu există nimeni care să spună lucrul acesta împăratului afară de zei. Înțelepții împăratului începuseră să fie omorâți, Daniel află, îi roagă pe cei trei prieteni ai lui să ceară îndurarea Dumnezeului Cerurilor pentru această taină și în timpul nopții i se descoperă taina într-o vedenie. Binecuvântează și dă slavă lui Dumnezeu pentru descoperirea tainei, îi spune împăratului visul și tâlcuirea pe care o primise.<ref>Dan2.1-30, Ier39.3</ref> Dumnezeu hotărăște să pedepsească Egiptul: duhul egiptenilor va pieri din ei și sfatul lor va fi nimicit de Dumnezeu; atunci vor întreba pe idoli și pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morții și pe ghicitori, spune proorocul [[Isaia]].<ref>Is19.1-4</ref> Speriați de urgiile declanșate de prezența chivotului Domnului la ei, filistenii i-au chemat pe preoți și pe ghicitori.<ref>1Sam6.2</ref><br />
Unii regi([[Manase]]<ref>2Cron33.6, 4Regi21.6</ref>, [[Ioram]]<ref>4Regi9.22</ref>, [[Osea]]<ref>4Regi17.17</ref> au încurajat vrăjitoria. Saul apelează el însuși la serviciile unei femei care chema morții.<ref>1Sam28.5-25</ref> Unul dintre motivele morții lui Saul îl reprezintă apelul la femeia care chema morții.<ref>1Cron10.13</ref> Manase s-a ocupat personal de vrăjitorie până când a fost smerit și s-a întors la Dumnezeu.<ref>2Cron33.6</ref><br />
<br />
==Motivele alergării la vrăjitoare==<br />
<br />
Părintele Cleopa arată că oamenii aleargă la vrăjitoare ,,pentru că a slăbit în ei [[credința]] și frica de Dumnezeu; pentru că nu se roagă îndeajuns creștinii de astăzi, ca să-și împlinească cererile lor prin [[rugăciune]], iar nu prin ghicire; pentru că nu citesc [[Sfânta Scriptură]] să vadă ce osândă ajung pe cei vrăjitori și pentru că nu merg regulat la biserică, nu se [[spovedanie|spovedesc]] în cele patru [[post]]uri și nu cer la nevoie sfatul și [[rugăciune|rugăciunile]] preotului. Mai aleargă unii creștini la ghicit pentru că au uitat făgăduințele pe care le-au dat lui [[Hristos]] la [[Botez|Sfântul Botez]], când au spus: Mă lepăd de Satana, și de toate lucrurile lui, și de toată slujirea lui... De asemenea, mai aleargă creștinii la ajutorul [[diavol|diavolului]] când nu li se împlinește cererea lor la [[Biserică]] sau pentru că uită de moarte și de ziua [[Judecată|judecății]] lui Hristos."<ref>"Ne vorbeste Părintele Cleopa" vol.4</ref><br />
<br />
==Cel rău nu poate vindeca==<br />
<br />
Părintele Cleopa învață ,,că diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe răufăcători. Ei nu pot niciodată să facă minuni adevărate, ci numai cu năluciri mincinoase înșeală pe cei [[necredința|necredincioși]] și slabi în [[credința|credință]]. Acest adevăr- continuă părintele- ni-l arată dumnezeiescul părinte [[Ioan Gură de Aur]], zicând: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrăjitorii și fermecătorii care le slujeau lor, de beșicile și de bubele date de [[Proorocul Moise|Moise]] în Egipt, și pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Și dacă dracii nu se [[mila|milostivesc]] de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău?Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din [[împărăția lui Dumnezeu]], cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri și basme. Deci nu te amăgi, creștine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să înghețe și zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat" (Împărțire de grâu,pag.324).<br />
==Vrăjitoria împotriva credinței==<br />
Uneori vrăjitoria se manifestă fățiș împotriva credinței. Un vrăjitor, un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la [[credința|credință]] pe dregătorul [[înțelepciunea|înțelept]] Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], s-a uitat țintă la el și a zis:,,Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?/Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele până la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceață și întunerec și căuta bâjbâind niște oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, și a rămas uimit de învățătura Domnului.<ref>FA13.6-12</ref><br />
<br />
==Ghicirea cu cărțile sfinte==<br />
Părintele Cleopa arată că ,,vrăjirea cu lucruri și cu cărți sfinte este al patrulea fel de vrăjitorie și se cheamă "ghitia". Acești vrăjitori amestecă vrăjile lor cu [[rugăciunea|rugăciuni]], cu psalmi și cu alte cuvinte sfinte, adresate către [[Maica Domnului]] și către sfinți, ca să poată înșela mai ușor pe cei slabi în [[credința|credință]]. Acest fel de vrăji îl obișnuiesc mai ales femeile cele rele, bătrânele și țigăncile, pentru a amăgi pe cei slabi la minte.<br />
lată ce zice despre acestea Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]: "Tu zici că bătrâna aceea este creștină și omul acela este ghicitor creștin și când descântă sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decât numele lui Hristos, al Născătoarei de Dumnezeu și al sfinților; deci ce rău fac ei? La aceasta îți răspund că pentru aceasta se cuvine mai cu seamă să urăști pe femeia cea rea și pe acel rău fermecător și ghicitor (din cărți) 5 fiindcă [[Decalog|folosesc spre ocară și necinste numele lui Dumnezeu]].<br />
Creștini fiind, lucrează ca păgânii. Pentru că și diavolii, cu toate că numesc numele lui Dumnezeu, însă tot diavoli sunt. Unii, voind a se îndrepta, zic că este creștină femeia care a descântat și nimic alta nu zice, fără numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vârtos o urăsc și mă întorc de la ea, că întrebuințează numele lui Dumnezeu spre ocară. Numindu-se pe dânsa creștină, se arată pe sine că lucrează cele ale păgânilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320).<br />
,,Cei ce ghicesc prin deschiderea [[Psaltirea|Psaltirii]] și a altor cărți sfinte, se opresc de [[spovedanie|împărtășanie]] până la 7 ani",avertizează părintele,,,, pentru că Psaltirea este o carte sfântă cu multe proorocii în ea, însuflată de [[Duhul Sfânt]] și este pentru [[rugăciune]], iar nu pentru ghicit și [[iubirea de arginți|câștigat bani]] spre osândă. Același [[păcat]] fac și unii preoți care "deschid cartea cum se spune în popor, și cad sub grea osândă, atât ei, cât și cei care cer să le deschidă Sfânta [[Evanghelie]]", încheie părintele Cleopa.<br />
<br />
==Pedepsele prevăzute de Vechiul Testament==<br />
<br />
Vrăjitoarele nu trebuiau lăsate să trăiască.<ref>Exod22.18</ref> Cei care chemau duhul unui mort sau se îndeletniceau cu ghicirea erau pedepsiți cu moartea prin ucidere cu pietre.<ref>Lev20.27</ref>, în timp ce împotriva aceluia ce apela la aceste practici (curvarul) Dumnezeu își întorcea Fața, urmând a-l nimici din mijlocul poporului.<ref>Lev20.6</ref> <br />
<br />
Cel care făcea ce este rău înaintea Domnului, călca legământul Lui [[horoscop|și mergea după alți dumnezei ca să le slujească și să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oștirea cerurilor]], așa după cum Dumnezeu nu poruncise, acela săvârșea o urâciune și trebuia pedepsit cu moartea prin ucidere cu pietre.<ref>Deut17.2-7</ref> <br />
<br />
Proorocul sau visătorul de vise închinător la alți dumnezei, al cărui semn sau minune se împlinea, și el îndemna la slujirea altor dumnezei nu trebuie ascultat, căci Dumnezeu pune la încercare oamenii să vadă dacă este iubit din toată inima și din tot sufletul. Acest prooroc trebuia omorât ca unul care a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care a scos pe Israel din țara Egiptului și i-a izbăvit din casa robiei, și a voit să abată pe om de la calea în care i-a poruncit Dumnezeu să umble. Să scotea astfel răul din mijlocul poporului.<ref>Deut.13.1-5</ref> <br />
<br />
Proorocul care avea îndrăzneala de a spune în Numele Domnului un cuvânt pe care Acesta nu-l spusese (și acesta este cazul când cuvântul său nu se împlinea), acela era pedepsit cu moartea. El vorbește din îndrăzneală, nu trebuie să avem teamă de acea persoană.<ref>Deut 18.20-22</ref><br />
<br />
Proorocul care vorbea în numele altor dumnezei era pedepsit cu moartea.<ref>Deut18.15-22</ref><br />
<br />
==Canonul==<br />
Cel mai aspru pedepsește pe vrăjitorii Sfântul [[Vasile cel Mare]]. lată ce spune el în canonul 72: "Cel ce se dă vrăjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigașilor". (Sfântul Vasile 72; Sfântul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrăjitori în rândul [[uciderea|ucigașilor de oameni]] și a celor lepădați de Dumnezeu, adică îi oprește de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. în canonul 65, același Sfânt Vasile cel Mare, zice: "femeia ce va fermeca pe străini și pe ai săi (se oprește de cele sfinte) ani 9 și metanii 500 pe zi. lar canonul 61 al [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului Ecumenic al VI-lea]] oprește de [[euharistie|Sfânta împărtășanie]] pe cei ce merg la ghicitori, la cărți de joc și altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de șase ani de zile. lar "dacă vor stărui în acestea și nu se vor feri de aceste meșteșuguri pierzătoare și păgânești, hotărâm să se lepede cu totul de la Biserică, precum și Sfintele Canoane învață..." "Sfântul [[Ioan Postitorul]] scurtează canonul vrăjitorilor și al celor ce aleargă la vrăji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dacă se mărturisesc de păcat, dacă îl părăsesc definitiv, dacă țin post zilnic până la orele 3 după masă și fac câte 250 de metănii pe zi.<br />
<br />
==Practicanții vrăjitoriei sau astrologiei nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu==<br />
<br />
Dumnezeu va mărturisi împotriva celor ce au practicat vrăjitoria, arată profetul [[Maleahi]].<ref>Mal3.5</ref> În ziua [[Judecată|Judecății]] cei ce au practicat vrăjitoria, împreună cu vrăjile lor, vor fi nimiciți, arată proorocul Miheia.<ref>Miheia 5.10-12-15</ref> <br />
Cei care [[horoscop|împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să se întâmple]], vor ajunge ca miriștea pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări. Căci nu va fi jăratec la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei, avertizează proorocul Isaia.<ref>Is47.12-15</ref> [[Apostolul Ioan]] arată că vrăjitorii sunt printre acele categorii care nu vor avea acces la împărăția lui Dumnezeu:<br />
<br />
,,Afară sunt câinii <ref>pervertiții erotici de orice fel cf. notei lui Anania în Noul Testament, Editura Institului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1995, ISBN 973-9130-08-9, pag 469</ref> și vrăjitorii, și desfrânații și ucigașii și închinătorii la idoli, și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna!”.<ref>Apoc22.15</ref><br />
<br />
==Sfaturi==<br />
<br />
Oamenii trebuie să-l întrebe întotdeauna pe [[Dumnezeu]], spune proorocul [[Isaia]]<ref>Is8.19</ref>. Și acest lucru îl vor face prin intermediul [[preot|preoților]] care le vor oferi îndrumări și sfaturi ziditoare, ei întorcându-se astfel la lege (legea lui Dumnezeu), precum spune același prooroc.<ref>Is8.20</ref><br />
Sfinții Părinți ne îndeamnă să alergăm numai la Dumnezeu, numai la Biserică și la preoți, iar nu la diavoli și la slugile lor, arată părintele Cleopa. lar Sfântul loan Gură de Aur- continuă același părinte- ne sfătuiește, zicând: "Vă rog, fiți curați de această înșelăciune... și când voiești a călca pragul casei tale, să zici mai întâi acest cuvânt: Mă lepăd de tine, satană, și de cinstirea ta, și de slujirea ta și mă împreun cu tine, Hristoase! Fără cugetarea aceasta niciodată să nu ieși din casă. Aceasta să-ți fie toiag, aceasta armă, aceasta cetate de apărare, și împreună cu aceste cuvinte fă și semnul crucii pe fruntea ta. Că așa, de te vei înarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va întâlni, nu va putea să te vatăme pe tine" (Hristoitia, p. 316-317).<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.<br />
#English Standard Version Bible, 1971<br />
#"Ne vorbeste Părintele Cleopa" vol.4<br />
<br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Păcate]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=M%C4%83rturia_mincinoas%C4%83&diff=52549
Mărturia mincinoasă
2021-12-20T13:56:23Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Mărturia mincinoasă''' este un [[păcat]] al limbii care constă în depunerea unei mărturii mincinoase în faţa instanţelor de judecată. Ea spurcă pe om, fiind o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Acest păcat încalcă porunca a 9-a a [[Decalog]]ului.<br />
==Caracterizare generală==<br />
Porunca a 9-a din [[Decalog]]ul primit de [[Proorocul Moise|Moise]] pe [[muntele Sinai]] incriminează mărturia mincinoasă.<ref> Exod20.16, Deut 5.20</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264, vezi bibliografia</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania,Concordanţă biblică, secţiunea mărturie, pag 1804, vezi bibliografia <br />
</ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, secţiunea porunca a 9-a, pag 410-412, vezi bibliografia</ref>. <br />
<br />
Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Isus foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, şi include printre ele şi mărturia mincinoasă.<ref>Mat15.18-20</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/> ,<br />
<br />
[[Solomon]], căruia Dumnezeu i-a dat o minte [[înţelepciunea|înţeleaptă]] şi pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi nu va avea nimeni după el <ref>1Împ3.12</ref>, ne încredinţează că [[păcat]]ul mărturiei mincinoase se numără printre cele şapte lucruri urâte de Domnul.<ref>Prov 6.16-19</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/><br />
<br />
==Pedepsele pentru mărturie mincinoasă== <br />
În [[Cartea Deuteronomului]] se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.<ref>Deut19.15</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
<br />
Aceeaşi carte prevedea că, în caz de mărturie falsă, autorii urmau sa îndure aceeaşi pedeapsă cu aceea pentru care au depus mărturie falsă, pentru a sluji de exemplu celorlalţi<ref>Deut19.15-21</ref><ref name="Concordanţă"/>. <br />
<br />
În [[Cartea Leviticului|Levitic]] se menţionează ca martorul care tăinuia vreo informaţie îşi lua asupra lui [[păcat]] şi trebuia să aducă o [[jertfa|jertfă]] de vină ispăşitoare<ref>Lev5.1-13</ref><br />
<br />
==Martori mincinoşi şi mărturii mincinoase==<br />
În [[Cartea Ieşirii|Exod]] există interdicţia de a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.<ref>Exod23.1</ref> [[Solomon]] avertizează împotriva martorilor mincinoşi şi înşelători care sunt „ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită” şi împotriva martorilor stricaţi ,„care îşi bat joc de dreptate”, asigurându-ne că nu vor rămâne nepedepsiţi.<ref>Prov 19.5</ref><ref>Prov 12.17, 14.5,25, 19.5,9,28, 21.28, 24.28, 25.18</ref> Psalmistul se plânge de martorii mincinoşi şi [[nedreptatea|nedrepţi]] care s-au ridicat împotriva lui<ref>Ps26.18, 27.12, 34.10, 35.11</ref><ref name="Concordanţă"/>. <br />
<br />
Cartea [[Faptele Apostolilor]] relatează cum [[apostolul Pavel]] a vorbit într-o sinagogă a evreilor din Tesalonic astfel încât unii evrei, o mare mulţime de greci temători de [[Dumnezeu]] şi multe femei de frunte, au [[credinţa|crezut]] în cuvântul său, trecând de partea sa şi a lui Sila. Dar iudeii care nu crezuseră, din [[invidia|pizmă]], continuă relatarea, au luat cu ei nişte oameni fără căpătai din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit împotriva casei lui Iason, căutând pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod şi, fiindcă nu i-au găsit pe aceştia, i-au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor strigând: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este un alt împărat: Iisus”. Prin aceste vorbe- încheie [[apostolul Luca|evanghelistul Luca]] relatarea sa din Faptele apostolilor-aceşti iudei au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.<ref>FA17.1-9</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
<br />
Aceeaşi carte relatează pe larg (cap21-26) cum Pavel este prins de iudeii din Asia care încercau să-l [[uciderea|omoare]]<ref>FA21.31</ref>, inclusiv prin uneltire<ref>FA23.12-24</ref> şi care cereau pedepsirea cu moartea a acestuia. În primă fază el este acuzat că pune la cale răzvrătiri şi că ar fi încercat să spurce Templu<ref>FA24.5-6</ref> când, de fapt, Pavel venise să aducă [[mila|milostenii]] neamului său şi să aducă daruri la Templu, „fără gloată sau zarvă”<ref>FA24.17-18</ref>, iar spurcarea Templului (prin introducerea unui străin în Templu) era o invenţie pornită de la faptul că a fost văzut cu Trofim Efeseanul în cetate<ref>FA21.29</ref>. El este găsit nevinovat de căpitanul de oşti <ref>FA23.29</ref>, de dregătorul Festus <ref>Fa25.26, FA26.30-32</ref> şi de împăratul roman Agrippa.<ref>FA26.30-32</ref> În faţa împăratului pârâşii nu l-au mai învinuit de lucrurile rele pe care şi le-ar fi închipuit împăratul, ci de lucruri privitoare la religie<ref>FA25.18-19</ref> Împăratul Agrippa îi spune la sfârşit lui Festus că lui Pavel i s-ar fi putut da drumul dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar.<ref>FA26.32</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
<br />
Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri moartea unor nevinovaţi. Regele [[Ahab]] îşi dorea o vie deţinută de Ahab dar acesta îi spune că nu vrea s-o vândă pentru că este moştenire de la părinţii săi. Văzându-l trist, Izabela, soţia lui, îi promite că îi va da ea via lui Nabot. Şi ea scrie nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. În aceste scrisori ea le cerea acestora să găsească doi oameni de nimic care să depună mărturie mincinoasă cum că acesta ar fi blestemat pe Dumnezeu şi pe împărat şi apoi să fie pedepsit cu moartea. Aceştia fac întocmai cum li se cere, Nabot este ucis iar via revine împăratului.<ref>1Imp cap21</ref><ref name="Concordanţă"/>Bătrânii şi [[cărturari]]i găsesc nişte martori mincinoşi care-l acuză pe [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]] de [[hula|hulă]], mai precis cum că ar fi zis că [[Iisus]] va dărâma locaşul Templului (când, de fapt, Ştefan se referise la trupul Lui Iisus, ca Templu, care va fi distrus, dar va [[înviere|învia]] din morţi) şi că ar mai fi zis că Iisus va schimba obiceiurile date de [[Proorocul Moise|Moise]] (când, de fapt, Iisus spusese că a venit să împlinească Legea, nu s-o strice<ref>Mt5.17</ref>). Ştefan este ucis cu pietre<ref>FA6.8-15</ref><ref name="Concordanţă"/>. <br />
<br />
Mulţi au depus mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus dar mărturiile lor nu se potriveau. În cele din urmă au venit doi care au spus că l-au auzit spunând că va distruge templul şi va clădi un altul în trei zile, care nu va fi făcut de mână omenească.<ref>Mc14.55-58, Mt26.59-61</ref> În realitate el se referea la învierea trupului Său, ca templu al Duhului Sfânt, distrus de alţii dar înviat de El.<ref>Ioan2.18-22</ref> Nici chiar în chestiunea invocată mărturiile acestor doi martori nu se potriveau.<ref>Mc14.59</ref><br />
==Mărturii adevărate== <br />
Mărturiile adevărate sunt temeiuri pentru [[credinţa|credinţă]]. Astfel oamenii care l-au văzut şi cunoscut pe [[Iisus]] sunt martori ai existenţei Lui<ref>Is43.8-13</ref> , [[apostol]]ii sunt martori ai [[înviere|învierii]] Lui<ref>Lc24.36-48</ref><ref name="Anania"/> , [[Dumnezeu]] stă ca martor într-o mulţime de situaţii<ref>Fac31.50, Mal2.14, Ier29.23, 1Sam20.23, Flp1.8, 2Cor1.23,1Tes2.5</ref>, [[înger]]ul păzitor este martorul nostru din cer<ref>Ps89.37, Iov16.19</ref>, [[Saul]], prigonitorul creştinilor este ales de Dumnezeu ca slujitor al [[evanghelie|evangheliei]] şi ca martor<ref>FA26.13-18</ref><ref name="Anania"/> , [[Ioan Botezătorul]] a fost trimis şi ca martor al venirii lui [[Hristos]]<ref>Ioan 1.7</ref>,<ref name="Anania"/> [[Iisus]] a venit să dea mărturie despre [[adevăr]]<ref>Ioan 18.37</ref>. Mărturiile adevărate pot fi şi baza încheierii unor tranzacţii sau a unor contracte oficiale (vânzări de terenuri, [[căsătorie|căsătorii]]<ref>Ier32.6-12, Rut4.9-12</ref>)<br />
<br />
Mărturii bune le sunt necesare atât celor ce aspiră la [[preot|episcopie]]<ref>1Tim3.7</ref>, cât şi văduvelor care doresc să beneficieze de ajutor bănesc comunitar<ref>1Tim5.10</ref>.<br />
<br />
==Martori neînsufleţiţi==<br />
Martori necruţători pot fi şi unele obiecte neînsufleţite. Rugina aurului şi argintului va sta mărturie împotriva [[iubirea de arginţi|bogaţilor]] [[uciderea|ucigaşi]] şi [[nedreptatea|nedrepţi]].<ref>Iac5.3 22, Mc6.11,Lc 9.5</ref>. Praful scuturat de pe picioarele [[apostol]]ilor în faţa celor necredincioşi va sta mărturie împotriva lor<ref>Lc 9.5</ref>. [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Sfârşitul]] lumii va veni când [[evanghelia]] împărăţiei lui [[Hristos]] va fi propovăduită şi va sta ca mărturie în toată lumea<ref>Mt24.14</ref><ref name="Anania"/> .<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6 <br />
#Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie Jubiliară a Sfântului Sinod, tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2, secţiunea mărturie, pag 1804<br />
#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4, secţiunea porunca a 9-a, pag 410-412<br />
<br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Păcate]]<br />
<br />
[[en:False witness]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Furt&diff=52547
Furt
2021-12-20T13:55:18Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Scamatorul Hieronymus Bosch.jpg|thumb|300px|right|Scamatorul- Hieronymus Bosch]] <br />
[[Image:Hoţia.2.jpg|thumb|300px|right|Hoţul şiret-Paul-Charles Chocarne-Moreau, sec. al XIX-lea]] <br />
[[Image:Hoţia.4.jpg|thumb|200px|right|Roată de la o bicicletă furată din faţa unei biblioteci din Helsinki, Finlanda]]<br />
<br />
{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Furtul''' este un [[păcat]] ce constă în însuşirea pe nedrept a unui bun ce aparţine altuia. El încalcă porunca a 8-a a [[Decalog]]ului şi porunca [[iubirea|iubirii]] aproapelui. [[Sărăcia]] şi lăcomia de bani ([[iubirea de arginţi]]) reprezintă principalele sale cauze. Dacă hoţul nu se [[pocăinţă|pocăieşte]], el nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt: [[munca]] şi [[mila|miluirea]] celor lipsiţi<ref>Efes4.28 </ref>, schimbarea anturajului,<ref>Prov13.20,14.7,1Cor15.33,Ps26.5</ref> mersul regulat la biserică.<br />
==Caracterizare generală==<br />
Furtul înseamnă încălcarea poruncii a 8-a din [[Decalog]]ul primit de [[Proorocul Moise|Moise]] de la [[Dumnezeu]] pe [[muntele Sinai]].<ref>Exod20.15, Deut5.19, Mat19.19, Mc10.19, Lc18.20 </ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea furtul, pag 161</ref>Furtul înseamnă şi călcarea poruncii [[iubirea|iubirii]], care, aşa cum ne încredinţează [[apostolul Pavel]], cuprinde în sine toate poruncile Decalogului <ref>Rom13.9</ref>. Asemenea altor păcate, furtul spurcă pe om, căci iese din inima acestuia <ref>Mat15.10-20, Mc7.20-23 </ref><ref name="Concordanţă"/><br />
:El le -a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca? <br />
:Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcînd toate bucatele curate. <br />
:El le -a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. <br />
:Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, [[preacurviile]], [[curviile]], [[uciderile]], <br />
:furtişagurile, [[lăcomiile]], [[vicleşugurile]], [[înşelăciunile]], faptele de ruşine, [[ochiul rău]], [[hula]], [[trufia]], [[nebunia]]. <br />
:Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om”.(Mc 7.20-23).<br />
Furtul îl exclude pe păcătos de la moştenirea [[vieţii veşnice]] <ref>1Cor6.9</ref><ref name="Concordanţă"/> dacă nu îşi regreta [[păcatul]] ca tâlharul de pe cruce.``<ref>Lc23.39-43 </ref><ref name="Concordanţă"/> sau ca [[Zaheu]], mai-marele vamesilor care aduce mântuire întregii sale case pentru că restituie împătrit celor pe care i-a nedreptăţit şi dă jumătate din avere săracilor <ref>(Lc19.1-10</ref>. Cel fără minte ascultă glasul [[nesăbuinţa|nesăbuinţei]] care îi şopteşte că „apa furată este dulce şi pâinea mâncată pe ascuns este plăcută”<ref>Prov9.16-17 </ref>.<br />
:Iisus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate. <br />
:Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, <br />
:căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. <br />
:A alergat înainte, şi s'a suit într'un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă. <br />
:Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta”.<br />
:Zacheu s'a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie. <br />
:Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” <br />
:Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” <br />
:Isus i -a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. <br />
:Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut”.(Lc19.1-10)<br />
<br />
==Pedepsele pentru furt==<br />
Furtul se pedepsea de la 2 ori (în cazul găsirii lucrului<ref>Exod22.4,7,9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, sectiunea furtul, pag 161</ref>), până la 4-5 ori (dacă este vorba de o oaie furată şi tăiată sau vândută, respectiv de un bou furat şi tăiat sau vândut) <ref>Exod22.1</ref><ref name="Concordanţă"/>) şi 7 ori (dacă bunul respectiv este furat de foame-<ref>Prov6.30 </ref>), iar dacă hoţul nu putea plăti despăgubirea, prin vânzarea bunurilor sale, era vândut ca rob.<ref>Exod22.3</ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă hoţul îşi recunoştea furtul, el urma să restituie bunul, la care urma să adauge o cincime din preţul acestuia şi, aducând o jertfă de vină, era iertat.<ref>Lev6.1-7, Num5.5-8</ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă hoţul intra într-o casă în timpul nopţii şi în urma luptei hoţul era omorât, stăpânul nu purta nicio vină. Dacă însă spargerea se petrecea în timpul zilei, proprietarul era pe deplin responsabil de eventuala moarte a hoţului.<ref>Exod22.2,3</ref><ref name="Concordanţă"/> Furtul unui om era pedepsit cu moartea.<ref>Exod21.16, Deut24.7, Fac37.26-28, 40.14-15 </ref>.<br />
<br />
Legea prevedea dreptul oricui(străini, săraci, călători) de a mânca dintr-o vie oarecare dar fără să ia în vas sau de a culege spicele cu mâna dar fără a folosi secerea.<ref>Deut23.24-25</ref><br />
<br />
==Cauzele furtului==<br />
[[Sărăcia]] şi [[lăcomia]] sunt între cauzele furtului. <ref>Prov30.1-9, 1.10-19</ref><ref name="Concordanţă"/> [[Sărăcia]] poate fi aceea care-l determină pe om să fure şi să ia în deşert [[Numele Domnului]]:<br />
:Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de moarte! <br />
:Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie. <br />
:Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.(Prov 30.7-9)<br />
Lăcomia de bani este una din cauzele furtului şi crimei:<br />
:Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! <br />
:Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; <br />
:haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; <br />
:vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; <br />
:vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` - <br />
:fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! <br />
:Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge. <br />
:Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; <br />
:căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. <br />
:Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. ”(Prov1.10-19).<br />
<br />
==Tipuri de hoţi==<br />
Hoţul acţionează pe neaşteptate şi obişnuieşte să stea la pândă, în special noaptea şi în locurile dosnice.<ref>Lc12.35-40, Mt24.42-44, Apoc3.3,16.5, 2Pet3.10, Tes5.2,4, Prov23.28, Iov24.14, Ps74.20, Ioil2.9, Ier49.9</ref><ref name="Concordanţă"/>[[Solomon]] ne atrage atenţia că ,,Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul”(nimicitorul este una din denumirile [[diavol|Celui Rău]]-n.r)<ref>Prov8.24</ref><ref name="Concordanţă"/> Tâlharul care-I spune lui [[Hristos]] să se salveze pe El şi să-i salveze şi pe ei este tâlharul [[indiferenţa|egoist]]. <ref>(Lc23.39)</ref><ref name="Concordanţă"/> Cel de-al doilea tâlhar, care îşi recunoaşte ticăloşia, recunoaşte nevinovăţia lui Hristos şi Îl roagă să-şi aducă aminte de el când va veni întru împărăţia Sa, este tâlharul [[pocăinţă|pocăit]]. <ref>(Lc23.40-43)</ref><ref name="Concordanţă"/> Asemenea lui este Zaheu, mai-marele vameşilor, care aduce mântuire întregii sale case prin pocăinţa sa <ref>Lc19.1-10</ref>. <br />
:Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: ,,Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!`` <br />
:Dar celalt l -a înfruntat, şi i -a zis: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? <br />
:Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n'a făcut nici un rău.`` <br />
:Şi a zis lui Isus: ,,Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!`` <br />
:Isus a răspuns: ,,Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.``(Lc23.39-43)<br />
Hoţul ipocrit este întruchipat de [[Iuda Iscarioteanul]], care vămuia banii care intrau în punga destinată ajutorării [[sărăcia|săracilor]], căruia nu i-a convenit faptul că Maria L-a uns pe [[Iisus]] cu un mir de nard curat, pretextând ipocrit că ar fi fost mai util să se vândă şi banii să fie daţi săracilor.<ref>Ioan 12.6</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
Asemenea lui Iuda erau unii [[farisei]] care furau, deşi propovăduiau interdicţia furtului <ref>(Rom2.21</ref>. <br />
:Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, <br />
:care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege; <br />
:tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec, <br />
:povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;<br />
:tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: ,,Să nu furi,`` furi? <br />
:Tu care zici: ,,Să nu preacurveşti,`` preacurveşti? Tu, căruia ţi -e scîrbă de idoli, le jăfuieşti templele? <br />
:Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? <br />
:Căci ,,din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri``, după cum este scris.(Rom2.21) <br />
Cel ce se face complice cu un hoţ se face şi el vinovat.<ref>Prov29.24</ref><ref name="Concordanţă"/> Uneori guvernanţii sunt hoţi sau complici cu hoţii<ref>Isaia1.23, Ier7.8-11, Rom2.21-22 </ref>.<br />
<br />
==Sfaturi pentru hoţi şi păgubiţi==<br />
Hoţii sunt îndemnaţi să înceteze să mai fure, şi să lucreze ceva cu mâinile lor, ca să aibă ce să împartă cu cel lipsit<ref>Efes4.28 </ref><ref name="Concordanţă"/>, iar cei susceptibili de a fi furaţi sunt îndemnaţi să-şi adune comori în cer, căci acolo nu se strică şi nu are cine să le fure.<ref>Lc12.33,Mt6.19,20</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
:Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; <br />
:ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. <br />
:Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Mt6.19-21).<br />
<br />
==Hoţia spirituală==<br />
Există şi o hoţie spirituală, a acelora care fură minţi şi suflete cu învăţături amăgitoare, căci înrobind minţi şi suflete ei se fac stăpâni pe ceea ce nu le aparţine, acestea fiind date şi aparţinând lui [[Dumnezeu]].<ref>Evrei13.9, Col2.8, Ioan1-10, Ier23.30</ref><ref name="Concordanţă"/><br />
:Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. <br />
:Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.(Col2.8)<br />
<br />
:Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v'au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului <br />
:lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! <br />
:Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci! <br />
:Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, cari n'au slujit la nimic celorce le-au păzit. -(Evrei 13.9).<br />
<br />
==Hoţii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu==<br />
[[Apostolul Pavel]] arată lămurit că hoţii nu vor intra în [[Împărăţia cerurilor]]<br />
:Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii :la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,<br />
:nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.(1Cor6.9)<br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 <br />
# English Standard Version Bible, 1971<br />
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti<br />
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4<br />
<br />
==Note==<br />
<references /><br />
<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Păcate]]<br />
<br />
[[en:Theft]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Invidia&diff=52545
Invidia
2021-12-20T13:54:53Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Invidia băiatului.jpg|thumb|300px|right|Invidia]]<br />
{{Spiritualitate didactică}}<br />
[[Invidia]] este un [[păcat]] care constă în părerea de rău provocată de calitățile, bunurile sau reușitele altuia, fiind unul din cele șapte [[păcat|păcate]] capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] (sec al VI-lea) a stabilit șapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reținută de cei mai mulți teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbește de slavă deșartă (mândrie), avariție, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeași enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creștini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea ((„Instr. de octo vitiis princip.” în „Bibl. max. vet. patr.”, XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.) http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea îl spurcă pe om, fiind nu numai „putrezirea oaselor”, ci și cea care întunecă tot trupul, îngreunând [[Soteriologie|mântuirea]] omului. Omul se poate elibera de ea prin refuzul poftirii la bunurile sau situația altora (porunca a 10-a a [[Decalog]]ului), prin solidaritate în bucurii și necazuri și prin [[iubirea]] aproapelui ca pe sine.<br />
<br />
<br />
==Caracterizare generală==<br />
'''Pizma, faptă pământească'''<br />
<br />
Punând în opoziție firea pământească și faptele ei, adică păcatele (din care enumeră nu mai puțin de 17) cu Duhul și roada lui, adică [[virtuți]]le (din care enumeră 9), [[Apostolul Pavel]] include invidia printre „faptele firii pământești” și îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiți de Duhul”, răstignindu-și firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">>Galateni 5.19-21, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 3, pag.31</ref> <ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, secțiunea Concordanță biblică, pag.1796, vezi bibliografia</ref><br />
<br />
'''Ochiul rău spurcă pe om'''<br />
<br />
Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[Iisus Hristos]] folosește acest prilej pentru a-i învăța pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-și sălaș în inimă și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele și ochiul rău.<ref>Marcu 7.14-23, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.105</ref> <ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului - Învățătură de credință ortodoxă, pag.391-392, vezi bibliografia</ref>.<br />
<br />
'''Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor'''<br />
<br />
[[Solomon]], căruia [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] i-a dat o minte înțeleaptă și pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el și nu va avea nimeni după el <ref>1Împ 3.12</ref>, afirmă în cartea biblică Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon) că pizma este „putrezirea oaselor”.<ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> Iisus îi învață pe ucenici că „ochiul este lumina trupului”. Dacă [[omul|ochiul]] omului este sănătos atunci tot [[omul|trupul]] său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfinții Varsanufie și Ioan, Filocalia nr.11, pag.692</ref><br />
<br />
'''Pizma îngreunează mântuirea'''<br />
<br />
[[Apostolul Pavel]] ne încredințează că cei ce vor face faptele firii pământești ([[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], [[desfrânarea|necurăția]], [[desfrânarea]], [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], [[cearta|vrajbele]], [[cearta|certurile]], [[cearta|zavistiile]], [[mânia|mâniile]], [[cearta|neînțelegerile]], [[cearta|dezbinările]], [[cearta|certurile de partide]], invidiile, [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|bețiile]], [[lăcomia|îmbuibările]]) nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/> <ref name="Anania"/> Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a lăsat pe unii oameni [[mândria|mândri]] și idolatri pradă unor nenumărate [[păcat|păcate]] grele, printre care și invidia.<ref>Romani 1.20-32, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.55-56</ref> <ref name="Anania"/> <br />
<br />
'''Pizma, temeiul trudei'''<br />
<br />
Ecclesiastul ne încredințează că pizma este temeiul oricărei [[munca|munci]] (engl. toil, labour - trudă, muncă, strădanie la lucru) și a oricărei iscusințe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[iubirea de arginți|bogăția]], faima, [[plăcere|plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare invidia este un păcat universal și adânc înrădăcinat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref> <ref name="Anania"/><br />
<br />
==Păcatele invidiei==<br />
După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_invidiei|păcatele invidiei]].<br />
<br />
==Apariție și cauze == <br />
Ea se naște când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la Dumnezeu acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste și frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref> <ref name="Anania"/> Invidia poate avea drept cauză [[iubirea de arginți|bogăția]] - cazul lui [[Isaac]], invidiat de filisteni<ref>Facerea 26.12-16</ref> <ref name="Anania"/>), strălucirea [[iubirea de arginți|bogăției]], puterii și frumuseții - cazul împărăției Asiriei, pizmuită de celelalte împărății<ref>Ezechiel 31.1-9</ref>), ascensiunea politică și militară - cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela<ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială - cazul lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], invidiat de frații săi<ref>Faptele apostolilor 7.9</ref>), [[minune|minunile]] și [[boala|vindecările]] - cazul [[apostol]]ilor, pizmuiți de marele preot și de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref> <ref name="Anania"/>), popularitatea - cazul lui Pavel și [[apostolul Barnaba|Barnaba]], pizmuiți de iudeii necredincioși din Antiohia<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creștinării multor tesaloniceni - cazul lui Pavel și [[apostolul Sila|Sila]], pizmuiți de iudeii necredincioși din Tesalonic<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), [[virtuți]]le și puterea de a [[boala|tămădui]], de a face minuni, de a învăța oamenii (cazul lui Iisus, pizmuit de preoții cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).<br />
<br />
== Capcanele pizmei ==<br />
'''Pizmuirea celor răi ''' <br />
<br />
Creștinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi<ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viață fericită și netulburată, ci să fie mereu conștienți că [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale<ref>Psalmi 37.1-2</ref>. Creștinul adevărat va fi încredințat, precum psalmistul în clipa când intră în lăcașul Domnului, că cei îmbuibați, cu [[mândria]] drept salbă și asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în [[credința|credință]] pentru oamenii de rând, vor fi „cosiți iute ca iarba” și „se vor veșteji ca verdeața”, fiind lepădați și nimiciți la vremea potrivită<ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3</ref>.<br />
<br />
'''Pizmuirea celor din urmă convertiți'''<br />
<br />
Creștinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă. [[Iisus Hristos]] le spune ucenicilor [[pilda lucrătorilor viei]]. [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăția Cerurilor]] se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineață să tocmească lucrători la vie și găsește pe unii de dimineață cu care se învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalți pe care-i găsește la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al nouălea și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă [[dreptatea|dreaptă]]. La sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toți care veneau erau plătiți cu aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio [[nedreptatea|nedreptate]] atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească și acestuia din urmă ca și lui și întreabă retoric: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?” Tot așa, adaugă Iisus, „cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”<br />
<br />
Astfel Iisus trimite la bucuria nemărturisită a lui [[Apostolul Petru|Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar [[iubirea de arginți|bogății]] nu, ignorând faptul că [[Iisus Hristos]] îi spusese deja că, deși „este greu ca un bogat să intre în împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”. Iisus îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună șansă de [[Soteriologie|mântuire]], în general [[apostol]]ii și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16</ref>.<br />
<br />
Apostolii trebuie să fie bucuroși pentru oricine se mântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 3, pag.433-434</ref>, așa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduți se afla chiar îndreptatul [[Apostolul Zaheu|Zaheu]], mai-marele vameșilor.<ref>Luca 19.1-10</ref><br />
<br />
'''Îndatorarea față de pizmaș'''<br />
<br />
Nu este bine să mănânci pâinea celui pizmaș și nici să poftești mâncărurile lui alese, căci el este unul care își face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, și astfel bucatele mâncate vor fi vărsate și cuvintele [[plăcere|plăcute]] spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieși la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref> <ref name="Anania"/><br />
<br />
==Invidia și falsa înțelepciune==<br />
'''Disputele sofistice încurajează pizma'''<br />
<br />
[[Apostolul Pavel]] îi scrie lui [[Apostolul Timotei|Timotei]] să se ferească de sofiștii [[mândria|mândri]] care socotesc că evlavia este mijloc de [[iubirea de arginți|câștig]] și care au boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din cari se nasc pizma, [[cearta|certurile]], [[bârfa|clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceștia devin astfel oameni lipsiți de [[adevăr]] și stricați la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref> <ref name="Anania"/> <br />
<br />
'''Invidia nu poate coexista cu înțelepciunea adevărată'''<br />
<br />
Apostolul [[apostolul Iacov|Iacov]] scrie că invidia nu poate coexista cu [[înțelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodește fapte [[blândețea|blânde]], ci doar cu falsa înțelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară și duh de [[cearta|ceartă]]. Iar acolo unde acestea apar este „tulburare și tot felul de fapte rele”. Așa că cei ce se pretind înțelepți având o astfel de înțelepciune se laudă și mint împotriva adevărului.<ref>Iacov 3.13-16</ref> <ref name="Anania"/> <ref name="Anania 2"/><br />
<br />
== Lupta împotriva pizmei ==<br />
'''Apostolii în luptă cu pizma'''<br />
<br />
Apostolul Pavel le scrie locuitorilor din Tit că și apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de [[plăcere|plăceri]], trăind în răutate și în pizmă”, vrednici să fie [[uciderea|urâți]] și [[uciderea|urându-se]] unii pe alții. Ei au fost [[Soteriologie|mântuiți]] „pentru îndurarea Lui” (și „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea nașterii din nou” ([[botez]]ul) și prin „înnoirea făcută de [[Duhul Sfânt]] vărsat din belșug” peste ei pentru ca, odată „socotiți neprihăniți prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejdea|nădejde]], moștenitori ai vieții vecinice”. Pizma era văzuta de sfântul apostol Pavel ca un real pericol chiar în sânul primelor comunități creștine. Astfel apostolul Pavel se teme sa nu găsească [[cearta|gâlceavă]], pizmă, [[mânia|mânii]], dezbinări, vorbiri de rău, [[bârfa|bârfeli]], [[mândria|îngâmfări]], tulburări.<ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26</ref>.<br />
<br />
'''Lepădarea pizmei'''<br />
<br />
Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomia|beții]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de rușine, [[cearta|certuri]], pizmă) și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref> <ref name="Anania"/> Lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleșug, prefăcătorie și [[bârfa|clevetire]]) este o condiție absolut necesară în drumul spre [[Soteriologie|mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.63</ref> <ref name="Anania"/> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învățătura lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]<ref>1 Petru 2.1-2</ref> <ref name="Anania"/>, care, prin [[Decalog|porunca]] a 10-a, dată de Dumnezeu lui [[Proorocul Moise|Moise]] pe muntele [[muntele Sinai|Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]], să ne [[bucuria|bucurăm]] cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng<ref>Romani 12.15, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.135</ref>, așa cum făcea Iov<ref>Iov 30.25</ref> și să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.78 </ref> Căci [[iubirea]] frățească, creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredințează apostolul Pavel:<br />
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,<br />
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,<br />
:nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,<br />
:acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul.<ref>1 Corinteni 13.4-7, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.149, pag.141</ref><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7<br />
# English Standard Version Bible, 1971<br />
# Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București<br />
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului - Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
# Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4<br />
#Maxim Mărturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005<br />
#Maxim Mărturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005<br />
#Sfinții Varsanufie și Ioan - Scrisori duhovnicești în Filocalia 11, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005<br />
<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Păcate]]<br />
<br />
[[en:Envy]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sanhedrin&diff=52544
Sanhedrin
2021-12-20T13:54:35Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{Articol de calitate}}<br />
[[File:Sinedriu 2.jpg|thumb|300px|right|Sinedriul în People's Cyclopedia of Universal Knowledge (1883) ]] <br />
{{Israel-Iisus}}<br />
'''Sanhedrinul''' (ebr. ''sanhedrin'') sau '''sinedriul''' (gr. ''synedrion'') este o instituție evreiască tardivă, un soi de comisie permanentă care se reunea de două ori pe săptămână în Templul de la [[Ierusalim]].<br />
<br />
După tradiția evreiască și potrivit Bibliei, sanhedrinul venea de la [[Proorocul Moise|Moise]] (Numeri 11, 16).<br />
<br />
==Membri==<br />
Sanhedrinul avea 71 de membri: [[Marele Preot]], care era și președintele sanhedrinului, plus alți 70 (după numărul celor 70 de „bătrâni”/ „înțelepți” de care se înconjurase Moise — Ieșire 24, 1; Numeri 11, 16). <br />
<br />
Membrii sanhedrinului proveneau în principal din:<br />
* reprezentanți ai marilor familii<br />
* foști mari preoți<br />
* [[saduchei]], toți din clasa sacerdotală<br />
<br />
De asemenea, mai puțini, și dintre:<br />
* scribi (funcționari în slujba Legii)<br />
* învățători ai Legii<br />
* [[farisei]]<br />
<br />
==Funcție==<br />
Sanhedrinul avea atât funcție religioasă, cât și politică.<br />
<br />
Era, mai întâi de toate, curtea supremă pentru delictele religioase – delictele împotriva Legii –, și în același timp o academie teologică care fixa doctrina, stabilea calendarul liturgic și controla toată viața religioasă a poporului evreu.<br />
<br />
Din punct de vedere politic, sanhedrinul vota legi, dispunea de o poliție proprie și regla raporturile cu ocupantul roman. <br />
<br />
Pentru o deliberare, prezența a 23 de membri era suficientă.<br />
<br />
În caz de ședință de noapte pentru o situație gravă, nici o condamnare la moarte nu putea fi pronunțată până la ședința din ziua următoare.<br />
<br />
Romanii recunoșteau în mod oficial sanhedrinului puterea de a investiga cauze și de a pronunța sentințe în conformitatea cu legea evreiască. Totuși, în caz de condamnare la moarte, sanhedrinul trebuia să primească avalul autorității romane.<br />
<br />
După revolta evreiască și ruina Ierusalimului din anul 70 d.Hr., sanhedrinul politic a încetat să existe, iar cel religios a fost transferat la Jașnia (astăzi Yebna, la 20 km sud de Jaffa), iar mai târziu la Tiberiada.<br />
<br />
==Alte tribunale==<br />
După [[Iosif Flavius]], în timpul legatului Gabinius (63-55 î.Hr.), alte patru orașe ([[Gadara]], Amath, [[Ierihon]] și Seforis) au primit dreptul a avea sanhedrine (compuse din 23 de membri), ca o încercare de descentralizare și facilitare a justiției.<br />
<br />
Alte „mici sanhedrine” existau în toate localitățile, fiind compuse din 3 membri (între care unul era judecător — [[Evanghelia după Matei|Matei]] 5, 25); acestea tratau cauze de mai mică importanță și puteau să pedepsească cu flagelarea. (Matei 10, 17).<br />
<br />
==Surse==<br />
* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, pp.52-53<br />
<br />
[[Categorie:Noul Testament]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Tipologie&diff=52543
Tipologie
2021-12-20T13:54:09Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Agnus-Dei-Philotheu-Athos.jpg|thumb|right|200px|Hristos - Mielul lui Dumnezeu ([[Mănăstirea Filoteu (Muntele Athos)|Mănăstirea Filoteu]])]]<br />
'''Tipologia''' este o abordare a interpretării [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] care este deja utilizată în [[Noul Testament]], iar apoi în scrierile [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]], și care constă în a citi în anumite persoane sau evenimente din [[Vechiul Testament]] (ce pot fi numite ”tipuri”, din gr. τύπος) ca prefigurări ale unor persoane sau evenimente împlinite în Noul Testament (care ar fi astfel numite ”antitipuri”). Această înțelegere profetică a Scripturii este înrudită cu cea [[alegorie|alegorică]], însă rămâne distinctă de aceasta.<br />
<br />
==Mai multe interpretări posibile==<br />
Părinţii credeau că pentru Sfânta Scriptură există mai multe niveluri de interpretare, toate valide. Astfel, există o înţelegere literală a textului şi una istorică, însă ea are în acelaşi timp şi un înţeles alegoric sau unul tipologic, unul tropologic sau moral şi un înţeles anagogic sau mistic. Faptul că pentru unul şi acelaşi text era posibilă şi o interpretare alegorică sau una tipologică nu nega, nici nu anula validitatea sensului istoric al textului, ci era pur şi simplu un alt fel de a-l citi şi înţelege.<ref>[http://www.orthodoxytoday.org/articles5/BreckScriptureMeaning.php Meaning or Meanings of Scripture?] Pr. John Breck, OrthodoxyToday.org</ref> <br />
<br />
Astfel, în înţelegerea tipologică, evenimente şi persoane din Vechiul Testament pot fi citite ca prefigurări ale unor evenimente din viaţa lui [[Hristos]] sau ale altor aspecte din Noul Testament. O astfel de interpretare o găsim deja şi la Sfântul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]], în Epistola către Coloseni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=10&cap=2#16-17 2,16-17]: "Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos." Interpretări asemănătoare mai găsim şi în [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Evrei]], precum şi în alte Epistole. <br />
<br />
==Tipuri din Vechiul Testament==<br />
Vechiul Testament ne oferă mai multe astfel de exemple care se pretează la o interpretare tipologică, interpretare practicată încă din vremea Noului Testament, atât de Sfinţii Apostoli cât şi de însuşi Domnul Hristos.<br />
<br />
===Avraam şi Isaac===<br />
[[Image:Abrahamisaac.jpg|thumb|right|150px|Avraam se pregăteşte să-l jertfească pe Isaac (mozaic bizantin din biserica San Vitale, Ravenna)]]<br />
<br />
[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=22 Capitolul 22] din [[Cartea Facerii|Facere]] ne relatează istoria aducerii ca jertfă a lui [[Isaac]], fiul lui [[Avraam]]. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-I jertfească Lui pe singurul lui fiu, Isaac, pentru a încerca credinţa lui. Când Isaac, bănuitor, îşi întreabă tatăl „unde este oaia pentru jertfă?”, Avraam profeţeşte că „va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Într-adevăr, ajuns la locul de jertfă, află acolo un berbec care îşi încurcase coarnele într-un tufiş, iar Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam să-l jertfească pe acesta în locul lui Isaac. În interpretarea tipologică a textului, Hristos este mielul de jertfă dăruit de Dumnezeu în locul nostru.<br />
<br />
===Patriarhul Iosif===<br />
<br />
[[Image:Joseph.jpg|thumb|right|150px|Patriarhul Iosif]]<br />
Tot în Cartea Facerii, capitolele 37-50 ne vorbeşte despre timpul petrecut de patriarhul Iosif în Egipt. Aici, imaginea lui Iosif este frecvent înţeleasă ca un tip, o prefigurare a lui Hristos.<ref>[http://www.learnthebible.org/L-023_joseph_sold_into_slavery.htm Joseph Sold Into Slavery]</ref> La acea vreme, Iosif este singurul fiu al mamei sale şi este deosebit de îndrăgit de tatăl său. Din perspectiva tatălui său Iacov, Iosif moare şi apoi înviază ca guvernator al Egiptului. De fapt, fraţii acestuia îl înşală pe tatăl lor, arătându-i acestuia haina însângerată a lui Iosif pe care o înmuiaseră mai înainte în sângele unui animal sacrificat. Mai târziu, tatăl lui Iosif află că Iosif nu numai că trăieşte, ci a ajuns guvernator al Egiptului în numele faraonului şi că el este cel care avea să salveze lumea de la o mare foamete. Atât Domnul Iisus, cât şi Iosif au fost vânduţi pe argint şi amândoi au fost învinuiţi şi judecaţi pe baza unor mărturii mincinoase. <br />
<br />
===Prorocul Iona===<br />
[[Image:Jonah.jpg|thumb|150px|Sf. Iona Proorocul, tip al lui Hristos]]<br />
Istoria [[prooroc|profetului]] [[Iona]] din Vechiul Testament permite şi ea o interpretare tipologică. Iona le spune corăbierilor să-l arunce în mare, jertfindu-l astfel pentru a potoli mânia Domnului, astfel încât Acesta să poruncească mării să se liniştească. El este înghiţit de o balenă şi stă trei zile în pântecele unei balene înainte de a fi aruncat înapoi pe uscat. Potrivit interpretării tipologice, acest episod reprezintă o prefigurare a înmormântării Domnului Hristos, pântecele balenei preînchipuind mormântul Domnului: şi după cum Iona a fost eliberat din pântecele balenei după trei zile, tot astfel Hristos S-a ridicat din mormânt după trei zile (a se vedea şi [[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=12#38-42 12, 38–42], Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 16, 1–4], [[Evanghelia după Luca|Luca]] 11,29–32, unde Hristos însuşi evocă imaginea lui Iona ca prefigurare a Sa). Într-adevăr, Iona a numit pântecele balenei „Şeol”, lăcaşul morţilor. <br />
<br />
===Moise şi Aaron===<br />
<br />
[[Image:Moses the God-seer.jpg|thumb|right|150px|Proorocul Moise]]<br />
Proorocul Moise este şi el unul dintre cele mai frecvent evocate tipuri ale lui Hristos.<br />
Astfel, de la bun început, Moise, la fel ca Iosif patriarhul şi ca Iona trece printr-o moarte şi înviere simbolică. Moise este aşezat într-un coş şi lăsat să plutească în apele Nilului, apoi este scos din apă şi adoptat ca prinţ în familia faraonului. Când era prunc, Moise a fost condamnat la moarte. Este interesant de menţionat faptul că împingerea trupului în jos pe apa Nilului făcea parte din ritualul egiptean de înmormântare pentru membrii familiei faraonului<ref>[http://www.bluffton.edu/~sullivanm/egypt/giza/boat/boat.html Solar Boat/Funerary Boat of Cheops (Khufu)] [http://touregypt.net/village/exhibits_boats.htm Boats of Ancient Egypt Exhibit] [http://www.carnegiemnh.org/exhibits/egypt/guide.htm Life in Ancient Egypt]. See [[w:Ancient Egyptian burial customs|Ancient Egyptian burial customs]].</ref>.<br />
<br />
De asemenea, pe când era în pustie, [[Proorocul Moise|Moise]] a ridicat un şarpe de aramă (simbol al răului) pe un stâlp, pentru ca oricine dintre cei care fuseseră muşcaţi de şerpi, uitându-se la el, să se vindece ([[Cartea Numerilor|Numeri]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=59&cap=21#8 21,8]). Iisus a spus însă că şarpele era o prefigurare, un "typos" al Lui, căci "după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului" ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=3#14 3,14]), căci "pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu." (II Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=5#21 5,21]) .<br />
<br />
În [[Cartea Ieşirii]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=17#11 17,11] se arată că, în timpul bătăliei între israeliţi şi amaleciţi, "[c]ând îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el mâinile, biruiau Amaleciţii." Comentatorii au interpretat ridicarea mâinilor lui Moise ca pe un ''typos'', o preînchipuire a mâinilor lui Iisus ridicate pe Cruce, deoarece atunci când El a murit cu mâinile ridicate pe Cruce se dădea o bătălie spirituală împotriva păcatului, bătălie ce s-a sfârşit cu biruinţa Domnului, astfel încât "în Hristos toţi vor învia" (I Cor [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=15#22 15,22]).<br />
<br />
===Cortul Legământului şi Arca===<br />
<br />
[[Cortul Legământului]] din Vechiul Testament este frecvent înţeles ca un ansamblu complex de preînchipuiri ale lui Hristos: astfel, Domnul spune despre Sine că este „uşa” (Ioan 10, 9) şi singura „cale” (Ioan 14, 6) către Dumnezeu, după imaginea porţii celei largi, singura poartă a curţii Cortului Legământului; diferitele acoperăminte ale Cortului sunt o imagine a dumnezeirii lui Hristos (acoperământul de in răsucit şi brodat) şi a umanităţii lui (prin culorile neutre ale acoperământului exterior<ref>CH Raven, ''God's Sanctuary'', John Ritchie Ltd., 1991, ISBN 9780946351312</ref>.<br />
<br />
[[Arca lui Noe|Arca]] lui [[Noe]] este înţeleasă ca o prefigurare a Sfântului [[Botezul|Botez]] la I Petru [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=3#18-22 3,18-22]. După cum Arca l-a salvat pe Noe şi pe familia lui, „această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi” (I Petru 3,21).<br />
<br />
==Diferența dintre Tipologie și Alegorie==<br />
<br />
Interpretarea tipologică subliniază legătura între persoane, evenimente, locuri şi instituţii reale, manifeste în Vechiul Testament şi realităţile care le corespund şi pe care le preînchipuie din Noul Testament.<ref>Fr. John Breck, ''Scripture in Tradition: The Bible and it Interpretation in the Orthodox Church'' (Crestwood, NY: St. Vladimir Seminary Press, 2001) p.22f.</ref> Moise, dătătorul Legii, îl prefigurează pe Hristos, întemeietorul Legii noi. <br />
<br />
[[Aaron]], Marele Arhiereu îl preînchipuie şi el pe Hristos, desăvârşitul Mare Arhiereu; asemenea şi [[Melchisedec]], prefigurare al lui Hristos, şi el „Arhiereu în veac”. [[Mana]] care a hrănit poporul în pustie e o preînchipuire lui Hristos-Pâinea cerească ([[Euharistia]]), desăvârşita hrană duhovnicească. <br />
<br />
Pe de altă parte, alegoria găseşte în Vechiul Testament înţelesuri tainice sau simbolice care sunt inerente în text şi care nu depind de o îndeplinire istorică viitoare; astfel, la I Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=9 9, 8-10], Apostolul Pavel interpretează legea care interzicea să fie legată gura boului care treieră ca având un înţeles tainic – anume ca slujitorii Evangheliei să fie susţinuţi material de comunitatea în mijlocul căreia slujesc. [[Cântarea Cântărilor]] este şi ea frecvent interpretată ca o alegorie a lui Dumnezeu (Iubitul) şi a dragostei Sale pentru poporul Său (iubita). Interpretarea alegorică găseşte frecvent într-un text mai multe înţelesuri menite să demonstreze un anumit lucru. Astfel, de exemplu, Sf. Pavel foloseşte explicit metoda alegorică în epistola sa către Galateni, [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4 cap. 4], atunci când îl consideră pe copilul roabei [[Agar]] ca reprezentându-i pe cei aflaţi sub Lege şi pe pruncul femeii libere ([[Sarra]]) ca pe cei aflaţi sub Noul Legământ, citind alungarea lui Agar şi a lui [[Ismael]] ca reprezentând inferioritatea Vechiului Legământ faţă de cel Nou (Galateni 4,21-31).<br />
<br />
<br />
==Note==<br />
<div class="small"><br />
<references /><br />
</div><br />
<br />
==Surse==<br />
*[[:en:Typology|OrthodoxWiki:Typology]]. Unele materiale din articolul-sursă au fost extrase din articolul wikipedia: [[w:Typology (theology)|Typology (theology)]].<br />
<br />
==Legături externe ==<br />
*en:[http://books.google.co.uk/books?id=1mAhaPHONJQC&printsec=titlepage Patrick Fairbairn ''The Typology of Scripture'']<br />
*en: [http://www.christiancourier.com/archives/typology.htm A Study of Biblical Typology] (Wayne Jackson, ''Christian Courier'')<br />
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/15107a.htm Catholic Encyclopedia: Types in Scripture]<br />
*en: [http://jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=1256&letter=A&search=Typology Jewish Encyclopedia: ALLEGORICAL INTERPRETATION]<br />
*en: [http://audio.ancientfaith.com/searchthescriptures/sts_2008-09-20.mp3 Ancient Faith Radio Podcast, by Dr. Eugenia Constantinou: Introduction to Scripture, Lesson 16: Patristic Interpretation 2]<br />
*en: [http://www.victorianweb.org/religion/type/typo11.html Biblical Typology: An Introduction]. George P. Landow (''Professor of English and Art History, Brown University''), at Victorian Web. <br />
*en: [http://www.theopedia.com/Biblical_typology Biblical Typology]. At Theopedia.<br />
*en: [http://books.google.ca/books?id=zD6xVr1CizIC&pg=PA792&lpg=PA792&dq=biblical+christian+typologies&source=web&ots=03BSdOPF1q&sig=WP40ldWTq6tmtIk1QXIrgxhx_Wo&hl=en&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result A Dictionary of Biblical Tradition in English Literature] by David L. Jeffrey. Published by Wm. B. Eerdmans Publishing, 1992. ISBN 9780802836342<br />
<br />
<br />
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]<br />
<br />
[[en:Typology]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_a_IV-a_a_Regilor&diff=52540
Cartea a IV-a a Regilor
2021-12-20T13:53:29Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{VechiulTestament}}<br />
'''Cartea IV a Regilor''' (sau Cartea II a Împăraţilor) este a şaptea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<ref name="Alfred"> Alfred Hârlăoanu, ''O istorie a mozaismului şi a Israelului antic'', Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin, ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>''Biblia sau Sfânta Scriptură'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,</ref>Cartea urmăreşte ultimele fapte ale profetului [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] înainte de răpirea sa la cer şi domnia împăraţilor lui Israel şi Iuda (de la [[Ahazia]] -Israel până la [[Ismael]]- Israel şi [[Ioiachin]]-Iuda), asistaţi de proorocii [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], [[Elisei]] şi [[Isaia]]. Această istorie este întregită de altă carte istorică a Vechiului Testament, [[Cartea a II-a a Cronicilor|Cartea a doua a Cronicilor]]. <br />
==Formă,izvoare, dată, autor==<br />
Cărţile a III-a şi a IV-a ale Regilor au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile I, II Regi. În [[Septuaginta]] şi în ''Vulgata'' (traducerea latină a Bibliei, făcută de Fericitul [[Ieronim]]), ele sunt împărţite în două. <ref> Vladimir Prelipcean ''et al.'', ''Studiul Vechiului Testament'', p. 167 </ref><br />
<br />
Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=14#18 14,18], III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=15#23 15,23]), Cartea cronicilor lui Israel (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=14#28 14,28], III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=16 16:5,14], IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=1#18 1,18]), Cartea faptelor lui Solomon (III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=11#41 11,41]).<br />
Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele au fost scrise în timpul robiei babilonice. Autorul ei n-a trăit eliberarea poporului din robie de către Cirus, deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui [[Ioiachin|Ioiachim]] din temniţă şi repunerea lui în demnitatea de rege (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=25#27 25,27]). Aşadar lucrarea a fost scrisă între anii 562 şi 536 î.Hr (ultimul fiind anul eliberării).<br />
<br />
Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui Ieremia (a se vedea IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=24#18 24,18]-[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=25 25,30] cu Ieremia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=31&cap=52 52,1-34]) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea chiar lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.<ref>''Ibidem'', p. 170. </ref><br />
<br />
==Temele principale ale cărţii==<br />
<br />
===Împăraţii lui Israel şi Iuda===<br />
Cartea a IV-a a regilor se concentrează pe evocarea împăraţilor lui Israel şi Iuda. (capitolele 1; 3; 8,7-25,30), continuând şi sfârşind seria succesorilor lui Solomon începută în [[Cartea III a Regilor]]. Portretele majorităţii împăraţilor vor fi întregite în mod semnificativ în [[Cartea a II-a a Cronicilor]] <br />
<br />
Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, [[închinarea la dumnezei străini|idolatri]] şi răi, în frunte cu [[Manase]] ([[uciderea|ucigaş]], idolatru, [[vrăjitoria|vrăjitor]]; totuşi el se smereşte şi se întoarce la [[credinţa|credinţă]]), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui Iuda în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”. <br />
Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile. [[Iezechia]], împărat fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul idolatriei, învingătorul lui [[Sanherib]]; împăratul lui Iuda face greşeala de a arăta solilor babilonieni locul tuturor lucrurilor de preţ, care vor fi toate luate de împaratul Babilonului. [[Iosia]], împăratul lui Iuda, s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui [[Proorocul Moise|Moise]] ca niciun alt împărat; el este nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre [[Dumnezeu]]. <br />
Împăraţii sunt asistaţi de [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] şi [[Elisei]], succesorul acestuia, care devine figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul [[Isaia]]. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. Elisei vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), vindecător (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei boli.<br />
<br />
===Profetul Elisei: prooroc, făcător de minuni, vindecător===<br />
Elisei se ţine după Ilie în Betel, Ierihon, până pe malurile Iordanului. Elisei este anunţat de fiii proorocilor din Betel şi Ierihon că Ilie va fi ,,răpit deasupra capului său”. Ilie îşi face mantaua sul, loveşte cu ea apele care se despart într-o parte şi în alta şi trec amândoi pe uscat. Ilie îi spune lui Elisei să ceară ce vrea de la el. Elisei cere o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că numai dacă îl va vedea când va fi răpit la cer se va întâmpla acest lucru. Un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt iar Elisei vede totul. Acesta îşi sfâşie hainele în două bucăţi, ia mantaua lui Ilie, loveşte apele Iordanului, acestea se despart şi pleacă.([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=2 2,1-14])<br />
<br />
====Proorociile====<br />
'''Proorocie împotriva împăratului Moabului'''<br /> <br />
Ioram, împăratul lui Israel, se aliază cu Iosafat, împăratul lui Iuda şi cu împăratul Edomului pentru a lupta împotriva lui Meşa, împăratul Moabului. Acesta îi plătise până atunci bir împăratului Israelului, Ahab o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor, dar acum, când la conducere rămâne fiul său, Ioram, se răscoală împotriva acestuia. Rămaşi fără apă pentru oştire şi pentru animale, Iosafat face apel la un prooroc al Domnului şi este chemat Elisei. Acesta solicită un cântăreţ, acesta îi cântă din harfă şi mâna Domnului vine peste Elisei. Acesta le spune să sape nişte gropi căci ele vor fi umplute de apă şi le prezice victoria. Proorocia se împlineşte, împăratul Moabului este înfrânt. Acesta încearcă să-l omoare pe împăratul Edomului, nu reuşeşte şi atunci îl omoară pe fiul acestuia, aducându-l ca ardere de tot. Atunci Israel s-a îndepărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară. ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=3 cap.3]) <br />
<br />
'''Proorociile împotriva lui Ben-Hadad'''<br /> <br />
Împăratul Siriei, Ben-Hadad, aflat în luptă cu împăratul lui Israel este tulburat din pricina faptului că acesta cunoştea locul unde se ascundeau sirienii, fiind informat de proorocul Elisei. Avertizat că proorocul îi dezvăluie mişcările, Ben-Hadad pleacă să-l omoare. Înconjurat din toate părţile, Elisei se roagă lui Dumnezeu şi Acesta îi loveşte cu orbire, iar proorocul le spune că îi va conduce la omul pe care-l caută şi îi predă împăratului lui Israel, căruia îi spune să-i cruţe şi să-i dea stăpânului lor. Acesta îi ospătează şi le dă drumul. Şi oştile asirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel.([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=6#8-23 6,8-23])<br />
<br />
'''Proorocia unei inflaţii''' <br /> <br />
Elisei prooroceşte că în ziua următoare, în [[Samaria]], se va vinde o măsură de floare de faină cu un siclu şi două măsuri de orz pe un siclu. Proorocul îi spune călăreţului care se îndoise că proorocia se va împlini că el va vedea acest lucru, dar nu va mânca din ele. Sirienii fug la auzul unui vuiet trimis de Domnul crezând că sunt hitiţii şi egiptenii tocmiţi de împăratul lui Israel şi poporul, înştiinţat de 4 leproşi, pradă tabăra abandonată a sirienilor. Iar lucrurile prădate încep să se vândă la preţuri mari fiindcă era foamete în cetate, împlinind profeţia lui Elisei. În plus, călăreţului respectiv îi este încredinţată paza porţii de către împărat şi este călcat în picioare de popor la poartă şi moare, împlinind profeţia aceluiaşi prooroc ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=7 cap.7]) <br /> <br />
<br />
'''Proorocia unei foamete de 7 ani'''<br /> <br />
Elisei îi spune Sunamitei că Dumnezeu va trimite o foamete în ţară şapte ani şi îi spune să plece din ţară împreună cu familia ei. Aceasta face întocmai după cuvântul omului lui Dumnezeu şi pleacă în ţara filistenilor şapte ani. Sunamita se întoarce şi îşi recuperează casa şi ogorul ei de la împărat, căruia Ghehazi îi povestise episodul învierii fiului ei ( [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=8#1-6 cap. 8, 1-6]). <br /> <br />
<br />
'''Proorocia nelegiuirilor lui Hazael'''<br /> <br />
[[Elisei]] îi prooroceşte lui Hazael că va ajunge împăratul Siriei şi plânge pentru că vede dinainte răul pe care-l va face copiilor lui Israel: că va pune foc cetăţilor întărite ale lor, că va ucide cu sabia pe tinerii lor, că va zdrobi pe pruncii lor şi că va spinteca pântecele femeilor însărcinate([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=8#7-15 8.7-15]).<br />
Elisei îi prooroceşte lui Ioas că va avea trei victorii asupra sirienilor ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=13#14-19 13,14-19]).<br />
<br />
====Minunile====<br />
Elisei vindecă apele de la Ierihon de moarte şi sterpăciune aruncând sare dintr-un blid nou la izvorul apelor([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=31&cap=2#19-22 2,19-22]). <br />
<br />
Elisei o ajută pe o nevastă a unui fiu de prooroc foarte credincios să nu-şi vândă copiii ca robi- pentru a plăti o datorie- înmulţind untdelemnul pe care aceasta îl vindea ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=4 4,1-7]). <br />
<br />
Elisei înmulţeşte pâinile: din 20 de pâini de orz şi spice noi mănâncă 100 de oameni şi mai şi rămâne ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=4#42-44 4,42-44]).<br />
<br />
Profetul îi dăruieşte un fiu unei femei bogate din cetatea Şunem, care stăruia ca Elisei să mănânce şi la ea şi apoi chiar i-a făcut o cameră sus, în pod- căci ea nu avea fiu, iar bărbatul ei era bătrân. Când acesta are o durere de cap şi moare, Elisei îi spune lui Ghehazi să pună toiagul pe capul copilului dar copilul nu se trezeşte. Atunci vine la faţa locului, se roagă lui Dumnezeu se pune cu trupul peste trupul copilului mort, cu gura pe gura lui, cu ochii pe ochii lui, cu mâinile pe mâinile lui, trupul copilului se încălzeşte, apoi se mai pune o dată şi copilul strănută de şapte ori, deschide ochii şi îşi revine([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=4#8-37 4,8-37]).<br />
<br />
Elisei loveşte cu lepră pe Ghehazi (slujitorul său) şi sămânţa lui pentru totdeauna, pentru că acesta ceruse de la Naaman un talant de argint şi două haine de schimb chipurile pentru doi fii de prooroci.([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=5#20-27 5,20-27]). <br />
<br />
Un om care urma să fie îngropat a fost aruncat, la vederea unei cete de moabiţi în mormântul lui Elisei, care era mort de mai bine de un an. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi s-a sculat pe picioare([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=13#20-21 13,20-21]). Acesta este unul din temeiurile biblice ale cultului sfintelor [[moaşte]], întemeiat pe credinţa că relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu îşi păstrează puterea de a face minuni.<br />
<br />
====Vindecarea lui Naaman==== <br />
Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, tare şi viteaz, care avea trecere la stăpânul său şi era ţinut la mare vază (căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni), suferea de lepră. O fetiţă din Israel luată roabă şi fiind în slujba nevestei lui Naaman spune stăpânei sale că proorocul din Samaria l-ar tămădui de lepra lui. Naaman a spus împăratului său acest lucru iar împăratul îl trimite pe Naaman cu o scrisoare la împăratul Israelului cu rugămintea de a-l scăpa de lepra sa. Când aude împăratul lui Israel îşi rupe hainele spunând că nu e Dumnezeu să omoare şi să învie şi că nu poate să-l vindece pe Naaman, crezând că împăratul Siriei caută un prilej de ceartă cu el. Elisei îi spune împăratului să-l lase să vină la el şi astfel va şti că este un [[prooroc]] în Israel. Nişte soli din partea lui Elisei îi spun lui Naaman aflat la poarta casei proorocului să se scalde de şapte ori în Iordan şi va fi sănătos. Naaman se umple de [[mânia|mânie]] spunând că se aştepta ca să se înfăţişeze Elisei însuşi, să cheme Numele Dumnezeului lui, să ducă mâna la locul rănii şi astfel să se vindece de lepră, adăugând că râurile din ţara lui sunt mai bune decât toate apele lui Israel şi că el s-ar fi putut curăţi acolo. Slujitorii lui Elisei îi spun că dacă ar fi făcut un lucru greu dacă i s-ar fi cerut, de ce să nu facă şi un lucru simplu. Atunci Naaman s-a cufundat de şapte ori în Iordan şi s-a curăţit. Naaman se înfăţişează înaintea lui Elisei şi îi spune că acuma cunoaşte că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Apoi vrea să-l răsplătească pe Elisei, dar acesta refuză. Naaman îi spune că îl roagă să-i dea pământ cât pot duce doi catâri ca de atunci înainte să nu mai aducă arderi de tot şi jertfe decât Domnului; şi îl mai roagă să-l ierte când se va închina zeităţii siriene alături de stăpânul său.<br />
<br />
==Note==<br />
<references /><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- ''Studiul Vechiului Testament'', pag 167-173, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 <br />
#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor, pag 308-309, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2<br />
<br />
[[Categorie: Vechiul Testament]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_Ie%C8%99irii&diff=52539
Cartea Ieșirii
2021-12-20T13:53:09Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|250px|right|[[Proorocul Moise]], icoană rusească din secolul al XVIII-lea.]]<br />
{{VechiulTestament}}<br />
'''Cartea Ieșirii''', sau pe scurt '''Ieșirea''', este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<br />
<br />
La început, această carte își avea numele după cuvintele de început ''elle-shemot'', care înseamnă în ebraică „acestea sunt numele...”, deoarece începe cu lista numelor descendenților lui [[Iacob]] care au mers în Egipt pe vremea lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]]. Numele grec de ''Exodus'' indică faptul că această carte conține exodul, ieșirea fiilor lui Israel din Egipt.<br />
<br />
Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de [[Dumnezeu]]. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu și pe Israel printr-o înțelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o țară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat și vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie [[Decalog|cele 10 porunci]]. [[Tabernacol(biblic)|Tabernacolul]] era un templu de [[rugăciune]] mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de înțelegere și mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile și religioase din Cartea Ieșirii și-au pierdut importanța și au fost abrogate de Sfinții [[Apostoli]] la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).<br />
<br />
Cartea Ieșirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt și legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliții pe [[Muntele Sinai]]. Cartea Ieșirii poate fi împărțită în două parți principale, cea istorică și cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervențiile divine ale Lui Dumnezeu în viața lui [[Proorocul Moise|Moise]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanțele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt și sărbătorirea primului Paște (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă și călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale și civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă și la [[preot|preoție]] (capitolele 25-31) și încălcarea Legii prin perioade de [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]] (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcției tabernacolului și implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).<br />
<br />
Prezintă un interes aparte așezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieșirii și a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de frații săi în Egipt în timpul domniei hicsoșilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper și puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete și i-a acordat mari onoruri, lui și familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba și, treptat, au reușit să-i dea de-o parte pe hicsoși. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători și-au schimbat politica față de evrei. Au început persecuțiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie și i-au obligat să construiască orașe, noii faraoni erau în același timp preocupați ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate și să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că [[Solomon]] a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieșirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..<br />
<br />
==Surse==<br />
*[http://www.fatheralexander.org/booklets/english/bible2_e.htm Mileant, Alexander. The Historical Books of the Old Testament. Part 3. Translated by Anatoli Peredera.]<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
<br />
[[el:Έξοδος]]<br />
[[en:Exodus]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cartea_Leviticului&diff=52537
Cartea Leviticului
2021-12-20T13:52:31Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>{{VechiulTestament}}<br />
'''Cartea Leviticului''' sau pe scurt '''Leviticul''' (gr. Λευιτικός - "cu privire la [[leviți]]"; ebr.: ויקרא, lit. "și El a chemat") este a treia carte a [[Pentateuh]]ului, despre care cei mai mulți bibliști consideră că a fost scrisă de [[Proorocul Moise|Moise]] în jurul anilor 550-400 î.Hr. <br />
Cartea Leviticului cuprinde dispoziţii privitoare la jertfe, preoţie, sărbători; regimul pământului şi caselor; unele prescripţii alimentare şi unele reguli de curăţire a oamenilor. Întâlnim dispoziţii legale şi morale privitoare la robie, ajutorarea [[sărăcia|săracilor]] şi străinilor, [[furt]], [[nedreptatea|măsluirea măsurilor]]; [[desfrânarea|desfrânare]], [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]; [[vrăjitoria|ghicire]], [[Mărturia mincinoasă|ascunderea adevărului în faţa justiţiei]], îndemnuri morale la [[iubirea]] aproapelui ca pe sine, la respectul faţă de bătrâni; interdicţii morale (jurământul strâmb pe Numele Domnului, [[Păcatul întârzierii sau opririi plăţii lucrătorilor|amânarea până a doua zi a plăţii zilierilor]], [[uciderea|ura]], răzbunarea, [[nedreptatea|camăta]]), interdicţii referitoare la corp (tatuaje, etc)<br />
<br />
Cartea Leviticului este numită de evrei „Legea preoţilor” (''Torat Hacohanim''), sau „Legea jertfelor” (''Torat Hacorbanot'').<br />
<br />
Leviticul cuprinde instrucţiuni foarte detaliate privind legile şi ritualurile preoţilor şi [[leviţi]]lor [[Vechiul Testament|Legii vechi]]. Primele şaisprezece capitole, împreună cu ultimul capitol al cărţii fac parte din [[w:Priestly_Code|Legea Preoţească]], cuprinzând regulile de respectat pentru curăţirea rituală, jertfele pentru păcat şi pentru Ziua Ispăşirii ([http://ro.wikipedia.org/wiki/Iom_Kipur Yom Kippur]); în capitolul 12 este prevăzută obligaţia circumciziei pentru bărbaţi. <br />
<br />
Capitolele 17-26 cuprind [[w:Holiness code|Legea Sfinţeniei]], cuprinzând, de exemplu, la cap. 19 îndemnul de a-l "iubi pe aproapele ca pe sine însuşi", pe care o va relua şi [[Iisus Hristos|Mântuitorul]], după cum reiese din [[Evanghelie|Evanghelii]]. <br />
<br />
==Preoţia==<br />
Preotul va trebui să nu sufere de nicio meteahnă trupească <ref>Lev21.17-23</ref>: el nu va putea să aducă jertfe mistuite de foc, adică mâncarea Domnului,<ref>Lev21.21</ref>, nici să se apropie de perdeaua dinlăuntru sau altar căci aceasta ar însemna necinstirea locurilor sfinte ale Domnului.<ref>Lev21.23</ref>Femeia pe care o va lua el de nevastă trebuie să fie fecioară. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său trebuie să fie fecioară. Căci preoţii sunt sfinţi şi de aceea nu trebuie să-şi necinstească sămânţa.<ref>Lev21.7-8, 13-14</ref> Preotul nu trebuie să-şi facă un loc pleşuv în cap pentru un mort, nu trebuie să-şi radă colţurile bărbii, şi nu trebuie să-şi facă tăieturi în carne.<ref>Lev21.5</ref><br />
==Sărbătorile==<br />
Sunt descrise diverse sărbători cum ar fi Rusaliile, Anul Sabatic, Anul de veselie, Sărbătoarea corturilor, Anul Nou. <br />
===Anul Sabatic===<br />
Anul Sabatic fusese deja anunţat în [[Cartea Ieşirii||Exod]] <ref>Exod23.10-11</ref>(), în Levitic sunt aduse unele mici completări. Domnul a vorbit cu Moise pe muntele [[Muntele Sinai|Sinai]], şi a zis să le spună copiilor lui Israel ca atunci când vor intra în ţara dată de Domnul ei să semene ogorul şi să taie via strângând roadele 6 ani. Dar anul al şaptelea trebuia să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului în care el trebuia să nu semene ogorul şi să nu taie via, să nu secere ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culeagă strugurii din via netăiată, ci acela să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce ieşea de la sine din pământ în timpul Sabatului lui trebuia să slujească de hrană evreului, robului şi roabei lui, celui tocmit cu ziua şi străinului, vitelor sale şi fiarelor din ţară; tot venitul pământului trebuia să slujească de hrană.<ref>Lev25.1-7</ref><br />
<br />
===Anul de veselie===<br />
În Levitic se vorbeşte întâia oară de anul de veselie. Acesta era calculat ca fiind o dată la 50 de ani de ani. În a 10-a zi a lunii a 7-a a celui de-al 50-lea an era anunţat cu trâmbiţa anul de veselie. Fiecare urma să se întoarcă la moşia lui, şi în familia lui. Nu trebuia să se semene, nici să se secere ce urmau să aducă ogoarele, nici să culeagă via netăiată căci acest an era sfânt. Trebuia să se mănânce ceea ce urmau să dea ogoarele. Dumnezeu avea grijă ca în anul al şaselea să dea binecuvântarea Sa şi pământul urma astfel să dea rod pentru trei ani.<ref>Lev25.8-22</ref><br />
===Sărbătoarea corturilor===<br />
Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis să vorbească copiilor lui Israel şi să le spună ca în ziua a 15-a a celei de-a şaptea luni trebuia ţinută Sărbătoarea Corturilor, in cinstea Domnului, timp de şapte zile. În prima şi a a opta zi trebuia să fie o adunare sfântă, o zi de odihnă, în care oamenii nu aveau voie să facă nicio lucrare de slugă. În prima zi se luau poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi urmau se bucure înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile. Timp de 7 zile să aduceau Domnului jertfe mistuite de foc iar băştinaşii din Israel urmau să locuiască în corturi pentru ca urmaşii lor să ştie că Dumnezeu a făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-a scos din ţara Egiptului.<ref>Lev23.33-44</ref><br />
===Ziua ispăşirii (curăţirii)===<br />
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis ca în ziua a zecea a celei de-a şaptea luni, să fie ziua ispăşirii: atunci să aibă o adunare sfîntă, să-şi [[smerenia|smerească]] sufletele, şi să aducă Domnului jertfe mistuite de foc. Ei nu trebuiau să facă nici o lucrare în ziua aceea, căci era ziua ispăşirii, când trebuia făcută ispăşire pentru ei înaintea Domnului. Oricine nu se smerea în ziua aceea, urma a fi nimicit din poporul lui. Era o zi de Sabat care trebuia prăznuit.<ref>Lev23.26-32</ref> <br />
==Regimul pământurilor şi caselor==<br />
===Regimul pământurilor===<br />
Dumnezeu porunceşte ca pământurile să nu se vândă în veci căci ţara este a lui Dumnezeu iar locuitorii ţării sunt ca nişte străini. De aceea, în toată ţara pe care evreii urmau s-o stăpânească, trebuie dat dreptul de răscumpărare. Dacă fratele [[sărăcia|sărăceşte]] şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de-aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, să socotească anii de la vânzare şi el trebuie să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui. Dacă n-are ce să -i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.<ref>Lev25.23-28</ref> <br />
===Regimul caselor===<br />
Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an. Dar dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie nu trebuie să iasă din ea.<br />
<br />
Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, trebuie să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.<br />
<br />
Cât priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare. Cine va cumpăra de la leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.<ref>Lev25.29-34</ref> <br />
==Prescripţii alimentare==<br />
În Levitic (cap11) apar primele prescripţii alimentare, care făceau distincţia între animalele curate şi necurate. Aceste prescripţii vor fi completate în [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]](cap14).<br />
==Curăţia omului==<br />
===Bărbatul===<br />
Domnul a vorbit lui Moise şi lui [[Aaron]], şi le-a zis să vorbească copiilor lui Israel şi să le spună: orice om care are o scurgere din trupul lui este necurat din pricina acestui fapt, fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat. Lucrurile care intrau în contact cu el (pat, lucru pe care se aşează, şa) sau persoanele care se ating de trupul lui sau de lucrurile atinse de el devin necurate. Cine devenea necurat trebuia să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi era necurat până seara. Orice vas de pământ care era atins de cel necurat trebuia să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă. Omul necurat trebuia să fie curăţit de scurgerea lui iar după 7 zile să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat. În ziua a opta el trebuia să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să -i dea preotului. Preotul trebuia să -i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celalt ca ardere de tot; şi preotul trebuia să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui. Omul care avea o scurgere a seminţei în somn trebuia să-şi scalde tot trupul în apă, şi era necurat pînă seara. Orice haină şi orice piele care erau atinse de scurgerea lui, trebuiau spălate cu apă, şi erau necurate până seara. Dacă o femeie se culca cu un astfel de om, trebuia ca amândoi să se scalde în apă, şi erau necuraţi până seara.<br />
===Femeia=== <br />
Femeia care avea o scurgere (indiferent dacă era vorba de soroacele obişnuite sau nu), şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, trebuia să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se atingea de ea, era necurat până seara. Lucrurile care intrau în contact cu ea (pat, lucru pe care se aşeza) deveneau necurate. Oricine se atingea de ele trebuia să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi era necurat până seara. Dacă se culca cineva cu ea, şi venea peste el necurăţia femeii aceleia, era necurat timp de şapte zile. După ce femeia era curăţită de scurgerea ei, trebuia să se numere şapte zile, şi apoi era curată. A opta zi, trebuia să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să -i ducă preotului, la uşa cortului întâlnirii. Preotul trebuia să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul trebuia să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.<br />
În acest mod trebuiau depărtaţi copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăreau cortul Domnului care era în mijlocul lor. <ref>Lev, cap15</ref><br />
===Reguli privitoare la curăţirea de lepră===<br />
Pe întinderea a două capitole sunt expuşi paşii prin care cel [[boala|bolnav]] de lepră se putea curăţi.(cap13, 14)<br />
==Dispoziţii legale şi morale== <br />
===Robia===<br />
Dacă un evreu se vindea fratelui său, acesta nu trebuia să-l pună să facă muncă de rob, ci el trebuia să fie ca un om tocmit cu ziua şi să stea astfel în slujbă până la anul de veselie. Atunci el urma să iasă de la stăpânul lui, împreună cu copiii lui şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui căci ei erau slujitorii Domnului, pe care i-a scos din ţara Egiptului; ei nu trebuiau să fie vânduţi cum se vând robii, nu trebuiau să fie stăpâniţi cu asprime, ci în teama lui Dumnezeu.<br />
<br />
Dacă cineva vroia să aibă robi şi roabe el trebuia să ia de la neamurile înconjurătoare, de la ele puteau fi cumpăraţi robi şi roabe sau din copiii străinilor care locuiesc în Israel şi din familiile lor. Aceştia puteau fi averea evreilor, puteau fi lăsaţi moştenire.<br />
<br />
Dacă un străin se îmbogăţea şi fratele israelit sărăcea lângă el şi se vindea lui sau vreunuia din familia străinului, israelitul avea dreptul de răscumpărare: unul din fraţii lui (evrei) putea să-l răscumpere, fie că e vorba de oameni necunoscuţi, rude, fie că este vorba chiar de el. El urma să plătească o răscumpărare care era calculată ţinând cont de numărul anilor rămaşi până la anul de veselie. Iar dacă nu era răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el urma să iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el. Căci copiii lui Israel sunt robii lui Dumnezeu pe care i-a scos din ţara Egiptului.<ref>Lev25.39-55</ref><br />
===Ajutorarea săracilor şi străinilor===<br />
În Levitic apare pentru prima dată următoarea poruncă:,,Când veţi secera sămănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.``<ref>Lev23.22,19.9</ref>şi ,,Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”<ref>Lev19.10</ref> Ea va fi reluată în Deuteronom şi extinsă şi pentru orfani şi văduve şi, de asemenea, va fi extinsă şi pentru măslini.<ref>Deut24.19-22</ref> <br />
===Furtul recunoscut===<br />
Ce ce va nedreptăţi pe aproapele său trebuie să dea înapoi lucrul respectiv, adăugând a cincea parte din preţul lui şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat:<br />
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:<br />
,,Când va păcătui cineva şi va săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui,<br />
tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurămînt strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care -l face omul şi păcătuieşte;<br />
<br />
când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l -a găsit,<br />
<br />
sau lucru pentru care a făcut un jurământ strâmb-oricare ar fi-să -l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să -l dea în mâna stăpînului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină.<br />
<br />
Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să -l dea preotului.<br />
<br />
Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.``<ref>Lev6.2-7</ref><br />
===Relaţii sexuale interzise===<br />
În Levitic sunt tratate pentru prima oară unele relaţii sexuale interzise. Cele mai multe legi şi reguli privitoare la relaţiile sexuale se găsesc în această carte cap18, 19.20-22, 20.11-21<br />
===Blestemele la adresa lui Dumnezeu===<br />
În Levitic este instituită pedeapsa cu moartea pentru blestemarea Numelui Domnului. Fiul lui Şelomit şi al unui bărbat egiptean s-a [[cearta|certat]] cu un bărbat israelit, şi a [[hula|hulit]] şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. El a fost aruncat în temniţă până ce Moise urma să spună ce va porunci Domnul. Domnul îi spune lui Moise: ,,Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit, să-şi pună mâinile pe capul lui, şi toată adunarea să -l ucidă cu pietre. Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui. Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să -l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.<ref>Lev24.10-16</ref><br />
===Interzicerea măsurilor măsluite===<br />
Apar primele îndemnuri de [[nedreptatea|a nu face măsuri măsluite şi de a nu face nedreptate]]:,,Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere./Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte, şi hine drepte. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am scos din ţara Egiptului."<ref>Lev19.35-36</ref><br />
==Îndemnuri==<br />
===Respectul faţă de bătrâni===<br />
În Levitic apare întâia oară datoria respectului faţă de bătrâni:,,Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul."<ref>Lev19.32</ref>,,Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi” , va spune Solomon<ref>Prov20.29</ref> [[Apostolul Pavel]] învaţă şi el:,,Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi”<ref>1Tim5.1</ref><br />
===Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi===<br />
Îndemnul de a ne [[iubirea|iubi]] aproapele ca pe sine apare pentru prima dată în Levitic în următoarea formă:,, Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”<ref>Lev19.18</ref>şi ,, Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să -l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”<ref>Lev19.34</ref> În [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] se face referire la [[prietenia|prietenul]] pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi.<ref>Deut13.6</ref> şi se spune: ,,Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.”<ref>Deut10.19</ref> În Cărţile Regilor este zugrăvită prietenia dintre Ionatan şi David astfel: ,,David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.<ref>1Regi18.1, vezi şi 3, 20.17, 2 Regi1.23</ref> ,,Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate", va spune [[Solomon]].<ref>Prov17.17</ref> Îndemnul va căpăta noi valenţe în [[Noul Testament]]: [[Iisus]] va spune că iubirea aproapelui ca pe sine reprezintă o a doua mare porunca, asemenea primeia care este a iubi pe Dumnezeu, în acestea fiind cuprinse Legea şi proorocii.<ref>Mt22.35-40</ref> iar iubirea vrăjmaşilor, la care ne îndeamnă Mântuitorul<ref>Mt5.44</ref> este un fel particular de a ne iubi aproapele şi un semn distinctiv al creştinilor.<ref>Mt5.43-48</ref> Apostolul Pavel arată că:,, De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti``, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``/Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”<ref>Rom13.9-10</ref> În altă parte apostolul spune: ,,Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste./Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``<ref>Gal5.13-14</ref> [[Apostolul Iacov]] spune şi el:,,Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.”<ref>Iac2.8</ref><br />
==Diverse interdicţii==<br />
Apare pentru prima dată interdicţia de a jura strâmb pe Numele Domnului căci asta ar însemna necinstirea Numelui lui Dumnezeu.<ref>Lev19.12</ref>Când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, şi se va face astfel vinovat, el trebuia să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat.<ref>Lev5.1-13</ref> Apare pentru prima oară interdicţia de a stoarce prin silă anumite lucruri<ref>Lev19.13</ref>, interdicţia de [[nedreptatea|a amâna plata lucrătorilor]] sub forma:,,Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua."<ref>Lev19.13</ref>, ceea ce va deveni [[păcat]] strigător la cer. Apare pentru prima oară interdicţia de a [[uciderea|urî]] pe cineva sub forma: ,,Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.”<ref>Lev19.17</ref>; interdicţia de răzbunare:,,Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”<ref>Lev19.18</ref>Când cineva, fiind pus sub jurămînt ca martor, va păcătui, [[mărturia mincinoasă|nespunând ce a văzut sau ce ştie]], şi va cădea astfel sub vină, el trebuia să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat.<ref>Lev5.1-13</ref>Apare pentru prima oară interdicţia de a [[vrăjitoria|ghici]] sub forma: ,,Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori.”<ref>Lev19.26</ref>În [[Cartea Ieşirii]] exista principiul de [[nedreptatea|a nu cere camătă]] de la fratele [[sărăcia|sărac]].<ref>Exod22.25</ref> În Levitic principiul este reafirmat şi extins şi la merinde.<ref>Lev25.35-38</ref><br />
==Reguli referitoare la trup==<br />
Leviticul cuprinde unele interdicţii legate de tăierea părului:,,Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.<ref>Lev19.27</ref> şi interzice tatuarea trupului. ,,Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." <ref>Lev19.28</ref><ref>ESV-tatoo; NIVUK- tatoo marks</ref>Interdicţia tatuării va fi reluată în Deuteronom.<ref>Deut14.1</ref><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2<br />
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârnă, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag105, manual pentru Facultăţile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 <br />
#Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 72-83, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9332-59-5, Bucureşti, 2002<br />
#[[w:Book_of_Leviticus|Wikipedia:Book of Leviticus]]<br />
<br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
<br />
==Legături externe==<br />
<br />
*[http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/47/Leviticul Leviticul] (text)<br />
*Pr. Ioan Sorin USCĂ, [http://ioanuscateol.wordpress.com/2008/12/24/comentarii-la-levitic-1/ Comentarii la Levitic], după volumul: Prof. Ana USCĂ, Pr. Ioan Sorin USCĂ, ''Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi'', ed. Christiana, Bucureşti, an??<br />
<br />
[[Categorie: Vechiul Testament]]<br />
<br />
<br />
[[en:Leviticus]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Decalog&diff=52536
Decalog
2021-12-20T13:51:55Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Decalogul 5.jpg|thumb|300px|right| Pergament cu Decalogul-Jekuthiel Sofer, 1768, Bibliotheca Rosenthaliana, Amsterdam]]<br />
{{Spiritualitate didactică}}<br />
'''Decalogul''' (Cele 10 porunci), (din cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς, logos, „cuvânt”) a fost primit de [[Proorocul Moise|Moise]] de la [[Dumnezeu]] pe muntele Sinai. Respectarea sa reprezintă condiţia obligatorie pentru dobândirea [[mântuire|mântuirii]]. <br />
<br />
==Porunca întâi==<br />
Porunca întâi este aceasta: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din<br />
pământul Egiptului şi din casa robiei.<br />
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Ieş. 20, 2-3).<br />
<br />
===Ce învaţă această poruncă?===<br />
Această poruncă învaţă că [[Dumnezeu]]l cel din ceruri este adevăratul şi singurul<br />
Dumnezeu, Căruia se cuvine slujirea şi slava dumnezeiască, şi opreşte închinarea la alţi<br />
dumnezei născociţi de mintea întunecată de [[păcat]]. Creştinul trebuie, deci, să creadă, să nădăjduiască şi să-L iubească numai pe Dumnezeu şi să nu se lepede de El, oricâte [[suferinţa|suferinţe]] s-ar abate asupra lui. Porunca aceasta cere creştinului să-şi împodobească viaţa cu cele trei [[virtute|virtuţi]] teologice: [[credinţa]], [[nădejdea]] şi [[iubirea|dragostea]], singurele în stare să-l păstreze în legătură strânsă şi continuă cu Dumnezeu.<br />
<br />
=== Se opreşte oare prin porunca întâi cinstirea îngerilor şi a sfinţilor?===<br />
Nu, căci cinstirea dată lor este alta decât aceea care se dă<br />
lui Dumnezeu. [[Înger]]ilor şi [[sfinţi]]lor se roagă creştinul numai pentru ca aceştia să mijlocească pentru el către Dumnezeu, prin [[rugăciune|rugăciunile]] lor.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Domnul Dumnezeul tău Unul Domn este [Dt 6, 4] , cunoscut în Tatăl si în Fiul si în Duhul Sfânt: în Tatăl-nenăscut, în Fiul-născut, fără de început, fără de timp si fără patimă, Cuvântul cel întrupat, Care prin însuşi trupul Lui a uns ceea ce a luat de la noi, de unde şi numele de Hristos — adică Cel Uns; şi în Duhul Sfânt — Acelaşi Care de la Tatăl purcede, nu prin naştere, ci prin purcedere. Numai şi numai Acest Dumnezeu este adevărat — Cel în Treimea ipostasurilor, Unul Domn fiind şi neîmpărţit: prin fiinţă, voinţă, slavă, putere şi lucrare şi prin toate cele prin care cunoaştem dumnezeirea. Pe Acesta singur îl vei iubi şi Acestuia Unuia I te vei închina din tot cugetul tău, din toată inima ta şi cu toată puterea ta, şi vor fi cuvintele Lui şi aşezămintele Lui întru inima ta, pentru ca să le faci pe ele. Să cugeţi şi să vorbeşti despre ele când stai sau când mergi, dormind sau treaz fiind [Dt 6, 5-7]. Şi îţi vei aminti pururea de Domnul Dumnezeul tău [Dt 8, 18] şi de El singur te vei teme [Dt 6, 13] şi nu îl vei uita pe El, nici poruncile Lui; în acest chip, îţi va da ţie putere ca să faci voia Lui. Căci nimic altceva nu cere de la tine decât să te temi de El şi să-L iubeşti şi să mergi în toate căile Lui [Dt 10, 12]. Aceasta este slava ta [Dt 10, 21] şi Acesta este Dumnezeul tău.<br />
<br />
Să nu cinsteşti întru nimic nepătimirea îngerilor celor mai presus de lume, nici invizibilitatea lor, necorporalitatea lor, nici neputinţa căderii lor dintru acestea, nici înţelepciunea — dacă ea este spre rătăcire —, nici adâncimea cugetului şi toată măiestria, nici orice altceva dintre cele a căror cinstire este cuvenită numai şi numai lui Dumnezeu. Să nu-ţi fie luarea-aminte la măreţia cerurilor şi la felurimea mişcărilor acestuia, la strălucirea soarelui sau limpezimea lunii, la sclipirea celorlalte stele, nici la buna întocmire a văzduhului, la bogăţia mării şi a pământului sau la vreun oarecare lucru dintre acestea, toate câte sunt făptura mâinilor lui Dumnezeu. Căci acestea toate sunt numai supuse lui Dumnezeu, toate sunt zidirea mâinilor Lui şi a Cuvântului Lui, de vreme ce sunt aduse la fiinţă din nefiinţă prin Cuvântul Cel fără de început, căci El Însuşi a zis şi s-au făcut, El Însuşi a poruncit şi s-au zidit [Ps 32, 9]. Pe Acesta deci singur Stăpân şi Ziditor a toată făptura să-L cinsteşti ca Dumnezeu, de El să te lipeşti cu dragoste şi către El să te întorci ziua şi noaptea de la căderile în păcate, cele de voie şi cele fără de voie. Căci El Însuşi este împreună-pătimitor, milostiv, mărinimos şi mult milosârd [Ps 102, 8] şi pururea făcător de bine, făgăduitorul şi dăruitorul împărăţiei cereşti şi fără de sfârşit, viaţă fără de durere, viaţă fără de moarte şi lumină spre bucurie nespusă celor evlavioşi şi celor ce se închină Lui şi Îl iubesc şi-I păzesc toate aşezămintele Lui.<br />
<br />
Dar este şi Dumnezeu osârduitor [Iș 20, 5] şi drept judecător, pedepsitor înfricoşat, răsplătind celor ce nu se tem de El şi celor ce nu cred în El şi care stau împotriva poruncilor Sale, veşnică muncă, foc nestins, durere neîntreruptă, tulburare nedepărtată; veşmântul întunericului, locaş întunecat fără de lumină, sălaş înnegurat şi apăsat, cea vrednică de milă scrâşnire a dinţilor [Mt 8, 12], viermele cel neadormit care-şi varsă veninul [Mc 9, 48] şi toate cele care s-au pregătit de la început răutăţii celei căzute şi, împreună cu aceasta, a tuturor celor care s-au lăsat amăgiţi de ea şi celor care i-au urmat ei [Mt 25, 41], lepădând în faptă, în cuvânt şi în cuget pe Însuşi Făcătorul lor. <ref>Traducerea a fost realizată de Laura Enache după PG 150, 1089-1101 și publicată în revista Teologie și Viață, nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2003, pp. 263-269. Textul a fost completat cu referințele scripturistice după ediția italiană a lui Ettore Perrella, Gregorio Palamas, Che cos'e l'ortodossia - capitoli, scritti ascetici, lettere, omelie, Bompiani, 2006, pp. 344-361</ref><br />
<br />
==Porunca a doua==<br />
Porunca a doua este aceasta: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru<br />
din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub<br />
pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor” (Ieş. 20, 4-5).<br />
<br />
===Ce învaţă porunca aceasta?===<br />
Porunca a doua învaţă că omul nu trebuie să se închine la [[închinarea la dumnezei străini|idoli]], adică la lucruri făcute<br />
de mâini omeneşti sau la alte făpturi ale lui Dumnezeu, pe care să le socotească înzestrate cu puteri dumnezeieşti. Se opreşte adică idololatria, atât de răspândită pe vremea când<br />
Dumnezeu a dat poporului evreu cele 10 porunci, dar care este prezenta şi astăzi sub diverse forme (astrologia-idolatrizarea planetelor, feng shui-idolatrizarea a diverse obiecte, idolatrizarea cântăreţilor, actorilor, sportivilor celebri, etc)<br />
<br />
===Dar ce înţeles poate să aibă această poruncă la creştini?===<br />
Cuvântul „idol” a primit în creştinism şi un alt înţeles. De pildă, [[iubirea de arginţi]], este numită de Sfântul Apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] „închinare la idoli”<ref>Col. 3, 5</ref>; tot asemenea [[lăcomia|lăcomia]] la mâncări şi băuturi, căci dumnezeul lacomului este pântecele.<ref>Flp. 3,19</ref> Deci, banii, mâncarea, hainele şi alte lucruri care l-ar face pe credincios [[libertate|rob]] al lor, pot fi considerate pe bună dreptate ca idolii lui.<br />
<br />
===Nu cumva prin cinstirea icoanelor creştinii calcă în vreun chip porunca aceasta?===<br />
Nu, deoarece creştinii nu se închină materialului din care sunt făcute [[icoană|icoanele]], nici zugrăvelilor de pe lemn, ci persoanelor al căror chip este zugrăvit pe icoane. Porunca aceasta nu opreşte cinstirea sfintelor icoane, care sunt reprezentări ale unor fiinţe reale (Dumnezeu, [[sfinţi]]i) şi despre care cel de al VII-lea [[Sinod]] Ecumenic a hotărât: «Este permis şi chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se dă însă adorarea (închinarea) care se cuvine numai lui Dumnezeu, ci venerarea sau cinstirea care se aduce persoanei înfăţişate pe icoană, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea».<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Nu vei face nici o asemănare a toate câte sunt în cer sus şi toate câte sunt jos pe pământ şi în apă ca să te închini lor şi să le cinsteşti ca Dumnezeu [Iș 20, 4 ; Dt 5, 8]. Toate sunt zidirea lui Dumnezeu Unuia, Cel de la sfârşitul veacurilor Care a luat trup din pântece fecioresc, Care a fost văzut pe pământ, trăind printre oameni [Bar 3, 38] şi pătimind pentru mântuirea lor, murind şi înviind, care S-a înălţat la ceruri cu trupul şi şade de-a dreapta măririi [Evr 1, 3] şi cu al cărui trup iarăşi va veni cu slavă să judece viii şi morţii [2 Tim 4, 1]. Aşadar, Acestuia Care pentru noi, S-a înomenit îi vei face icoană pentru iubirea către Acela şi îţi vei aminti prin ea de El şi prin ea (icoană) te vei închina Lui, ridicându-ţi mintea ta la închinăciunea acelui Trup al Mântuitorului Care şade de-a dreapta Tatălui în ceruri.<br />
<br />
Asemenea şi înfăţişările sfinţilor le vei face şi le vei cinsti nu ca dumnezei (căci aceasta nu este îngăduit), ci pentru evlavia şi dragostea ta către aceia şi pentru preamărirea lor, ridicându-ţi prin mijlocirea icoanei mintea către aceia. Căci şi Moise a făcut icoanele heruvimilor înlăuntrul Sfintei Sfintelor [Iș 25, 7], iar Sfânta Sfintelor însăşi era un chip al celor mai presus de ceruri, iar locul sfânt în care şedea poporul, sfânta închipuire înfăţişa întregul cosmos. Pe aceea a numit-o şi Moise „sfântă”[2], proslăvind nu pe cele zidite ci, prin acelea, pe Dumnezeul cerului şi al pământului, iar tu nu vei considera dumnezei icoanele Domnului Hristos şi ale sfinţilor Lui, ci, prin acestea, te vei închina Celui după al Cărui chip şi asemănare ne-a făcut pe noi mai întâi, iar mai pe urmă, a găsit de cuviinţă, în negrăita Lui iubire de oameni, să împrumute chipul si asemănarea noastră, devenind, potrivit acesteia, circumscris[3]. Dar nu numai dumnezeieştii Lui icoane te vei închina, ci şi chipului crucii Lui, căci este semn foarte mare şi biruinţa lui Hristos asupra diavolului şi a cetei potrivnicilor, care fug şi se înfricoşează privind chipul aceleia. Acest chip, al cărui prototip a fost prefigurat mai înainte, este preamărit mai presus de cuvânt în profeţii, lucrând cele mai mari minuni. Iar la cea de-a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a răstignit pe ea, când va veni să judece viii şi morţii, se va arăta mai întâi acest mare şi înfricoşător semn cu putere şi slavă multă [Mt 24, 30].<br />
<br />
Să-L slăvim aşadar pe acesta acum pentru ca să putem vorbi nestrâmtoraţi, atunci când îl vom privi în faţă şi împreună cu el să fim preamăriţi. Şi te vei închina şi la icoanele sfinţilor, ca unii ce împreună s-au răstignit cu Domnul având mereu în minte chipul Sfintei Cruci şi, prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, să ajungi la minunea participării (părtăşiei), împreună cu sfinţii, la pătimirea lui Hristos. La fel, la sfintele morminte ale acestora, precum şi dacă a rămas ceva din oasele lor; căci harul lui Dumnezeu nu le-a părăsit pe ele, după cum nici trupul cel vrednic de toată cinstirea al Mântuitorului nostru Hristos nu a fost lipsit de dumnezeirea Lui la moartea Lui cea făcătoare de viaţă. Aşadar, făcând acestea şi preamărind pe aceştia care au preamărit la rândul lor pe Dumnezeu, îi aduci slavă însuşi Domnului — ca unora care s-au arătat cu faptele desăvârşiţi în dragostea lui Dumnezeu, pentru ca să fii preamărit împreună cu ei de Dumnezeu, după cum cântă David: „Prin mine, prietenii Tăi au fost cinstiţi, Doamne!” [Ps. 138, 17].<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a treia==<br />
[[Image:Decalogul., sec. al II-lea.jpg|thumb|300px|right| Decalogul, sec al II-lea]]<br />
Porunca a treia este: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va<br />
lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui” (Ieş. 20, 7).<br />
<br />
===Ce învaţă porunca aceasta?===<br />
Aceasta poruncă învaţă că este oprit a huli numele lui Dumnezeu, adică a-l rosti fără<br />
cinstea cuvenită. Iată şi temeiul acestui lucru: Numele oricărei fiinţe sau lucru trezeşte în noi ceva din acea fiinţa sau lucru. Aşa se înţelege că anumite cuvinte au în ele ceva frumos şi atrăgător. De pildă cuvântul „mama” sau „tata” trezesc în inima celui care le rosteşte o mare bucurie şi preţuire. Cu atât mai frumos este pentru adevăratul creştin numele Tatălui ceresc, Care i-a dat viaţa şi binecuvântările cereşti şi Care este izvorul a toată sfinţenia şi dragostea. De aici înţelegem că şi numele lui Dumnezeu este sfânt, precum Dumnezeu însuşi este sfânt.<br />
<br />
===În ce chip se poate lua numele lui Dumnezeu în deşert?===<br />
Numele lui Dumnezeu se poate lua în deşert prin:<br />
:1) Purtarea necuviincioasă în [[biserică]];<br />
:2) Necinstirea lucrurilor sfinte;<br />
:3) Cârtirea împotriva rânduielilor lui Dumnezeu;<br />
:4) Înjurături sau [[blestem]]e;<br />
:5) Nesocotirea făgăduinţelor făcute în numele lui Dumnezeu;<br />
:6) [[Jurământ]] mincinos, adică atunci când luăm pe Dumnezeu ca martor pentru ceea ce nu<br />
este adevărat;<br />
:7) Călcarea jurământului cu ştiinţă şi voinţă;<br />
:8) Întrebuinţarea cu uşurinţă a jurământului, atunci când Dumnezeu este luat ca martor şi<br />
chezăşie pentru lucruri neînsemnate.<br />
<br />
===Ce este făgăduinţa sau votul?===<br />
Făgăduinţa sau votul este îndatorirea cu care creştinul se leagă de bună voie în faţa lui<br />
Dumnezeu să facă o faptă de o deosebită vrednicie morală, drept recunoştinţă pentru<br />
binefacerile primite. Făgăduinţa nu poate cuprinde fapte la care omul este deja îndatorat prin porunci şi nici fapte lipsite de preţ moral. Făgăduinţa se poate face de către orice credincios; ea este un mijloc pentru întărirea voinţei în [[virtute|virtuţi]], pentru arătarea evlaviei adevărate şi duce la desăvârşirea morală.În [[Sfânta Scriptură]] găsim multe pilde de făgăduinţe făcute de bărbaţi evlavioşi. Astfel,[[Iacov]], deşteptându-se din visul său, făgăduieşte că piatra care i-a slujit drept căpătâi o va face altar de închinare lui Dumnezeu<ref>Fac. 28, 20-22</ref> ; iar Sfântul Apostol Pavel le-a tuns părul capului la patru bărbaţi pentru împlinirea unei făgăduinţe.<ref>Fapte 21, 23-26</ref><br />
Făgăduinţa făcută trebuie împlinită, căci altfel înseamnă lipsă de credinţă şi de ascultare<br />
pe care le datorăm lui Dumnezeu. „De vei da făgăduinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine şi păcat vei avea asupra ta” <ref>Deut. 23, 21-22</ref> De aceea, înainte de a face o făgăduinţă, creştinul să gândească bine dacă e bună şi dacă o poate îndeplini, căci „Mai bine să nu făgăduieşti, decât să nu împlineşti ce ai făgăduit”<ref>Ecl.5, 4</ref><br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău în deşert [Iș 20, 7; Dt 5, 11] din cauza celor pământeşti, sau de frica oamenilor, sau de ruşine, sau din pricina câştigului personal sau jurând strâmb. Căci jurământul strâmb este tăgăduirea lui Dumnezeu. Pentru această pricină, să nu te juri deloc, ci să fugi cu totul de orice jurământ, fiindcă prin jurământ vine călcarea lui şi îndepărtarea de Dumnezeu şi socotirea ta cu cei fără de lege. Prin urmare, adeverindu-te în toate cuvintele tale, vei depune cel mai îndreptăţit jurământ. Iar de se va întâmpla oarecând să te lepezi pe tine însuţi după ce ai jurat, ceea ce este unul din cele mai detestabile lucruri şi dacă cele ce ai făgăduit sunt conforme cu poruncile lui Dumnezeu, atunci vei căuta a plini „jurământul” după lege. Altminteri, tu însuţi îţi vei cere osândă, fiindcă ai jurat deplin; atunci prin milosârdie, prin rugăciuni şi plâns şi prin reaua pătimire a trupului, să-L îmblânzeşti pe Hristos, Care a zis „să nu juri” [Mt 5, 34]. Iar dacă, dimpotrivă, ai jurat pentru ceva dintre cele care sunt contra poruncilor, ia seama ca nu cumva, prin împlinirea jurământului, să săvârşeşti vreo fărădelege şi să fii socotit astfel dimpreună cu Irod, ucigaşul proorocului înaintemergător [Mt 14, 7-12]. În acest caz, tu calcă acel jurământ al fărădelegii, făgăduind ţie însuţi să nu mai juri vreodată, rugându-te ca Dumnezeu să-ţi fie iarăşi milostiv şi folosind sârguinţa cea cu multe lacrimi, pentru îndreptările pe care le-a făgăduit mai înainte. <ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a patra==<br />
Porunca a patra este aceasta: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințeşti. Lucrează<br />
şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului<br />
Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici<br />
sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (Ieş. 20, 8-11).<br />
<br />
===Ce învaţă porunca aceasta?===<br />
Această poruncă învaţă două lucruri, şi anume: datoria muncii în timpul celor şase zile<br />
ale săptămânii şi datoria de a sărbători ziua a şaptea, ca zi de odihnă, închinată Domnului.<br />
<br />
===Este munca o datorie pentru creştin?===<br />
[[Iisus]] a arătat munca drept lucru sfânt, când a zis: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”<ref>Ioan5,17</ref> şi a ridicat-o din nou la cinstea dată ei de Dumnezeu. După tradiţia creştină, Mântuitorul însuşi a lucrat până la vârsta de 30 de ani în atelierul de tâmplărie al bătrânului [[Dreptul Iosif|Iosif]] din Nazaret, iar pe [[ucenic]]ii Săi şi i-a ales dintre pescarii de pe marginea lacului Ghenizaret, care erau muncitori cu braţele. <br />
:De altfel, Sfânta Scriptură este plină de pilde care îndeamnă la muncă: <br />
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.(Ps103.24)<br />
:Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.(Prov12.27 )<br />
:Sfântul Apostol Pavel spune:<br />
:„Dacă cineva nu vrea sa lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).<br />
<br />
===Când a dat Dumnezeu porunca muncii?===<br />
[[Image:Decalogul.3.jpg|thumb|300px|right| Monument cu Decalogul pe terenul Capitoliului statului Texas din Statele Unite ale Americii]]<br />
După învăţătura Sfintei noastre [[Biserică|Biserici]], Dumnezeu a dat omului porunca muncii încă de<br />
la început, când l-a aşezat în grădina [[rai]]ului „ca s-o lucreze şi s-o păzească”<ref>Fac. 2,15.<br />
</ref> (Aceasta înseamnă că omul avea îndatorirea să muncească şi înainte de căderea în [[păcat]].<br />
Fireşte că munca aceea nu era deloc obositoare şi grea; totuşi, era o îndatorire de viaţă. După săvârşirea păcatului strămoşesc însă, când puterile omului au slăbit şi pământul a fost blestemat din pricina păcatului, munca s-a făcut mai cu greutate, omul trebuind să-şi câştige cele trebuincioase vieţii sale „în sudoarea feţei” <ref>Fac. 3,19</ref> <br />
<br />
===Ce foloase aduce omului munca?===<br />
Prin muncă, omul îşi câştigă în chip cinstit cele ale traiului şi îşi dezvoltă puterile trupeşti<br />
şi sufleteşti. Munca este, apoi, izvor de [[virtute|virtuţi]]. Ea luminează mintea, întăreşte voinţa, înalţă simţămintele, aduce [[răbdarea|răbdare]], bărbăţie, stăpânire de sine, potoleşte patimile şi înlătură [[ispita|ispitele]]. După învăţătura creştină, se cuvine aceeaşi preţuire atât muncii cu braţele, cât şi muncii cu mintea, căci amândouă aceste feluri de muncă aduc foloase şi înalţă viaţa omului.<br />
<br />
===Ce învaţă Biserica noastră despre răsplătirea muncii?===<br />
Potrivit cuvântului Mântuitorului: „vrednic este lucrătorul de plata sa” <ref>Luca 10, 7</ref>,<br />
Biserica noastră învaţă că muncitorul trebuie să fie plătit fără întârziere pentru munca sa.<br />
Oprirea sau întârzierea plăţii lucrătorilor este [[păcat]] strigător la cer<br />
:„Iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi<br />
strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot” (Iacov 5, 4).<br />
:Creştinismul socoteşte [[lenea]] şi trăirea din munca altora drept un mare păcat. Dar creştinismul mai învaţă că nu trebuie să uitam nici de sufletul nostru. „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”<ref>Marcu 8, 36</ref>. Munca este o îndatorire de viaţă, dar grija pentru [[mântuire]]a sufletului este datoria cea mai mare a creştinului. De aceea, porunca a patra cere creştinului ca, după zilele de oboseală a braţelor şi a minţii pentru câştigarea în mod cinstit a celor trebuincioase vieţii, să se oprească într-o anumită zi de la munca sa obişnuită, să meargă la [[biserică]], să se închine lui Dumnezeu şi să-şi hrănească sufletul cu învăţăturile cele sfinte. Aceasta o cere creştinului şi porunca întâi bisericească. După sfânta [[liturghie|slujbă]], se cuvine ca creştinul să se odihnească trupeşte şi sufleteşte, împodobindu-se cu facerea de fapte bune în slujba aproapelui.<br />
<br />
===Care este ziua de odihnă?===<br />
În [[Vechiul Testament]], poporul evreu a ţinut şi ţine şi astăzi, ca zi de odihnă, sâmbăta, în<br />
amintirea eliberării sale din robia Egiptului.<br />
Creştinii însă ţin Duminica, fiindcă în această zi a înviat [[Iisus|Mântuitorul]] din morţi, aducând<br />
izbăvirea din robia [[păcat]]ului. Iar faptul acesta este de cea mai mare însemnătate pentru că, după cum spune Sfântul Apostol [[apostolul Pavel|Pavel]]: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa noastră” <ref>I Cor. 15, 14</ref><br />
:Cum că Mântuitorul a [[înviere|înviat]] în ziua Duminicii mărturisesc limpede toţi Sfinţii Evanghelişti: „Iar în ziua întâia a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt, dis-dedimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra răsturnată de pe mormânt” <ref>Ioan 20, l; cf.Matei 28, 1-2; Marcu 16,1-7; Luca 23, 54-56</ref> Cuvintele „ziua întâia a săptămânii” sau „într-una din sâmbete” exprimă duminica, fiindcă evreii numeau „sabat” sau „sâmbăta” atât ziua a şaptea, cât şi întreaga săptămână. Iar zilele săptămânii le numeau astfel: întâia zi după sâmbătă, adică duminica, o numeau „întâia a sâmbetei” sau „întâia a sâmbetelor” sau „una dintre sâmbete”. A doua zi după sâmbăta sau luni o numeau a doua a sâmbetei, şi aşa mai departe. Din aceasta se înţelege că Mântuitorul a înviat în ziua de duminică. Apoi Duminica mai are însemnătate deosebită pentru creştini deoarece într-o zi de duminică S-a pogorât [[Duhul Sfânt]] peste Sfinţii Apostoli.<ref>Fapte 2, 1-4</ref> . <br />
:Creştinii ţin duminica drept zi de odihnă închinată lui Dumnezeu, chiar de pe timpul Sfinţilor Apostoli, după cum citim tot în [[Sfânta Scriptură]]: „În ziua întâia a săptămânii, adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii”<ref>Fapte 20, 7</ref>. «A frânge pâinea» înseamnă că [[ucenic]]ii se adunau să facă [[rugăciune|rugăciuni]], să săvârşească Sfânta [[Liturghie]] şi să se [[euharistie|împărtăşească]]. Prin urmare, Sfânta Liturghie se făcea în zilele de duminică. Deci, ţinând duminica în locul sâmbetei, creştinii nu calcă nicidecum porunca a patra, căci ei trăiesc după rânduielile Mântuitorului şi ale Sfinţilor Săi [[apostol]]i.<br />
:Tot ca zile ale Domnului trebuie socotite, afară de duminici, şi celelalte sărbători rânduite de Sfânta noastră [[Biserică]] Ortodoxă.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
O zi din săptămână care se şi numeşte Ziua Domnului [Ap 1, 10] este hărăzită lui Dumnezeu, căci în acea zi a înviat din morţi, precum a arătat-o mai înainte (adeverind prin aceasta învierea cea obştească), în care va înceta orice lucrare a celor pământeşti. Aşadar, vei sfinţi această zi [cf. Iș 20, 8-11; Dt 5, 14-15] şi nici o lucrare neduhovnicească nu vei săvârşi, în afara celor absolut trebuincioase. Vei îngădui şi celor care se află sub porunca ta sau împreună cu tine să afle tihnă, pentru ca în acest chip să slăveşti pe Cel Care prin moartea Sa ne-a primit pe noi la Sine şi, înviind, a înviat o dată cu El şi firea noastră cea căzută. Şi îţi vei aminti de veacul ce va să vină şi vei cugeta la toate poruncile şi îndreptările Domnului. Şi te vei cerceta pe tine ca să fii cu băgare de seamă şi să nu calci alături de lege şi să te faci răpitor. Te vei îndrepta pe tine în toate căile Domnului şi prin aceasta te vei lipi de Biserica lui Hristos şi vei rămâne în ea la toate slujirile ei, împărtăşindu-te cu credinţă şi în curăţie, ca fără de osândă să te faci părtaş Sfântului Trup şi Sânge al lui Hristos, ca să pui început desăvârşit vieţii tale; şi înnoindu-te pe tine prin priveghere, te vei pregăti pentru primirea bunurilor celor veşnice ce vor să fie. Căci pentru cele pământeşti nu ajung toate celelalte zile la un loc, dar în Ziua Domnului, ca să rămâi aproape de Dumnezeu, le vei lăsa pe toate, în afara celor absolut necesare traiului. În acest chip, avându-L pe Dumnezeu şi depărtându-te de orice prilej de a da loc diavolului, nu vei călca poruncile; atunci focul patimilor nu te va arde şi greutatea păcatelor nu te va răzbi.<br />
:De asemeni, vei sfinţi şi ziua sâmbetei prin nelucrarea faptelor rele.<br />
:Vei adăuga tot la Ziua Domnului şi toate sărbătorile mari, socotindu-le deopotrivă acesteia, ţinând aceleaşi lucrări şi depărtându-te de aceleaşi rele. <ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a cincea==<br />
Porunca a cincea este: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti<br />
ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieş. 20, 12).<br />
Cele patru porunci dumnezeieşti despre care s-a vorbit până acum au arătat datoriile<br />
creştinului faţă de Dumnezeu, cuprinse pe scurt în datoria [[iubirea|dragostei]] faţă de El.<br />
Curăţia şi tăria dragostei faţă de Dumnezeu se adevereşte însă prin dragostea faţă de<br />
oameni, căci: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său” <ref>I Ioan 4, 20, 21</ref> Dintre oameni, mai întâi trebuie iubiţi părinţii, care ne-au născut şi ne-au crescut şi, ca atare, după Dumnezeu, sunt binefăcătorii noştri cei mai mari, în viaţa pământească. Din această pricină, cele şase porunci dumnezeieşti, care vorbesc despre datoriile sau dragostea faţă de oameni, încep cu porunca de a cinsti părinţii.<br />
<br />
===Ce înseamnă a cinsti pe părinţi?===<br />
A cinsti pe părinţi înseamnă:<br />
:1) Este interzis cu desăvârşire a blestema sau a lovi pe oricare din părinţi. Legea ebraică prevedea pedeapsa cu moartea pentru aceste [[păcat]]e grele<ref>Exod 21.17, Lev 20.9, Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11)</ref><br />
:Cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie omorât (Exod 21.17)<br />
:Cel ce va lovi pe tatăl său ori pe mama sa să fie dat morţii. (Exod21.15)<br />
:2) Este interzis cu desăvârşire a fura de la părinţi sau a-i trata cu violenţă<br />
Cine despoaie(in sens de [[furt]]-n.r) pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: "Nu-i păcat!" este tovarăş cu făcătorul de rele. (Prov 28.24).<br />
Cel ce se poartă rău cu tatăl său (în sensul tratării violente) şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine. (Prov19.26)<br />
:3) A asculta sfaturile acestora in Domnul (atunci când ele nu contravin poruncilor si legilor lui Dumnezeu)<br />
:Pilda în privinţa aceasta este Însuşi Mântuitorul Hristos, când, răstignit pe Cruce, a încredinţat pe sfânta Sa Maică ucenicului Său prea iubit, Ioan, ca să aibă grijă de ea <br />
:Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! <br />
:Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19,26-27).<br />
:Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. (Efes6.1)<br />
:Ascultarea părinţilor nu se va face atunci când sfaturile şi îndemnurile lor contravin învăţăturilor creştine căci uneori mamele îşi pot îndemna la [[păcat]] copiii, aşa cum a făcut Irodiada care a îndemnat-o pe fiica ei să ceară lui [[Irod]] capul lui [[Ioan Botezătorul]] pe tipsie<ref>Mt 14.5-12<br />
</ref> <br />
:4)A ne [[rugăciune|ruga]] lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor, când sunt în viaţă, iar după moarte,<br />
pentru odihna sufletelor lor.<br />
<br />
=== De ce la porunca despre cinstirea părinţilor Dumnezeu adaugă, ca ceva deosebit, făgăduinţa fericirii şi a vieţii îndelungate?===<br />
"Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa: <br />
Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ". (Efes6.2-3)<br />
Dumnezeu adaugă făgăduinţa aceasta pentru a îndemna şi mai mult la împlinirea<br />
poruncii, căci pe ea se întemeiază buna rânduială în familie şi în orice fel de viaţă obştească.<br />
<br />
===Dar părinţii au datorii faţă de copii?===<br />
În cele zece porunci nu găsim o poruncă deosebită cu privire la datoriile părinţilor faţă de<br />
copii. Dar nici nu-i nevoie, fiindcă acestea sunt ceva foarte firesc. Dacă şi animalele îşi fac datoria de a hrăni şi creşte puii lor; cu atât mai mult trebuie să facă aceasta omul, care este făptură cea mai aleasă a lui Dumnezeu, înzestrata cu judecată.<br />
După cum dragostea copiilor faţă de părinţi este o poruncă, la fel şi dragostea părinților<br />
faţă de copii este tot o poruncă a legii fireşti. După învăţătura Bisericii, copiii sunt un dar dumnezeiesc de mare preţ; de aceea grija părinţilor pentru ei înseamnă o mare răspundere.<br />
<br />
===Care sunt datoriile părinţilor faţă de copii?===<br />
Aceste datorii sunt, pe scurt, următoarele:<br />
:1) Să se îngrijească de buna lor stare trupească, de hrana, îmbrăcămintea şi sănătatea lor, <br />
:„Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Tim. 5, 8).<br />
:2) Să nu-i întărâte la [[mânia|mânie]] pe copii<br />
Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului. <br />
:Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Col3.20-21)<br />
:„Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efes.6, 4).<br />
:3) Să le dea o creştere bună, pentru a-i face cetăţeni vrednici ai patriei pământeşti şi ai<br />
patriei cereşti. Acest lucru se va realiza prin <br />
:a)Sfaturi, îndemnuri <ref>Prov1.8; 4:1, 6:20; 6:23; 13.1; 23:22</ref><br />
Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. (Prov1.8)<br />
:b) Mustrări <br />
Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. (Prov 10.17)<br />
:Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. (Prov 15.32).<br />
:[[David]] a făcut greşeala de a nu-l mustra niciodată pe [[Adonia]] cel frumos la chip, ceea ce a făcut ca acesta, [[mândria|sumeţindu-se]], să se ridice împotriva lui David pentru a-i lua tronul, ceea ce şi reuşeşte şi el va domni un timp în locul tatălui său.(3Regi 1.5-6)<br />
:c)Folosirea nuielei<br />
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată.(Prov13.24) <br />
:Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori (Prov 19.18)<br />
:Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Prov 22.15)<br />
:Nu te împiedica să cerţi un copil;<br />
:că dacă-l vei bate cu nuiaua, nu va muri; <br />
:că tu îl vei bate cu nuiaua,<br />
:dar îi vei scăpa sufletul de la moarte( Prov 23.13-14) <br />
:Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale.(Prov 29.15)-<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta [Iș 20, 12 ; Dt 5, 16] pentru că Dumnezeu ţi-a dat viaţă prin ei şi aceştia împreună cu Dumnezeu sunt pricinuitori ai vieţii tale. Aşijderea şi tu îi vei cinsti şi vei iubi pe aceştia după Dumnezeu, dacă aceştia sunt împreună cu tine lucrători pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru poruncile Lui. Dacă însă nu sunt astfel, vei fugi deci fără de întârziere, căci în acest caz ei îţi sunt ţie pricină de poticnire şi este mai de folos pentru adevăr şi credinţa mântuitoare, fiind ei de altă credinţă, nu numai să fugi, ci să-i şi urăşti. Dar nu numai pe aceia, ci şi pe toţi cei de altă unire şi mărturisire, astfel ca până şi mădularele tale să se scârbească de simţirea acelora şi întreg trupul tău cu partea lui pătimaşă[4].<br />
<br />
Căci dacă cineva „nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe copiii şi fraţii săi, până chiar şi sufletul lui, nu-şi ia crucea sa şi nu urmează Mie, nu este vrednic de Mine” [Lc 14, 26-27], a spus Hristos. Aşadar, în ceea ce-i priveşte pe părinţi şi pe cei dragi după trup şi pe fraţi, întru acest chip (să-ţi fie): pe cei legaţi între ei prin credinţă şi care nu sunt piedică pentru mântuire, îi vei cinsti şi îi vei iubi. Iar dacă se cere să cinsteşti pe părinţii cei după trup, cu cât mai mult îi vei cinsti şi iubi pe cei care s-au făcut ţie părinţi după duh? Aceştia, de la ceea ce eşti, te-au făcut să fii mai bun şi ţi-au dat ţie lumina cunoştinţei şi te-au născut pe tine prin Botezul naşterii din nou şi te-au întărit pe tine în nădejdea învierii şi a nemuririi şi celei fără de sfârşit împărăţie şi moştenire şi te-au făcut pe tine din nevrednic, vrednic [cf. Ier 15, 19] de bunătăţile cele veşnice faţă de cele trecătoare. Te-au făcut pe tine fiu şi ucenic nu al vreunui om oarecare, ci al Dumnezeu-Omului, Iisus Hristos [Is 14, 3; In 6, 45] care te-a uns pe tine cu duhul înfierii [Rm 8, 15], Acela Care a zis: „să nu vă numiţi voi părinţi pe pământ, nici învăţător, căci Unul este Tatăl vostru, iar învăţător vă este Hristos” [Mt 23, 9-10].<br />
<br />
Aşadar, întreaga cinste şi dragoste se cuvine părinţilor celor duhovniceşti, fiindcă de la aceştia cinstirea se înalţă către Hristos şi către Duhul Cel Preasfânt de la Care şi primiţi înfierea, precum către Tatăl Cel ceresc, de la Care este numită toată părinţimea în cer şi pe pământ [Ef 3, 15]. Te vei strădui deci pururea în această viaţă să-ţi afli un părinte duhovnicesc, căruia să-i mărturiseşti orice păcat şi orice gând şi să primeşti de la acesta îndreptare şi iertare. Căci unora ca aceştia le este dat să dezlege şi să lege sufletele şi toate câte vor fi legate pe pământ, vor fi legate şi în ceruri şi toate câte se vor dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în ceruri [Mt 18, 18]. Acest har şi această putere le primesc de la Hristos pentru care pricină te vei supune acestora şi nu te vei împotrivi lor, ca nu cumva să aduci vătămare sufletului tău. Căci dacă cel care se împotriveşte părinţilor săi după trup, în lucruri care nici măcar nu sunt amintite în Legea dumnezeiască, este dat morţii după Lege [Iș 21, 16], cum atunci nu îşi va pierde sufletul său, cel ce se împotriveşte părinţilor celor după duh şi povăţuitori şi nu urmează Duhului lui Dumnezeu Care sălăşluieşte în aceştia?<br />
<br />
Pentru această pricină, cere sfatul şi supune-te întru totul părinţilor tăi duhovniceşti, ca să fie mântuit sufletul tău şi să devii moştenitor al veşnicelor şi nestricăcioaselor bunătăţi. <ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a şasea==<br />
Porunca a şasea este: „Să nu ucizi” (Ieş. 20, 13).<br />
<br />
===Ce învaţă porunca aceasta?===<br />
Viaţa pământească este cel mai mare bun al omului şi temelia tuturor celorlalte bunuri de<br />
care se poate învrednici cineva pe pământ. După învăţătura Sfintei noastre [[Biserică|Biserici]], [[Dumnezeu]] fiind Creatorul vieţii omeneşti, numai El, şi nu omul, are drepturi nemărginite asupra ei. Apoi, viaţa pământească este timpul de pregătire pentru [[viaţa veşnică]]. În aceasta se cuprinde preţul mare al vieţii pământeşti pentru creştini. [[Ioan Gură de Aur]] spune:«Vrei să ştii pentru ce este de preţ această viaţă? Fiindcă este pentru noi temelia vieţii viitoare şi prilej şi loc de luptă şi alergare pentru cununile cereşti»<ref>641.641 Sfântul Ioan Gură de Aur, Către poporul antiohian, Omilia 6, 4, Migne, P. G., XLVIII. col. 86.</ref>(Fiind un dar al lui Dumnezeu şi având un preţ atât de mare, păstrarea şi îngrijirea vieţii, pentru timpul rânduit ei de Dumnezeu, este şi o datorie şi un drept al fiecărui credincios.<br />
<br />
===Câte feluri de ucidere sunt?===<br />
Sunt două feluri de [[uciderea|ucidere]]: trupească şi sufletească.<br />
Uciderea trupească înseamnă ridicarea vieţii aproapelui. Ucidere înseamnă şi avortul, cu bună ştiinţă şi voie.<br />
<br />
===Ce înseamnă uciderea sufletească?===<br />
Uciderea sufletească înseamnă [[uciderea|ura]] aproapelui, căci<br />
„Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni” (I Ioan 3, 15).<br />
<br />
=== Este uciderea un păcat greu?===<br />
Uciderea este [[păcat]]ul cel mai mare pe care-l poate săvârşi cineva faţa de aproapele şi faţă<br />
de sine însuşi. [[Sfânta Scriptură]] numără uciderea printre păcatele strigătoare la cer. „Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din Pământ” (Fac. 4, 10).<br />
<br />
===De ce este uciderea un păcat foarte greu?===<br />
Uciderea este un păcat foarte greu fiindcă prin ea:<br />
:1) Se distruge o fiinţă care poartă în sine chipul lui [[Dumnezeu]];<br />
:2) Se intră cu nelegiuire în drepturile lui Dumnezeu, Care este singurul stăpân asupra<br />
vieţii şi a morţii;<br />
:3) Se răpeşte un drept firesc al fiecăruia şi bunul cel mai de preţ dăruit omului de<br />
Dumnezeu pe care nimeni nu-l mai poate înapoia;<br />
:4) Se calcă porunca dragostei;<br />
Uciderea este păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva firii omului şi împotriva societăţii.<br />
<br />
===Porunca a şasea opreşte numai uciderea aproapelui?===<br />
Nu. Această poruncă opreşte şi [[uciderea|sinuciderea]], adică nimicirea cu bună ştiinţă şi voie a<br />
vieţii proprii. Căci dacă este împotriva firii a ucide pe un om, care este asemenea nouă, cu atât mai mult este împotriva firii a ne ucide pe noi înşine. După învăţătura Sfintei noastre Biserici, viaţa noastră este a lui Dumnezeu, Care ne-a dat-o, şi deci nu avem voie să facem cu ea ce voim.<br />
În ce priveşte pe sinucigaşi, deoarece ei de bună voie rup legătura cu Dumnezeu, [[Biserica]], prin canoanele ei, opreşte înmormântarea lor după rânduielile creştineşti. Aceasta, bineînţeles, dacă atunci când s-au sinucis au fost în deplinătatea minţii.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Să nu desfrânezi [Iș 20, 14; Dt 5, 18], ca nu cândva să faci un mădular al lui Hristos potrivnic Lui şi să fii mădular desfrânat [1 Co 6, 15] şi să fii tăiat de la dumnezeiescul trup şi aruncat în gheenă. Căci dacă fiica preotului, desfrânând în fărădelegi, la dreapta Judecată este aruncată în foc să ardă [Lv 21, 9], ca una care a necinstit numele tatălui său, cu cât mai mult este mai vrednic de veşnica osândă cel ce dedă trupul lui Hristos la o astfel de necurăţie?<br />
<br />
Dacă însă te lepezi de aceasta şi petreci în feciorie [Mt 19, 12] pentru a putea să fii întreg al lui Dumnezeu şi, prin iubirea de desăvârşire, să fii desăvârşit unit cu Acela, rămânând în El toată viaţa, îngrijeşte-te să nu te laşi abătut niciodată de la cele ale lui Dumnezeu [1 Co 7, 35], pregustând viaţa veşnică şi trăind încă de pe pământ ca îngerii în ceruri. Căci îngerilor le este potrivită fecioria [Mt 22, 30], şi asemenea lor se face — chiar în acest trup petrecând — tot cel ce păzeşte feciorelnica neprihănire. Dar încă mai presus de „îngeri”, se face el asemenea Tatălui ceresc, Care mai înainte de veci a născut în feciorie; (se mai face asemenea) şi Celui feciorelnic care din feciorelnic Tată a venit la început prin naştere, iar la plinirea vremii din Fecioara Maică născându-Se cu trupul: şi (mai este) asemenea Celui Care a venit în chip negrăit dintr-Unul Tatăl, nu născut, ci purces, Duhul Sfânt. Lui Dumnezeu se aseamănă acela şi în nestricăcioasă nuntă este unit cu El. Cel care alege adevărata feciorie, trăieşte în neprihănire cu trupul şi cu cuvântul şi cu mintea, împodobindu-se cu podoaba fecioriei.<br />
<br />
Iar de nu alegi fecioria, nicidecum nu te poţi asemui lui Dumnezeu: îţi este totuşi îngăduit să ai o singură soţie întru Domnul după lege şi cu aceasta singură să trăieşti, ca propriul tău vas să-l ţii în sfinţenie [1 Tes 4, 4], abţinându-te cu toată puterea de la altele. Vei putea însă să te abţii de la aceasta în chip desăvârşit, dacă te vei păzi însă de întâlnirile cele de ruşine şi de te vei feri a spune şi a auzi cuvinte desfrânate. De la toate acestea îţi vei întoarce însăşi privirea ta, a trupului şi chiar a minţii, atât cât este cu putinţă; şi te vei obişnui ca nu cumva să cauţi cu indiscreţie la frumuseţea chipurilor, căci „acela care priveşte o femeie şi o pofteşte pe ea a desfrânat deja cu ea în inima sa” [Mt 5, 28] şi din pricina aceasta necurată este inima lui înaintea lui Hristos Care caută, mai presus de orice, la inima noastră [1 Rg 16, 17]. Căci de la privirea cea iscoditoare şi de la neruşinarea trupului se naşte în suflet tulburarea. Dar de ce vorbesc despre desfrânare şi adulter şi toate necurăţiile care se află în însăşi firea cea căzută, când de la o simplă privire neîngăduită aţintită asupra frumuseţilor trupeşti, omul este târât, fără de nici o împotrivire, la cele mai de jos, până la grosolăniile cele împotriva firii. Drept aceea, tu, tăind de la tine rădăcinile cele amare ale păcatului, să nu porţi roadele cele aducătoare de moarte, ci să aduci rodul curăţiei şi al sfinţeniei care se dobândeşte din aceasta şi fără de care nimeni nu-L poate vedea pe Domnul [Evr 12, 14].<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a şaptea==<br />
Porunca a şaptea este: „Să nu preacurveşti” (Ieş. 20, 14). <br />
:(Unele traduceri folosesc sintagma ,,Sa nu fii desfrânat’’ Valeriu Anania lămureşte acest aspect arătând ca sensul este de a nu săvârşi [[desfrânarea|adulter]]<ref>Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pag 100, nota f, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref><br />
:Aceasta poruncă interzice preacurvia sau adulterul.<br />
:O preacurvie spirituală înfăptuieşte cel căsătorit care doar pofteşte o femeie, aşa cum ne spune Mântuitorul <br />
:Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". <br />
:Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. (Matei 5, 27-28)<br />
De asemenea, porunca această opreşte toate acele lucruri şi fapte care pot duce pe creştin la păcatul preacurviei<br />
:1)Îmbrăcămintea necuviincioasă (Prov7.10)<br />
:Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, <br />
:Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. <br />
:Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii, <br />
:Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. <br />
:El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei. <br />
:Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii. <br />
:10.Şi iată o femeie îl întâmpină, având '''înfăţişare de desfrânată''' şi cu prefăcătorie în inimă; <br />
:Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; <br />
:Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ. <br />
:Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise: <br />
:"Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele; <br />
:Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit. <br />
:Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt, <br />
:Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon. <br />
:Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, <br />
:Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, <br />
:Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!" <br />
:Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; <br />
:El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană, <br />
:Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că <br />
:acolo îşi sfârşeşte viaţa. <br />
:Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele! <br />
:Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei, <br />
:Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. <br />
:Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii. (Prov7.4-27)<br />
:2)Beţia<br />
:Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.(Prov23.33) <br />
:3) Vizionarea de filme [[desfrânarea|pornografice]] sau citirea de cărţi pornografice(Matei 5, 27-28).<br />
:4)Jocurile şi cântecele necuviincioase<br />
<br />
===Este preacurvia un păcat mare?===<br />
Cei ce se fac vinovaţi de astfel de păcate nu vor moşteni [[împărăţia lui Dumnezeu]] <br />
:Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, <br />
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Cor. 6, 8-9). <br />
:Pe de altă parte, ea mai îndeamnă şi la alte [[păcat]]e, ca: [[minciuna]] sau chiar [[uciderea|omorul]]. Datoria creştinului este, deci, să se ferească de acest păcat şi de toată ispita spre el, prin [[rugăciune]], [[post]], muncă şi stăpânirea poftelor.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Să nu ucizi [Iș 20, 15; Dt 5, 17], ca să nu cazi din cinstea de fiu al Aceluia Care şi pe cei morţi îi poate învia şi astfel să te faci fiu, prin asemenea faptă, celui care încă de la început a fost ucigător de oameni [In 8, 44]. Căci uciderea porneşte de la o înfruntare, care la rându-i vine din semeţie, iar aceasta de la mânie, iar mânia se naşte în noi de la vreo păgubire ce ni se aduce nouă de la ceilalţi sau de la zavistie sau de la împotrivire. Pentru aceasta „celui care îţi ia ţie haina, să nu i te împotriveşti ca să-ţi ia şi cămaşa”, spune Hristos [Lc 6, 29]. Şi pe cel care te loveşte, nu-l lovi la rându-ţi şi nici nu batjocori pe cel ce te batjocoreşte, fă la fel şi tu şi vei fi slobozit de cele rele ale căderii în ucidere. Ţie deci ţi s-au iertat păcatele cele săvârşite împotriva lui Dumnezeu, căci spune: „Iertaţi şi vi se va ierta vouă” [Lc 6, 37]. Însă acela care vorbeşte de rău şi lucrează cele rele, acela îşi cere lui osândă veşnică pe dreptate [cf. 1 Tes 1, 9], căci cel ce spune fratelui său „nebunule” este vrednic de gheena focului, spune Hristos [Mt 5, 22]. Deci, dacă poţi să scoţi răul din rădăcină, sălăşluind în suflet fericirea blândeţii, dă slavă lui Hristos, Învăţătorul şi împreună-lucrătorul faptelor bune, fără de care, precum ni s-a predat nouă, nu putem săvârşi binele în nici un chip [In 15, 5]; iar de nu ai putut să rămâi fără de mânie, atunci mânie-te împotriva ta, defăimează-te pe tine şi pocăieşte-te înaintea Lui Dumnezeu şi a celuia căruia i-ai zis sau făcut ceva rău.<br />
<br />
Căci cel care de la început se pocăieşte nu ajunge până la sfârşit cu aceasta. Cel care însă rămâne nepăsător în acestea mici, prin ele va cădea în cele mari.<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a opta==<br />
Porunca a opta este: „Să nu furi” (Ieş. 20, 15).<br />
<br />
===Ce opreşte această poruncă?===<br />
Această poruncă opreşte [[furt]]ul şi păcatele asociate furtului. Împotriva<br />
acestei porunci se păcătuieşte prin:<br />
:1) Luarea pe ascuns a lucrurilor străine (furt);<br />
:2) Luarea cu sila şi pe faţă a lucrurilor altuia (prădare)<ref>Lev 6.2-7, 19.13, 1Sam2.12-16, Iov20.10, Prov4.17, Ps55.9, Ps72.14, Ecl7.7, Ezec22.12, 45.9, Is33.15-16, Lc3.9-14, Lc6.29-30</ref><br />
Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti. (Lev19.13)<br />
:3) Luarea bunurilor străine prin mijloace viclene (înşelăciune), de pildă prin falsificare de acte, cumpărare cu bani falşi, vânzarea cu măsuri mincinoase<ref>Deut25.13-16, Lev19.35, Prov16.11,20.10,20.23, Mica 6.11, Osea 12.7, Amos 8.5</ref> , delapidare;<br />
:Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său. (Lev19.11)<br />
:Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului. (Prov20.10)<br />
:4) Luarea de dobândă mare (cămătărie);<br />
5) Oprirea<ref>Ier22.13, Mal3.5, Iac5.4</ref> sau întârzierea<ref>Lev19.13, Deut24.15</ref> plăţii cuvenite lucrătorilor; vezi [[păcat]]<br />
:Plata simbriaşului să nu rămână la tine până a doua zi. (Lev19.13)<br />
Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot. .(Iac5.4)<br />
:6) Vânzarea celor trebuitoare traiului cu preţuri de două sau de mai multe ori mai mari (specula)<ref>Prov11.26, Amos8.5-6</ref><br />
:Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. –(Prov11.26)<br />
:7)Oferirea si primirea de daruri <ref>Exod 23.8, Deut16.18-20, Deut10.17, Prov17.23, 2Cron19.6-7, Amos5.11 Mica3.11, 7.3</ref> sau mita<ref>1Sam8.3, 1Sam12.3, Ezra4.5, Ps15.5, Ps26.10, Prov15.27, Prov21.14, Prov29.4, Ecl7.7, Is5.23, Is33.15</ref><br />
:Daruri<br />
:Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi.(Exod 23.8)<br />
:Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.(Prov17.23) <br />
,,Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, să îi pui judecători şi căpetenii după seminţiile tale, ca să judece poporul cu judecată dreaptă. <br />
Să nu strici legea, să nu cauţi la faţă şi să nu iei mită, că mita orbeşte ochii înţelepţilor şi strâmbă pricinile drepte. <br />
Caută dreptate şi iar dreptate, ca să trăieşti şi să stăpâneşti pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă."(Deut16.18-20)<br />
:Mita<br />
:Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.(Ecl7.7)<br />
:Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. (Prov29.4)<br />
:Mai marii tăi sînt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pînă la ei.(Is1.23)<br />
:Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.(Prov15.27)<br />
:8) Neîntoarcerea lucrului luat cu împrumut; <ref>Lev6.1-7</ref><br />
:9) Vânzarea şi cumpărarea pe bani a harului sfinţitor, adică cumpărarea cu bani, şi nu dobândirea prin vrednicie, a puterii de a săvârşi slujbe bisericeşti (simonie).<ref>FA8.9-24</ref> <br />
:Vrăjitorul Simon încearcă să cumpere de la apostoli harul Duhului Sfânt.(FA8.9-24)<br />
<br />
===Este furtul un păcat greu?===<br />
Da, [[furt]]ul este un păcat greu, fiindcă loveşte în datoria de a fi [[dreptatea|drepţi]] şi a [[iubirea|iubi]] pe aproapele nostru. Sfântul Apostol Pavel arată ca hoţii nu vor moşteni [[împărăţia lui Dumnezeu]]<ref>1Cor. 6, 10</ref> Deci, datoria creştinului este să-şi câştige cele de trebuinţă numai prin muncă cinstită şi nicidecum să-şi însuşească pe nedrept lucrurile străine.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Să nu furi [Iș 20, 15; Dt 6, 19], ca să nu se vădească cele ascunse ale tale, şi ca nu cumva, dispreţuind acestea, să înmulţeşti nenumărat muncile tale. Căci este mai bine ca din propriile tale bunuri să dai nevoiaşilor în ascuns, decât să primeşti de la alţii, pentru ca Dumnezeu Cel care vede în ascuns să-ţi răsplătească ţie însutit [Mt 6, 4] şi să-ţi dea viaţă veşnică în veacul ce va să vie [Mc 10, 29].<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a noua==<br />
Porunca a noua este: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Ieş. 20, 16).<br />
vezi [[mărturia mincinoasă]].<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Să nu mărturiseşti strâmb [Iș 20, 16; Dt 5, 20], ca să nu te asemeni aceluia care la început l-a clevetit pe Dumnezeu Evei şi să te faci împreună cu acela blestemat [Fc 3, 14]. „Căci este mai bine, pentru a nu cădea sub blestem” să nu suferi nici apropierea păcatului, ca să nu te asemeni lui Ham, ci lui Sem şi Iafet şi să capeţi astfel binecuvântări [Fc 9, 20-27].<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Porunca a zecea==<br />
Porunca a zecea este: ,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!" (Ieş. 20, 17).<br />
<br />
===Ce opreşte această poruncă?===<br />
Porunca a zecea opreşte însuşirea lucrurilor altuia, precum şi pofta după ele, dorirea lor.<br />
Căci dacă cineva doreşte ceva, atunci va căuta să-şi însuşească ceea ce doreşte.<br />
Această poruncă opreşte, deci, toate cugetele, dorinţele şi poftele necurate ale inimii,<br />
fiindcă din ele se nasc apoi tot felul de [[păcat]]e ([[minciuna|minciună]], [[bârfa|bârfă]], [[cearta|ceartă]], [[furt]], [[invidia|invidie]], [[desfrânarea|curvie]], [[lăcomia|lăcomie]], [[uciderea|ură]], etc). Nu este de ajuns numai să nu furăm lucrul aproapelui, dar nici nu ne este îngăduit să-l dorim şi să-l poftim în sufletul nostru, fiindcă pofta naşte păcatul, iar păcatul înfăptuindu-se naşte moartea veşnică<ref>Iacov 1,15</ref>. [[Iisus|Mântuitorul]] spune: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule”.<ref>Matei 15, 19</ref> Aşadar, porunca a zecea cere stârpirea din rădăcină a cauzelor răului, care sălăşluiesc în<br />
inima omului şi se cuprind în pofta zămislitoare de păcat. Deci creştinul este dator să se<br />
curăţească de poftele rele, să lupte împotriva lor prin [[rugăciune]], [[post]] şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, precum citim în [[Sfânta Scriptură]]: „Să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu”<ref>2 Cor. 7, 1</ref>.<br />
<br />
===Tâlcuire după Sfântul Grigorie Palama===<br />
Să nu râvneşti la bunul altcuiva sau câştigul şi avutul lui, sau la slava lui, nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău [Iș 20, 17; Dt 5, 21]. Căci pofta care se zămisleşte în suflet naşte păcatul, iar păcatul sfârşeşte prin a aduce pe lume moartea [Iac 1, 15]. Deci tu nu râvni la nimic din cele ce sunt ale altora şi păzeşte-te, de poţi, de pofta cea hrăpăreaţă. Fiindcă este mai bine a da dintre ale tale celor ce cer şi să-i miluieşti după putinţă, făcând milă şi să nu te întorci de la cel care vrea să împrumute bani de la tine [Mt 5, 42]; iar de vei fi păgubit, vei păstra cele pierdute la Domnul, deşi, aici pe pământ, cel ce îţi aduce pagubă ar părea unul dintre vrăjmaşii tăi [Iș 23, 4-5]. Căci în acest fel vei schimba răul şi, prin bunătate, vei birui răutatea [Rm 12, 21], precum ţi-a poruncit ţie Hristos.<br />
<br />
Păzind aceasta din toată puterea ta şi întru acestea petrecând, vei aduna în sufletul tău comoara evlaviei şi vei bineplăcea lui Dumnezeu şi vei fi preschimbat în bun de către El, ca moştenitor al bunătăţilor veşnice ale lui Dumnezeu, cărora şi noi să ne facem părtaşi cu harul şi iubirea de oameni a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine toată cinstea, slava şi închinăciunea, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<ref>Grigorie Palama, ''op.cit.''</ref><br />
<br />
==Note==<br />
<references /><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7. <br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2.<br />
#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
#Exegeza decologului după Sfântul [[Grigorie_Palama|Grigorie Palama]]. Traducerea a fost realizată de Laura Enache după PG 150, 1089-1101 și publicată în revista Teologie și Viață, nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2003, pp. 263-269. Textul a fost completat cu referințele scripturistice după ediția italiană a lui Ettore Perrella, Gregorio Palamas, Che cos'e l'ortodossia - capitoli, scritti ascetici, lettere, omelie, Bompiani, 2006, pp. 344-361<br />
<br />
[[Categorie:Vechiul Testament]]<br />
[[Categorie:Noul Testament]]<br />
[[Categorie:Păcate]]<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Farisei&diff=52535
Farisei
2021-12-20T13:51:01Z
<p>Alexandru30: Formatarea redirecționărilor</p>
<hr />
<div>{{Articol de calitate}}<br />
[[Imagine:Fariseii Brooklyn Museum - Woe unto You, Scribes and Pharisees (Malheur à vous, scribes et pharisiens) - James Tissot.jpg|thumb|300px|right|Vai, vouă, fariseilor, James Tissot, sec. al XIX-lea, Brooklyn Museum]]<br />
{{Israel-Iisus}}<br />
'''Fariseii''' au fost o grupare politico-religioasă influentă în vremea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], activă între sec II î.Hr—I d.Hr (alături de [[saduchei]]), apărători ai credinței strămoșești care consta în fidelitatea atât față de [[Legea lui Moise]] cuprinsă în [[Vechiul Testament]] cât și față de tradiția orală. Fariseii credeau în [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], susțineau existența [[îngeri]]lor și a [[diavol]]ilor, nemurirea [[suflet]]ului după [[moartea|moarte]] și [[înviere]]a morților și erau partizanii prozelitismului. Unii farisei s-au îndepărtat de spiritul drept al Legii devenind [[minciuna|ipocriți]], formaliști, corupți, [[nedreptatea|nedrepți]] (de la [[lăcomia|lăcomie]], [[iubirea de arginți|iubire de arginți]], [[furt]] și [[furt|escrocherie]] până la [[uciderea|crimă]]), motiv pentru care au fost aspru mustrați de Mântuitorul [[Iisus Hristos]]. Alții, însă, au devenit susținătorii lui Iisus (Simeon, [[Iosif din Arimateea]], [[dreptul Nicodim|Nicodim]]) și apoi partizanii noii comunități creștine (Iosif din Arimateea, Nicodim, rabinul [[Gamaliel]], apostolul [[apostolul Pavel|Pavel]]).<br />
<br />
==Perioada==<br />
Din punct de vedere istoric, fariseii apar în veacul al II-lea î.Hr., ca partid politico-religios moștenitor al curentului „pioșilor” din epoca (după 125 î.Hr.) care a urmat Revoltei Macabeilor (170-140 î.Hr.), revoltă care dorea să păstreze Legea iudaică restaurată la Ierusalim de Ezdra după întoarcerea poporului din exil (aprox. 450 î.Hr.), în fața tentativelor de elenizare care s-au făcut simțite mai ales în vremea lui Antioh IV Epifanie (175-164 î.Hr.).<br />
<br />
Gruparea fariseilor a devenit pilonul principal al iudaismului după distrugerea [[Templul din Ierusalim|Templului din Ierusalim]] (70 d.Hr), fiind singurul curent politico-religios din vremea Mântuitorului care a supraviețuit catastrofei din anul 70.<br />
<br />
==Etimologie==<br />
Etimologic termenul de fariseu derivă din rădăcina verbului „paras”, care are în ebraică mai multe sensuri și anume: a separa, a deosebi, a declara, a explica, a declara deosebit, a interpreta<ref>''The New Brown-Driver-Briggs-Gesenius Hebrew and English Lexicon'', Massachusetts, 1979, pag. 831</ref>. Ca urmare, numele lor poate fi interpretat ca referindu-se atât la convingerile lor politice, și atunci prin termenul de fariseu se poate înțelege cel separat, adică cel cu o altă opinie politică, cât mai ales cel cu o altă opinie morală, cel cu un alt comportament. Idealul lor era de a păstra cu orice preț învățătura lui [[Proorocul Moise|Moise]]. Cuvântul a intrat în limba română prin filieră slavă, de la vechiul slav „farisei”. Din ebraică (aramaicul „parschi”) cuvântul a trecut în greaca veche sub forma „pharisaics”, apoi în latinescul „pharisaeus”, de unde a fost adoptat în limbile europene.<br />
<br />
==Doctrina==<br />
<br />
Tot lor le mai revine și meritul de a fi contribuit la creșterea rolului sinagogilor. Prin contribuția lor se învăța Legea scrisă și se păstra tradiția orală („datina bătrânilor” — [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 7, 3). Aceștia învățau poporul că singura cale spre [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este supunerea față de Legea Veche. Dintre farisei s-au ridicat cu timpul mulți învățați care s-au impus atenției iudeilor prin studiul și interpretarea [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] în cele două direcții: Halaka și Hagada. Prima consta atât în a comenta cât și a actualiza preceptele Legii, iar cea de-a doua în interpretarea tradiției orale. Din dorința de a-i ajuta pe credincioși să respecte Legea lui Moise, fariseii au fixat un număr de 613 reguli, din care 248 precepte și 365 interdicții.<br />
<br />
Fariseii credeau în [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], susțineau existența [[îngeri]]lor și a [[diavol]]ilor, nemurirea [[suflet]]ului după [[moartea|moarte]] și [[înviere]]a morților, considerând [[Vechiul Testament]] ca autoritate supremă în chestiunile religioase.<br />
<br />
Mai mult decât oricare alte grupări religioase, fariseii căutau să facă prozeliți cât mai mulți ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 23, 15).<br />
<br />
==Număr și influență==<br />
Conform informațiilor lui [[Iosif Flavius]] și aprecierilor altor istorici<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 72</ref>, fariseii, deși puțini la număr în raport cu poporul iudeu, căci numărau doar 5-6000 membri, reprezentatu totuși partidul majoritar în Palestina vremii. Deși mai puțin numeroși în [[Sanhedrin]] decât [[saduchei]]i, fariseii au avut totuși o influență reală asupra societății evreiești din vremea lor.<br />
<br />
==Atitudinea poporului față de farisei==<br />
A zice astăzi cuiva că este „fariseu” nu este desigur un compliment (ci echivalent cu „fățarnic”), deoarece termenul s-a depreciat în mentalitatea creștină datorită atitudinii lor ostile față de Domnul [[Iisus Hristos]], ca și din cauza imposibilității proprii de a-și conforma viața cu ceea ce predicau.<br />
<br />
Pentru cea mai mare parte dintre iudei epocii însă, fariseii erau considerați credincioși autentici ai legii strămoșești și cu o înaltă ținută morală, pe de o parte pentru că descindeau din acei Hasidim (luptătorii cei mai înverșunați pentru [[libertate]] religioasă din vremea Macabeilor), iar pe de altă parte pentru că s-au separat într-adevăr de marea masă a credincioșilor iudei.<br />
<br />
Deși cuvântul a căpătat cu timpul un sens negativ, fariseii n-au fost în niciun caz [[uciderea|urâți]] de popor. Dimpotrivă, ca unii care erau foarte ostili oricărei influențe străine, mai ales elenistice, au fost apreciați de popor.<br />
<br />
==Fariseii criticați de Ioan Botezătorul, Iisus și apostolul Luca==<br />
[[File:Fariseul Simon 1.jpg|thumb|250px|right|Masa din casa fariseului Simon, sec al XV-lea?, anonim, Școala Franceză]]<br />
[[File:Farisei 3.gif|thumb|400px|right|O dispută cu fariseii. Passeri. În Biblia Bowyer din Bolton Museum, Anglia. Print 4384. Din „Un comentariu ilustrat la evanghelia după Marcu” de Phillip Medhurst. Secțiunea D]]<br />
<br />
Mântuitorul Iisus Hristos le reproșa în principal fariseilor: că sunt fățarnici și plini de ei înșiși, că le place să se arate și să fie puși în față, că pun sarcini grele și uneori absurde poporului. <br />
<br />
Fariseii s-au opus cu multă înverșunare Mântuitorului Hristos deoarece, așa cum se știe, Domnul nu era de acord cu mulțimea învățăturilor lor orale privitoare la [[Legea lui Moise]] dar și pentru faptul că popularitatea lui Iisus le primejduia poziția lor în fața credincioșilor. <br />
<br />
Fariseii au fost acuzați de Iisus de următoarele:<br />
<br />
1. (fariseul Simon) iubire mică, măruntă<br />
<br />
Femeia păcătoasă (prostituată) este [[iertarea|iertată]] de multele ei [[păcat]]e de Iisus, [[credința]] sa [[Soteriologie|mântuind-o]] fiindcă [[iubirea|l-a iubit]] mult pe Iisus. Acest lucru a fost dovedit de faptul i-a stropit picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei, că i-a sărutat picioarele și I le-a uns cu mir. Spre deosebire de aceasta, fariseul Simon, care îl invitase pe Iisus în casa sa să mănânce, nu-I dăduse apă pentru spălarea picioarelor<ref>Fac 18.4</ref>, nu-I dăduse sărutare când intrase<ref>Fac 27.26-27, 29.13, 33.4, 50.1, Exod 4.27, 18.7</ref>, nu-I unsese capul cu untdelemn<ref>Amos 6.6</ref>, așa cum cerea eticheta ospitalității, făcând dovada unei iubiri mici, mărunte față de Hristos. <ref>Luca 7.36–50</ref>)<br />
<br />
2. că umblă după slava deșartă a oamenilor prin faptul că:<br />
<br />
– iubesc scaunele din față în sinagogi (Luca 11.43, 20.46, Matei 23.6, Marcu 12.39)<br />
<br />
– iubesc închinăciunile în piețe, adică să li se zică „învățătorule” (Luca 11.43, 20.46, Matei 23.7)<br />
<br />
– le place să stea în capul mesei la ospețe (Luca 20.46, Matei 23.6, Marcu 12.39)<br />
<br />
– se [[Rugăciunea|roagă]] îndelung de ochii lumii în timp ce mănâncă casele văduvelor (Marcu 12.40, Matei 23.14, Luca 20.47)<br />
<br />
– se fac drepți înaintea oamenilor (Luca 16.15)<br />
<br />
– își lățesc filacteriile (pungi de stofă conținând bucăți de pergament pe care erau scrise texte din lege; erau purtate cu ostentație la frunte și pe brațul stâng<ref>Noul Testament comentat, versiune revizuită, redactată, comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit de numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995, pag. 42, ISBN 973-9130-08-9)</ref> și își măresc ciucurii de la poale. (Matei 23.5)<ref>Exista prevederea în Legea Veche ca oamenii să poarte porțiuni din Lege la mână și pe frunte pentru a preîntâmpina uitarea ei (Exod 13.9), dar și să poarte ciucuri în colțurile veșmintelor, tot pentru aducere-aminte (Num 15.38-41, Deut 22.12)</ref><br />
<br />
3. că [[minciuna|nu fac ceea ce predică]]: „ei zic, dar nu fac” (Matei 23.3)<br />
<br />
4. [[furt|hoție]] sau [[furt|răpire]]<br />
<br />
– mănâncă casele văduvelor în timp ce se roagă îndelung de ochii lumii (Marcu 12.40, Matei 23.14, Luca 20.47)<br />
<br />
– răpire (Matei 23.25, Luca 11.39)<br />
<br />
5. [[iubirea de arginți|iubire de arginți]]. Fiindcă erau iubitori de arginți – spune [[apostolul Luca]] – aceștia îl batjocoreau pe Iisus când l-au auzit spunând că nu poți să te închini și lui Dumnezeu și lui Mammona. Iisus le spune că ei caută să arate neprihăniți în fața oamenilor dar Dumnezeu le cunoaște inimile căci „ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu”. (Luca 16.14)<br />
<br />
6. lăcomie (sau necumpătare)(Matei 23.25)<br />
<br />
7. că au desființat legea Domnului înlocuind-o cu o datină omenească<br />
<br />
[[Iisus Hristos]] îi învinuiește pe farisei că au desființat această poruncă, înlocuind-o, în mod insidios, cu o datină care spune că dacă „cine va zice tatălui sau mamei sale: „ori cu ce te-aș ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.” (Marcu 7.1-12, Matei 15.1-9)<br />
<br />
8. comoditate și superficialitate: lasă părțile cele mai grele ale legii – [[dreptatea]], [[mila]], [[credința]] – nefăcute, îndeplinind doar părțile cele mai ușoare ale ei (zeciuiala din alimente) în loc să le facă pe amândouă. (Matei 23.23, Luca 11.42)<br />
<br />
9. interpretează eronat și absurd jurămintele (Matei 23.16)<br />
<br />
10. formalism și [[minciuna|ipocrizie]]<br />
<br />
– Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățiți partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie.<br />
<br />
– Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară.<br />
<br />
– Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția.<br />
<br />
– Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. (Matei 23.25-28)<br />
<br />
Fariseii sunt criticați pentru formalism și de [[Ioan Botezătorul]], care-i acuză că vin să se [[botez]]e fără a face [[pocăință|pocăinței]] roadă vrednică de ea, crezând că descendența din [[Avraam]] este suficientă, ceea ce era total fals. (Matei 3.7-12)<br />
<br />
11. își fac cu greu prozeliți iar aceștia devin de două ori mai [[păcat|păcătoși]] ca ei (Matei 23.15)<br />
<br />
12. închid împărăția cerurilor de dinaintea oamenilor, neintrând nici ei, dar nelăsând nici pe ceilalți să intre (Matei 23.14, Luca 11.52)<br />
<br />
13. superficialitate și neînțelegerea Legii. Fariseii, văzând că Iisus a intrat în casa vameșului [[apostolul Matei|Matei]], i-au luat la întrebări pe [[ucenic]]ii săi. Iisus le răspunde că El a venit să cheme pe cei păcătoși la pocăință, nu pe cei drepți. (Matei 9.9-13, Marcu 2.16-17)<br />
<br />
14. îi împovărează pe oameni cu sarcini anevoie de purtat (pentru iertarea păcatelor) iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște. (Matei 23.4, Luca 11.46)<br />
<br />
15. biciuirea și prigonirea proorocilor, [[înțelepciunea|înțelepților]] și cărturarilor trimiși la ei pentru mustrarea și întoarcerea la adevărata [[credința|credință]]. (Matei 23.15)<br />
<br />
16. [[uciderea|crimă]]. Fariseii sunt lucrătorii cei răi care au [[lovirea|bătut]] și au omorât slujitorii trimiși să ia roadele de către stăpân (Dumnezeu), ca mai apoi să-l omoare și pe fiul stăpânului (Iisus), moștenitorul viei, pentru ca să pună mâna pe moștenire (stăpânirea lumii). Stăpânul viei îi va pierde pe cei răi iar via o va da altor lucrători. Arhiereii și fariseii, înțelegând parabola au căutat să-L prindă dar s-au temut de mulțime, care-l socotea prooroc. (Matei 21.33–46)<br />
<br />
Învierea lui [[Lazăr]] îi determină pe farisei să facă planuri concrete pentru prinderea și omorârea lor. (Ioan 12.10)<br />
<br />
Fariseii au spus: „Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul”. Așadar fariseii se temeau că încrederea în Hristos va antrena pierderea privilegiilor. [[Caiafa]] a adăugat: „...oare nu vă gândiți că este de folos să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” (Ioan 11.47–54).<br />
<br />
Iisus le spune că pe unii dintre proorocii, [[înțelepciunea|înțelepții]] și cărturarii trimiși la ei pentru mustrare ei îi vor [[uciderea|ucide]] și răstigni, așa cum l-au ucis în trecut pe Zaharia, fiul lui Varahia. (Matei 23.34)<br />
<br />
==Fariseii drepți==<br />
[[Imagine:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos]]<br />
[[Imagine:Apostle Paul.JPG|thumb|100px|left|Sfântul Apostol Pavel]]<br />
Câțiva farisei au venit la Iisus și l-au sfătuit să plece, avertizându-l că Irod vrea să-l [[uciderea|omoare]] ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 31–35). [[Gamaliel]], un învățător al Legii, inclusiv al [[apostolul Pavel|apostolului Pavel]] ([[Faptele Apostolilor|FA]] 22, 3), prețuit de tot norodul, a convins [[Sanhedrin]]ul să nu-i omoare pe [[apostolul Petru|Petru]] și pe ceilalți [[apostol]]i. El a argumentat arătând că dacă ceea ce fac apostolii e de la oameni, lucrarea se va nimici, așa cum s-a întâmplat cu Teudas sau Iuda Galileianul care au pierit, iar dacă e de la Dumnezeu nu vor putea s-o nimicească și se vor trezi ca fiind luptători împotriva lui Dumnezeu. (Luca 5.29–40) [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], fariseu fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel”, este acela care e inițiat de [[Iisus Hristos]] în taina [[botez]]ului, acela care se opune judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă și acela care, împreună cu Iosif din Arimateea, are grijă de trupul lui Hristos și îl pune în mormântul lui Iosif.<br />
<br />
[[Iosif din Arimateea]] era un om bogat din Arimateea, [[ucenic]] al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, sfetnic de vază al [[Sanhedrin]]ului, care aștepta și el [[Împărăția lui Dumnezeu]] și care împreună cu Nicodim se îngrijește de trupul Mântuitorului și îl pune în mormântul său.<br />
<br />
[[Apostolul Pavel]] a fost și el fariseu, dar nu a avut notorietate în această calitate, deși era zelos, după propria lui mărturie.<br />
<div style="clear:left;"></div><br />
<br />
==A se vedea și==<br />
*[[Saduchei]]<br />
*[[Esenieni]]<br />
*[[Zeloți]]<br />
*[[Irodieni]]<br />
==Note==<br />
<references/><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
*Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997, <br />
*Petre Semen, ''Arheologie biblică în actualitate'', Editura Mitropoliei și Bucovinei, Iași, 1997, ISBN 973-9272-01-0, pag. 233-235.<br />
*[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezana Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag. 170.<br />
*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975 — Introducere, pp. 72-73.<br />
<br />
[[Categorie:Noul Testament]]</div>
Alexandru30
https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=%C3%8En%C8%9Belepciunea&diff=52534
Înțelepciunea
2021-12-20T13:50:09Z
<p>Alexandru30: Corectarea redirecționării</p>
<hr />
<div>[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|260px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], sec. XV]] <br />
'''Înţelepciunea''' şi priceperea sunt [[virtuţi]] morale care înseamnă păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor lui Dumnezeu. <br />
{{Spiritualitate didactică}}<br />
==Înţelepciunea este păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor lui Dumnezeu==<br />
<br />
Înţelepciunea şi priceperea înseamnă păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor lui [[Dumnezeu]], fără a adăuga sau a scoate ceva din ele, aşa precum Dumnezeu spune Israelului condus de [[Proorocul Moise|Moise]] înainte de intrarea în ţara sfântă.<ref>Deut4.1-6</ref> În cuvântul său către Dumnezeu psalmistul spune: Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.<ref>Ps119.98</ref> Încălcarea poruncilor lui Dumnezeu înseamnă abandonarea înţelepciunii, aşa cum se întâmplă cu cei care primesc daruri căci acestea ,,orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi”<ref>Deut16.19</ref> sau cu cei care iau averi prin silă căci, aşa cum spune Eclesiastul ,,Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.<ref>Ecl7.7</ref><br />
<br />
==Înţelepciunea, dar de la Dumnezeu care trebuie căutat, cerut==<br />
<br />
Înţelepciunea este un dar al lui Dumnezeu<ref>Prov2.6</ref> care este la îndemână, chiar în faţa omului, nu la capătul pământului pe unde o caută cei nesăbuiţi.<ref>Prov17.24</ref> Ea este un şivoi care curge întruna.<ref>Prov18.4</ref> Înţelepciunea este un dar la care trebuie să luăm aminte<ref>Prov2.2</ref>, care trebuie cerut<ref>Prov2.3</ref> , pentru care trebuie să ne [[rugăciune|rugăm]]<ref>Prov2.3</ref>, care trebuie căutat<ref>Prov2.4,18.15</ref>, după care trebuie să umblăm ca după o comoară<ref>Prov2.4</ref> Ea nu trebuie părăsită şi atunci ea ne va păzi, ea trebuie iubită şi atunci ne va ocroti, ea trebuie înălţată şi atunci ea ne va înălţa, ne va pune pe cap cunună plăcută, împărătească.<ref>Prov4.5-9</ref> Înţelepciunea iubeşte pe cine o iubeşte şi cei care o caută cu tot dinadinsul o găsesc.<ref>Prov8.17</ref><br />
<br />
Eclesiastul arată că Dumnezeu dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie.<ref>Ecl2.26</ref> Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.<ref>Ecl12.11</ref> <br />
<br />
Dumnezeu îi apare în [[vis]] tânărului [[Solomon]] spunându-i să-i ceară ce vrea. Solomon îi răspunde că el este un tânăr neîncercat pus în fruntea unui popor fără număr şi că ar vrea o minte pricepută pentru a judeca poporul Domnului şi a deosebi binele de rău. Această cerere a plăcut Domnului care i-a spus că pentru că nu cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor săi, ci a cerut pricepere ca să facă [[dreptatea|dreptate]], el îi va da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nici unul nu a fost ca el şi cum nici nu se va mai ridica după el. Şi pe deasupra îi va da şi ceea ce n-a cerut, bogăţie şi slavă aşa încât nici unul din regi nu se putea asemăna lui. Dumnezeu îi mai promite că dacă va umbla pe drumul Său păzind legile şi poruncile Sale, îi va înmulţi şi zilele.<ref>3Regi3.5-14</ref><br />
<br />
[[Iisus]] le spune [[apostol]]ilor că ei vor fi persecutaţi în diverse feluri, adăugând:,,Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu -i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri”.<ref>Lc21.15</ref> <br />
<br />
[[Apostolul Iacov]] scrie în epistola sa :Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu.<ref>Iac1.5</ref>În alt loc acelaşi apostol avertizează că înţelepciunea adevărată care este întâi, curată, apoi paşnică, [[blândeţea|blândă]], uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică, este aceea care vine de sus, pe când aşa-zisa înţelepciune, cea plină de [[invidia|invidie]] şi de [[cearta|ceartă]] este pământească.<ref>Iac3.13</ref><br />
<br />
==Frica de Domnul reprezintă începutul şi şcoala înţelepciunii== <br />
Înţeleptul Solomon arată că ,,Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura”<ref>Prov1.7</ref> iar în altă parte spune că ,,Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea”.<ref>Prov9.10</ref> Psalmistul spune şi el: Frica Domnului este începutul înţelepciunii/ toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă.<ref>Ps111.10</ref> Iov arată şi el că: ,,Frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea, iar depărtarea de rău este pricepere”.<ref>Iov28.28</ref> Solomon arată că frica de Domnul este în acelaşi timp şi şcoala înţelepciunii.<ref>Prov15.33</ref><br />
<br />
==Înţelepciunea şi sfaturile părinţilor==<br />
Înţeleptul ascultă de mustrări<ref>Prov9.8, Prov15.31-32, Prov15.5</ref>, sfaturi <ref>Prov12.15, Prov13.10, Prov19.20</ref> şi capătă pricepere<ref>Prov15.31-32</ref> , ştiinţă<ref>Prov19.25, 21.11</ref> , înţelepciune pentru viitor<ref>Prov19.20</ref>, un plus de înţelepciune. <ref>Prov9.9</ref> Cel înţelept chiar îl va [[iubirea|iubi]] pe cel ce-l mustră.<ref>Prov9.8</ref>Învăţăturile părinţilor reprezintă viaţa, cuvintele părinţilor reprezintă viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.<ref>Prov4.22</ref> Astfel omul înţelept îi bucură pe părinţii săi<ref>Prov10.1, 15.20, 23.15, 27.11, 23.24, 29.3</ref> dacă aceştia au folosit corect varga şi certarea căci ,,Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.<ref>Prov29.15</ref><br />
<br />
==Înţelepciune şi smerenie==<br />
[[Image:Regele Solomon, icoană rusească .jpg|thumb|250px|right|Regele Solomon, icoană rusească, sec XVIII]] <br />
Solomon spune:,,Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!<ref>Prov3.7</ref> [[Lenea|Leneşii]] şi [[iubirea de arginţi|oamenii bogaţi]] sunt inclinaţi să se creadă înţelepţi. Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.<ref>Prov26.16</ref> şi ,,Omul bogat se crede înţelept, dar [[sărăcia|săracul]] care este priceput îl cercetează.” <ref>Prov28.11</ref><br />
Solomon avertizează: ,,Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nesăbuit decât pentru el.<ref>Prov 26.12</ref> Dumnezeu nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.<ref>Iov37.24</ref> În general multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.<ref>Prov16.25, Prov14.12</ref> .,,Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi!” strigă [[Isaia]] spre Sion. <ref>Is5.21</ref> [[Apostolul Pavel]] vorbeşte de unii oameni păcătoşi care ,,s-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit”.<ref>Rom1.22</ref> Acelaşi apostol îi îndeamnă pe fraţii săi:,,Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.<ref>Rom12.16</ref> <br />
Solomon arată în Proverbele sale:,,Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.<ref>Prov11.2</ref> Înţeleptul este modest, discret: ,,Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.<ref>Prov12.23</ref>Solomon îndeamnă:Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!<ref>Prov3.5</ref><br />
<br />
==Înţeleptul îşi păzeşte limba==<br />
<br />
Înţeleptul rege al Israelului arată că ,,cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.”<ref>Prov10.19</ref> şi faptul că ,,pe înţelepţi îi păzesc buzele lor”.<ref>Prov14.3</ref> Vorba puţină şi cumpănită este într-atât de caracteristică înţeleptului încât ,,chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.<ref>Prov17.28</ref> <br />
El nu răspunde deloc la defăimări căci ,,Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace".<ref>Prov11.12</ref>Înţeleptul să răspundă nesăbuitului ca să nu se creadă înţelept, dar nu după [[nesăbuinţa]] sa.<ref>Prov26.4-5</ref> chiar dacă pace între ei nu poate fi.<ref>Prov29.9</ref> Înţelepciunea face pe om [[răbdarea|răbdător]], şi este o cinste pentru el să uite greşelile.<ref>Prov19.11</ref> Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte.<ref>Prov29.11</ref> Cine este încet la [[mânia|mânie]] are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.<ref>Prov14.29</ref> În plus, înţeleptul ascunde ocara (la adresa lui sau a altora) când o aude.<ref>Prov12.16</ref> Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.<ref>Prov29.8</ref> Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.<ref>Prov16.14</ref> <br />
Buzele înţelepte sunt un lucru scump.<ref>Prov20.15</ref> Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.<ref>Prov16.23</ref> Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.<ref>Prov15.7</ref> Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.<ref>Prov15.2</ref> Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.<ref>Prov12.18</ref>Cuvintele unui înţelept sunt plăcute <ref>Prov16.23</ref>căci dacă ar spune cuvinte neplăcute s-ar asemăna cu un vrăjitor al cărui şarpe muşcă pentru că nu a fost vrăjit.<ref>Ecl10.11-12</ref><br />
<br />
==Înţelepciunea, meşterul lui Dumnezeu la crearea lumii==<br />
Înţelepciunea este cea dintâi dintre lucrările lui [[Dumnezeu]], fiind aşezată din veşnicie, înainte de orice început, ea fiind meşterul lui Dumnezeu în crearea lumii.<ref>Prov3.19, Prov8.22-31</ref>Ea a fost folosită la începutul creaţiei când Dumnezeu a dat legi creaţiei sale; atunci a fost pusă la încercare.<ref>Iov28.12-27</ref> Cu ajutorul înţelepciunii cârmuiesc împăraţii, dregătorii şi voievozii înţelepţi şi drepţi. Niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu înţelepciunea.<ref>Prov8.11, 16.16, 25.12, 8.14-21</ref> Înţelepciunea are un sălaş necunoscut, preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.<br />
<br />
==Înţeleptul se fereşte şi se abate de la rău==<br />
<br />
Solomon arată că înţelepciunea e molipsitoare:,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.<ref>Prov13.20</ref> Ca urmare, înţeleptul se fereşte de rău<ref>Prov14.16, 4.27, 14.27</ref> , de cei care ţin cuvântări stricate sau apucă pe căi întunecoase şi sucite<ref>Prov2.12-15</ref> dar şi de nevasta altuia<ref>Prov2.16-19, Prov5.7</ref>, se abate de la rău<ref>Prov3.7, 4.5, 4.26-27, 7.25,13.14, 14.16, 15.24, 16.6, 21.16, 22.6</ref>, inclusiv de la calea [[iubirea de arginţi|lacomilor]] [[furt|hoţi]] şi [[uciderea|criminali]].<ref>Prov1.15</ref> Înţelepciunea veghează şi păzeşte pe om.<ref>Prov2.11,Prov14.3</ref><br />
<br />
==Înţelepciune şi chibzuinţă financiară==<br />
<br />
Solomon ne sfătuieşte să nu ne chinuim să ne îmbogăţim, să nu ne punem priceperea în aceasta,,Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.<ref>Prov23.4</ref> Cel chibzuit strânge vara <ref>Prov10.5</ref> asemenea furnicii, care este model de înţelepciune şi prevedere pentru că îşi strânge mâncarea de vara.<ref>Prov6.6</ref> Ridicarea şi întărirea casei se fac prin înţelepciune şi prin ştiinţă se umplu cămările de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.<ref>Prov24.3-4</ref> Dacă Dumnezeu îl sprijină pe om, acesta poate, prin muncă cinstită, să dobândească chiar avere ,,Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.”<ref>Prov21.20</ref> Există în [[Sfânta Scriptură]] multe cazuri de oameni cărora Dumnezeu le-a dat darul bogăţiei ([[Avraam]], [[Iov]], [[Solomon]], [[dreptul Nicodim|Nicodim]], etc). Creştinul nu uită însă niciodată ca aceasta e un dar de la Dumnezeu şi de aceea [[mila|împarte]] din averea sa celor lipsiţi.<br />
== Dezavantajele înţelepciunii==<br />
===Multa înţelepciune înseamnă şi mult necaz===<br />
Eclesiastul spune că explorarea înţelepciunii, a prostiei şi a [[nesăbuinţa|nebuniei]] este goană după vânt căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz şi cine ştie multe, are şi multă durere.<ref>Ecl1.16,17,18</ref> <br />
===Nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei învăţaţi bunăvoinţa=== <br />
Eclesiastul spune că a văzut că ,,sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări".<ref>Ecl9.11</ref><br />
==Înţelepciunea incompatibilă cu regretul zilelor trecute==<br />
Regretul zilelor de odinioară nu este o chestiune înţeleaptă.<ref>Ecl7.10</ref><br />
Inima înţeleptului cunoaşte şi vremea potrivită fiecărui lucru şi [[Judecată|judecata]].<ref>Ecl8.5</ref><br />
==Multa învăţătură oboseşte trupul==<br />
Eclesiastul ne învaţă că ,,multă învăţătură oboseşte trupul".<ref>Ecl12.12</ref><br />
==Înţelepciunea săracului e dispreţuită==<br />
Eclesiastul povesteşte că a văzut următoarea înţelepciune care i s-a părut mare: un împărat puternic a împresurat o cetate cu puţini oameni în ea şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. Un [[sărăcia|sărac]] înţelept, la care nimeni nu se gândise, a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Eclesiastul concluzionează: mai bună este înţelepciunea decât tăria! Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită.<ref>Ecl9.13-16</ref> <br />
==Puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava==<br />
Eclesiastul arată că ,,Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine." <ref>Ecl9.18</ref>. Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină [[nesăbuinţa|nesăbuinţă]] biruie înţelepciunea şi slava.<ref>Ecl10.1</ref> <br />
==Înţelepciunea şi judecata==<br />
,,Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.” Şi anume la pedepsirea celor răi şi recompensarea celor buni, spune psalmistul.<ref>Ps107.43</ref> <br />
Inima înţeleptului cunoaşte şi vremea potrivită fiecărui lucru şi judecata.<ref>Ecl8.5</ref><br />
==Înţelepţii împărtăşesc cu ceilalţi: moartea, lăsarea averilor altora, uitarea==<br />
Eclesiastul arată că înţelepţii împărtăşesc cu ceilalţi condiţia de muritori, lăsarea averilor altora (care pot fi nesăbuiţi) şi uitarea.<ref>Ecl2.15-19</ref> <br />
<br />
==Beneficiile lumeşti ale înţelepciunii==<br />
<br />
Înţelepciunea aduce beneficii în primul rând propriei persoane:,,Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.<ref>Prov 9.12</ref> şi ,,Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.<ref>Prov19.8</ref> Elifaz arată că înţelepciunea omului nu aduce niciun folos lui Dumnezeu, ci numai omului.<ref>Iov22.2</ref> În unele cazuri face foarte bine şi celorlalţi, căci uneori înţeleptul câştigă şi suflete.<ref>Prov11.30</ref> Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar [[nesăbuinţa|nebunia]] celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.<ref>Prov14.8</ref> Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.<ref>Ecl8.1</ref> Înţelepciunea face pe om [[răbdarea|răbdător]].<ref>Prov19.11</ref> Respectarea şi păstrarea învăţăturilor şi sfaturile părinţilor lungesc zilele vieţii<ref>Prov3.2, 4.12</ref> şi aduc multă [[pacea|pace]].<ref>Prov3.2</ref> Frica de Domnul, caracteristică şi înţeleptului, lungeşte zilele.<ref>Prov10.27</ref> Înţelepciunea şi chibzuinţa oferă încredere şi scutesc omul de stânjeneli <ref>Prov4.12</ref>,<ref>Prov3.23 Prov3.23, 4.12</ref> poticneli Cine găseşte înţelepciunea are un viitor şi nu i se va tăia [[nădejdea]].<ref>Prov24.14</ref> Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt binecuvântaţi.<ref>Prov3.13,18</ref> Înţelepciunea îndepărtează [[griji|grijile]]<ref>Prov1.33</ref> , temerile de vreun rău<ref>Prov1.33</ref> conferă linişte<ref>Prov1.33</ref> , încredere <ref>Prov3.23</ref>, somn dulce.<ref>Prov3.24</ref> Cuvintele de învăţătură aduc sănătate trupului.<ref>Prov4.22</ref> Un om înţelept este plin de putere.<ref>Prov24.5, 8.14</ref> şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.<ref>Prov24.5</ref><br />
<br />
==Beneficiile veşnice ale înţelepciunii- mântuirea (viaţă veşnică) şi moştenirea slavei==<br />
<br />
Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele, căci ea oferă ocrotire ca şi argintul dar ea este mai folositoare pentru că ţine în viaţă pe cei ce o au.<ref>Ecl7.11-12</ref> Înţelepciunea aduce [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]] şi ne scapă de moarte.<ref>(Prov13.14, Prov9.6, 15.24, 15.31, 16.22, 21.16, 3.18, 4.22, 6.23, 11.30, 8.32-36, 6.32, 7.23, 2.18, 5.5, 16.25, 14.12 Prov4.13 Prov3.22)</ref> Cine umblă în înţelepciune va fi [[mântuirea|mântuit]]<ref>Prov28.26</ref> şi va moşteni slava.<ref>Prov3.35, 4.8, 3.16,8.18</ref><br />
<br />
==Bibliografie==<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6<br />
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 <br />
# English Standard Version Bible, 1971<br />
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti<br />
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4<br />
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4<br />
==Note==<br />
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div><br />
<br />
<br />
[[Categorie:Spiritualitate]]<br />
[[Categorie:Virtuți]]</div>
Alexandru30