Modificări

Salt la: navigare, căutare

Protestantism și ecumenism, sau de ce să fii ortodox

90 de octeți șterși, 28 iunie 2007 13:47
fără descrierea modificării
În acest articol se va prezenta o abordare nouă <ref>Punctul de plecare al acestui articol este varianta personală a '''protestantismului''' lui Mircea Romania: Bibliographic details for Protestantism şi a unei mişcări iniţiate ecumenism. Sau de el, '''ecumenismul'''.ce să fi ortodox:
* Page name:Protestantism şi ecumenism. Sau de ce să fi ortodox * Author: OrthodoxWiki contributors * Publisher: OrthodoxWiki, Mircea Romania. * Date of last revision: 16 februarie 2007 12:05 UTC * Date retrieved: 28 iunie 2007 13:29 UTC * Permanent URL: http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Protestantism_%C5%9Fi_ecumenism._Sau_de_ce_s%C4%83_fi_ortodox&oldid=3831 * Page Version ID: 3831</ref> se va prezenta o abordare nouă a '''protestantismului''' şi a unei mişcări iniţiate de el, '''ecumenismul'''<ref>Trebuie să notăm că ecumenismul a existat de la începuturile creştinismului şi se manifestă şi în prezent în cadrul Bisericii Ortodoxe, dar cu un sens diferit faţă de cel promovat de mişcarea protestantă.</ref>.
Înainte însă de a trece la ea, vom începe prin a arăta că în mulţimea de repere ale vieţii religioase creştine, un moment absolut şi de maximă importanţă a reprezentat-o coborârea Fiului Tatălui Ceresc de la stadiul de Dumnezeu la acela de om. Sosirea Mântuitorului printre noi, ca simplu om, cuvintele şi exemplul Său personal au arătat omului calea pe care el trebuie să meargă ca să se mântuiască. Mesajul Lui a fost receptat atât de apostoli, cât şi de ceilalţi ucenici şi de alţi oameni care L-au cunoscut, mulţi având şansa chiar de a vorbi cu El, de a Îl auzi sau de a Îl vedea.
Aşa cum se ştie, protestantismului îi lipseşte ceea ce au majoritatea mişcărilor religioase ale lumii: o reală sau presupusă voie divină (un dumnezeu s-a manifestat cuiva şi i-a spus ce să facă, un dumnezeu a venit el însuşi, etc.). Protestanţii nu pot afirma că Dumnezeu le-a insuflat ce să facă, în cazul protestantismului singură raţiunea unor oameni a decis că asta da, asta nu.
Este interesant de remarcat şi faptul că în mare protestantismul s-a rezumat la a ignora unele percepte ale Bisericii Catolice. Cu alte cuvinte, a aruncat valori pe care le-a considerat inutile: necesitatea faptei bune, Sfânta Tradiţie, cele şapte Sfinte Taine, sfintele canoane, etc. El nu vine cu elemente noi, pe care Biserica Catolică nu le-ar avea şi a căror împlinire ar duce la mântuire. El afirmă că el duce la mântuire, doar el, dar calea lui se rezumă doar la nerespectarea unei părţi din învăţăturile Bisericii Catolice. <ref>:Desigur, se poate menţiona şi faptul că desprinderea Protestantismului de Biserica Catolică are la bază unele învăţături şi acţiuni ale ei pentru care este greu de găsit o bază în Biblie: plătirea mântuirii cu bani, purgatoriul, etc. Însă, chiar si dacă aceste aspecte sunt îndepărtări de la învăţătura lui Dumnezeu, nu trebuie uitat ca ele reprezintă doar o mică parte din ceea ce învaţă şi face Biserica Catolică. Cea mai mare parte din ceea ce ea face are la bază Biblia şi învăţăturile care s-au transmis în timp din acele vremuri. De aceea, când Protestantismul a luat atitudine contra acelor aspecte, el era bine să se limiteze la ele si să nu arunce şi din partea bună promovată de Biserica Catolică. Cum mişcarea protestantă a aruncat exagerat de mult, ea a ajuns sa fie lipsită de o mare parte din partea bună purtată de Biserica Catolică si sa se supună doar raţiunii şi intereselor pământeşti ale omului. Că raţiunea umană poate greşi se vede atât din faptul că protestanţii nu au aruncat selectiv doar ce este rău, cât şi din faptul că au ajuns să ignore necesitatea de a face binele, menţionată clar de Mântuitor (ne referim la doctrina protestantă, nu la credinciosul protestant, care adesea încearcă sa facă fapte bune).
:Este interesant de menţionat că, în mare măsură, nici Biserica Ortodoxă nu acceptă acele învăţături. Astfel, Biserica Ortodoxă nu vorbeşte de purgatoriu şi consideră că toţi banii din lume nu pot plăti mântuirea cuiva, că omul trebuie să încerce să înţeleagă, să respecte şi să urmeze învăţătura lăsată noua de Iisus Christos, însa doar Dumnezeu este Cel care decide dacă cineva să fie mântuit sau nu. În acelaşi timp însă, Biserica Ortodoxă a fost permanent preocupată '''să păstreze''' cât mai bine învăţătura lăsată nouă de Dumnezeu, astfel încât nimic din ceea ce poate ajuta omul să se mântuiască să nu fie lăsat deoparte.
:Partea tristă este aceea ca dezacordul protestanţilor cu Biserica Catolică a evoluat de la probleme discutabile înăuntrul Bisericii Catolice la apariţia unei noi mişcări în care revolta, protestul, a devenit un element important. Ceartă, dezbinare – nu bună înţelegere şi iubire intru Hristos. Şi – foarte grav – s-a renunţat la înţelegerea învăţăturilor în cadrul Bisericii şi la recunoaşterea autorităţii Harului Divin şi a preoţilor care îndrumă turma cea iubitoare de Dumnezeu. (Poate fi de folos să se arate că Harul este perceput diferit de bisericile din vest şi din est. Conform enciclopediei [http://en.wikipedia.org/wiki/Divine_grace Wikipedia], “In creştinătatea estică harul este o energie a lui Dumnezeu, sau o descriere a modului în care Dumnezeu acţionează în iertarea şi însănătoşirea duhovnicească a oamenilor. Tainele sunt văzute ca <<mijloace ale graţiei>> deoarece '''Dumnezeu lucrează prin Biserica Sa''', nu doar pentru că ar fi urmate reguli specifice, '''Harul Divin fiind lucrul lui Dumnezeu Însăşi''', nu o substanţă creată de orice fel, care ar putea fi tratată ca o marfă”). Protestanţii au observat că şi preoţii, sau chiar Papa, greşesc, că nu sunt inefabili. Acesta este un lucru normal, pe care Biserica Ortodoxă îl recunoaşte: orice om este supus greşelii, inclusiv diaconii, preoţii şi episcopii. Singur Dumnezeu, care este însuşi Adevărul, este fără greşeală. Chiar şi însăşi Sfântul Petru s-a dezis de Mântuitor atunci când El a fost prins. Dar mai important ca faptul că clerul pot greşi este faptul că în ei lucrează şi Harul, în ciuda defectelor lor şi că acest Har este o legătură între Dumnezeu şi noi, astfel încât '''Biserica în ansamblu urmează calea Mirelui, a Bunului Păstor, care este Iisus Christos'''. Adevărata noastră problemă nu este dacă greşesc sau nu preoţii (aceasta este mai mult problema personală a fiecărui preot), ci cum reuşim noi să satisfacem ceea ce ne cere Dumnezeu. Iar Harul şi preoţia ne ajută să păstrăm legătura cu Creatorul. Odată ce protestanţii au renunţat la aceste două elemente, ei au tăiat o importantă legătură cu Dumnezeu. Ei au pus înainte doar raţiunea, interesul şi orgoliul omului, factori ce pot propulsa protestantul mult înainte în societate, dar care ii sunt de puţin ajutor atunci când vrea să se mântuiască şi el a renunţat să asculte ce vrea Dumnezeu de la el.
:Din păcate, se pare că cei care au pus accentul pe unele presupuse erori ale Bisericii Catolice nu au cunoscut învăţătura promovată de Biserica Ortodoxă… Pentru că o parte din ceea ce protestanţii au observat, cu ajutorul raţiunii, Biserica Ortodoxă învaţă de la început – dar ca expresie a Harului Sfânt care Se manifestă în ea. Pentru că '''ortodoxia este Calea de a ramâne în Biserica întemeiată de Mântuitorul Însuşi.'''</ref>
Ca o paranteză, se poate observa că împlinirea cerinţelor Bisericii Catolice implică şi împlinirea cerinţelor protestante, în timp ce împlinirea doar a cerinţelor protestante implică pericolul neîmplinirii unor cerinţe vitale pentru mântuire, dar la care s-a renunţat în mod arbitrar.
În concluzie, '''protestantismul apare a fi o simplificare extremă a învăţăturilor Bisericii Catolice'''.
Şi, chiar în aceasta, constă forţa lui. Pentru că permite şi celui care în fond nu crede în Dumnezeu – în faptă sau în gând – să se considere creştin. Referindu-ne la acei primi protestanţi, ei ştiau că există Dumnezeu, dar nu trebuiau să facă mai nimic. Credeau, şi era suficient, în rest puteau face ce voiau. :<ref>Ne referim la cei care au participat în mod direct la cucerirea violentă a Lumii Noi, care este de presupus că aveau o legătură foarte slabă – sau inexistentă – cu esenţa creştinismului, nu la cei care au fondat primele mişcări protestante tocmai pe baza cunoştinţelor religioase pe care le aveau. Iată deci ca protestanţii erau la început membri a două grupuri aproape opuse: cei care aveau o mult prea firavă legătură cu concepţiile creştine, dar şi cei care aveau preocupări susţinute, amestecate din păcate cu mult orgoliu. :Iar dacă privim situaţia astăzi, observăm că polarizarea s-a menţinut: pe de o parte sunt protestanţi foarte implicaţi în viaţa religioasă, pe de cealaltă parte sunt oameni care prin concepţii, preocupări sau profesiune sunt foarte departe de creştinism, oameni care nu cunosc nici bazele protestantismului, oameni care vorbesc de Dumnezeu, dar care imediat după aceea planifică noi războaie, provoacă dezbinări, creează noi arme sau distrug acest unic şi minunat Pământ dat nouă spre grijă de Creator.</ref>.
Cerinţe minime, promisiuni maxime, o ofertă mult mai tentantă decât cea oferită de Biserica Catolică. Atenţie însă, promisiunile erau maxime pentru că de la Dumnezeu veneau, în timp ce cerinţele erau minime căci veneau de la om. Şi odată ce omul ajunge să ignore ceea ce i-a spus Domnul, odată ce el nu a făcut ceea ce i s-a cerut, poate el oare să fie aşa sigur că Dumnezeu îl va … recompensa?
Important este doar un singur lucru: să ne mântuim. Dacă protestanţii cedează doar puţin de la concepţiile lor, alegând o cale de mijloc, este foarte probabil ca ei să se situeze tot în afara cărării înguste care duce la mântuire. Singura lor opţiune, chiar pentru ei bună, este să urmeze cu cât mai mare sârg drumul pe care Însuşi Iisus Christos ni l-a arătat şi pe care Biserica Ortodoxă îl urmează de la începuturi şi până astăzi.
==Vă rog să citiţi acesta la începutNote==Paragrafele care încep mai la dreapta (identate) corespund notelor de subsol din redactarea iniţială a articolului.<references />
   [[Categorie:: Notă. Puntul de plecare al acestui articol este varianta personală a lui Mircea Romania::Bibliographic details for Protestantism şi ecumenism. Sau de ce să fi ortodox  * Page name: Protestantism şi ecumenism. Sau de ce să fi ortodox * Author: OrthodoxWiki contributors * Publisher: OrthodoxWiki, Mircea Romania. * Date of last revision: 16 februarie 2007 12:05 UTC * Date retrieved: 28 iunie 2007 13:29 UTC * Permanent URL: http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Protestantism_%C5%9Fi_ecumenism._Sau_de_ce_s%C4%83_fi_ortodox&oldid=3831 * Page Version ID: 3831Apologetică]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
15.973 de modificări

Meniu de navigare