Modificări

Salt la: navigare, căutare

Efrem Sirul

123 de octeți adăugați, 14 noiembrie 2007 13:56
fără descrierea modificării
{{Traducere EN}}
Dreptul Părintele nostru '''Efrem Sirul''' a fost un prolific [[Imnograf|scriitor prolific de imnuri ]] şi teolog din secolul IV. El este cinstit de creştini din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creştinii siriaci, ca [[sfânt]]. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este în [[28 Ianuarie]].
[[Image:Ephrem the Syrian.jpg|right|frame|Sf. Efrem Sirul]]
==Viaţa==
Efrem s-a născut în jurul anului 306, în oraşul Nisibis (actualul Nusaybin, la graniţa cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinţi făceau parte din comunitatea creştină în creştere a oraşului, deşi hagiografii târzii au scris că tatăl său era [[preot ]] păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creştină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, [[iudaism|iudaismul]] şi grupările creştine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima şi sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase şi politice.Împăratul roman [[Diocleţian]] semanse un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. [[Persecuţii împotriva creştinilor|Persecuţiile ]] sălbatice ale lui Diocleţian sunt o parte importantă a moştenirii bisericii Nisibene din perioada creşterii lui Efrem.
Sfântul [[James Iacov din Nisibis|JamesIacov]] (Mar Jacob), primul [[episcop]] din Nisibis, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul James Iacov este cunoscut ca unul din participanţii la [[Primul Sinod Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] din 325. Efem a fost [[botez|botezat]] de tânăr, James ia Iacov i-a fost profesor (în siriacă ''malpânâ'', un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creştinii siriaci). A fost [[Hirotonie|hirotonit ]] ca [[diacon]] or atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri şi să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuşi ca la un "om care adună laolaltă", (''`allânâ''), la episcopul său ca "păstorul" (''râ`yâ'') iar la comunitatea sa ca "ţarc" (''dayrâ''). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Şcolii din Nisibis, care în secolele următoare a a fost centrul învăţăturilor [[Biserica Asiriană de Răsărit|Bisericii Asiriene de Răsărit]] (i.e., the [[Nestorianism|Nestorieni]]).
În 337, împăratul [[Constantin cel Mare|Constantin I]], care a transformat creştinismul în religie de stat legală (recepta) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această oportunitate, Shapur al II-lea al Persiei a iniţiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administraţie romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 şi 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul James Iacov a apărat oraşul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest evenimet, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificaţiile în timp ce cavaleria pe elefanţi a perşilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a oraşului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură [[Arca lui Noe|Arcei lui Noe ]] pe puhoaiele potopului.
One important physical link to Ephrem's lifetime is the baptistery of Nisibis. The inscription tells that it was constructed under Bishop Vologeses in 359. That was the year that Shapur began to harry the region once again. The cities around Nisibis were destroyed one by one, and their citizens killed or deported. The Roman Empire was preoccupied in the west, and [[Constantius]] and [[Julian the Apostate]] struggled for overall control. Eventually, with Constantius dead, Julian began his march into Mesopotamia. He brought with him his increasingly stringent persecutions on Christians. Julian began a foolhardy march against the Persian capital Ctesiphon, where, overstretched and outnumbered, he began an immediate retreat back along the same road. Julian was killed defending his retreat, and the army elected Jovian as the new emperor. Unlike his predecessor, Jovian was a Nicene Christian. He was forced by circumstances to ask for terms from Shapur, and conceded Nisibis to Persia, with the rule that the city's Christian community would leave. Bishop Abraham, the successor to Vologeses, led his people into exile.
[[Categorie:Articole de calitate]]
[[Categorie:Imnografi]]
[[Categorie:MonahiMonahism]]
[[Categorie:Sfinţi]]
[[Categorie:Sfinţi sirieni]]
[[ar:أفرام السرياني]]
[[en:Ephrem the Syrian]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
15.980 de modificări

Meniu de navigare