Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nifon Rusailă

4.532 de octeți adăugați, 28 iulie
completări
{{În curs}}Cutie Biografie Episcopi| Nume = IPS Nifon Rusailă| Imagine = [[Fișier:Nifon Rusaila.jpg|thumb|250px250 px|center]]| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]| Reşedinţă = București| Formulă = IPS| Titlul = [[Întâistătător|Mitropolit primat]] al României| Perioada = 1865-1875| Predecesor = -| Succesor = [[Calinic Miclescu]]| Hirotonire preot = 1826| Hirotonire episcop = 24 octombrie 1842| Consecratori =| Titluri precedente = [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]] (1850-1865)| Funcţii = Președinte al Senatului României| Data naşterii = 1789| Locul naşterii = București| Data morţii = [[5 mai]] 1875| Locul morţii = București|}}'''Nifon Rusailă''' (pe numele de mirean '''Nicolae Rusailă'''; n. 1789, București - d. [[5 mai]] 1875, București) a fost [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]] (1850-1865) și [[PrimatÎntâistătător|Mitropolit primat]] al României între anii 1865-1875.
==Viața==
Născut în anul 1789, la București, Nicolae Rusailă a urmat cursurile școlii de la [[Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari]], apoi, în 1809, s-a alăturat obștii [[monah]]ale de la [[Mănăstirea Cernica]], unde a îmbrăcat schima monahală cu numele de '''Nifon'''. A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], iar în 1826 [[ieromonah]].
La [[1 februarie]] 1827 a fost numit [[Iconom stavrofor (preot)|iconom stavrofor]] și [[protosinghel]] la Episcopia Râmnicului. În 1836 episcopul Neofit al Râmnicului l-a promovat la rangul de [[arhimandrit]]. După ce [[Neofit al II-lea|Neofit ]] a ajuns mitropolit, l-a numit pe Nifon, la [[19 decembrie]] 1839, [[stareț]] al [[Mănăstirea Cozia|Mănăstirii Cozia]].
La sfârșitul anului 1841, Nifon Rusailă este numit [[vicar]] al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul Constantinopolului, la 24 octombrie 1842 Nifon Rusailă a fost hirotonit arhiereu titular al Sevastiei, păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei.
 
În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit locțiitor al Episcopiei Râmnicului (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după retragerea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, Mitropolia Ungro-Vlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850).
 
La [[14 septembrie]] 1850 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, intronizarea sa având loc la [[8 octombrie]] 1850. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, au fost redeschise în anul 1851. În 1852 a înființat o nouă tipografie la București, în care au fost reeditat aproape toate cărțile de slujbă bisericească. A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea etc.) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (în fostul județ Vlașca).
 
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, Nifon Rusailă a prezidat și Adunarea electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, realizându-se astfel „de facto” Unirea Principatelor Române.<ref name="Focseneanu"/> Mitropolitul Nifon Rusailă a fost ales (în 1864) președinte al Senatului României, devenind astfel primul președinte al acestui important for politic al noului stat român. În această calitate el l-a întâmpinat la București, pe data de [[10 mai]] 1866, pe prințul Carol de Hohenzollern, care a depus, în aceeași zi, jurământul de credință ca domnitor al Principatelor Unite.
 
La data de [[11 ianuarie]] 1865 devine [[Întâistătător|Mitropolit primat]] al României, păstorind [[Biserica Ortodoxă Română]] până la moartea sa (1875). În această perioadă (1872) s-a promulgat „Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sfântului Sinod”, de o importanță crucială pentru consolidarea [[autocefalie]]i [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. La 17 noiembrie 1872 a înființat, din banii săi, un al doilea seminar la București, cu 4 clase, care i-a purtat numele. Acest seminar s-a întreținut - până în 1948 - din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei de la Letca Nouă.
 
Mitropolitul Nifon Rusailă a trecut la cele veșnice pe [[5 mai]] 1875, în București, fiind înmormântat la [[Mănăstirea Cernica]]. A rămas în istorie ca primul întâistătător al Bisericii românești autocefale și ca primul președinte al Senatului României, fiind o personalitate bază în realizarea unirii principatelor române și crearea statului român modern.
 
==Note==
<small><references /></small>
==Bibliografie==
{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Neofit al II-lea]]|
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al al Ungro-Vlahiei]]|
ani=1850 - 1875|
11.372 de modificări

Meniu de navigare