Modificări

Salt la: navigare, căutare

Pimen I (Izvekov) al Moscovei

8 octeți adăugați, 3 mai 2020 13:11
corecturi și leg. interne
[[Imagine:Patriarch pimen1.jpg|thumb|270px|<center>Patriarhul Pimen I</center>]]
'''Patriarhul Pimen''' (în limba rusă Патриарх Пимен), născut '''Sergey Mikhailovich Serghei Mihailovici Izvekov''' ([[23 iulie]] 1910 - [[3 mai]], 1990), a fost al cincisprezecelea [[Biserica_Ortodoxă_RusăBiserica Ortodoxă Rusă#Instituirea_Patriarhiei_ruseInstituirea Patriarhiei ruse|patriarh Patriarh al Moscovei]] și capul [[Biserica_Ortodoxă_Rusăîntâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]].
S-a născut în orașul Bogorodsk, în apropierea Moscovei. În anul 1925, Pimen Izverkov a devenit [[Călugăr|monah]] în cadrul [[mănăstirii Bogoyavlensky]], în Mănăstirii Bogoiavlenski din Moscova. De asemenea, a petrecut mai mulți ani în diverse [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Catedrală|catedrale]] rusești în din Murom, Odessa Odesa și [https://ro.wikipedia.org/wiki/Pskov Pskov]. În 1954, Pimen a devenit capul [[stareț]]ul [[Mănăstirea_Sfânta_Treime-Sfântul_Serghie|Mănăstirii Sfânta Treime-Sfântul Serghie]].
În La [[17 noiembrie ]] 1957, în OdessaOdesa, a fost [[Hirotonire|hirotonisit ]] ca episcop al Baltei, vicar al Eparhiei OdesseiOdesei.
De la [[26 decembrie ]] 1957 a fost devenit episcop al Dimitrovului, și [[vicar ]] al Eparhiei Moscovei.
Din luna iulie, 1960, până în la 14 noiembrie 1961 a fost cancelar al Patriarhatului Patriarhiei Moscovei.
În 23 noiembrie 1960 a fost ridicat la rangul de [[Arhiepiscop|arhiepiscop]].
De la 16 martie 1961 a fost devenit arhiepiscop al Tulei și al Beliovului.
În [[14 noiembrie]] 1961 a fost numit [[Mitropolit|mitropolit]] al Leningradului și al Lagodei. După moartea patriarhului [[Mitropolit|mitropolitmitropolitului]] [[Alexei I]], Pimen a fost numit '''Patriarhul Pimen al Moscovei și a al toată Rusiei''', în anul 1971.
Astfel, sarcina lui Pimen a devenit aceea de a cârmui Biserica Creștină într-un stat guvernat de un partid comunist care era în mod oficial ateu. Din poziția sa a lucrat îndeaproape cu autoritățile: a participat la numeroase conferințe sponsorizate de guvern, numite „mișcări pacifiste”. Lui Pimen i-a fost acordată Medalia Sovietică a Fondului pentru Pace (1969, 1971) și în anul 1970 medalia „Борцу за мир” („pentru luptătorul pentru pace”), de către „Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii”. Pimen a fost membru al Consiliului Mondial al Păcii, începând cu anul 1963. În anul 1961, lui Pimen i-a fost acordat Ordinul Drapelul Roșu al Muncii (орден Трудового Красного Знамени), una dintre cele mai înalte distincții ale vremii. Statul sovietic a încercat să controleze și să limiteze toată activitatea religioasă, iar Pimen a încercat să lupte doar pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse.
La sfârșitul anevoiosului său mandat ca și cap întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse, el a organizat sărbătorirea celei de-a mia aniversări a [https://ro.wikipedia.org/wiki/Creștinarea_Rusiei_Kievene Zilei Botezului Rus], în Rusia anului 1988. Acest eveniment a devenit un moment istoric, care a marcat sfârșitul persecuției creștinismului ortodox în Unuinea Uniunea Sovietică.
{{start box}}
12.872 de modificări

Meniu de navigare