Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nifon Rusailă

1.197 de octeți adăugați, 22 iulie 2019 05:03
completări și referințe
==Viața==
Născut în anul 1789, la București, Nicolae Rusailă a urmat cursurile școlii de la [[Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari]], apoi, în 1809, s-a alăturat obștii [[monah]]ale de la [[Mănăstirea Cernica]], unde a îmbrăcat schima monahală cu numele de '''Nifon'''. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], iar în 1826 [[ieromonah]].
La [[1 februarie]] 1827 a fost numit [[Iconom stavrofor (preot)|iconom stavrofor]] și [[protosinghel]] la Episcopia Râmnicului. În 1836 episcopul Neofit al Râmnicului l-a promovat la rangul de [[arhimandrit]]. După ce [[Neofit al II-lea|Neofit]] a ajuns mitropolit, l-a numit pe Nifon, la [[19 decembrie]] 1839, [[stareț]] al [[Mănăstirea Cozia|Mănăstirii Cozia]].
La sfârșitul anului 1841, Nifon Rusailă este numit [[vicar]] al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul Constantinopolului, la 24 octombrie 1842 Nifon Rusailă a fost hirotonit arhiereu titular al Sevastiei, păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei.
La [[14 septembrie]] 1850 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, intronizarea sa având loc la [[8 octombrie]] 1850. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, au fost redeschise în anul 1851. În 1852 a înființat o nouă tipografie la București, în care au fost reeditat aproape toate cărțile de slujbă bisericească. A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea etc.) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (în fostul județ Vlașca).
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, Nifon Rusailă a prezidat și Adunarea electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859.<ref name="Focseneanu"/>
 
 
==Note==
<small><references /></small>
==Bibliografie==
{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Neofit al II-lea]]|
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al al Ungro-Vlahiei]]|
ani=1850 - 1875|
12.571 de modificări

Meniu de navigare