Modificări

Salt la: navigare, căutare

Prohodul Domnului (liturgică)

42.371 de octeți șterși, 28 mai 2008 03:54
m
Şters conţinutul paginii
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptânăna Patimilor. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului.
==Texte: 1915, 1928, 2000==
<table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%">
<tr><th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th></tr>
<tr valign="top">
<td align="center">Ediţia 1915</td>
<td align="center">Ediţia 1928</td>
<td align="center">Ediţia 2000</td>
</tr>
<tr>
<th colspan="3">Starea I</th>
</tr>
<tr valign="top">
<td>
1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
 
2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.
 
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
 
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
 
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.
 
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
 
7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.
 
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
 
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
 
10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.
 
11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
 
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
 
13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.
 
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti.
 
16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
 
17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.
 
18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
 
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.
 
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
 
21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
 
23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
 
24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
 
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.
 
26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
 
27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.
 
28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu¬rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
 
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
 
30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
 
31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
 
32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.
 
33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
 
34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.
 
35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
 
37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.
 
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.
 
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
 
40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
 
41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
 
42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
 
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.
 
44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
 
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.
 
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.
 
47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
 
48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
 
49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
 
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
 
51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
 
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.
 
53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
 
54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
 
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.
 
56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
 
57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
 
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
 
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.
 
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
 
61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
 
62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
 
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
 
64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.
 
65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.
 
66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
 
67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.
 
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.
 
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.
 
70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.
 
71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.
 
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărt㬺im.
 
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui¬torul meu.
 
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta¬tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
 
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.
</td>
<td>
1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.
7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.
11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.
l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
 
17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.
18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.
26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.
28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.
33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.
35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.
44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.
47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
 
51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.
53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.
56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.
65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.
66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?
67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
 
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.
70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.
71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
Mărire...
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
Si acum...
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.
</td>
<td>
1.În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
 
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
 
4.Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
 
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
 
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
 
7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
 
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
 
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
 
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
 
11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !
 
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.
 
13. O, minuni străine !
O, ce lucruri nouă !
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.
 
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !
 
15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
 
16.Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.
 
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
 
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
 
19. Ca lumina-n sfeşnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.
 
20. Mulţimea de oştiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
 
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
 
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
 
23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
 
24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.
 
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
 
26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
 
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.
 
28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
 
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
 
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
 
31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
 
32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
 
33.Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
 
34. Cereştile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.
 
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
 
36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
 
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
 
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
 
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
 
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
 
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
 
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
 
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
 
45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
 
46.Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
 
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
 
52. Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
 
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
 
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
 
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.
 
56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
 
57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
 
58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
 
59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
 
60. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
Înviind tot neamul muritorilor.
 
61. „Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
 
62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.
 
63. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
 
64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
 
65. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
 
66. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
 
68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
 
69. O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
 
70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
 
71. Deşi ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
 
72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim.
 
73.Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
 
74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
 
75.Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
 
76. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
</td>
<tr>
<th colspan="3">Starea a II-a</th>
</tr>
<tr valign="top">
<td>
1. Neamurile toate laudă'n gropării ţi-aduc Hristoase al meu.
 
2. Aritmatiianul, jalnic te pogoară şi în mormânt te'ngroapă.
 
3. Cele 'nţelepţite, mir ţie Cristoase aduc cu sârguinţă.
 
4. O făptură vino, psalmi de îngropare dui Cristos să-i aducem.
 
5. Pre cel viu ce doarme, toţi cu mir să-l ungem cu Mironosiţele.
 
6. Prea 'ncuviinţatul Iosif îngroapă pre cel ce dă viaţă.
 
7. Cei hrăniţi cu mană, sfat viclean ridică spre tine ce le-ai dat-o.
 
8. Cei hrăniţi cu mană, fiere şi cu smirnă 'ţi-aduc să te adape.
 
9. O ce nebunie ! pe Cristos omoară Evreii cei zavistnici.
 
1O. Ca cel -ce turbează a vândut Iuda pre ziditorul lumii.
 
11. Vinde slobozirea, rob se dă pre sine'şi Iuda cel pierzător.
 
12. Bine-a zis Psalmistul, groap'adâncă este gâtlejul jidovilor.
 
13. Strâmbe căi şi rele, la spurcaţii jidovi pururi-au fost şi curse.
 
14. Iosif Nicodim, pre Domnul îngroapă cu toată cuviinţa.
 
15. Slavă ţie Doamne, cel ce dai vieaţă şi Iadul l-ai omorît.
 
16. Maica şi Fecioara când te-au văzut jost mort se tângui cu jale.
 
17. Primăvară dulce fiul meu cel dulce frumuseţea unde ţi-a pus!
 
18. Plângere prea mare, a pornit Curata, dac'ai murit Cuvinte.
 
19. Mir şi cu Mirezme, cele 'nţelepţite 'ţi-au adus să te ungă.
 
20. Cu moartea pre moarte, o omori Cuvinte Dumnezeu tare fiind.
 
21. Scapă amăgitul, 'nşală-se vicleanul prins d'a ta înţelepciune.
 
22. Cade 'n stricăciune, şi'n Iad se pogoară Iuda vânzătorul.
 
23. Spini, ciulini şi curse, sunt căile Iudei celui nebun şi viclean.
 
24. Pier răstignitorii, cu toţi împreună ce te hulesc pre tine.
 
25. Pier toţi împreună, în fundul stricării bărbaţii sângiurilor.
 
26. Unule născute, Fiule din Tatăl, cum rabzi de voe patimi.
 
27. Maica mieluşeana, Mielul ei pre Cruce văzându-l s-a văetat.
 
28. Trup ce dă vieaţă, Iosif îngroapă 'mpreună cu Nicodim.
 
29. Glas a dat Fecioara, şi a vărsat lacrimi inima pătrunzându-şi.
 
30. O a mea lumină! Fiul meu cel dulce cum zaci acum în groapă.
 
31. Pre Adam şi Eva, ca să-i scap o Maică voind rabd, ci nu plânge.
 
32. Fiul meu mărescu-ţi a ta îndurare că voind rabzi acestea.
 
33. Cu oţet şi fiere, te-au adăpat Doamne ca să strici gustul Evei.
 
34. Te-ai suit pre Cruce, cel ce prin lumină pre jidovi marea-ai trecut.
 
35. De mir purtătoare, viind l'a ta groapă ţi-au adus mir cu lacrimi.
 
36. Scoală-te 'ndurate, şi pre noi ridică din Iad şi întunerec.
 
37. Scoală Milostive, zis-a vărsând lacrimi Maica Ta Ce te-a născut.
 
38. Grăbeşte 'nviază, şi 'ntristarea schimbă a Maicei Tale Doamne.
 
39. Cele cereşti cete, s'a 'ngrozit de frică văzându-te mort Doamne.
 
40. Celor ce cu frică, te măresc pre tine, iartă-le orice-au greşit.
 
41. O înfricoşată ! streine vedere ! cum cu pământ te-acoperi.
 
42. Orecând losif, ţi-a slujit la fugă. iar altul Te îngroapă.
 
43. Plânge se jeleşte, Prea Curata Maică Cuvinte de-a Ta moarte.
 
44. Frică ia pe Îngeri, de-a Ta îngropare a toate Fă¬cătorul.
 
45. Cu Mir şi Mirezme, 'ţi-au stropit Mormântul cele înţelepţite.
 
46. Pace adunării, nouă mântuire prin înviere-ţi dă-ne.
 
47. O Treime sfântă, Tată Fiu şi Duhul pre toţi ne milueşte.
 
48. Robilor tăi Maică, dă-le ca să vază 'nvierea Fiului.
</td>
<td>
1. Neamurile toate, laudă'ngropării ţi-aduc Hristoase al meu.
2. Arimatianul, jalnic Te pogoară şi în mormânt Te'ngroapă.
3. Cele'nţelepţite, mir Ţie Hristoase aduc cu sârguinţă.
4. O făptură vino, psalmi de îngropare lui Hristos să-i aducem.
5. Pre cel viu ce doarme, toţi cu mir să-l ungem, cu mironosiţele.
6. Prea'ncuviinţate, Iosife'ngroapă, pre cel ce dă viaţă.
7. Cei hrăniţi cu mană, sfat viclean ridică spre Tine ce le-ai dat-o.
8. Cei hrăniţi cu mana, fiere şi cu smirnă, Ţi-aduc să Te adape.
9. O ce nebunie, pre Hristos omoară, Evreii cei zavistnici.
10. Ca cel ce turbează, a vândut Iuda pre Ziditorul lumei.
11. Vinde slobozirea, rob se dă pre sine, Iuda cel pierzător.
12. Bine-a zis psalmistul, groapă-adâncă este gâtlejul Jidovilor.
l3. Strâmbe căi şi rele, la spurcaţii Jidovi, pururea-au fost şi curse.
14. Iosif, Nicodim, pre Domnul îngroapă cu toată cuviinţa.
15. Slavă Ţie Doamne, cel ce dai viaţă şi iadul l-ai omorât.
16. Maica şi Fecioara, când Te-a văzut jos mort se tângui a cu jale.
17. Primăvară dulce, Fiui Meu prea dulce, frumseţea unde Ti-ai pus ?
18. Plângere prea mare, a pornit Curata, dac'ai murit Cuvinte.
19. Mir şi cu miresme, cele'nţelepţite Ţi-au adus să Te ungă.
20. Cu moartea pre moarte, o omori Cuvinte, Dumnezeu tare fiind.
21. Scapă amăgitul, înşeală-se vicleanul, prins de-a Ta'nţelepciune.
22. Cade'n stricăciune, şi'n iad se pogoară, Iuda vânzătorul.
23. Spini, ciulini şi curse, sunt căile Iudei celui nebun şi viclean.
24. Pier răstignitorii, cu toţi împreună, ce Te hulesc pre Tine.
25. Toţi pier împreună, în fundul stricării, bărbaţii sângiurilor.
26. Unule Născute, Fiule din Tatăl, cum rabzi de voie patimi.
27. Maica, Mieluşeaua, Mielul ei pre cruce, văzându-L s'a văetat.
28. Trup ce dă viaţă, Iosif îngroapă'mpreună cu Nicodim.
29. Glas a dat Fecioara, şi a vărsat lacrămi, inima pătrunzându-şi.
30. O a Mea lumină, Fiul Meu cel dulce, cum zaci acum în groapă.
31. Pre Adam şi Eva, ca să scap o Maică, vroind rabd ci nu plânge.
32. Fiul Meu mărescu-Ţi, a Ta îndurare, că voind rabzi acestea.
33. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat Doamne, ca să strici gustul Evei.
34. Te-ai suit pre cruce, cel ce prin lumină, pre Jidovi mare-ai trecut.
 
35. De mir purtătoare, viind l'a Ta groapă, Ţi-au adus mir cu lacrămi.
36. Scoală-Te'ndurate şi pre noi ridică din iad şi din'tunerec.
37. Scoală Milostive, zis-a vărsând lacrămi, Maica Ta ce Te-a născut.
38. Grăbeşte'nviază, şi'ntristarea schimbă, a Maicii Tale Doamne.
39. Cele cereşti cete, s'au îngrozit de frică, văzâdu-Te mort Doamne.
40. Celor ce cu frică, Te măresc pre Tine, iartă-le orice-au greşit.
41. O înfricoşată, streină vedere, cum cu pământ Te-acoperi.
42. Oarecând Iosif, Ţi-a slujit în fugă, iar altul Te îngroapă.
43. Plânge se jeleşte, Preacurata Maică, de-a Ta moarte Cuvinte.
44. Frică ia pre îngeri, de-a Ta îngropare, a toate făcătorul.
45. Cu mir şi miresme, Ţi-au stropit mormântul cele înţelepţite.
 
46. Pace adunării, nouă mântuire, prin înviere-ţi dă-ne.
Mărire Tatălui...
47. O Treime Sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pre toţi ne mântueşte.
Si acum...
48. Robilor Tăi Maică, dă-le ca să vadă'nvierea Fiului Tău.
</td>
<td>
1. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
 
2. Arimateanul
Jalnic Te pogoară
Şi în mormânt Te-ngroapă.
 
3. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Ţi-aduc cu sârguinţă.
 
4. Vino-întreagă fire,
Psalmi de îngropare
Lui Hristos să-I aducem,
 
5. Pe Cel viu cu miruri,
Ca pe-un mort să-L ungem,
Cu mironosiţele.
 
6. Fericite losif !
Trupul ce dă viaţă,
Al lui Hristos, îngroapă.
 
7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.
 
8. Cei hrăniţi cu mană,
Oţet şi cu fiere
Ţi-aduc, Hristoase al meu.
 
9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.
 
10. Ca rob făr’ de minte,
A trădat Iuda
Pe-Adâncu-nţelepciunii.
 
11. Rob ajunge-acuma
Vicleanul de Iuda,
Cel ce-a vândut pe Domnul.
 
12. Zis-a înţeleptul:
„Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”
 
13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.
 
14. Iosif şi Nicodim
Pe Domnul îngroapă,
Cu toată cuviinţa.
 
15. Slavă Ţie, Doamne,
Cel ce dai viaţă
Şi-n iad, puternic, cobori.
 
16. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.
 
17. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”
 
18. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.
 
19. Vin cu mir, să-L ungă,
De mir purtătoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc.
 
20. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfânta Ta putere.
 
21. Piere-amăgitorul,
Scapă amăgitul
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
 
22. Cade vânzătorul
În fundul gheenei,
În groapa stricăciunii.
 
23.Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda,
Celui nebun şi viclean.
 
24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.
 
25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiurilor.
 
26. „Fiule din Tatăl,
Împărat a toate,
Cum ai primit patima ?”
 
27. Maica, mieluşeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.
 
28. Trupul ce dă viaţă
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.
 
29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şi:
 
30. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
 
31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
 
32.„Fiul meu, slăvescu-Ţi
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.
 
33. Cu oţet şi fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.
 
34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi poporul sub nor.
 
35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
 
36. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !
 
37. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.
 
38. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !
 
39. Prinse-au fost de frică
Cereştile cete,
Când Te-au văzut mort, Doamne.
 
40. Iartă de greşale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.
 
41. O, înfricoşată,
Străină vedere;
Pâmântul cum Te-ascunde !
 
42. Altădat’ un losif
Ţi-a slujit în fugă
Şi-acum Te-ngroapă altul.
 
43. Plânge, Te jeleşte,
Preacurata-Ţi Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
 
44. Spaimă ia pe îngeri
De grozava-Ţimoarte,
O, Făcător a toate !
 
45. Până-n zori, cu miruri
Ţi-au stropit mormântul
Cele înţelepţite.
 
46. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ţi dă-ne !
 
47. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
Lumea o mântuieşte.
 
48. Robilor tăi, Maică,
Dă-le ca să vadă
’Nvierea Fiului tău !
 
49. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu.
</td>
</tr></table>
 
==Observaţii asupra textului==
O parte din aceste strofe au fost eliminate sau modificate din ultimele ediţii ale cărtilor de cult, pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
 
===Starea I===
Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
 
56. Urmaşii lui Iuda,<br />
Din izvor adăpaţi<br />
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,<br />
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
 
58. Îngâmfat Israil,<br />
Ucigaşe popor !<br />
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,<br />
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
 
62. Pizmăreţ popor,<br />
Ucigaş blestemat !<br />
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,<br />
De mahrama şi de giulgiurile Lui.
 
===Starea a II-a===
Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
 
33. Tu, ca Cel ce eşti<br />
De viaţă dătător, Cuvinte,<br />
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br />
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
 
42. O, neam jidovesc<br />
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br />
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br />
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
 
51. O, iudeilor !<br />
Ruşinaţi-vă măcar de morţii<br />
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,<br />
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
 
(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
 
61. Cel făr’ de-nceput,<br />
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, <br />
Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor <br />
Împotriva duşmanilor, ca un bun.
 
===Starea a III-a===
Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
 
7. Cei hrăniţi cu mană<br />
Lovesc cu piciorul <br />
În Binefăcătorul.
 
9. O, ce nebunie ! <br />
Pe Hristos omoară<br />
Cei ce-au ucis pe profeţi.
 
12. Zis-a înţeleptul: <br />
"Groap’-adâncă este<br />
Gâtlejul jidovilor."
 
13. La viclenii jidovi,<br />
Căile lor strâmbe<br />
Curse şi ciulini sunt.
 
24. Pier răstignitorii,<br />
Împărate-a toate,<br />
Dumnezeiescule Fiu.
 
25. Toţi pier, împreună,<br />
În groapa pierzării, <br />
Bărbaţii sângiuirilor.
 
[[Categorie:Texte]]
[[Categorie:Imnografie]]
[[Categorie:Spiritualitate]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
7.216 modificări

Meniu de navigare