Modificări

Salt la: navigare, căutare

Serghie de Radonej

757 de octeți adăugați, 20 august 2007 19:59
Corectură, inserare diacritice, textul a fost preluat cu "copy" şi readus după corectură cu "past".
== Viaţa Sfântului Serghie de Radonej ==
 
[[Imagine:Serghie_de_la_Radonej.jpg|right|frame|Sf. Serghie din Radonej]]
Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie s-a născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, pe nume Chiril şi Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserica, la Sfânta Liturghie, şi având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glasuit, încat au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Şi când preotul a glasuit “Sfintele sfinţilor”, a treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înteles toţi că o să se arate mare luminator lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a saltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, aşa şi acesta a saltat înaintea Domnului în sfânta biserica. Deci s-a cuprins de frică şi de spaimă mama lui de minunea aceea, şi toţi cei ce auzisera se mirau foarte. Iar după acestea s-au implinit zilele naşterii şi a născut fiu şi i-a pus numele Vartolomeu. Şi, de când s-a născut, nu sugea Miercurea şi Vinerea niciodata şi nici altceva nu gusta. Iar aceasta era începătuăa a înfranării şi a postirii lui celei mari, pe care mai pe urmă a arătat-o în varsta cea desavarşita. Iar fiind de sapte ani a fost dat la învăţătura carţii, dar nu învăţa lesne, căci era zabavnic la minte. Şi cu multă şilinta il învăţa pe el dascălul, insa cu greu sporea ceva. Aceasta era insa după rânduiala lui Dumnezeu, ca de la Duhul Sfânt, iar nu de la oameni, să se dea copilului înţelegerea carţii.
ÎntrCuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie s-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea a născut în cetatea Rostovului, din tinerete liniştea părinţi binecredincioşi, pe nume Chiril şi de multe ori se preumbla singur prin locuri liniştite Maria. Deci, l- a gasit un călugărales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci, sau mai curând un înger intrând oarecând mama lui după obiceiul său în Biserică, la Sfânta Liturghie, şi având în chip călugărescpântece pe acest prunc, trimis când au vrut să înceapă a citi Sf. Evanghelie pruncul a glăsuit, încât au auzit toţi cei ce erau aproape de Dumnezeumaica sa. De-asemenea, în vremea cântării heruvicului, stând acolo şi facând rugaciunia doua oară a strigat pruncul. Iar elŞi când preotul a glasuit “Sfintele sfinţilor”, apropiindua treia oară s-a auzit, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au, înţeles toţi că o să searate mare luminător lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a aşteptat sfarşitul rugaciuniisăltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, aşa şi apoi iacesta a săltat înaintea Domnului în sfânta biserică. Deci s-a facut inchinaciunecuprins de frică şi de spaimă mama lui de minunea aceea, şi toţi cei ce auzisera se mirau foarte. Iar călugărul ldupă acestea s-au împlinit zilele naşterii şi a intrebat: “Cenăscut fiu şi i-ţi trebuiea pus numele Vartolomeu. Şi, fiule?” A raspuns copilul, zicând: “Mde când s-au data născut, părinte, să invat carte nu sugea Miercurea şi nu pot să înţeleg nimic; din cele ce-mi spune dascălul meu, de care lucru tare mă necajesc Vinerea niciodată şi nici altceva nu ştiu ce să facgusta. mă rog sfinţiei taleIar aceasta era începătura a înfranării şi a postirii lui celei mari, roagape care mai pe urmă a arătat-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă înţelepţească cu sfintele tale rugaciuni”o în vârsta cea desăvârşită. Iar călugărulfiind de şapte ani a fost dat la învăţătura cărţii, facând rugăciunedar nu învăţa lesne, l-a binecuvântatcăci era zăbavnic la minte. Şi cu multă silinţă îl învăţa pe el dascălul, zicându-i: “Iataînsă cu greu sporea ceva. Aceasta era insa după rânduiala lui Dumnezeu, ca de acumla Duhul Sfânt, fiuleiar nu de la oameni, iţi daruieşte Dumnezeu înţelegi cele ce-ţi trebuie, incat să poţi şi pe alţii sa-i ajuţi!” se dea copilului înţelegerea carţii.
Din vremea aceea fericitul copil, precum pamântul adapat Într-o zi umblând singur printr-o dumbrava - căci iubea din destul tinereţe liniştea şi de ploaie multe ori se face roditorpreumbla singur prin locuri liniştite - a găsit un călugăr, luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - sau mai bine zis curând un înger în chip călugăresc, trimis de la înger Dumnezeu, stând acolo şi facând rugaciuni. Iar el, apropiindu- sse, a aşteptat sfarşitul rugăciunii, şi apoi i-a facut lesnicios spre învăţătura făcut închinăciune. Iar călugărul l-a toata înţelepciunea carţii fără întrebat: “Ce-ţi trebuie, fiule?” A răspuns copilul, zicând: “M-au dat, părinte, să învăţ carte şi nu pot să înţeleg nimic; din cele ce-mi spune dascălul meu, de ostenealacare lucru tare mă necăjesc şi nu ştiu ce să fac. Pentru Mă rog sfinţiei tale, roaga-te Lui Dumnezeu pentru mine casă mă înţelepţească cu sfintele tale rugaciuni”. Iar călugărul, facând rugăciune, l-a binecuvântat, zicându-i: “Iată, de acum, fiule, îţi daruieşte Dumnezeu isă înţelegi cele ce-a deschis lui mintea ţi trebuie, încât să poţi şi pe alţii înţeleaga scripturile”. -i ajuţi!”
Şi creştea copilul cu aniiDin vremea aceea fericitul copil, cu înţelegerea şi cu faptele buneprecum pământul adăpat din destul de ploaie se face roditor, căci iubea postul şi infranarea, fugea luând binecuvântare de la sfântul acela călugăr - mai bine zis de jucariile cele obisnuite copilareşti; iar la citirea dumnezeieştilor carţi sezând, învăţa acea înţelepciune, înger - s-a făcut lesnicios spre învăţătura a carei începatura eşte frica Domnuluitoată înţelepciunea cărţii fără de osteneală. Şi asaPentru că, din treapta în treapta mergând, creştea spre barbaţia cea desavarşitaDumnezeu i-a deschis lui mintea să înţeleagă scripturile”.
După aceastaŞi creştea copilul cu anii, parinţii lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul ce se chema Radonej, nu pentru ca era acel loc mai mare sau mai vestit, ci pentru ca Dumnezeu asa a binevoit, ca la acel loc să proslavească pe placutul sau, despre care ne este noua acum cuvântul. Drept aceea, mutându-se acolo parinţii fericitului, nu după multă vreme s-au mutat cu înţelegerea şi din viaţa aceasta la locurile cele luminoase şi racoroasecu faptele bune, lasându-căci iubea postul şi toata averea moştenitorului lorînfrânarea, Vartolomeu. Iar el se gândea intru sine fugea de jucăriile cele obişnuite copilăreşti; iar la moartea parinţilor săicitirea dumnezeieştilor cărţi şezând, zicând: “Şi eu sunt muritorînvăţa acea înţelepciune, şi cu adevărat voi muri şi eu ca şi parinţii mei”a cărei începătură este frica Domnului. Deci binecunoscătorul copilŞi aşa, socotind viaţa aceasta scurtadin treapta în treapta mergând, a imparţit averea ce rămasese după parinţi, nelasându-şi lui nimic creştea spre hrana bărbăţia cea de nevoie, căci nadajduia spre Dumnezeu Cel ce da hrana celor flamanzidesăvârşită.
Apoi După aceasta, părinţii lui s-au mutat din cetatea Rostovului la locul ce se chema Radonej, nu pentru că era acel loc mai mare sau mai vestit, ci pentru că Dumnezeu aşa a dus în pustie şibinevoit, ca la acel loc să proslavească pe plăcutul său, facându-şi o chiliutadespre care ne este nouă acum cuvântul. Drept aceea, petrecea acolo nevoindumutându-se şi rugându-se lui Dumnezeu neincetat. Iar acolo părinţii fericitului, nu după o multă vreme a venit s-au mutat şi din viaţa aceasta la dânsul un sfinţit călugărlocurile cele luminoase şi răcoroase, anume Mitrofanlasându-şi toată averea moştenitorului lor, de catre care fericitul Vartolomeu s-a tuns în călugărească rânduiala. Iar el se gândea întru sine la moartea părinţilor săi, având de la naşterea să douazeci şi trei de anizicând: “Şi eu sunt muritor, şi l-a chemat din călugărie cu numele de Serghieadevărat voi muri şi eu ca şi părinţii mei”. Deci binecunoscătorul copil, socotind viaţa aceasta scurtă, a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puţine zile şi împarţit averea ce rămasese după aceasta ipărinţi, nelăsându-a zis şi lui: “Eu, fiulenimic spre hrana cea de nevoie, mă duc în calea mea, iar pe tine te dau în mainile lui Dumnezeu”. Şi a proorocit, zicând: “Va face căci nădăjduia spre Dumnezeu la locul acesta o mănăstire mare şi preamarita”. Şi facând rugăciune s-a dusCel ce dă hrană celor flamânzi.
Iar Sfântul Serghie Apoi s-a rămas la locul acela dus în pustie şi se ostenea, zdrobindufacându-şi trupul sau cu priveghereao chiliuţă, cu postul petrecea acolo nevoindu-se şi cu multe feluri de osteneli, în vreme de iarna, crapând pamântul de ger, el rabda într-o haina, ca unul fără de trup aratândurugându-seLui Dumnezeu neincetat. Iar diavoliidupă o vreme a venit la dânsul un sfinţit călugăr, nesuferind nevointele luianume Mitrofan, se sarguiau să-l alunge de la locul acela, inchipuinducătre care fericitul Vartolomeu s-se uneori a tuns în fiarecălugărească rânduială, alteori în serpiavând de la naşterea sa douazeci şi trei de ani, infricosând pe sfântul şi repezindul-se la dânsul a chemat din călugărie cu salbaticienumele de Serghie. Iar elDeci a petrecut acel sfânt călugăr cu Serghie puţine zile şi după aceasta i-a zis lui: “Eu, cu rugăciuneafiule, precum cu o armămă duc în calea mea, îi alunga iar pe ei şi infierbântarile lor le rupea ca paianjenul, prin vitejia sufletuluitine te dau în mainile Lui Dumnezeu”. Odată, într-o noapte, Şi a napadit aievea o tabara dracească asupra luiproorocit, ca o oaste oarecare şi cu manie mare strigazicând: “Ieşi din “Va face Dumnezeu la locul acesta, ieşi, să mori ca un rau!” o mănăstire mare şi preamarită”. Şi facând rugăciune s-a dus.
Şi acestea zicânduIar Sfântul Serghie a rămas la locul acela şi se ostenea, zdrobindu-leşi trupul sau cu privegherea, cu postul şi cu multe feluri de osteneli, în vreme de iarnă, crapând pamântul de ger, el răbda într-o vapaie mare iesea din gurile lorhaina, ca unul fără de trup aratându-se. Iar eldiavolii, nesuferind nevoinţele lui, cu rugăciunea inarmânduse sârguiau să-se, indata a alungat tabara dracească şi fără l alunge de temere a rămasla locul acela, cântând şi laudând pe Dumnezeu. Acestea facânduînchipuindu-se asauneori în fiare, a început a strabate pretutindeni slava despre dânsul alteori în şerpi, înfricoşând pe sfântul şi repezindu-se adunau la dânsul cu sălbăticie. Iar el mulţi din cetaţile şi ţinuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alţii voiau să locuiască împreună , cu dânsul şi să fie povatuiţi de el la calea mântuirii; iar el rugăciunea, precum cu dragoste-i primea pe cei ce veneau. Şi a zidit mai intai o biserica micaarmă, din porunca lui Teognostîi alunga pe ei şi înfierbântarile lor le rupea ca paianjenul, care atunci era arhiereuprin vitejia sufletului. Odată, sîntr-a sfinţit în numele Preasfintei Treimio noapte, apoi şi mănăstire cinstita a ridicatnăpădit aievea o tabără drăcească asupra lui, care este ca o oaste oarecare şi astazi cu darul lui Hristos. mânie mare striga: “Ieşi din locul acesta, ieşi, să mori ca un rău!”
DeciŞi acestea zicându-le, o văpaie mare ieşea din gurile lor. Iar el, rugat fiind de fraţicu rugăciunea înarmându-se, îndata a luat preoţia, prin hirotonire alungat tabăra drăcească şi fără de catre episcopul Atanasietemere a rămas, cântând şi păştea binecuvântatoarea turmă cea incredinţata luilaudând pe Dumnezeu. Acestea facându-se aşa, povatuind-o a început a străbate pretutindeni slava despre dânsul şi se adunau la el mulţi din cetăţile şi ţinuturile dimprejur pentru folos sufletesc. Alţii voiau să locuiască împreună cu dânsul şi să fie povătuiţi de el la pasunea cea duhovnicească, calea mântuirii; iar el cu dragoste-i primea pe lupii cei rau gânditori îi alunga ce veneau. Şi a zidit mai întăi o biserică mica, din porunca lui Teognost, care atunci era arhiereu, s-a sfinţit în numele Preasfintei Treimi, apoi şi mănăstire cinstită a ridicat, care este şi astăzi cu rugăciuneadarul lui Hristos.
Dar după puţina vreme iar se sculara diavoliiDeci, nesuferind a fi alungaţi rugat fiind de sfântul. Şifraţi, inchipuindu-se în serpia luat preoţia, au intrat în chilia lui, incat era chilia plina prin hirotonire de serpi. Iar sfântulcatre episcopul Atanasie, degraba s-a intors la rugăciune şi indata diavolii cu nalucirile lor s-au stins ca fumul. Din acea vreme i s-a dat de la Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necuratepăştea binecuvântătoarea turmă cea încredinţată lui, incat nici nu indrazneau a se mai apropia de dânsul. Iar ducândupovăţuind-se vestea despre dânsul pretutindeni şi mulţi din părţile dimprejur adunându-se, a venit un arhimandrit de o la Smolenscpăşunea cea duhovnicească, anume Simon, care s-a dat iar pe sine în supunere sfântului şi multă avere aducând a dat-o în mainile lui, ca să zidească o biserică mai marelupii cei rau gânditori îi alunga cu rugăciunea.
Şi ajutând DumnezeuDar după puţină vreme iar se sculară diavolii, Cuvnesuferind a fi alungaţi de sfântul. Serghie degrab a ridicatŞi, cu acea avere, o biserica mai mare şi mănăstirea a lărgitînchipuindu-o şi vieţuia ingereştese în şerpi, ca in cerau intrat în chilia lui, cu ceata fraţilor săiîncât era chilia plină de şerpi. Iar sfântul, ziua degraba s-a întors la rugăciune şi noaptea laudând pe Dumnezeuîndată diavolii cu nălucirile lor s-au stins ca fumul. Deci Din acea vreme i s-a intamplat oarecând în mănăstirea lui a fi lipsa dat de hrana şi erau fraţii în mahnire marela Dumnezeu putere asupra duhurilor celor necurate, petrecând flamanzi fără încât nici nu îndrăzneau a se mai apropia de hrana trei ziledânsul. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu iasa călugării ducându-se vestea despre dânsul pretutindeni şi mulţi din mănăstire să ceara la mireni paine, ci sapărţile dimprejur adunându-şi puna nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneşte toata suflarease, şi a venit un arhimandrit de la Acela cu credinţa saSmolensc, anume Simon, care s-a dat pe sine în supunere sfântului şi ceară cele trebuincioasemultă avere aducând a dat-o în mainile lui, ca să zidească o biserică mai mare.
În timpul acela nu era viaţa de obşte în mănăstirea cuviosuluiŞi ajutând Dumnezeu, Cuv. Deci fraţii fiind stramtoraţi de foameteSerghie degrab a ridicat, au început a carti împotriva sfântuluicu acea avere, zicând: “Pana când ne opreşti pe noi a merge la lume o biserica mai mare şi mănăstirea a cere cele de trebuinta? Vom mai rabda inca aceasta noapte, iar dimineata vom ieşi din locul acesta, ca să nu murim de foame”. Iar sfântul îi mangaia pe ei, spunândulărgit-le din vieţile sfinţilor parinţi, cum au rabdat multe necazuri, foame şi sete şi lipsa de imbracaminte pentru Domnul o şi le graia lor cuvintele lui Hristos: “Căutaţi la pasarile ceruluivieţuia îngereşte, ca nici nu seamanaîn cer, nici nu secera, nici nu aduna în jitnitecu ceata fraţilor săi, ziua şi Tatal Ceresc le hraneşte noaptea laudând pe eleDumnezeu. Şi daca hraneşte pasarile, oare pe noi nu poate să ne hranească? Iata acum este vremea rabdarii, iar noi neDeci s-am arătat nerabdatori, nevrând a suferi puţina vreme ispita ce ni s-întamplat oarecând în mănăstirea lui a intamplat, pe care fi lipsă de am fi primit-o cu mulţumire, hrană şi erau fraţii în mâhnire mare folos ni s-ar fi socoţit noua, căci petrecând flămanzi fără de lamurire aurul hrană trei zile. Iar rânduiala cuviosului era ca să nu se savarseşte!” Şi a proorocitiasa călugării din mănăstire să ceara la mireni păine, zicând: “Acum puţina vreme ni sci să-a intamplat lipsaşi pună nadejdea spre Dumnezeu Cel ce hraneşte toată suflarea, iar dimineaţa va fi indestulare şi de toate bunătăţile”la Acela cu credinţă sa-şi ceară cele trebuincioase.
Şi s-În timpul acela nu era viaţa de obşte în mănăstirea cuviosului. Deci fraţii fiind strâmtoraţi de foamete, au început a împlinit proorocirea cârti împotriva sfântului, căci zicând: “Până când ne opreşti pe noi a doua zi s-au adus în mănăstire mulţime de paini proaspete merge la lume şi peşte mult şi alte feluri a cere cele de bucate de curând gătitetrebuinţă? Vom mai rabda încă această noapte, iar dimineaţa vom ieşi din locul acesta, ca să nu murim de la un om neştiutfoame”. Iar sfântul îi mângâia pe ei, care spunându-le zicea: “Un iubitor din vieţile sfinţilor părinţi, cum au rabdat multe necazuri, foame şi sete şi lipsă de îmbracaminte pentru Domnul şi le grăia lor cuvintele lui Hristos a trimis acestea lui Avva Serghie : “Căutaţi la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu secerî, nici nu adună în jitniţe, şi fraţilor celor ce locuiesc cu dânsul’? Deci rugau fraţii Tatăl Ceresc le hraneşte pe aceia ce le aduseseraele. Şi dacă hrăneşte păsările, ca oare pe noi nu poate mănance cu danşii bucatene hrănească? Iată acum este vremea răbdării, iar ei nnoi ne-au vrutam arătat nerăbdători, spunând ca li nevrând a suferi puţină vreme ispita ce ni s-a poruncit ca degrabă să se întoarcă şiîntamplat, pe care de am fi primit-o cu mulţumire, grăbindumare folos ni s-sear fi socoţit nouă, au ieşit din mănăstire. Apoi fraţii văzând mulţimea căci fără de bucatelămurire aurul nu se săvârşeşte!” Şi a proorocit, au înţeles că o cercetare cerească estezicând: “Acum puţină vreme ni s-a întamplat lipsa, şi făcura ospăt, mulţumind lui Dumnezeuiar dimineaţă va fi îndestulare de toate bunătăţile”.
Deci Şi s-a împlinit proorocirea sfântului, căci a doua zi s-au fost acele adus în mănăstire mulţime de pâini proaspete şi peşte mult şi alte feluri de bucate pentru multe zile fraţilorde curând gătite, de la un om neştiut, care le zicea: “Un iubitor de Hristos a trimis acestea lui Avva Serghie şi fraţilor celor ce locuiesc cu dânsul’? Deci rugau fraţii pe aceia ce leaduseseră, ca să mănance cu danşii bucate, iar ei n-au vrut, spunând ca li s-a zis cuviosul: “Vedeţiporuncit ca degrabă să se întoarcă şi, fraţilorgrăbindu-se, şi vă minunaţi ce fel au ieşit din mănăstire. Apoi fraţii văzând mulţimea de răsplătire da Dumnezeu răbdăriibucate, pentru au înţeles nu va uita pe saracii Săi pană în sfarşit. Niciodata nu va trece cu vederea locul acesta sfânt o cercetare cerească este, şi pe robii Săi cei ce locuiesc într-însul şi îi slujesc Lui ziua şi noaptea”făcura ospăt, mulţumind lui Dumnezeu.
Încă se cade a pomeni şi aceasta: “La începutul venirii sale în pustie, Cuviosul părinte Serghie s-a sălăşluit la un loc fără de apă şi aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, de departe aducând apa, să-şi ostenească trupul său mai mult. Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-Deci au inmulţit fraţii şi mănăstirea s-a asezat, era nevoie mare fost acele bucate pentru apămulte zile fraţilor, căci se aducea de departe cu multă osteneala. Şi pentru acea pricină carteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat mănăstirea pe acest loc şi sle-au facut atatea zidiri, nefiind apa aproape?” Iar sfântul le raspundeaa zis cuviosul: “Eu“Vedeţi, fraţilor, singur am vrut să mă liniştesc în locul acesta, dar şi vă minunaţi ce fel de vreme ce bine a vrut răsplătire dă Dumnezeu ca atatea cladiri să fie ridicaterăbdării, apoi puternic este ca să dea şi apa nelipsita, numai să pentru că nu slabiţi de la datorie, ci rugaţi-va cu credinţauita pe săracii Săi pană în sfarşit. Pentru ca daca poporului celui neplecat i-a izvorat apa din piatra în pustie, cu atat mai mult Niciodată nu va va trece cu vederea locul acesta sfânt şi pe voi, robii Săi cei ce slujiţi Lui!” Iar odata, luând în taina pe un frate cu sine, s-a pogorat în valea de sub mănăstire şi în valea aceea nu era apa curgătoare mai înainte, precum spuneau oamenii bătrani. Deci sfântul, aflând locuiesc într-o groapă puţină apă stransă din ploaie, însul şi-a plecat genunchii îi slujesc Lui ziua şi s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul Şi indata s-a arătat un izvor mare, care şi pana astazi este văzut de toţi; şi se scoate dintr-insul apa pentru toata trebuinta mănăstirească, şi multe tamaduiri se fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinţa. Şi facea Cuviosul Serghie şi alte feluri de minuni. Pentru ca atata putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încat a înviat şi un mort. Un om credincios din hotarele locaşului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boala, l-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Şi se tanguia tatal lui după el nemangaiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tanguirea omului aceluia, i se făcu mila de el şi, făcând rugăciune, a înviat copilul şi l-a dat viu tatalui lui. Şi s-a intors omul bucuros cu fiul viu şi sănătos la casa sa. Înca veneau la dânsul şi cei cuprinşi de duhuri necurate şi, înainte de a ajunge ei la sfântul, fugeau dintr-înşii necuratele duhuri. Şi cei leproşi se curăţeau şi orbii vedeau şi, în scurt a zice, toţi cei cuprinşi de felurite neputinţe şi care mergeau la sfântul, cu credinţa, primeau nu numai sanatate trupului, ci şi folos sufletului, şi se intorceau cu indoita tamaduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit şi slavit de toţi Cuviosul Serghie şi mulţi, dorind a vedea cinstita lui fata şi a se indulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul din nenumarate cetaţi şi ţinuturi. Iar mulţi din călugări, lasându-şi mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să vietuiască şi să fie povatuiţi de el. Domnii, boierii şi oamenii de rând alergau cu sarguinta la acest fericit părinte, căci toţi il aveau în mare cinste, ca pe unul din parinţii cei de demult, au ca pe unul din proorocinoaptea”.
Un taran oarecareÎncă se cade a pomeni şi aceasta: “La începutul venirii sale în pustie, lucrator Cuviosul părinte Serghie s-a sălăşluit la un loc fără de pamântapă şi aceasta spre adăugarea ostenelii; ca, din locuri indepartatede departe aducând apa, auzind de Sfântul Serghie a vrut să-l vadăşi ostenească trupul său mai mult. Mergând în Iar când, cu voia lui Dumnezeu, s-au înmulţit fraţii şi mănăstirea cuviosuluis-a aşezat, era nevoie mare pentru apă, intreba căci se aducea de dânsuldeparte cu multă osteneala. Se intamplase insa Şi pentru acea pricină cârteau unii împotriva sfântului, zicând: “Pentru ce cu rea chibzuire ai intemeiat mănăstirea pe acest loc şi s-au facut atâtea zidiri, nefiind apă aproape?” Iar sfântul le răspundea: “Eu, fraţilor, singur am vrut să mă liniştesc în locul acesta, dar de vreme ce bine a vrut Dumnezeu ca atunci cuviosul era în gradina atâtea clădiri să fie ridicate, apoi puternic este ca să dea şi sapaapă nelipsită, pamântulnumai să nu slăbiţi de la datorie, ci rugaţi-vă cu credinţă. Spunându-Pentru că dacă poporului celui neplecat i-se aceasta acelui oma izvorât apa din piatră în pustie, cu atât mai mult nu vă va trece cu vederea pe voi, cei ce slujiţi Lui!” Iar odată, luând în taină pe un frate cu sine, el s-a mers acolopogorat în valea de sub mănăstire şi în valea aceea nu era apă curgătoare mai înainte, şi văzând pe precum spuneau oamenii bătrani. Deci sfântul în haina proasta, rupta aflând într-o groapă puţină apă stransă din ploaie, şi-a plecat genunchii şi mult carpitas-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul. Şi indata s-a arătat un izvor mare, sapând pamântulcare şi până astăzi este văzut de toţi; şi se scoate dintr-însul apă pentru toată trebuinţa mănăstirească, i şi multe tămăduiri se parea ca fac cu apa aceea la cei ce o iau cu credinţa. Şi făcea Cuviosul Serghie şi alte feluri de minuni. Pentru că atâta putere făcătoare de minuni luase de la Dumnezeu, încat a înviat şi un mort. Un om credincios din hotarele locaşului lui, având un fiu, singurul născut, cuprins de boală, l-a dus la cuviosul spre a-l tămădui. Dar copilul, slăbind de boală, a murit. Şi se tanguia tatăl lui după el nemângâiat. Deci, văzând Cuv. Serghie tânguirea omului aceluia, ise făcu mila de el şi, făcând rugăciune, a înviat copilul şi l-au spus au glumita dat viu tatălui lui. Şi s-a întors omul bucuros cu fiul viu şi sănătos la casa sa. Încă veneau la dânsul şi cei cuprinşi de duhuri necurate şi, înainte de a ajunge ei la sfântul, pentru ca nadajduia săfugeau dintr-l vadă pe sfânt în mare slavaînşii necuratele duhuri. Întorcându-Şi cei leproşi se curăţeau şi orbii vedeau şi, în mănăstirescurt a zice, toţi cei cuprinşi de felurite neputinţe şi care mergeau la sfântul, cu credinţă, primeau nu numai sănătate trupului, ci şi folos sufletului, şi se întorceau cu îndoita tămăduire la casele lor. Pentru aceea era cinstit şi slăvit de toţi Cuviosul Serghie şi mulţi, iar dorind a vedea cinstita lui faţă şi a intrebatse îndulci de vorba lui cea dulce, se adunau la dânsul din nenumărate cetăţi şi ţinuturi. Iar mulţi din călugări, zicând: “Unde este Sfântul Serghie? Arătaţilasându-mişi mănăstirile lor, veneau la dânsul, dorind să vieţuiască şi să fie povaţuiţi de el. Domnii, boierii şi oamenii de rând alergau cu sârguinţă la acest fericit părinte, căci am venit toţi îl aveau în mare cinste, ca pe unul din părinţii cei de departe demult, au ca să-l văd!” Iar ei i-au zis: pe unul din prooroci.
“Cu adevărat acela este pe care l-ai văzut”. După aceeaUn ţăran oarecare, lucrător de pamânt, ieşind sfântul din grădinalocuri îndepărtate, auzind de Sfântul Serghie a vrut să-l-a văzut ţăranul vadă. Mergând în mănăstirea cuviosului, întreba de dânsul. Se întîmplase însă că atunci cuviosul era în grădină şisăpă, îngretoşândupamântul. Spunându-i-se de aceasta acelui om, ela mers acolo, şi văzând pe sfântul în haină proastă, ruptă şimult cârpită, săpând pamântul, i se părea că cei ce i-a întors fata şi nu voia nici au spus au glumit, pentru că nădăjduia caute la fericitul-l vadă pe sfânt în mare slavă. Şi Întorcându-se defaima în sinea luimănăstire, iar a intrebat, zicând: “O“Unde este Sfântul Serghie? Arătaţi-mi, cata osteneala am suferit în deşert! Eu căci am venit să văd un prooroc mare, de care auzeam, şi nădăjduiam departe ca să-l văd în mare cinste şi iata acum văd un sarac şi necinstit staret”. !” Iar ei i-au zis:
Deci “Cu adevărat acela este pe care l-ai văzut”. După aceea, ieşind sfântuldin grădina, înţelegândul-i gândurile lui, era foarte multumit, caci, precum mândrul de lauda a văzut ţăranul şi de cinste se bucura, asa îngretoşându-se bucura cel smerit cu gândul de necinstire el, şi de defaimare. Şi luând pe taranul acela la sine, i-a pus masa întors fata şi l-a ospatat cu dragostenu voia nici să caute la fericitul. După aceasta i-a zisŞi se defaima în sinea lui, zicând: “Sa nu te mahneşti“O, omulecâtă osteneală am suferit în deşert! Eu am venit să văd un prooroc mare, ca pe acela pe de care doreşti auzeam, şi nădăjduiam să-l vezi, degrab il vei vedea”văd în mare cinste şi iată acum văd un sărac şi necinstit stareţ”.
Iar când Deci sfântul graia acestea, iata un vestitor a venit, spunânduînţelegându-i gândurile lui, era foarte mulţumit, căci, precum mândrul de laudă şi de venirea unui domn mare în mănăstire. Şi sculându-cinste sebucura, sfântul a ieşit în intampinarea acelui domn, care venea aşa se bucura cel smerit cu mulţime gândul de necinstire şi de slugidefăimare. Şi văzând acel domn luând pe sfântul sarguinduţăranul acela la sine, i-se, a alergat la dânsul pus masa şi, apucând înainte cu inchinaciune pana la pamânt, a luat binecuvântare de la cuviosul, iar el, binecuvântându-l, l-a dus în mănăstire ospătat cu cinstea ce dragoste. După aceasta i se cadea. Şi mergând amândoi împreună-a zis: “Sa nu te mâhneşti, staretul şi domnul vorbeauomule, iar ceilalţi toţi mergeau înainte. Iar taranul că pe acela a fost impins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, şi pe staretul de care se ingretosa uitându-se la dânsul de departe, dorea doreşti să-l vadă, dar nu putea. Deci a intrebat în taina pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Cine estevezi, stapane, staretul cel ce sade cu voievodul?” Şi i-a spus lui acela ca este Sfântul Serghiedegrab il vei vedea”. Apoi a început taranul a se necaji şi a se ocari pe sine, zicând: “O, Doamne, cat m-ai orbit şi n-am crezut celor ce-mi aratau pe sfântul părinte şi nu i-am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru taran şi prost. Cum mă voi arata fetei sfântului, cuprins fiind de ruşine?”
După ce Iar când sfântul grăia acestea, iată un vestitor a plecat voievodul din venit, spunându-i de venirea unui domn mare în mănăstire. Şi sculându-se, sfântul a ieşit în întâmpinarea acelui domn, care venea cu mulţime de slugi. Şi văzând acel domn pe sfântul sârguindu-se, taranul a alergat la cuviosul dânsul şi, ruşinându-se a privi apucând înainte cu închinaciune până la fata luipământ, i-a căzut luat binecuvântare de la picioarecuviosul, cerânduiar el, binecuvântându-i iertarel, căci din neştiinta a greşit. Sfântul l-a mangaiat dus în mănăstire cu dragoste, zicându-cinstea ce i: “Sa nu te mahneştise cadea. Şi mergând amândoi împreună, fiule! Pentru ca tu singur ai socotit adevărul despre mine, zicându-mi ca sunt nimicstareţul şi domnul vorbeau, iar ceilalţi toţi ceilalţi smergeau înainte. Iar ţăranul acela a fost împins undeva departe de slugile ce mergeau înainte, şi pe stareţul de care se îngreţoşa uitându-au amagitse la dânsul de departe, parândudorea să-le ca sunt mare”l vadă, dar nu putea. De aici s-Deci a arătat aievea întrebat în cata smerenie era Cuviosul părinte Serghietaină pe unul din cei ce mergeau înainte zicându-i: “Cine este, căci pe lucratorul de pamântstăpane, stareţul cel ce şade cu voievodul?” Şi i-a spus lui acela că este Sfântul Serghie. Apoi a început ţăranul a se necăji şi a se ingretosa de elocărî pe sine, zicând: “O, Doamne, lcăt m-ai orbit şi n-a iubit mai mult decat cinstea am crezut celor ce -mi arătau pe sfântul părinte şi nu i se facea -am dat lui vrednica cinste? Cu dreptate este numele nostru ţăran şi prost. Cum mă voi arăta feţei sfântului, cuprins fiind de voievod. ruşine?”
OarecândDupă ce a plecat voievodul din mănăstire, într-o seara tarziu, stând fericitul după obiceiul sau tăranul a alergat la citirea rugaciunilor cuviosul şi rugându, ruşinându-se cu dinadinsul a privi la faţa lui Dumnezeu pentru ucenicii săi, i-a auzit un glascăzut la picioare, cerându-i iertare, căci din neştiinţ a greşit. Sfântul l-a mângâiat cu dragoste, zicându-i: “Serghie“Să nu te mâhneşti, fiule!Pentru că tu singur ai socotit adevărul despre mine, zicându-mi ca sunt nimic, iar toţi ceilalţi s-au amăgit, parându-le ca sunt mare”. De aici s-a arătat aievea în câtă smerenie era Cuviosul părinte Serghie, căci pe lucrătorul de pamânt, ce se îngreţoşa de el, l-a iubit mai mult decât cinstea ce i se facea de voievod.
Iar elOarecând, mirânduîntr-se de neobisnuita chemare noaptea tarziu, a facut rugăciune şi a deschis fereastra chiliei, vrând să vadă cine l-a chemat. Şi iata a văzut o lumina mare din cer stralucindseară târziu, incat s-a luminat noaptea aceea mai mult decat o zi luminoasa, apoi a venit la dânsul a doua oara glasul, zicând: Serghie, te rogi pentru fiii tai şi rugăciunea ta este primita. Căuta şi vezi numarul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi stând fericitul după obiceiul său la pastoria ta”. Şi căutând, sfântul a văzut mulţime multă de pasari preafrumoase, nu numai în mănăstire, ci citirea rugăciunilor şi imprejurul mănăstirii, sezând şi cântând cântari îngereşti cu nespusa dulceata. Şi iar se auzea glasul, zicândurugându-i: “In ce chip ai văzut pasarile acestea, asa se va inmulţi turma ucenicilor tai, şi după tine nu se va impuţina, şi asa cu minune şi în multe feluri vor fi impodobiţi cu bunataţile lor, cei ce vor urma paşilor tai”. Iar sfântul, văzând, se mira de acea minunata vedenie. Şi vrând să aiba partas şi martor la vedenia aceeadinadinsul lui Dumnezeu pentru ucenicii săi, a chemat pe Simeon cel mai sus pomenitauzit un glas, căci era aproape, iar Simeon, mirânduzicându-se de neobisnuita chemare a staretului, a alergat degrab la dânsul, dar nu s-a invrednicit să vadă toata vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Insa sfântul i-a spus lui toate cele ce a văzut şi s-au bucurat amândoi împreună, proslavind pe Dumnezeu. : “Serghie!”
După aceastaIar el, intrmirându-una din zile, au venit grecii se de la Constantinopolneobişnuita chemare noaptea târziu, trimişi la sfântul de Preasfinţitul Patriarh Filotei, şi i-au adus lui de la patriarh binecuvântare şi dăruri: “o cruce, un paraman, o schimă şi o scrisoare care avea în sine scris aşa: “Cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului a făcut rugăciune şi a toată lumea patriarhdeschis fereastra chiliei, Domnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu şi împreuna slujitor al smereniei noastre, Serghie, dar şi pace şi vrând să vadă cine l-a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viaţa voastră cea după Dumnezeu foarte imbunătăţită şi am lăudat şi am preamărit pe Dumnezeuchemat. Însă Şi iata a văzut o rânduială incă vă lumina mare din cer strălucind, încat s-a luminat noaptea aceea mai trebuiemult decat o zi luminoasă, căci n-aţi câstigat încă viaţa cea de obşte. căci sţiiapoi a venit la dânsul a doua oară glasul, cuvioasezicând: Serghie, te rogi pentru fiii tăi şi singur Sfrugăciunea ta este primită. Prooroc Căută şi împărat Davidvezi numărul călugărilor celor adunaţi în numele Sfintei Treimi la păstoria ta”. Şi căutând, cel ce pe toate le-sfântul a cercetat cu înţelegerevăzut mulţime multă de pasări preafrumoase, nimic alt n-a putut să laudenu numai în mănăstire, fără numai a locui fraţii împreună. Iar după acela ci şi noi sfat bun vă dăm, ca să alcătuiţi viaţa de obşteîmprejurul mănăstirii, şezând şi mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră să fie cântând cântări îngereşti cu voi”nespusă dulceaţă. Aceasta scrisoare a patriarhului luând-o cuviosul, a mers la Preasfinţitul Alexie, fericitul mitropolit a toată Rusia şi, arătându-i scrisoarea, îl intrebăŞi iar se auzea glasul, zicându-i: “Tu, preasfinţite stăpane, cum porunceşti?” Iar mitropolitul a răspuns staretului, zicând: “De vreme “În ce te-chip ai învrednicit de atatea bunătăţivăzut pasările acestea, cuvioaseaşa se va înmulţi turma ucenicilor tăi, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Elşi după tine nu se va împuţina, incat şi aşa cu minune şi în tarile cele departate a ajuns auzul numelui şi al vieţii talemulte feluri vor fi împodobiţi cu bunătăţile lor, cei ce vor urma paşilor tăi”. Iar sfântul, iar marele patriarh a toata lumea te sfatuieşte spre folosvăzând, apoi se mira de acea minunată vedenie. Şi vrând să aibă părtaş şi noi martor la aceeaşi te sfatuim şi laudam o asa rânduiala”. Deci din vremea vedenia aceea Cuviosul Serghie , a asezat viaţa de obşte în locaşul sauchemat pe Simeon cel mai sus pomenit, căci era aproape, iar Simeon, poruncind să mirându-se pazească statornic rânduielile vieţii de obşte: “nimic să neobişnuita chemare a stareţului, a alergat degrab la dânsul, dar nu câstige cineva pentru sine, nici s-a învrednicit numească ceva al sau, vadă toată vedenia ci numai o parte a văzut din lumina aceea cerească. Însă sfântul i-a spus lui toate de obşte să le aiba, după poruncile sfinţilor parinţi. Iar după asezarea vieţii de obşte cele ce a vrut să fuga de marirea omenească văzut şi să slujească lui Dumnezeu în loc neştiut, salasluindus-se în linişteau bucurat amândoi împreună, la singuratateproslăvind pe Dumnezeu.
DeciDupă aceasta, gasind o vreme cu inlesnire, a ieşit în taina într-una din mănăstirea sazile, neştiind nimeniau venit grecii de la Constantinopol, trimişi la sfântul de Preasfinţitul Patriarh Filotei, şi a plecat în pustie. Iar mergând ca i-au adus lui de la patruzeci de stadiipatriarh binecuvântare şi daruri: “o cruce, a aflat un loc bineplacut paraman, o schimă şi o scrisoare care avea în sine scris aşa: “Cu mila luiDumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului şi a toată lumea patriarh, aproape de raul ce se numeşte CarjaciDomnul Filotei, celui întru Sfântul Duh fiu şiîmpreună slujitor al smereniei noastre, acolo salasluindu-seSerghie, vietuiadar şi pace şi a noastră binecuvântare să fie cu voi! Am auzit de viaţa voastră cea după Dumnezeu foarte îmbunătăţită şi am lăudat şi am preamărit pe Dumnezeu. Apoi fraţiiÎnsă o rânduială încă vă mai trebuie, văzânducăci n-se parasiţi aţi câştigat încă viaţa cea de părintele lorobşte. Căci sţii, erau în mare necaz şi tulburare, ca oile fără de pastorcuvioase, şi cu dinadinsul il căutau pretutindenisingur Sf. După catava vreme, au aflat fraţii locul Prooroc şiîmpărat David, mergând, rugau cel ce pe sfântul toate le-a cercetat cu lacrimi înţelegere, nimic alt n-a putut se intoarca în mănăstirelaude, fără numai a locui fraţii împreună. Dar el nu voia, iubind mai mult liniştea Iar după acela şi singuratatea. Din aceasta pricinanoi sfat bun vă dăm, mulţi din ucenicii luica să alcătuiţi viaţa de obşte, lasând lavra, s-au asezat cu dânsul în pustia aceea şi după o vreme oarecare au ridicat mănăstire mila lui Dumnezeu şi biserica în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeubinecuvântarea noastră să fie cu voi”. Iar fraţii din lavra cea mare, neputând a vietui fără de părintele lor şi neizbutind Aceasta scrisoare apatriarhului luând-l indupleca ca să se intoarca la danşiio cuviosul, au a mers la Preasfinţitul Mitropolit Alexie, rugândufericitul mitropolit a toată Rusia şi, arătându-l să trimita el la cuviosuli scrisoarea, îl intrebă, poruncinduzicându-i să se intoarca : “Tu, preasfinţite stăpane, cum porunceşti?” Iar mitropolitul a răspuns stareţului, zicând: “De vreme ce te-ai învrednicit de atâtea bunătăţi, cuvioase, preamărind Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El, încât şi în ţările cele depărtate a ajuns auzul numelui şi al vieţii tale, iar marele patriarh a toată lumea te sfătuieşte spre folos, apoi şi noi la locul lui cel dintaiaceeaşi te sfătuim şi lăudăm o aşa rânduială”. Deci fericitul Alexie din vremea aceea Cuviosul Serghie a trimis doi arhimandriţiaşezat viaţa de obşte în locaşul său, rugându-l poruncind asculte şi se păzească statornic rânduielile vieţii de obşte: “nimic mangaie pe fraţii săi prin intoarcerea nu câstige cineva pentru sine, nici la danşiinumească ceva al sau, ca nu cumva fiind fără ci toate de dânsul obşte se supere şile aiba, risipindu-se, locul sfânt să se pustiascădupă poruncile sfinţilor părinţi. Apoi Cuv. Serghie, trebuind Iar după aşezarea vieţii de obşte a vrut asculte fugă de arhiereumărirea omenească şi să slujească lui Dumnezeu în loc neştiut, ssălăşuindu-a intors se în lavra linişte, la petrecerea să cea dintai, unde s-au mangaiat fraţii foarte mult de venirea luisingurătate.
Episcopul PermuluiDeci, Sfântul Ştefangăsind o vreme cu înlesnire, având mare dragoste catre cuviosula ieşit în taină din mănăstirea sa, neştiind nimeni, şi a plecat în pustie. Iar mergând ca la patruzeci de stadii, mergea oarecând pe calea aflat un loc bineplăcut lui, aproape de la episcopia să catre cetatea Moscoveirâul ce se numeşte Carjaci, şi, acolo sălăşuindu-se, vieţuia. Apoi fraţii, care este văzându-se părăsiţi de la mănăstirea lui Serghie părintele lor, erau în mare necaz şi tulburare, ca la cinci stadiioile fără de păstor, şi cu dinadinsul îl căutau pretutindeni. Grabindu-După câtăva vreme, au aflat fraţii locul şi, mergând, rugau pe sfântul cu lacrimi să se spre cetateîntoarcă în mănăstire. Dar el nu voia, iubind mai mult liniştea şi singurătatea. Din această pricină, mulţi din ucenicii lui, lasând lavra, s-au aşezat cu dânsul în pustia aceea şi după o vreme oarecare au ridicat mănăstire şi biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Iar fraţii din lavra cea mare, neputând a gândit vieţui fără de părintele lor şi neizbutind a-l îndupleca ca nu mearga atunci se întoarcă la dânşii, au mers la mănăstirea sfântuluiPreasfinţitul Mitropolit Alexie, ci rugându-l vadă pe trimită el la cuviosul când , poruncindu-i să se va intoarce catre casaîntoarca la locul lui cel dintâi. Şi când era el în dreptul mănăstiriiDeci fericitul Alexie a trimis doi arhimandriţi, srugându-a sculat din caruta l să asculte şi să mângâie pe fraţii săi prin întoarcerea sa la dânşii, ca nu cumva fiind fără de dânsul se supere şi, citind “Cuvinerisipindu-se cu adevărat , locul sfânt să se pustiască. Apoi Cuv. Serghie, trebuind te fericim” şi facând obisnuita rugăciuneasculte de arhiereu, s-a inchinat fiind cu fata spre mănăstirea Cuviosului Serghieintors în lavra la petrecerea sa cea dintâi, zicând asa: “Pace ţie, duhovnicescule frate!” unde s-au mângâiat fraţii foarte mult de venirea lui.
Şi s-a intamplat ca atunci fericitul Serghie manca la masa. Şi înţelegând cu duhul inchinaciunea episcopuluiEpiscopul Permului, s-a sculat numaidecat de la masa şiSfântul Ştefan, stând putin şi rugăciune facândavând mare dragoste către cuviosul, s-a inchinat asemenea episcopului celui ce se afla care vietuind inca în trupmergea oarecând pe cale, se invrednicea cu cei fără de trupurila episcopia să catre cetatea Moscovei, caci, slujind el Sf. Liturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, Isachie tacutul şi Macarie, barbaţi vrednici care este de credinţa şi desavarşiţi în fapte bune, care într-adevăr au văzut pe îngerul la mănăstirea lui Dumnezeu slujind cu CuvSerghie ca la cinci stadii. Serghie în altar şi sGrăbindu-au spaimântat văzând podoaba lui negraita: După acestea, fericitul mitropolit Alexie, slabind de batranete şi văzând ca se apropie de sfarşitspre cetate, s-a chemat gândit să nu mearga atunci la sine pe Cuviosul Serghie şi, luând crucea sa cea arhiereascămănăstirea sfântului, ci să vadă pe care o purta la piept, impodobita cu aur şi cu pietre scumpe, o dadu cuviosuluicuviosul când se va întoarce către casă. Iar Şi când era elîn dreptul mănăstirii, inchinându-se cu smerenie, is-a zis: “Iarta-ma, stapane, căci sculat din tinerete n-am fost purtator de aur, iar la batranete mai mult decat atunci vreau ca să petrec în saracie”. Iar arhiereul i-a zis: “Ştiu, iubitecaruţa sa şi, ca acestea lecitind “Cuvine-ai ispravit, dar să faci ascultare şi să primeşti de la noi binecuvântarea ce ţi se da”. Şi asa a pus cu mainile sale crucea pe pieptul sfântului, ca o logodire, apoi a început a grai: “Sa ştii, fericite, pentru ce adevărat să te-am chemat fericim” şi ce vreau să rânduiesc pentru tine. Iata eu am ţinut Mitropolia Rusieifacând obişnuita rugăciune, Dumnezeu incredinţându-mis-o cat a vrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfarşit, numai nu ştiu ziua sfarşitului meu, şi doresc, în viaţa închinat fiind să gasesc un barbat ce ar putea să pască turma lui Hristos după mine. Şi nu aflu altul asa după cum doresc eu, decat numai pe tine. Inca ştii cu incredinţare ca şi marii stapanitorifaţa spre mănăstirea Cuviosului Serghie, domni şi toţi oamenii laici şi duhovniceşti, pana la cel de pe urmă, pe tine te vor iubi, şi nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul acela, ca cel ce eşti vrednic. Deci acum, preacuvioasezicând asa: “Pace ţie, primeşte rânduiala episcopiei. Iar după ieşirea mea din trup vei lua scaunul meu”. duhovnicescule frate!”
Auzind aceste cuvinte, cuviosul Şi s-a mahnit foarte, căci se socotea pe sine a fi nevrednic de o rânduiala întamplat ca aceeaatunci fericitul Serghie mânca la masă. Şi înţelegând cu duhul închinăciunea episcopului, s-a raspuns catre arhiereu: “Iartasculat numaidecât de la masă şi, stând puţin şi rugăciune făcând, s-maa închinat asemenea episcopului celui ce se afla, stapane sfintecare vieţuind încă în trup, dar pui pe mine sarcina mai presus se învrednicea cu cei fără de puterea meatrupuri, căci, şi aceasta nu se poate intampla niciodataslujind el Sf. Cine sunt euLiturghie, îngerul Domnului slujea cu el, precum mărturiseau ucenicii lui, pacatosul Isachie tăcutul şi mai smeritul decat toţi oameniiMacarie, ca să indraznesc a mă atinge bărbaţi vrednici de o rânduiala ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis multe cuvinte catre Sfântul din dumnezeieştile Scripturicredinţă şi desăvârşiţi în fapte bune, ca săcare într-l induplece adevăr au văzut pe el la voia saîngerul lui Dumnezeu slujind cu Cuv. Dar iubitorul de smerenie nu Serghie în altar şi s-a plecat nicidecum. La urmă i-a raspunsau spăimântat văzând podoaba lui negrăită: “Stapane sfinteDupă acestea, fericitul mitropolit Alexie, slăbind de nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea bătrâneţe şi văzând că se apropie de sfârşit, a chemat la auzul tausine pe Cuviosul Serghie şi, apoi să nu mai adaugi a grai despre aceasta catre mineluând crucea sa cea arhierească, nici pe altcineva să-l laşi să mă supere care o purta la piept, împodobită cu aur şi cu acest fel de cuvintepietre scumpe, de vreme ce nimeni nu va putea să afle intru mine vrere la aceasta”o dădu cuviosului. Iar arhiereulel, văzând pe sfântul neplecatînchinându-se cu smerenie, i-a incetat azis: “Iartă-i grai lui despre urmărea la scaunul episcopalmă, stăpâne, temânducăci din tinereţe n-se am fost purtător de aur, iar la bătrâneţe mai mult decât atunci vreau ca nu cumvasă petrec în sărăcie”. Iar arhiereul i-a zis: “Ştiu, iubite, suparânducă acestea le-se cuviosulai isprăvit, dar se duca în cele mai departate parţi şi pustietaţi faci ascultare şi să lipsească Moscova primeşti de un luminator ca acestala noi binecuvântarea ce ţi se dă”. Şi mangainduaşa a pus cu mâinile sale crucea pe pieptul sfântului, ca o logodire, apoi a început a grăi: “Sa ştii, fericite, pentru ce te-l cu cuvinte duhovniceştiam chemat şi ce vreau să rânduiesc pentru tine. Iata eu am ţinut Mitropolia Rusiei, iDumnezeu încredinţându-mi-o cât a dat voie vrut El. Iar acum mă văd apropiat de sfârşit, numai nu ştiu ziua sfârşitului meu, şi doresc, în viaţă fiind să găsesc un bărbat ce ar putea plece cu pace la mănăstirepască turma lui Hristos după mine. Iar Şi nu aflu altul aşa după multă vremecum doresc eu, cel intre sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus din viaţadecât numai pe tine. Încă ştii cu încredinţare ca şi marii stăpânitori, domni şi toţi oamenii laici şi fericitul Serghie era silit prin rugaminte duhovniceşti, până la cel de domnii cei mari stapanitori pe urmă, pe tine te vor iubi, şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească nu pe altul, ci numai pe tine te vor cere la scaunul Mitropoliei Rusieiacela, dar sfântul a rămas neinduplecat şi tare ca un diamantcel ce eşti vrednic. Deci acum, preacuvioase, primeşte rânduiala episcopiei. Iar după ieşirea mea din trup vei lua scaunul meu”.
Atunci Auzind aceste cuvinte, cuviosul s-a fost suit mâhnit foarte, căci se socotea pe scaun un arhimandritsine a fi nevrednic de o rânduiala ca aceea. Şi a răspuns către arhiereu: “Iartă-mă, anume Mihailstăpâne sfinte, care a indraznit dar pui pe mine sarcina mai înainte presus de sfinţire a se imbraca în vesminte arhiereşti puterea mea, şi a-şi pune camilafca alba. Inca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi a locaşului lui a aceasta nu se inarmapoate întampla niciodată. I se parea ca Serghie îi taie indraznealaCine sunt eu, căutându-păcătosul şi pentru sine Mitropolia. Iar fericitulmai smeritul decât toţi oamenii, auzind ca Mihail se lauda împotriva lui, să îndraznesc a mă atinge de o rânduială ca aceasta?” Apoi fericitul Alexie a zis catre ucenicii săi: “Mihailmulte cuvinte către Sfântul din dumnezeieştile Scripturi, laudânduca să-l înduplece pe el la voia sa. Dar iubitorul de smerenie nu s-se împotriva locaşului acestuiaa plecat nicidecum. La urmă i-a răspuns: “Stăpane sfinte, împotriva smereniei noastrede nu vei vrea să alungi smerenia mea din hotarele acestea şi de la auzul tău, apoi să nu va câstiga ceea ce doreşte şimai adaugi a grăi despre aceasta către mine, nici pe altcineva să-l laşi să mă supere cu acest fel de cuvinte, de vreme ce este biruit de mândrie, nici cetatea imparatească nimeni nu va vedea”putea să afle întru mine vrere la aceasta”. Şi sIar arhiereul, văzând pe sfântul neplecat, a încetat a-a implinit proorocia sfântuluii grăi lui despre urmarea la scaunul episcopal, cacitemându-se ca nu cumva, calatorind Mihail în corabie spre Constantinopol pentru hirotoniesupărându-se cuviosul, a căzut să se duca în boala trupească cele mai departate părţi şi pustietăţi şi ssă lipsească Moscova de un luminător ca acesta. Şi mângâindu-l cu cuvinte duhovniceşti, i-a sfarşitdat voie să plece cu pace la mănăstire. Iar pe scaun nu după multă vreme, cel între sfinţi Alexie mitropolitul s-a dus din viaţa, şi fericitul Serghie era silit prin rugăminte de domnii cei mari stăpânitori şi de mulţimea pravoslavnicilor să primească scaunul Mitropoliei Rusiei, dar sfântul a fost ridicat Ciprianrămas neînduplecat şi tare ca un diamant.
In acei ani, prin vointa lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre Atunci a fost navalirea necuratului Mamaesuit pe scaun un arhimandrit, imparatul tatarescanume Mihail, asupra pamântului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie intristându-care a îndrăznit mai înainte de sfinţire a se, Sfântul Serghie l-a inarmat cu rugăciunea îmbrăca în veşminte arhiereşti şi i-a proorocit biruinta, zicând: “Sa ieşi împotriva barbarilor, lepadându-ţi toata indoiala, şipune camilafca alba. Înca începuse şi asupra Sfântului Serghie şi a locaşului lui a se înarma. I se parea că Serghie îi taie îndrazneala, Dumnezeu ajutânducăutându-ţi, vei birui pe vrajmaşii tai şi te vei intoarce sanatos la scaunul tau”pentru sine Mitropolia. Deci marele domnIar fericitul, nadajduind spre ajutorul auzind ca Mihail se lauda împotriva lui Dumnezeu şi rugaciunile sfântului, a merszis către ucenicii săi: “Mihail, facând razboi cu tatariilaudându-se împotriva locaşului acestuia, împotriva smereniei noastre, nu va câstiga ceea ce doreşte şi i-a , de vreme ce este biruit pe eide mândrie, astfel ca abia cu puţini tovaraşi nici cetatea împaratească nu va vedea”. Şi s-a scăpat Mamae. Iar cuviosulîmplinit proorocia sfântului, fiind înaintevazatorcăci, vedea cele de departe ca pe cele de aproape şi când era razboi intre creştini şi intre tatari, stând cu fraţii la rugăciune calatorind Mihail în mănăstirea să spunea ca în acea vreme marelecorabie spre Constantinopol pentru hirotonie, domn Dimitrie a biruit pe tatari. Mai spunea apoi şi care anume din ostaşii creştini au fost ucişi căzut în razboi boala trupească şi aducea jertfe lui Dumnezeu pentru danşii, pentru ca toate i se descopereau lui de la Domnuls-a sfârşit. Iar cneazul, intorcându-se izbânditor de la razboi, pe scaun a mers în mănăstire la cuviosul, mulţumind mulţ sfântului ca i-a ajutat cu rugaciunile sale catre Dumnezeufost ridicat Ciprian.
Stând oarecând fericitul părinte noaptea la obisnuita sa pravila înaintea icoanei Preacuratei Maici a In acei ani, prin voinţa lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoana, zicea: “Preacuratapentru păcatele noastre a fost năvălirea necuratului Mamae, împăratul tătăresc, Maica Hristosului meuasupra pamântului Rusiei. De acest lucru marele domn Dimitrie întristându-se, aparatoare Sfântul Serghie l-a înarmat cu rugăciunea şi tare ajutatoare i-a neamului omenescproorocit biruinţa, fii mijlocitoare noua nevrednicilorzicând: “Sa ieşi împotriva barbarilor, pururea rugândulepadându-te Fiului tau ţi toata îndoiala, şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfântDumnezeu ajutându-ţi, vei birui pe vrajmaşii tăi şi te vei întoarce sănătos la scaunul tău”. Deci marele domn, care este intemeiat nădăjduind spre lauda ajutorul lui Dumnezeu şi cinstea rugăciunile sfântului Lui nume, în veci. Pe tinea mers, Maica dulcelui meu Hristosfăcând război cu tătarii, ca şi i-a biruit pe ceea ce ai câstigat multă indrazneala catre Dânsulei, înainte-rugatoare te punem noiastfel că abia cu puţini tovarăşi a scăpat Mamae. Iar cuviosul, robii taifiind înaintevăzator, căci tu eşti tuturor nadejde vedea cele de mântuire departe ca pe cele de aproape şi adapostire”. Asa se ruga, când era război între creştini şi canonul cel de mulţumireîntre tătari, adica Acatistul Preacurateistând cu fraţii la rugăciune în mănăstirea sa spunea ca în acea vreme marele, cântându-ldomn Dimitrie a biruit pe tătari. Mai spunea apoi şi care anume din ostaşii creştini au fost ucişi în razboi şi aducea jertfe lui Dumnezeu pentru dânşii, a sezut puţin să pentru că toate i se odihneascădescopereau lui de la Domnul. Iar ucenicului saucneazul, întorcându-se izbânditor de la război, Mihaila mers în mănăstire la cuviosul, mulţumind mult sfântului că i-a zis: “Fiule, trezeşte-te şi privegheaza, de vreme ce cercetare minunata şi infricosatoare o să ne fie noua în ceasul acesta”ajutat cu rugăciunile sale către Dumnezeu.
Acestea graindu-leStând oarecând fericitul părinte noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea icoanei Preacuratei Maici a lui Dumnezeu şi adeseori privind la icoană, zicea: “Preacurată, indata se auzi un glasMaica Hristosului meu, zicând: “Iataapăratoare şi tare ajutătoare a neamului omenesc, vine Preacurata!” Iar sfântulfii mijlocitoare nouă nevrednicilor, auzindupururea rugându-lte Fiului tău şi Dumnezeului nostru, a ieşit degrab din chilie în tindaca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi iata o lumina marecinstea sfântului Lui nume, în veci. Pe tine, mai mult decat Soarele stralucindMaica dulcelui meu Hristos, a luminat ca pe sfântulceea ce ai câştigat multă îndrazneala catre Dânsul, înainte-rugătoare te punem noi, robii tăi, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi indata a văzut pe Preacurata cu doi apostoliadăpostire”. Aşa se ruga, cu Petru şi Ioancanonul cel de mulţumire, stralucind întradica Acatistul Preacuratei, cântându-o negraita lumina. Când a văzut-ol, sfântul a căzut cu fata la pamânt, neputând suferi raza aceea stralucitoaresezut puţin să se odihnească. Iar Preacurate sucenicului sau, Mihail, i-a atins de sfântul cu mainile salezis: “Fiule, zicândutrezeşte-i: “Nu te spaimânta, alesul Meu! Iata am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tai şi pentru locaşul tau să nu te mai mahneştipriveghează, ca de acum înainte vei fi indestulat cu de toate, nu numai pana vreme ce vei fi cercetare minunată şi înfricoşatoare o să ne fie noua în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta catre Domnul, nedepartata voi fi de locaşul tau, cele trebuitoare dându-i nelipsit, pazindu-l şi acoperindu-l”ceasul acesta”.
Acestea grăindu-le, îndată se auzi un glas, zicând: “Iată, s-a facut nevăzuta. vine Preacurata!” Iar sfântul, ca întrauzindu-o uimire l, a minţiiieşit degrab din chilie în tindă, era cuprins de frica şi de cutremur iată o lumină mare şi, venindu-mai mult decat Soarele strălucind, a luminat pe sfântul, şi în sine după puţin, îndată a aflat văzut pe ucenicul sau zacând de fricaPreacurata cu doi apostoli, ca mortcu Petru şi Ioan, si lstrălucind într-a ridicato negrăită lumină. Iar el Când a început văzut-o, sfântul a se arunca căzut cu faţa la picioarele staretuluipământ, zicând: “Spuneneputând suferi raza aceea strălucitoare. Iar Preacurata s-mia atins de sfântul cu mâinile sale, părintezicându-i: “Nu te spaimânta, pentru Domnulalesul Meu! Iată am venit să te cercetez, ce era aceasta minunata vedenie de vreme ce duhul meu numai puţin de nu căci s-a desparţit auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, că de trupeasca-mi legatura, pentru vedenia cea stralucita?” Iar sfântul se bucura acum înainte vei fi îndestulat cu sufletul şi fata lui stralucea de acea negraita bucurietoate, neputând să graiască altceva nimic, fără nu numai atat: “Aşteaptapână ce vei fi în viaţa aceasta, fiule, fiindca duhul meu tremura în mine de acea minunata vedenie”. Şi se afla tacând ci şi mirându-se. Apoi, după puţin timpducerea ta către Domnul, a zis ucenicului sau: “Fiulenedepărtată voi fi de locaşul tău, cheama la mine pe Isaac şi pe Simon”. Şi venind eicele trebuitoare dându-i nelipsit, lepăzindu-a spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii l şi ce iacoperindu-a zis lui. Acestea auzindu-le ei, se umplură de bucurie şi de veselie şi toţi împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toata noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stapanei celei Preacuratel”.
Slujind oarecând cuviosul dumnezeiască LiturghieAcestea zicând, ucenicul luis-a făcut nevăzută. Iar sfântul, Simeonca într-o uimire a minţii, era cuprins de frică şi de care am pomenit înaintecutremur mare şi, fiind desavarşit cu viaţavenindu-şi în sine după puţin, era atunci eclesiarh. Acela a văzut foc umblând aflat pe jertfelnicucenicul său zăcând de frica, inconjurând altarul şi pe Serghie când slujeaca mort, si l-a ridicat. Şi statea sfântul în foc de Iar el a început a se arunca la cap pana la picioare. Iar sosind vremea impartaşiriipicioarele stareţului, zicând: “Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puţin de nu s-a luat focul acela dumnezeiesc desparţit de trupeasca-mi legătura, pentru vedenia cea stralucită?” Iar sfântul se bucura cu sufletul şifaţa lui strălucea de acea negrăită bucurie, invaluinduneputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: “Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”. Şi se afla tacând şi mirându-se ea o panza curata. Apoi, după puţin timp, a intrat în sfântul potirzis ucenicului sau: “Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simon”. Şi venind ei, le-a spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu acela sapostolii şi ce i-a impartaşit vrednicul slujitorzis lui. Acestea auzindu-le ei, Sfântul Serghiese umplură de bucurie şi de veselie şi toţi împreuna au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toata noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpanei celei Preacurate.
Vietuind Slujind oarecând cuviosul ani indestulaţi în mare infranare şi osteneli şi facând multe minunidumnezeiasca Liturghie, a ajuns la adanci batraneţi. Acum îi erau anii ucenicul lui , Simeon, de la naştere saptezeci şi opt. El şi-a văzut mutarea să catre Dumnezeu cu sapte luni mai care am pomenit înainte şi a chemat fraţii, incredinţând egumena ucenicului sau fiind desăvârşit cu numele Niconviaţa, care deşi era tanar de ani, mintea lui inflorea cu caruntetele şi în toata viaţa urma învăţătorului şi povatuitorului sau Serghieatunci eclesiarh. Punându-l pe Nicon egumen, Serghie Acela a început singur a se linişti, iar în luna lui septembrie, căzând în boala trupească şi cunoscându-şi cea de văzut foc umblând pe urmă ducere a sa către Dumnezeujertfelnic, a chemat înconjurând altarul şi a învăţat pe fraţi îndestul, dându-le binecuvântare şi iertare; iar în ceasul din urmă s-a impartaşit singur cu Preacuratele Taine, dându-şi astfel Serghie când slujea. Şi stătea sfântul sau suflet în mainile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasa, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn incredinţat foc de luminarea lui cea sufletească şi de rasplata dumnezeiascăla cap până la picioare. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locaşul în care sosind vremea împărtăşirii, s-a nevoit. După trei ani de zile insa s-au aflat moaştele lui cele sfinte intregi luat focul acela dumnezeiesc şi nestricate. Nici de hainele lui nu se atinsese stricaciunea, ci iesea mireasma buna negraita şi multă tamaduire învăluindu-se dadea bolnavilor. Chiar şi pana acum curg de la cinstita lui racla, ca dintr-un izvoro panza curata, tamaduiri tuturor celor ce alearga cu credinţa. Caci, precum a intrat în viaţa sasfântul potir, asa şi după mutarecu acela s-a împărtăşit vrednicul slujitor, el face nenumarate minuni pentru marirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine cinstea şi mulţumita în veciSfântul Serghie. Amin
Vieţuind cuviosul ani îndestulaţi în mare înfrânare şi osteneli şi făcând multe minuni, a ajuns la adânci bătrâneţi. Acum îi erau anii lui de la naştere saptezeci şi opt. El şi-a văzut mutarea să catre Dumnezeu cu şapte luni mai înainte şi a chemat fraţii, încredinţând egumena ucenicului sau cu numele Nicon, care deşi era tânăr de ani, mintea lui înflorea cu cărunteţele şi în toata viaţa urma învăţătorului şi povăţuitorului său Serghie. Punându-l pe Nicon egumen, Serghie a început singur a se linişti, iar în luna lui septembrie, căzând în boala trupească şi cunoscându-şi cea de pe urmă ducere a sa către Dumnezeu, a chemat şi a învăţat pe fraţi îndestul, dându-le binecuvântare şi iertare; iar în ceasul din urmă s-a împartaşit singur cu Preacuratele Taine, dându-şi astfel sfântul sau suflet în mainile lui Dumnezeu. Fata lui era luminoasa, nu ca a mortului, ci ca a unui om care doarme, ceea ce era un semn încredinţat de luminarea lui cea sufletească şi de răsplata dumnezeiască. Iar cinstitul lui trup a fost pus în locaşul în care s-a nevoit. După trei ani de zile însă s-au aflat moaştele lui cele sfinte întregi şi nestricate. Nici de hainele lui nu se atinsese stricăciunea, ci iesea mireasmă bună negrăită şi multă tămăduire se dădea bolnavilor. Chiar şi până acum curg de la cinstita lui racla, ca dintr-un izvor, tămăduiri tuturor celor ce alearga cu credinţă. Căci, precum în viaţa sa, aşa şi după mutare, el face nenumărate minuni pentru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine cinstea şi mulţumita în veci. Amin
==Surse==
35 de modificări

Meniu de navigare