Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iustin (Moisescu) al României

11 octeți adăugați, 7 decembrie 2019 16:34
m
Pregătire teologică
| Data naşterii = [[5 martie]] 1910
| Data decesului = [[31 iulie]] 1986
| Locul naşterii = Cândeşti{{flag|Romania}}Cândești, judeţul Argeş județul Argeș | Locul morţii = BucureştiBucurești
| Data morţii = [[31 iulie]] 1986
|}}
 '''Iustin Moisescu''' (n. [[5 martie]] 1910, CândeştiCândești, Argeş Argeș — d. [[31 iulie]] 1986, BucureştiBucurești) a fost al patrulea patriarh al [[BOR|Bisericii Ortodoxe Române]] (1977-1986).
==Pregătire teologică==
Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de [[5 martie]] 1910, în satul CândeştiCândești, Argeş Argeș (Judeţul ArgeşJudețul Argeș). Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. E ales de patriarhul [[Miron Cristea]] dintre absolvenţii absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi și trimis cu o bursă să-şi și facă licenţa licența în Teologie la [[Universitatea din Atena]]. În anul 1934 se întoarce licenţiat licențiat cu "arista" („magna cum laudae").
Patriarhul [[Miron Cristea]], urmărindu-i destinul, la recomandarea Universităţii Universității din Atena şi și a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licenţiat licențiat de la Atena să-şi și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (FranţaFranța), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obţinut obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "[[Evagrie din Pont]]. ViaţaViața, scrierile şi învăţăturași învățătura", premiată de [[Academia de Ştiinţe Ştiințe din Atena]]. Susţine Susține examene de echivalare la [[Facultatea de Teologie din BucureştiBucurești]].
A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri şi și promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din [[BucureştiBucurești]] (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Universității din Varşovia Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor [[Nicolae Arseniev]]. Astfel, la Varşovia Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală şi și specială în cărţile cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" şi și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii [[Milan ŞesanȘesan]] şi și [[Vladimir Prelipceanu]], care „au constatat valoarea lor ştiinţificăștiințifică, didactică, precum şi și deplina lor concordanţă concordanță cu învăţătura învățătura Bisericii Ortodoxe".
În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din CernăuţiCernăuți-Suceava. La Cernăuţi şi Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărţile cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" şi și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, acelaşi același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune şi și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeaşi aceeași catedră la Facultatea de Teologie din BucureştiBucurești, apoi din anul 1948 la [[Institutul Teologic Universitar din BucureştiBucurești]].
Ca profesor de [[teologie]] a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură şi și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); "Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre pace şi și muncă" (Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din greceştegrecește" (Craiova, 1955); "Sfântul Pavel şi viaţa și viața celor mai de seamă comunităţi creştine comunități creștine din epoca apostolică" (1951); "Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii" (1953).
==Mitropolit al Ardealului==
A urmat apoi o altă serie de ascensiuni, după o cotitură pentru mulţi mulți imprevizibilă la vremea aceea, dar în cea mai bună tradiţie tradiție a unor precedente nu numai bizantine, ci şi și apusene şi și chiar româneştiromânești, mai ales ardelene, precum un Fotie devenit patriarh de Constantinopol din general, un Ambrozie devenit episcop de Milan din guvernator civil, un [[Nicolae Bălan]] devenit din profesor mitropolit al Ardealului etc. La [[23 februarie]] 1956, episcopul-vicar patriarhal [[Teoctist_Teoctist (ArăpaşuArăpașu)_al_Românieial României|Teoctist ArăpaşuArrăpașu]] îl hirotoneşte hirotonește ca diacon; a doua zi, celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, îl hirotoneşte hirotonește preot, iar a patra zi, la [[26 februarie]] 1956, [[Adunarea Naţională Națională Bisericească]], potrivit Statutului constituită în Colegiul electoral, îl alege arhiepiscop al Sibiului şi și mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la Domnul, [[Nicolae Bălan]].
ŞiȘi-a rezervat apoi zece zile de meditaţiemeditație, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă braţele părinteşti şi brațele părintești și să-l primească în rândurile monahilor de la [[Mânăstirea Cernica]], la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei şi și episcopul [[Nicolae Colan]] al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, şi și i se va încredinţa încredința de îndată cârja lui [[Andrei Şaguna|Şaguna]], la [[18 martie]] 1956, în [[Catedrala Ortodoxă din Sibiu|Catedrala Mitropolitană din Sibiu]]. În scurtă trecere prin Sibiu a înfiinţat înființat în locul decedatei "Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-octombrie 1956).
Înainte de alegerea ca mitropolit al Ardealului, într-o lungă şi substanţială și substanțială cuvântare, bine chibzuindu-şi și cuvintele, patriarhul Justinian îl caracteriza aşa așa în faţa fața Colegiului electoral pe cel ce trebuia ales: „Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi".
==Mitropolit al Moldovei şi și Sucevei==
Mitropolitul Iustin păstoreşte păstorește o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La [[10 ianuarie]] 1957 este ales mitropolit al Moldovei şi și Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]], [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]], [[Veniamin Costachi]], pentru a nu-i pomeni decât pe aceştiaaceștia, pentru că [[Listă a mitropoliților Moldovei|șirul celor mari de la Iași]] e prea mare ca să poată fi pomenit acum în întregime.
Când a fost ales mitropolit al Moldovei şi și Sucevei, şiși-a conturat programul prin cuvintele: „Cu toată silinţa silința voi desfăşura desfășura o lucrare statornică de ocrotire şi și păstrare a Sfintelor locaşurilocașuri: biserici, mânăstiri şi și schituri - minunate opere de artă - care alcătuiesc diadema MitropoIiei Moldovei; iar din cei ce se nevoiesc în aceste comori ale evlaviei străbune, mă voi strădui să fac slujitori harnici şi devotaţi și devotați Bisericii, Patriei şi și binelui obştescobștesc. Neîncetat voi priveghea la buna îndrumare a preoţimii preoțimii Eparhiei mele, întru îndeplinirea cu prisosinţă prisosință a îndatoririlor ei către Biserică şi și Patrie. Voi urmări cu toată luarea minte ca roadele lucrării preoteşti preotești să se vadă din buna chivernisire a locaşilor dumnezeieştilocașilor dumnezeiești, din propovăduirea dragostei între toţi toți fiii Patriei şi și din jertfelnica dăruire pentru binele obştescobștesc".
Încă din acea vreme datează şi și prima alegere, repetată până la moarte din patru în patru ani ca deputat în Marea Adunare Naţională Națională ([[3 februarie]] 1957, în Circumscripţia Circumscripția Hârlău).
Ca mitropolit al Moldovei, a desfăşurat desfășurat o activitate prodigioasă. Au fost ridicate noi clădiri - adevărate monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial IaşiIași, iar Catedrala şi reşedinţa și reședința au fost refăcute. Au fost restaurate numeroase mănăstiri şi și biserici - monumente istorice din Eparhie. Pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecţii colecții muzeale. S-au construit clădiri noi la Seminarul Teologic din [[Mănăstirea NeamţNeamț]], iar cele vechi au fost modernizate.
Acasă, în Moldova, concomitent cu numeroasele călătorii şi și griji externe a iniţiat inițiat cu haruri de arhitect înnăscut, transformarea radicală a Centrului Mitropolitan dintr-o suită de magherniţe maghernițe într-un centru modern, pe măsura epocii noastre. Înzestrat de asemenea cu un neaşteptat neașteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative şi și un cămin preoţescpreoțesc), peste 70 de biserici şi și capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înfiinţat înființat 10 muzee de artă bisericească, obţinând obținând fonduri de la Stat şi și cheltuind bani dăruiţi dăruiți de credincioşicredincioși. De asemenea, a restaurat, integral sau parţialparțial, peste 20 de [[mănăstire|mănăstiri]] şi și [[schit]]uri: Putna, SuceviţaSucevița, MoldoviţaMoldovița, VoroneţVoroneț, Arbore, Humor, Slatina, DobrovăţDobrovăț, CetăţuiaCetățuia, RâşcaRâșca, NeamţNeamț, Sihăstria, Secu, BistriţaBistrița, Văratec.
A condus câteva delegaţii delegații ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică (1974). A făcut parte din câteva delegaţii delegații sinodale conduse de patriarhul Justinian şi și a primit numeroase delegaţii delegații străine la Iaşi Iași sau în cuprinsul Arhiepiscopiei IaşilorIașilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) şi și la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 şi și 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) şș.a.
A făcut parte din Prezidiul Conferinţei Conferinței Bisericilor Europene şi și din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) şi și Engelberg (1974), precum şi și la sesiunile Prezidiului şi și Comitetului Consultativ. A condus delegaţiile delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) şi și Chambesy (1968), la prima Conferinţă Conferință pregătitoare a Sfântului şi și marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).
Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista "Mitropolia Moldovei şi și Sucevei". În afară de revista "Mitropolia Moldovei şi și Sucevei", care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iaşi Iași a editat şi și alte lucrări, între care: volumul "Monumente istorice-bisericeşti bisericești din Mitropolia Moldovei şi și Sucevei" (1974); "Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediţie ediție critică" (1975); monografiile: "Catedrala Mitropolitană din IaşiIași" (1977), "Mănăstirea CetăţuiaCetățuia" (1977); broşuribroșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova şi cărţi și cărți de rugăciuni etc..
==Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române==
La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al BucureştilorBucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. A trecut la cele veşnice veșnice la data de [[31 iulie]] 1986, în BucureştiBucurești, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală.
Ca patriarh, a condus câteva delegaţii delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite şi și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum şi și a numeroşi reprezentanţi numeroși reprezentanți ai altor Biserici şi și confesiuni creştine creștine din lumea întreagă în calitate de patriarh.
În calitate de patriarh, a acordat o atenţie atenție deosebită activităţii activității editoriale. A iniţiat inițiat marea colecţie colecție intitulată "Părinţi şi Părinți și scriitori bisericeştibisericești", proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia și colecția "Arta creştină creștină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediţie ediție sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediţie ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul învățământul teologic superior şi și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi cărți de cult. Şi-au continuat apariţia apariția revistele centrale bisericeşti şi bisericești și cele mitropolitane, ca şi și buletinele, comunităţilor comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi și pastorală, patriarhul Iustin îşi își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeştibisericești, reluându-şi și la Bucureşti București vechea osteneală de la IaşiIași, din Moldova şi și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de ArgeşArgeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, TigăneştiTigănești, CaldăruşaniCaldărușani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi și însăși Catedrala patriarhală, şi și altele.
==Reeditări==
Între anii 2002-2004, sub îngrijirea PS [[Calinic (Argatu) al Argeşului Argeșului şi și Muscelului|Calinic al Argeşului Argeșului şi și Muscelului]], a fost reeditată opera Patriarhului Justin în 7 volume, la editura Anastasia, astfel:
*vol. I, traducerea după ''Simbolica'' lui Christos Andrutsos (2003);
*vol. II, ''Evagrie din Pont'' (2002);
*vol. III, ''Sfânta Scriptură şi și interpretarea ei în opera sfântului Ioan Hrisostom'' (2003);
*vol. IV, ''Activitatea sfântului apostol Pavel în Atena'' (2002);
*vol. V: ''Dosoftei Mitropolitul şi și alte scrieri'' (2003); *vol. VI: ''"Pentru pacea a toată lumea..." : omilii arhiereşti arhierești la naşterea şi nașterea și învierea Domnului'' (2004);
*vol. VII: ''Discursuri ecumenice'' (2004).
==Bibliografie==
* Mircea Păcurariu - "Dicţionarul Dicționarul Teologilor Români" (Ed. Univers Enciclopedic, BucureştiBucurești, 1996)* Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului - "Patru trepte în cei 60 de ani de patriarhat ortodox român". În vol. "Alte file de calendar de inimă românească", Sibiu 1988, p. 44-69 (cuvântare ţinută ținută în Sala Sinodală din Palatul Patriarhal din Bucureşti București în ziua de 29 septembrie 1985) * Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu - "La 70 de ani de viaţă viață ai Prea Fericitului Patriarh Iustin", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 339-363
* Pr. Prof. Dumitru Radu - "Prea Fericitul Patriarh Iustin în teologia românească", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 364-383
* Pr. Scarlat Porcescu - "Coordonate ale arhipăstoriei Prea Fericitului Patriarh Iustin în scaunul Mitropoliei Moldovei şi și Sucevei", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 384-403 * Pr. Dumitru Soare - "Contribuţia Contribuția Prea Fericitului Patriarh Iustin la dezvoltarea relaţiilor relațiilor ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Române", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 404-432 * Preot Al. Armand Munteanu - "Bibliografia Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin", în Mitropolia Olteniei, an. XXXII, 1980,nr. 3-6, p. 389-401 (alte articole în acelaşi același număr, p. 265-388)
==Surse==
titlu=[[Listă a Patriarhilor României|Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române]]|
ani=1977-1986|
după=[[Teoctist (ArăpaşuArăpașu) al României|Teoctist ArăpaşuArăpașu]]}}
{{end box}}
11.734 de modificări

Meniu de navigare