Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nifon Rusailă

2.035 de octeți adăugați, 19 octombrie 2019 17:17
m
leg. int.
{{În curs}}
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = IPS Nifon Rusailă
| Reşedinţă = București
| Formulă = IPS
| Titlul = [[PrimatÎntâistătător|Mitropolit primat]] al României
| Perioada = 1865-1875
| Predecesor = -
| Data morţii = [[5 mai]] 1875
| Locul morţii = București
|}}'''Nifon Rusailă''' (pe numele de mirean '''Nicolae Rusailă'''; n. 1789, București - d. [[5 mai]] 1875, București) a fost [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]] (1850-1865) și [[PrimatÎntâistătător|Mitropolit primat]] al României între anii 1865-1875.
==Viața==
În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit locțiitor al Episcopiei Râmnicului (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după retragerea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, Mitropolia Ungro-Vlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850).
La [[14 septembrie]] 1850 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, [[Întronizare|intronizarea ]] sa având loc la [[8 octombrie]] 1850. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, au fost redeschise în anul 1851. În 1852 a înființat o nouă tipografie la București, în care au fost reeditat aproape toate cărțile de slujbă bisericească. A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea etc.) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (în fostul județ Vlașca).
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, Nifon Rusailă a prezidat și Adunarea electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, realizându-se astfel „de facto” Unirea Principatelor Române.<ref name="Focseneanu"/>Mitropolitul Nifon Rusailă a fost ales (în 1864) președinte al Senatului României, devenind astfel primul președinte al acestui important for politic al noului stat român.<ref>[https://www.senat.ro/default.aspx?Sel=5D4155D7-92C4-4D42-8446-2F549BBD6339 ''Senatul în istoria României – o onorantă tradiție democratică''], Senat.ro, accesat 9 octombrie 2019</ref><ref>[http://patriarhia.ro/patriarhul-romaniei-la-aniversarea-a-150-de-ani-de-la-infiinarea-senatului-romaniei-6033 ''Patriarhul României la aniversarea a 150 de ani de la înființarea Senatului României''], 17 iunie 2014, ''Patriarhia.ro'', accesat 9 octombrie 2019</ref> În această calitate el l-a întâmpinat la București, pe data de [[10 mai]] 1866, pe prințul Carol de Hohenzollern, care a depus, în aceeași zi, jurământul de credință ca domnitor al Principatelor Unite.
La data de [[11 ianuarie]] 1865 devine [[Întâistătător|Mitropolit primat]] al României, păstorind [[Biserica Ortodoxă Română]] până la moartea sa (1875). În această perioadă (1872) s-a promulgat „Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sfântului Sinod”, de o importanță crucială pentru consolidarea [[autocefalie]]i [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. La 17 noiembrie 1872 a înființat, din banii săi, un al doilea seminar la București, cu 4 clase, care i-a purtat numele. Acest seminar s-a întreținut - până în 1948 - din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei de la Letca Nouă.
 
Mitropolitul Nifon Rusailă a trecut la cele veșnice pe [[5 mai]] 1875, în București, fiind înmormântat la [[Mănăstirea Cernica]]. A rămas în istorie ca primul întâistătător al Bisericii românești autocefale și ca primul președinte al Senatului României, fiind o personalitate bază în realizarea unirii principatelor române și crearea statului român modern.
==Note==
{{succesiune|
înainte=[[Neofit al II-lea]]|
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al al Ungro-Vlahiei]]|
ani=1850 - 1875|
după=[[Calinic Miclescu]]}}
12.332 de modificări

Meniu de navigare