Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nifon Rusailă

17 octeți adăugați, 19 octombrie 2019 17:17
m
leg. int.
În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit locțiitor al Episcopiei Râmnicului (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după retragerea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, Mitropolia Ungro-Vlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850).
La [[14 septembrie]] 1850 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, [[Întronizare|intronizarea ]] sa având loc la [[8 octombrie]] 1850. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, au fost redeschise în anul 1851. În 1852 a înființat o nouă tipografie la București, în care au fost reeditat aproape toate cărțile de slujbă bisericească. A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea etc.) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (în fostul județ Vlașca).
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
12.578 de modificări

Meniu de navigare