Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Cucuzel

68 de octeți adăugați, 2 octombrie 2020 05:18
m
fără descrierea modificării
[[Fișier:Ioannis Koukouzelis.jpg|miniatura|dreapta|Sf. Ioan Cucuzel, pictat pe un manuscris muzical din secolul al XV-lea, păstrat la Marea Lavră din Muntele Athos]]
Sfântul '''Ioan Cucuzel''' (gr. Ιωάννης Κουκουζέλης, Ioannis Koukouzelis; c. 1280 – c. 1360) a fost un [[călugăr]] [[Imperiul Bizantin|bizantin ]] cu viață sfântă, compozitor, [[Cantor|psalt]] / cântăreț și reformator al [[Muzica bisericească|muzicii psaltice]] în secolul al XIV-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[1 octombrie]].
==Viața==
Sfântul Ioan, cel numit și „Cucuzel”, s-a născut la Dyrrachium<ref>''Dyrrhachion'' (gr. Δυρράχιον) în greaca clasică și ''Dyrrachium'' în latina clasică este actualul Durrës, al doilea mare oraș din Albania de azi. </ref> (Justiniana Prima) în Iliria la sfârșitul secolului al XIII-lea, pe la anul 1280, sub dinastia Comnenilor. Orfan de tată, o a fost încredințat de mama lui celor mai buni educatori, de la care a primit o frumoasă și valoroasă educație.
Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la școala de curte din [[Constantinopol]], unde, fiind îndrăgit de împăratul pe de atunci , Ioan Comnenos al II-lea Comnen (1118-1143) , a devenit cântăreț principal - protopsalt. Însă luxul și strălucirea curții imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: "fasole „fasole și mazăre" mazăre” (adică, în greacă, ''koukouzelis''). De atunci, i-a rămas porecla de „Cucuzel”.
Ioan căuta modalități de a se desprinde de [[Ispita|ispitele]] și viața de la curtea imperială, precum și să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el. Cu voia lui [[Dumnezeu]], tânărul a întâlnit pe [[egumen]]ul de la mănăstirea [[Marea Lavră]] din [[Muntele Athos]], venit la Constantinopol cu treburi mănăstirești. Dezvăluindu-i dorința sa de a pleca de la curte, părintele l-a încurajat să meragă meargă la [[mănăstire]]. Așa, tânărul Ioan a plecat pe ascuns, fără știrea împăratului și incognito, la Muntele Athos unde a fost acceptat și [[Tundere|tuns]] călugăr la Marea Lavră.
Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergând cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu și cânta [[Imn|imnuri]] de slavă în voie. Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el și-l ascultau căzute parcă în transă.
Din modestie și [[smerenie]], cântărețul n-a lăsat să se știe printre frați despre darul său de a cânta așa frumos, însă un locuitor al acelor pustietăți l-a auzit într-o zi și i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreț de curte și l-a implorat să-l lase în continuare să păstorească animalele.
Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreț al curții e la Sfântul Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit. Vrând să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorându-l să nu-l abată pe tânăr din calea [[Mântuire|mântuirii]]. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la [[catedrală]] în [[Duminica|duminici]] și [[Sărbători|sărbători]]. Odată, după ce a cântat un [[acatist]] în fața icoanei [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfățișat și i-a spus cuvintele acestea: "Bucură„Bucură-te, Ioane și nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita"uita”, după care îi puse în mână o monedă de aur și dispăru. Moneda a fost așezată lângă icoană și multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei și monedei de aur. Mai târziu, această icoană a fost numită "Cucuzelița" „Cucuzelița” în memoria Sf. Ioan și a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie și în a zecea vineri de după Sf. [[Sfintele Paști]].
Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecându-l de o boală a picioarelor, pe care o avea din pricina statului mult în picioare în biserică. Ioan și-a petrecut zilele rămase în mari [[Asceză|nevoințe ascetice]], lucrând mult și la disciplina cântărilor bisericești, primind titlul de maestru didact și regent.
El a lucrat la aranjamentul și compilarea mai multor stihuri, [[tropar]]e și [[condac]]e, editînd editând textele imnurilor și scriindu-și propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: "O „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu și cuprinzând tipicul slujbelor bisericești"bisericești”, scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" „Tipicul slujbelor” de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De „De la Începutul Vecerniei până la sfârșitul Sfintei Liturghii" Liturghii” și "Știința „Știința cântării și notele muzicale cu poziția mâinii și toate aranjamentele cântăriicântării”."
Văzând dinainte ceasul plecării sale la veșnicie, Ioan și-a luat rămas bun de la frați și le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la [[Chilie|Chilia]] [[Sfinți]]lor [[Arhangheli]] construită de el în hotarele Marii Lavre.
12.576 de modificări

Meniu de navigare