Modificări

Salt la: navigare, căutare

Prohodul Domnului (liturgică)

31.635 de octeți șterși, 18 aprilie 2014 04:57
m
diacritice
{{În curs}}'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea[[prohodire]]a, care se cântă în biserici în [[Vinerea Mare ]] din Săptânăna [[Săptămâna Patimilor]]. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului"numește și „Denia Prohodului”, [[denia ]] fiind o [[utrenie ]] de seara seară din perioada Triodului[[Triod]]ului.
==TexteText: 1915, 1928ultima traducere din cărțile de cult (Triod, 2000)== <table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%"><tr><th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th></tr><tr valign="top"><td align="center">Ediţia 1915</td><td align="center">Ediţia 1928</td><td alignStarea I="center">Ediţia 2000</td></tr><tr><th colspan="3">Starea I</th></tr><tr valign="top"><td>1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind. 2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi. 3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit. 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor. 7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică. 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos. 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi. 11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule. 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând. 13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif. 14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit. 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti. 16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis. 17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi. 18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului. 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul. 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput 21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat. 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te. 23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el. 24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu. 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat. 26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ. 27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică. 28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu­rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu. 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam. 30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu. 31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus. 32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit. 33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum. 34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit. 35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi. 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te. 37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac. 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor. 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor. 40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti. 41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând. 42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt. 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat. 44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu. 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum. 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo. 47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor. 48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor. 49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu. 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede. 51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum. 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite. 53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot. 54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură. 56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult. 57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă. 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit? 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit. 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat. 61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea. 62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui. 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos? 64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani. 65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat. 66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi? 67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici. 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis. 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă. 70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se. 71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti. 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărtă­şim. 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui­torul meu. 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta­tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim. 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.</td><td>1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi. 3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit. 4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor. 7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică. 8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos. 9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat. 10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi. 11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule. 12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând. 13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif. 14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit 15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti. l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis. 17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi. 18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului. 19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul. 20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput. 21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat. 22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te. 23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el. 24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu. 25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat. 26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ. 27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică. 28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ? 29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam. 30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu. 31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus. 32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit. 33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum. 34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit. 35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi. 36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te. 37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac. 38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor. 39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor. 40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti. 41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând. 42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt. 43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat. 44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu. 45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum. 46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi. 47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor. 48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu. 50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede. 51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum. 52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete. 53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot. 54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat. 55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură. 56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult. 57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă. 58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ? 59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit. 60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat. 61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea. 62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui. 63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos? 64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani. 65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat. 66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ? 67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici. 68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis. 69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă. 70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se. 71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti. 72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim. 73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu. Mărire... 74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind. Si acum... 75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.</td><td>1.În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori, ViaţăViață,Şi Și cum şezi șezi în mormânt ?Şi împărăţia morţii Și împărăția morții Tu o zdrobeştizdrobeștiŞi Și pe morţii morții cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
ŞiȘi-ngroparea îţi îți cinstim şi și patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4.Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi șezi în mic mormânt, Ziditorule,Şi Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti dezrobești neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul Și deșertătorul gropilor celor morţimorți
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdutŞi viaţă Și viață lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţitoțiŞi Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţitoți,Ca un om se vede mort şi și fără de chip,Cel ce toată firea a-nfrumuseţatnfrumusețat.
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Şi Și mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi și negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea mulțimea făr’ de trup poate povestiTaina îngropării Tale, neştiindneștiind.
13. O, minuni străine !
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţitdespărțit, Hristoase al meu.Acest lucru e străin şi și nefiresc !
15. Întreaga făptură
RecunoaşteRecunoaște-n Tine:Împărat adevărat, pe pământ şiși-n cer,Deşi Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16.Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
ŞiȘi-alemorţilor alemorților morminte s-audeschis.
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţineține.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii morții cei legaţi legați în iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa Viața mea o ridici;Căci murind acum, la cei morţi morți Te-ai pogorîtŞiȘi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnicsfeșnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi Și din iad goneşte gonește întunericul.
20. Mulţimea Mulțimea de oştirioștiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi și Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,De amara mea greşeală greșeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor Țiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece
A vieţii vieții Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii toți morții ce din veac i-a înghiţitînghițit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcatmișcat, Cuvinte,Şi Și luceafărul lumina sa şiși-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi morți din groap-ai sculatŞi Și din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeştencolțește-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii toți urmașii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
ŞiȘi-ntr-a morţii morții noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
Faţa Fața sa de soare,Aşa Așa groapa Te-a ascuns şi și pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, ViaţaViața,
Gustând moartea acum,
Pe toţi toți oamenii de moarte i-a izbăvitŞi viaţa Și viața tuturor le-a dăruit.
33.Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă viață ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile Cereștile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi și s-au spăimântatŞi Și cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi toți !
36. Bucurie, Doamne,
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,Ai sculat de-acolo pe cei adormiţiadormiți.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea și bătrânețea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş strămoș ai plăsmuit, eşti ești în coastă-mpunsŞi Și izvor curăţitor curățitor ne izvorăştiizvorăști.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşticârtești,Eşti făţiş Ești fățiș junghiat şi și firea curăţeşticurățești.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi și nou ?Cel ce stăpâneşte stăpânește toate făpturilePătimeşte Pătimește azi şi și moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţiiviețiiŞi Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţatăînsulițată,Izvorăşti Izvorăști mie viaţăviață, prin viaţa viața Ta,Şi Și înnoieşti şi înnoiești și mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
45. Cel cu chip cuvios
Te găteştegătește-ngrozitŞi Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,De-ngroparea Ta înfricoşânduînfricoșându-se.
46.Sub pământ, de voie,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și pe oamenii cei morţimorți, pe toţitoți, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă dulceață multă,A fost ceea ce-a umplut pe toţi toți ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi Și puterea Îţi Îți măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţitascuțitŞiȘi-a puternicului sabie s-a tocit,Iar cea din Eden se biruieştebiruiește-acum.
52. Văzând mieluşeauamielușeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şiși-ndemnaCa şi și turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi Și în iad de pogori,Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertatdeșertatŞi Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi toți oamenii din moarte i-ai înviatŞi Și la slava Tatălui i-ai înălţatînălțat.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi și soare şi și pământ.
56. Urmaşii Urmașii lui Iuda,Din izvor adăpaţiadăpațiŞi Și cu mană săturaţi săturați demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi Și la moartea cea nedreaptă e osânditŞi Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.
58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe Ucigașe popor !Pentru ce pe Varava, pătimaşpătimaș, slobozi,Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti răstignești ?
59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
60. Ascultând, Cuvinte,
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi și jelea.
62. Pizmăreţ Pizmăreț popor,Ucigaş Ucigaș blestemat !RuşineazăRușinează-te măcar, înviind Hristos,De mahrama şi și de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
Ucigaş Ucigaș ucenic,Şi Și pricina răutăţii răutății arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ preț ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşiaflași, preablestemat satan !
66. De iubeşti iubești pe săraci,Şi Și mâhnit eşti ești de mirCe se varsă, curăţind curățind suflet păcătos,Cum pe-arginţi arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi Ți de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi Și izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi munți și vâlceleŞi mulţimi Și mulțimi de oameni,TânguiţiTânguiți-vă şi plângeţi și plângeți cu mine toţitoțiŞi jeliţi Și jeliți cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Veșnică Lumină,Bucuria şi dulceaţa și dulceața sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
71. Deşi Deși ca o piatră,Tare şi și tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă viață vie, veşnice veșnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică Și viața veșnică o moştenimmoștenim.
73.Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti ești viu şi și Te ridici din morţimorți, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi și cu Tatăl şi și Duhul SfântŞiȘi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75.Fericimu-Te toţitoți,
Maica lui Dumnezeu,
ŞiȘi-ngroparea de trei zile noi o cinstimA Fiului tău şiși-al nostru Dumnezeu.
76. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
</td>
</tr>
<tr>
<th colspan="3">Starea a II-a</th>
</tr>
<tr>
<td valign="top">
1. Cuvine-se dar să cădem la tine Ziditorul cela ce pe cruce mâinile ţi-ai întins şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
 
2. Cuvine-se dar să slăvim a ta 'ngropare Doamne că cu patimile tale ne-ai scos din Iad, şi din stricăciune toţi ne-iam izbăvit.
 
3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Cristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-te.
 
4. Adormind Cristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l'a ridicat.
 
5. Una numai eu, am născut fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufer patima fiul meu, cea Curată mult jelindu-se zicea.
 
6. Sus văzându-te, de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum.
 
7. Ruptu-s'a acum, a Bisericii Catapeteasmă, şi luminătorii 'şi-au strâns lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-te.
 
8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voea, îl acopere pământul ca pre un mort, îngrozeşte-te dar acum Cerule.
 
9. Subt pământ te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea a tot puternică.
 
10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile ce mir au adus demult, ca şi noi cu ele să ne bucurăm.
 
11. Mir adevărat eşti Cuvinte fără 'mpuţinare, pentru care şi femeile Mir 'ţi-aduc, celui viu ca unui mc şi îngropat.
 
12. Ingropându-te, ai zdrobit acum Iadul Cristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorît, şi din stricăciune neamul izbăveşti.
13. Râu de vieaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind vieaţă dărueşti, celor din zăpodiile Iadului. 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum, deci nu plânge Maica mea jelindu-te. 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi, şi goneşti din Iad tot întunericul. 16. Fir în două firi, întru tot dătător de vieaţă, în pă­mânt s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura. 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Rai atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la Iad, căci căzând atunci s'===Starea a ridicat acum. 18. Jertfe jalnice, 'ţiII-a adus plâns cu jale Fecioara, stri­gând dacă te-a văzut pus mort în mormânt, înviează Fiul meu precum ai zis. 19. Iosif te-a pus, cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, 'ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le. 20. Maica ta acum, pironit văzându-te pre cruce, cu 'ntristare ca cu cuele s'a pătruns, ş'a trecut prin sufletul ei sabie. 21. Cel ce eşti a tot, mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat. 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, prea Curat'a zis acum cu plângere. 23. Ochii tăi cei dulci ş'ale Tale buze cum voi 'nchide? şi cum dar ca pre un mort te voiu 'ngropa? a strigat Iosif încutremurat. 24. Iosif cântări, cu Nicodim de 'ngropare cântă, lui Cristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Subt pământ apui, mântuire Soare al dreptăţii, deci şi Luna a ta Maică ce te-a născut, a apus cu lipsă de vede­rea ta. 26. Iadul s'a 'ngrozit, dătătorule de vieaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi 'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi. 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a prorocit. 28. Primindu-te, în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frica ta Preaputernice, şi pre cei morţi tremurând i-a slobozit. 29. Iosif acum, şi Nicodim cu miruri Cristoase, după cuviinţă ca pre un mort te ung, zicând o pământe 'nfricoşează-te. 30. Ai apus acum, şi 'mpreună soarele cu Tine, şi făptura toat'acum s'a cutremurat, făcător Domn cunoscându-te. 31. Peatra cea din unghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Domnul ca pre omul cel muritor, îl ascund şi toate se cutremură. 32. Vezi pre ucenic, ce iubiai şi pre mine-a ta Maică şi cum nu răspunzi o dulcele Fiul meu; a strigat Curata tân­guindu-se. 33. Tu ca cel ce eşti, de vieaţă dătător Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce acuma te-au răstignit, ci 'mpreună şi pe-ai lor morţi înviezi. 34. Nici chip ai avut, nici frumuseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai înfrumseţat. 35. Ascunzându-te, în pământ ne 'nserate Luceafăr, şi pre Tine neputând răbda Soarele, s'a întunecat întru amează-zi. 36. Luna, Soarele, dimpreună să 'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se, şi cu haine negre îmbrăcându-se. 37. De ai şi murit, dar sutaşul Dumnezeu te chiamă, dar eu cum voi îndrăzni a te pipăi, mă 'ngrozesc şi tremur a zis Iosif. 38. A dormit Adam, şi din coastă 'şi-a scos lui-şi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, vieaţă lumei izvorăşti din coasta ta. 39. Adormind acum, ai sculat pre cei legaţi Cristoase şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat, pre toţi adormiţii din veac Bunule. 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumei, cel ce eşti vieaţă vie şi vecinică, măresc patima şi răstignirea Ta. 41. Cum cei gânditori, cele 'ntâi Cete fără de trupuri, gol bătut mort sângerat laudă 'Ţi-aduc, şi 'n-drăzneala jido­vilor sufere ? 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Cristos dar pentru ce l-ai osândit. 43. Cu batjocură, se îmbracă cel ce 'mpodobeşte Cerul stelele, luceferii, soarele şi pământul tot l-a înfrumuseţat. 44. Ca un pelican, din rănita coasta Ta Cuvinte, pre ai tăi fii ce-au murit înviezi acum, picături de vieaţă preste ei picând.  45. Oare când Navi, a oprit pre Soare n cer din cale, iară Tu Cristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre Domnul beznii Iadului. 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în Iad Cristosul meu Te-ai pogorît. 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremura. 48. Vai o Fiul meu, zicea cea prea Curată cu jale, că pre care Te ţineam lumei Împărat, acum osândit te văd şi răs­tignit. 49. Însuşi Gavriil, 'mi-a vestit viind din Cer la mine, că va fi împărăţia Fiului meu, veşnică împărăţie pururea. 50. Ş'a lui Simeon, s'a plinit acum proorocia, că prin inima mea sabie a trecut, o Emanoile ! şi o a pătruns. 51. Încă de cei morţi, ce 'i-a înviat stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă o jidovi necredincioşi, şi cunoaşteţi pre cel ce-aţi ucis acum. 52. Soarele văzând, apuind a ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi 'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-te 'n mormânt. 53. Cu amar a plâns, prea Curată Maica ta Cuvinte, dacă te-a văzut pre tine pus 'n mormânt, pre cel fără de'n-ceput şi Dumnezeu. 54. Omorîrea ta, prea Curată Maica ta Cristoase, neputând a o vedea zicând se ruga, să nu zăboveşti viaţă între morţi. 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti Soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el. 56. Vede-se acum, taină mare şi înfricoşată, cel ce dă vieaţă tuturor moare vrând, ca pe morţii cei din Iad să-i facă vii. 57. Coasta ţi-a împuns, şi ţi-a pironit mâinile Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Plâns-au oare când, cei din casă pre fiul Rahelii, iar acum pre al Fecioarei fiu îl jelesc, ceata Ucenicilor cu Maica Lui. 59. Palmă i s'a dat, şi loviri lui Cristos peste faţă, ce­lui ce pre om cu mâna lui l'a zidit, ş'ale hiarei fălci de tot le-a sfărîmat. 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Cristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte vecinică. Mărire: 61. Fără de'nceput, cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea 'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi. Şi acum: 62. Ceea ce-ai născut pre vieaţă-a toate Cristos Domnul, încetează prea Curată smintelile şi unire'n pace dă Bisericei.</td><td valign="top">1. Cuvine-se dar, să cădem la Tine Ziditorul, cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se dar, să mărim a Ta 'ngropare Doamne, că cu patimile Tale ne-ai scos din iad, şi din stricăciune toţi ne-am mântuit. 3. Groază au luat şi pământul şi soarele Doamne, apuind Tu ne'nseratul soare Hristos, şi'n mormânt cu trup acum puindu-Te 4. Adormind Hristos, făcător de viaţă somn în groapă, din cel greu somn al păcatului ne-a întors, şi pre neamul omenesc l-a ridicat. 5. Una numai Eu, am născut Fiu fără de durere, dar acum nu-ţi sufăr patima Fiul meu; cea Curată mult jelindu-se zicea. 6. Sus văzându-Te de Treime nedespărţit Doamne, iară jos fiind cu trupul mort pre pământ, Serafimii s'au înfricoşat acum. 7. Ruptu-s'a acum a Bisericii catapeteazmă, şi luminătorii şi-au stins lumina lor, sub pământ Tu soare ascunzându-Te. 8. Pre cel ce dintâiu, tot pământul a înfipt cu voia, îl acoperă pământul ca pre un mort, îngrozeşte-Te dar acum cerule. 9. Sub pământ Te-ai pus, cel ce ai zidit pre om cu mâna, ca să scoli pre omul tot din căderea lui, cu puterea cea atotputernică. 10. Adunaţi-vă să cântăm plâns sfânt acum cu jale, ca femeile, ce-au adus mir de demult; ca şi noi cu ele să ne bucurăm. 11. Mir adevărat, eşti Cuvinte fără 'mpuţinare; pentru care şi femeile mir ţi-aduc, celui viu ca unui mort şi îngropat. 12. Îngropându-Te ai zdrobit acum iadul Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte ai omorât, şi din stricăciune neamul mântueşti. 13. Râu de viaţă eşti, ce verşi viu dar de înţelepciune, iar în groapă apuind viaţă dărueşti, celor din adâncurile iadului. 14. Ca să înoesc, firea oamenilor cea zdrobită, am voit de mi-am rănit trupul meu acum; deci nu plânge Maica Mea jelindu-Te. 15. Sub pământ apui, cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, şi pre morţi ca dintr'un somn greu îi înviezi şi goneşti din iad tot întunerecul. 16. Fir în două firi, întru tot dătător de viaţă, în pământ s'aruncă astăzi jelindu-l toţi, însă răsărind lumea va bucura. 17. S'a temut Adam, Dumnezeu umblând în Raiu atuncea, iar acum s'a veselit c'ai venit la iad, căci căzând atunci acum s'a ridicat. 18. Jertfe jalnice, Ti-a adus plâns cu jale Fecioara, strigând dacă Te-a văzut, pus mort în mormânt: înviază Fiul Meu precum ai zis. 19. Iosif Te-a pus cu evlavie în groapă nouă, şi cântări de îngropare Dumnezeeşti, ţi-a cântat cu lacrămi îndoindu-le. 20. Maica Ta acum pironit văzându-Te pe cruce, cu 'ntristarea ca cu cuiele s'a pătruns şi-a trecut prin sufletul ei sabie. 21. Cel ce eşti a tot mângâere şi dulceaţă Doamne, Maica Ta amar văzându-Te adăpat, lacrămi de amărăciune a vărsat. 22. Rău mă întristez, şi rărunchii mi se rup Cuvinte, văzând cea fără dreptate junghierea Ta, Prea-curat' a zis acum cu plângere. 23. Ochii Tăi cei dulci, şi-ale Tale buze cum voi închide, şi ca pre un mort cum dar Te voi şi'ngropa? a strigat Iosif prea 'ncutremurat. 24. Iosif cântări,cu Nicodim de'ngropare cântă, lui Hristos celui de voe pus în mormânt, şi cu dânşii cântă cetele cereşti. 25. Sub pământ apui mântuire soare al dreptăţii, deci şi luna, a Ta maică, ce Te-a născut, a apus din lipsa de vedere-a Ta. 26. Iadul s'a 'ngrozit dătătorule de viaţă Doamne, dacă s'a văzut prădat de averea lui, şi'nviaţi pre morţii cei din veac legaţi. 27. Soare luminos, după noapte răsare Cuvinte, iar Tu după moarte înviind luminezi, mai curat precum David a proorocit. 28. Priimindu-te în sân Ziditorule pământul, s'a clătit de frică Mântuitorule, şi pre cei morţi tremurând i-a deşteptat. 29. Iosif acum şi Nicodim cu miruri Hristoase, dupre cuviinţă ca pre un mort Te ung, zicând: o, pământe'nfricoşează-te. 30. Ai apus acum, şi'mpreună soarele cu Tine şi cutremur toată făptura a luat, Atotfăcător Domn cunoscându-Te. 31. Piatra cea din uaghiu, se acopere de cea tăiată, şi pre Dumnezeu ca pre un om muritor, îl ascund şi toate se cutremură. 32. Vezi pre ucenic, ce iubeai şi pre Mine-a Ta maică, şi cum nu răspunzi o prea dulcele Meu Fiu, a strigat Curata tânguindu-se. 33. Tu ca cel ce eşti dătător de viaţă Cuvinte, n'ai ucis pre cei ce Te-au răstignit acum, ci'mpreună şi pre-ai lor morţi înviezi. 34. Nici chip ai avut, nici frumseţe'n patimă Cuvinte, dar după 'nviere ne-ai strălucit pre toţi şi dumnezeeşte ne-ai frumuseţat. 35. Ascunzându-Te în pământ ne'nserate luceafăr, şi pre Tine neputând răbda soarele, s'a întunecat întru amiază zi. 36. Luna, soarele, dimpreună se'ntunecă Doamne, robi cunoscători la toţi arătându-se şi cu haine negre îmbrăcându-se. 37. De ai şi murit, ci sutaşul Dumnezeu Te strigă, dar eu cum voi îndrăsni a Te pipăi; mă'ngrozesc şi tremur a zis Iosif. 38. Adormit Adam, şi din coasta lui şi-a scos luişi moarte, iar Tu Dumnezeul meu adormind acum, viaţă lumii izvorăşti din coasta Ta. 39. Adormind acum ai sculat pre cei legaţi Hristoase, şi'nviind din morţi Cuvinte ai luminat pre toţi adormiţii din veac bunule. 40. De ai şi murit, dar dai vin de mântuire lumii, cel ce eşti viţă de vie şi veşnică, măresc patima şi răstignirea Ta. 41. Cum cei gânditori; cele'ntâi cete fără de trupuri, gol, bătut mort sângerat laudă Ti-aduc, şi'ndrăsneala Jidovilor suferă. 42. Îndărătnic neam jidovesc ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericei, pre Hristos dar pentru ce l'ai osândit? 43. Cu batjocură se îmbracă cel ce'mpodobeşte cerul, stelele, luceferii, soarele şi pământul tot la înfrumuseţat. 44. Ca un pelican din rănită coasta Ta Cuvinte, pre ai Tăi fii, ce-au murit înviezi acum, picături de viaţă preste ei picând. 45. Oarecând Navi, a oprit pre soare'n cer din cale, iară Tu, Hristosul meu ascunzându-Te, ai surpat pre domnul besnei iadului. 46. Nici cum n'ai rămas, depărtat de sân părintesc, Doamne, şi după ce ai voit a Te face om, şi în iad Hristosul meu Te-ai pogorât. 47. Cruce-ai suferit, cel ce spânzuri pământul pre ape, şi fără suflare-acum Te-ai culcat pre el, ci nu poate a răbda şi tremură. 48. Vai o Fiul Meu, zicea cea Preacurată cu jale, că pre care Te ţineam lumii împărat, acum osândit Te văd şi răstignit. 49. Însuşi Gavriil, Mi-a vestit viind din cer la Mine, că va fi împărăţia Fiului Meu împărăţie veşnică de'a pururea. 50. Şi-a lui Simeon s'a'mplinit acum proorocia, că prin inima Mea sabie a trecut, o Emanoile şi o a pătruns. 51. Încai de cei morţi, ce i-a înviat Stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă, o jidovi necredincioşi, ci cunoaşteţi pre cel ce'aţi ucis acum. 52. Soarele văzând apuind a Ta lumină Doamne, s'a 'ngrozit şi'ntunecându-şi lumina sa, s'a ascuns nesuferindu-Te'n mormânt. 53. Cu amar a plâns Preacurata Maica Ta Cuvinte, dacă Te-a văzut pre Tine pus în mormânt, pre cel fără început şi Dumnezeu. 54. Omorârea Ta Preacurată Maica Ta Hristoase, neputând a o vedea, se ruga zicând: să nu zăboveşti, viaţă între morţi. 55. Iadul cel cumplit, spăimântatu-s'a de Tine Doamne, cel ce eşti soare-al dreptăţii nemuritor, şi îndat'a dat pre cei legaţi din el. 56. Vede-se acum, mare şi înfricoşată Taină, cel ce dă la toţi viaţă şi moare vrând, ca pre morţii cei din iad să-i facă vii. 57. Coasta ţi-au împuns, şi ţi-au pironit mâinele Doamne, şi cu rana cea din coastă ai vindecat, ne'nfrânarea mâinilor strămoşilor. 58. Plâns'au oarecând, cei din casă pre fiul Rahilei, iar acum pre al Fecioarei Fiu îl jelesc, ceata ucenicilor cu Maica Lui. 59. Palmă I s'a dat lui Hristos şi loviri preste faţă Celui ce-a zidit tot omul cu mâna Lui; şi-ale fiarei fălci de tot le-a sfărâmat. 60. Toţi cei credincioşi, îţi cinstim cu laude Hristoase, răstignirea, îngroparea şi patima, că ne-ai izbăvit de moarte veşnică. Mărire Tatălui... 61. Fără de'nceput, Cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea'mpăraţilor, şi le dă izbândă-asupra celor răi. Si acum... 62. Ceia ce-ai născut pre viat'a toate Hristos Domnul, încetează Preacurată smintelile, şi unire'n pace dă Bisericii. </td><td valign="top">=
1. Cuvine-se, dar,
Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile ŢiȚi-ai întins, ŞiȘi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
2. Cuvine-se, dar,
Să-Ţi Ți dăm slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Şi Și din stricăciune toţi toți ne-am izbăvit.   
3. Soarele-a apus
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Şi Și cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor
6.Sus văzându-Te,
De Părinte nedespărţitnedespărțit, Doamne,
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
Serafimii s-au înfricoşat înfricoșat acum.
7. Răstignindu-Te,
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
Şi şiȘi și-ascund luminătorii lumina lor,
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
A făcut la început pământul,
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
ÎngrozeşteÎngrozește-te de-aceasta, cerule !
9. Sub pământ apui
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
Ca pe oameni să-i înalţi înalți din căderea lor,
Cu puterea Ta atotputernică.
10.Veniţi Veniți să cântăm
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: „Bucuraţi„Bucurați-vă !”
11. Cu adevărat,
Nesecat Mir eştiești, Cuvinte Doamne;Pentru-aceea şi și femeile mir ŢiȚi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi și îngropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Şi Și din stricăciune lumea mântuieştimântuiești.
13. Râu de viaţă eşti viață ești Cedin Tatăl curgi, ÎnţelepciuneÎnțelepciune, Iar în groapă apunând, viaţă dăruieştiviață dăruiești,
Celor din adâncurile iadului.
Firea oamenilor cea zdrobită,
Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
Deci, jelind, nu-ţi ți bate pieptul, Maica Mea”.
15. Sub pământ apui,
Cel ce eşti ești Luceafăr al dreptăţiidreptății, Şi Și pe morţi morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
Alungând din iad tot întunericul.
16. Bob cu două firi:
Dătătorul de viaţăviață, astăzi,
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
Răsărind El iar, lumea va bucura.
18. Maica Ta acum
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
ŞiȘi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
19. losif losif Te-a ascuns,
Cu evlavie, în groapă nouă;
Şi Și cântări dumnezeieştidumnezeiești, de-ngroparea Ta, ŢiȚi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
Pironit văzându-Te pe cruce,
De amară întristare, sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi și de sabie.
21. Maica Ta, văzând
Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce eşti dulceaţa ești dulceața lumii noastre întregi, Faţa Fața ei cu-amare lacrămi a udat.
22. „Rău m-am întristat
Şi Și rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
23. „Cum am să-Ţi Ți închid Ochii dulci şiși-ale Tale buze, Doamne, Şi Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
Iosif a strigat, înfiorându-se.
24. Jalnice cântări
Iosif şi și cu Nicodim cântă
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
Şi Și cu dânşii dânșii cântă cetele cereşticerești.
25. Sub pământ apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţiidreptății; Deci şi și buna, Maica Ta, care Te-a născut,
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viaţăviață, Doamne,Când prădată şiși-a văzut bogăţia bogăția luiŞiȘi-nviaţi nviați pe morţii morții cei legaţi legați din veac.
27. Soare luminos
După noapte străluceştestrălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti strălucești mai mult,
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
Primindu-Te în sân pământul
S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
Şi Și pe morţi morți cutremurul i-a deşteptatdeșteptat.
29. O, Hristoase-al meu !
Iosif şi și Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
Strigând: „O, pământe-nfricoşeazănfricoșează-te !”
30. Doamne, ai apus
Şi Și cu Tine-a soarelui lumină;
Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
Făcător al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acoperă piatra tăiată
Şi Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
Înfioară-te, de-acum, pământule !
32. „Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit şi și Maica, Şi Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
A strigat Curata, cu amar plângând.
33. Tu, ca Cel ce eşti ești De viaţă viață dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi și pe morţii morții lor îi înviezi.
34. Nici chip ai avut,
Nici frum’seţefrum’sețe, când pătimeai, Doamne;
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
Şi Și cu sfinte raze ne-ai împodobit.
35. Ai apus în trup,
Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
Şi Și aceasta neputând vedea soarele,
În amiază-zi el s-a întunecat.
36. Luna, soarele
Se întunecă-mpreună, Doamne,
Şi Și robi binevoitori Ţi Ți s-au arătat Şi Și în mantii negre s-au înveşmântatînveșmântat.
37. „Chiar de-ai şi și murit, Dar sutaşul sutașul Dumnezeu Te ştieștie;
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
38. A dormit Adam
Şi Și din coasta lui-’şi ’și scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viaţă izvorăşti viață izvorăști din coasta Ta.
39. Ai dormit puţin puțin ŞiȘi-ai dat viaţă viață celor morţimorți, Hristoase, ŞiȘi-nviind ai înviat pe cei adormiţiadormiți,
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
40. De ai şi și murit,
Dar ai dat vinul de mântuire,
ViţăViță, care izvorăşti viaţă izvorăști viață tuturor; Patima şi și crucea Ţa Ţi Ța Ți le slăvesc.
41. Cum au suferit
Cereştile Cereștile cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
Când Te văd gol, sângerat şi și osândit ?
42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
43. În batjocură
Tu îmbraci pe Împodobitorul,
Care cerul a-ntărit şiși-a împodobit
Tot pământul, într-un chip preaminunat.
44. Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
ŞiȘi-ai dat viaţă viață l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii.
45. Oarecând Navi,
Opri soarele, zdrobind duşmaniidușmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi Ți lumina Ta,
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
46. Nu Te-ai despărţit despărțit
De-al Părintelui sân, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
Şi Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
47. Tins fiind pe lemn,
48. „Vai, o, Fiul meu !”,
Preacurata jeleşte şi jelește și zice Că „pe care-L aşteptam așteptam ca pe-un Împărat,
Osândit acum pe cruce îl privesc !”
49. „Astfel mi-a vestit
Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus că-mpărăţia mpărăția Fiului meu Este o împărăţie veşnicăîmpărăție veșnică.”
50. „Vai, s-a împlinit
A lui Simeon proorocie
Căprin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce eşti ești cu noi !”
51. O, iudeilor iudeilor ! RuşinaţiRușinați-vă măcar de morţii morții Înviaţi Înviați de Dătătorul vieţii vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ați ucis.
52. S-a cutremurat
Şi Și lumina soarele şiși-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsufleţitneînsuflețit;
Nevăzuta mea lumină, Bunule !
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
Ne-nceput şi și negrăite Dumnezeu !
54.Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, ŢieȚie-Ţi Ți grăia: „Să nu zăboveştizăbovești, ViaţăViață, între morţi morți !”
55. Iadul celcumplit
Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
Veşnic Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Şi Și în grab’ a dat din el pe cei legaţilegați.
56. Ce privelişte priveliște Mare şi și grozav-acum se vede; Căci al vieţii vieții Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viaţă viață tuturor !
57. Coasta ŢiȚi-au împuns,Mâinile ŢiȚi-au pironit, Stăpâne; Şi Și cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilorstrămoșilor.
58. Oarecând jelea
Toată casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
Maica Lui şi și ceata Ucenicilor.
59. Palme şi și loviri I s-au dat lui Hristos peste faţăfață,
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
ŞiȘi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
60. Toţi Toți cei credincioşicredincioși,Cu-ngroparea Ta scăpaţi scăpați de moarte, Îţi Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,Răstignirea şiși-ngroparea Ta acum.
61. Cel făr’ de-nceput,
Veşnice Veșnice Părinte, Fiu şi și Duh Sfânt,Întăreşte Întărește stăpânirea ’mpăraţilor’mpărațilorÎmpotriva duşmanilordușmanilor, caun bun.
62. Ceea ce-ai născut,
Preacurată Fecioară, ViaţaViața,Potoleşte Potolește dezbinarea-n BisericăŞi Și dă pace, cao bună, tuturor.
63. Cuvine-se, dar,
Să cădem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile ŢiȚi-ai întins ŞiȘi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.</td></tr>===Starea a III-a===1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase-al meu. 2. ArimateanulJalnic Te pogoară Și în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare,Mir Ție, Hristoase,Ți-aduc cu sârguință. 4. Vino-întreagă fire,Psalmi de îngropareLui Hristos să-I aducem, 5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosițele. 6. Fericite losif !Trupul ce dă viață, Al lui Hristos, îngroapă. 7. Cei hrăniți cu manăLovesc cu piciorul În Binefăcătorul. 8. Cei hrăniți cu mană,Oțet și cu fiere Ți-aduc, Hristoase al meu. 9. O, ce nebunie !Pe Hristos omoară Cei ce-au ucis pe profeți. 10. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nțelepciunii. 11. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul. 12. Zis-a înțeleptul: „Groap’-adâncă este Gâtlejul jidovilor.” 13. La viclenii jidovi, </table>Căile lor strâmbe Curse și ciulini sunt.  14. Iosif și NicodimPe Domnul îngroapă,Cu toată cuviința. 15. Slavă Ție, Doamne,Cel ce dai viață Și-n iad, puternic, cobori. 16. Maica PreacurataSe jelea, Cuvinte,Pe tine mort văzându-Te.
==Observaţii asupra textului==17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. O parte din aceste strofe au fost eliminate sau modificate din ultimele ediţii ale cărtilor de cult, pentru Frum’sețea unde Ți-a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:apus ?”
18. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.
 
19. Vin cu mir, să-L ungă,
De mir purtătoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc.
 
20. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfânta Ta putere.
 
21. Piere-amăgitorul,
Scapă amăgitul
Cu-nțelepciunea-Ți, Doamne.
 
22. Cade vânzătorul
În fundul gheenei,
În groapa stricăciunii.
 
23.Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda,
Celui nebun și viclean.
 
24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.
 
25. Toți pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbații sângiurilor.
 
26. „Fiule din Tatăl,
Împărat a toate,
Cum ai primit patima ?”
 
27. Maica, mielușeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.
 
28. Trupul ce dă viață
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.
 
29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-și:
 
30. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
 
31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam și Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
 
32.„Fiul meu, slăvescu-Ți
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.
 
33. Cu oțet și fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.
 
34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbriși poporul sub nor.
 
35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ți-aduceau, Doamne, miruri.
 
36. Scoală-Te, ’ndurate,
Și pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !
 
37. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.
 
38. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !
 
39. Prinse-au fost de frică
Cereștile cete,
Când Te-au văzut mort, Doamne.
 
40. Iartă de greșale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.
 
41. O, înfricoșată,
Străină vedere;
Pâmântul cum Te-ascunde !
 
42. Altădat’ un losif
Ți-a slujit în fugă
Și-acum Te-ngroapă altul.
 
43. Plânge, Te jelește,
Preacurata-Ți Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
 
44. Spaimă ia pe îngeri
De grozava-Țimoarte,
O, Făcător a toate !
 
45. Până-n zori, cu miruri
Ți-au stropit mormântul
Cele înțelepțite.
 
46. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ți dă-ne !
 
47. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu și Duh Sfânt,
Lumea o mântuiește.
 
48. Robilor tăi, Maică,
Dă-le ca să vadă
’Nvierea Fiului tău !
 
49. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ți-aduc, Hristoase al meu.
 
==Textele din 1915, 1928, 2000 în paralel==
Trei ediții sunt puse aici în paralel:
*ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătelști de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești'', București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
*ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere'', București, Tipografia cărților *
*ediția 2000: ''Triodul'', București, EIBM al BOR, 2000.
 
Textele puse în paralel:
*Starea I: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]'''
*Starea a II-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]'''
*Starea a III-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]'''
 
==Observații asupra textului==
O parte din aceste strofele Prohodului Domnului au fost eliminate sau modificate din ultimele ediții românești ale cărtilor de cult (secolul XX), pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
 
===Starea I===
Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
56. Urmaşii Urmașii lui Iuda,<br/>Din izvor adăpaţiadăpați<br/>Şi Și cu mană săturaţi săturați demult, în pustiu,<br/>
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
58. Îngâmfat Israil,<br/>Ucigaşe Ucigașe popor !<br/>Pentru ce pe Varava, pătimaşpătimaș, slobozi,<br/>Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti răstignești ?
62. Pizmăreţ Pizmăreț popor,<br/>Ucigaş Ucigaș blestemat !<br/>RuşineazăRușinează-te măcar, înviind Hristos,<br/>De mahrama şi și de giulgiurile Lui.
===Starea a II-a===
Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
33. Tu, ca Cel ce eştiești<br/>De viaţă viață dătător, Cuvinte,<br/>Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br/>Ba chiar şi și pe morţii morții lor îi înviezi.
42. O, neam jidovesc<br/>Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !<br/>Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;<br/>
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
51. O, iudeilor !<br/>RuşinaţiRușinați-vă măcar de morţiimorții<br/>Înviaţi Înviați de Dătătorul vieţii vieții lor,<br/>Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ați ucis.
(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
61. Cel făr’ de-nceput,<br/>Veşnice Veșnice Părinte, Fiu şi și Duh Sfânt, <br/>Întăreşte Întărește stăpânirea ’mpăratilor <br/>Împotriva duşmanilordușmanilor, ca un bun.
===Starea a III-a===
Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
7. Cei hrăniţi hrăniți cu mană<br/>Lovesc cu piciorul <br/>
În Binefăcătorul.
9. O, ce nebunie ! <br/>Pe Hristos omoară<br/>Cei ce-au ucis pe profeţiprofeți.
12. Zis-a înţeleptulînțeleptul: <br/>"Groap’-adâncă este<br/>
Gâtlejul jidovilor."
13. La viclenii jidovi,<br/>Căile lor strâmbe<br/>Curse şi și ciulini sunt.
24. Pier răstignitorii,<br/>Împărate-a toate,<br/>
Dumnezeiescule Fiu.
25. Toţi Toți pier, împreună,<br/>În groapa pierzării, <br/>Bărbaţii Bărbații sângiuirilor. ==A se vedea și==*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]*[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]
[[Categorie:TexteProhodul Domnului]][[Categorie:Săptămâna PatimilorSpiritualitate]]
12.678 de modificări

Meniu de navigare