Modificări

Salt la: navigare, căutare

Donatio Constantini

1.257 de octeți adăugați, 28 ianuarie 2013 15:23
Istoria şi uzul textului: + folosirea in Rasarit
[[Image:Sylvester I and Constantine.jpg|thumb|450px|[[Frescă]] anonimă din secolul al XIII-lea reprezentând "Dania lui Constantin" (Roma, Biserica Celor Patru Sfinte Coroane).]]'''Donatio Constantini''' (limba latină), sau '''Dania lui Constantin''', este un act sau un document prin care împăratul [[Constantin cel Mare]] ar fi accordat acordat papei Silvestru un drept de întâietate (=[[primatul papal]]) asupra Bisericii de Răsărit şi drept dreptul de guvernare temporală (lat. ''imperium'' - putere imperială) asupra Occidentului.
Acest document a fost dovedit ca fals în secolul al XV-lea de către savanţii Lorenzo Valla <ref>Demonstraţia lui Lorenzo Valla (Laurentius della Vale) este considerată astăzi ca comme început al începutul criticii textuale.</ref> (1407–1457) şi Nikolaus von Kues (1401-1464) est généralement considérée comme l'acte fondateur de la critique textuelle.
==Conţinut==
Documentul, cuprinzând cca . 3000 cuvinte, are două părţi: prima (''confessio'') ar data din perioada celui de-al 4-lea patrulea consulat al lui Constantin (315), iar a doua (''donatio'') ar data din consulatul perioada consulatului lui Ouinius Quinius Gallicanus (317).
''Confessio'' vorbeşte de despre credinţa pe care [[Silvestru I al Romei|papa Silvestru ]] ar fi transmis-o lui Constantin, precum şi de faptul că [[Papă|papa ]] Silvestru l-ar fi vindecat pe împăratul Constantin de lepră, înainte de convertirea lui (episodul este reluat şi în ''Actus Silvestri'' din secolul al V-lea).
''Donatio'' este o enumerare a teritoriilor şi privilegiilor pe care împăratul Constantin le-ar fi dat papei (şi urmaşilor lui) :* primatul asupra Bisericilor din Răsărit ;* bisericile basilicile Sf. Ioan din LatranLateran, Biserica Sfântul Petru şi Biserica "Sfântul Pavel din afara zidurilor" ;* bunuri în diferite provincii ale Imperiului ;* palatul Latran din Lateran;* dreptul la semnele imperiale pentru papăde a purta însemnele imperiale, şi la iar pentru anturajul acestuia cele senatoriale pentru anturajul papei ;* Romaguvernarea asupra Romei, Italia Italiei şi în a Occidentului în general Occidentul.
Documentul se încheie cu o declaraţie de retragere a Împăratului în Orient, lăsând astfel Occidentul puterii în puterea (''potestas'') papei.
==Istoria şi uzul textului==
Timp de peste 600 ani (între secolele IX-XV) Papii , papii s-au servit de documentul falsificat ''Donatio Constantini'' (Dania împăratului Constantin cel Mare) spre a-şi justifica pretenţia de a avea un rol conducător în lumea creştină, inclusiv în ceea ce privea puterea temporală (politică).
''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul 9al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta/Cearta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit. Mulţi papi și s-au bazat pe acel act, a cărei autenticitate nu a fost pusă la îndoială timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mareînstrăinat tot mai mult.
Cercetările ulterioare Mulţi papi și teologi latini s-au confirmat faptul că bazat pe „actul” ''Donatio Constantini'' este un fals istoricde-a lungul timpului, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine primatul papalfără ca autenticitatea lui să fie pusă la îndoială, timp de peste 600 ani.
Textul ''Donatio Constantini'', tradus în limba greacă în secolul al XI-lea, a fost folosit însă şi în Răsăritul creştin în articularea relaţiei între împăratul bizantin şi patriarhul Constantinopolului, îndeosebi în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, după prima cădere a Constantinopolului în faţa cruciaţilor (1204). [[Matei Vlastares]] includea textul în ''Nomocanonul'' publicat în 1335. Potrivit interpretării răsăritene, privilegiile acordate de Constantin cel Mare papei Silvestru fuseseră "translate" odată cu capitala imperială - Constantinopolul era "Noua Romă", iar scaunul constantinopolitan moştenea de drept toate privilegiile acestuia. <ref>Petre Guran, "From Empire to Church and Back. In the Aftermath of 1204", ''Revue des Études Sud-Est Européennes'', XLIV, no. 1-4, Bucarest, 2006, pp. 59-69.</ref> Savanții protestanți Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine [[primatul papal]]. [[Biserica catolică Romano-Catolică]] a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum şi a al ''Decretaliilor preudopseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.
==Articole înrudite==
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Eclesiologie]]
[[Categorie:Ecumenism]]
[[Categorie:În afara Ortodoxiei]]
6.109 modificări

Meniu de navigare