Modificări

Salt la: navigare, căutare

Veniamin Arhipescu

10 octeți adăugați, 3 ianuarie 2019 05:27
m
diacritice noi (cu virgulă)
==Activitate==
La [[7 iulie]] 1851, domnitorul Grigore Alexandru Ghica <ref>Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 şi și din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 şi și a murit la 1857 şi și este fiul lui Alexandru G. Ghica. A fost ultimul domnitor al Principatului Moldova. În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie. - cf. ro.wikipedia.org</ref> dă legea pentru organizarea învăţământului (şi învățământului laic și bisericesc) în Moldova. Apoi, se ia hotărârea înfiinţării înființării a două noi Seminarii [[seminar]]ii în Moldova, şi și anume unul la Roman şi și altul la Huși. Seminarul de la Huşi Huși se înfiinţează înființează în anul 1853 sub conducerea [[arhimandrit]]ului Veniamin Arhipescu, fiind adus de către [[episcop]]ul Meletie (Istrati) de Huşi Huși<ref>Meletie II Istrati, călugărit la DoljeştiDoljești, sprijinit de marele Veniamin Costache, ajunge mai întâi stareţ stareț la Slatina, de unde, la numai 34 de ani a trecut pe scaunul de episcop de HuşiHuși, a fost ales și sfinţit sfințit la 12 martie 1851, fiind instalat în ajunul Floriilor, la 31 martie. „Eparhia fiind prea mică, Meletie a stăruit şi și a obţinut obținut în 1852 alipirea de Episcopia Huşilor Hușilor a judeţelor județelor Tutova şi și Covurlui. El este Episcopul care a înfiinţat înființat la Huşi Huși seminarul, care a funcţionat funcționat mai întâi în chiliile Episcopiei, iar apoi în casele cumpărate cu 1000 de galbeni, unde era liceul de băieţi băieți în 1938. Tot el este acela care, în bunătatea sa şi și încrederea în oameni, s-a lăsat înduplecat de fratele său, care era conducătorul partidului care lupta împotriva Unirii, a sprijinit opoziţiaopoziția, dar neizbutind, s-a îmbolnăvit şi și la 31 iulie 1857 a murit, plâns sincer de multă lume”. În acest sens, rămâne în documente următorul caz: profesorul Galian de la „Şcoala publică” din HuşiHuși, înfocat partizan al Unirii, a fost destituit. I s-a promis reintegrarea numai dacă Episcopul local Meletie II Istrati, sau fratele lui, Neculai Istrati, mare proprietar şi și antiunionist, vor garanta pentru el, „că nu se va mai amesteca în chestiunea Unirii Principatelor”. Drept urmare, profesorul s-a îndreptat cu plângere către Comisia Europeană a Marilor Puteri care se întrunise la Bucureşti şi București și veghea asupra... Unirii. Sub Meletie al II-lea Istrati s-a întâmplat ocupaţia ocupația rusească şi și apoi austriacă de la 1853-1855 şi și perioada caimacanilor Theodor Balş şi Balș și Vogoride.</ref> de la Mănăstirea Slatina.
Între 1860 şi și 1862 este [[preot ]] la Capela Română din Paris, dar nu se înţelege înțelege cu preotul de acolo, arhimandritul Iosafat Snagoveanu.
Între noiembrie 1864 si și 30 octombrie 1868 arhimandritul Veniamin Arhipescu funcționează ca director al Seminarului Eparhial de la Ismail, care este transformat din „Şcoala Duhovnicească” în Seminar Teologic.
==Note==
11.734 de modificări

Meniu de navigare